LEGEA EDUCATIEI NATIONALE asumarea respunderii de guvern

• 
• 

Detalii

Categorie: Legislatie

Publicat:Luni, 18 Octombrie 2010

Afişări: 3142

CAMERA DEPUTATILOR
L E G E A
educatiei nationale
T I T L U L I
DISPOZITII GENERALE
Art. 1. – Prezenta lege asigura cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la
învatatura pe tot parcursul vietii. Prezenta lege reglementeaza structura, functiile, organizarea si
functionarea sistemului de învatamânt de stat, particular si confesional.
Art. 2. – (1) Idealul educational al scolii românesti consta în dezvoltarea libera,
integrala si armonioasa a individualitatii umane, în formarea personalitatii autonome si în
asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea si dezvoltarea personala,
pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetateneasca activa în societate,
pentru incluziune sociala si pentru angajare pe piata muncii.
(2) Statul asigura cetatenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile si
formele de învatamânt preuniversitar si superior, precum si la învatarea pe tot parcursul vietii,
fara nicio alta forma de discriminare.
(3) În România învatamântul constituie prioritate nationala.
Art. 3. – Principiile care guverneaza învatamântul preuniversitar si superior, precum
si învatarea pe tot parcursul vietii din România sunt:
a) principiul echitatii – în baza caruia accesul la învatare se realizeaza fara
discriminare;
b) principiul calitatii – în baza caruia activitatile de învatamânt se raporteaza la
standarde de referinta si la bune practici nationale si internationale;
c) principiul relevantei – în baza caruia educatia raspunde nevoilor de dezvoltare
personala si social-economice;
d) principiul eficientei – în baza caruia se urmareste obtinerea de rezultate
educationale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizarii – în baza caruia deciziile principale se iau de catre
actorii implicati direct în proces;
f) principiul raspunderii publice – în baza caruia unitatile si institutiile de învatamânt
raspund public de performantele lor;
g) principiul garantarii identitatii culturale a tuturor cetatenilor români si a
dialogului intercultural;
h) principiul asumarii, promovarii si pastrarii identitatii nationale si valorilor
culturale ale poporului român;
2
i) principiul recunoasterii si garantarii drepturilor persoanelor apartinând
minoritatilor nationale, dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor
etnice, culturale, lingvistice si religioase;
j) principiul asigurarii egalitatii de sanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertatii academice;
m) principiul transparentei – concretizat în asigurarea vizibilitatii totale a deciziei si
a rezultatelor, prin comunicarea periodica si adecvata a acestora;
n) principiul libertatii de gândire si al independentei fata de ideologii, dogme
religioase si doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrarii educatiei pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participarii si responsabilitatii parintilor;
r) principiul promovarii educatiei pentru sanatate prin practicarea miscarii fizice si
a activitatilor sportive;
s) principiul organizarii învatamântului confesional în consens cu perspectivele
ecumenice si irenice internationale si în conformitate cu prevederile legii.
Art. 4. – Educatia si formarea profesionala a copiilor, a tinerilor si a adultilor au ca
finalitate principala formarea competentelor, întelese ca ansamblu multifunctional si transferabil
de cunostinte, deprinderi/abilitati si aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea si dezvoltarea personala, prin realizarea propriilor obiective în viata,
conform intereselor si aspiratiilor fiecaruia si dorintei de a învata pe tot parcursul vietii;
b) integrarea sociala si participarea cetateneasca activa în societate;
c) ocuparea unui loc de munca si participarea la functionarea si dezvoltarea unei
economii durabile;
d) formarea unei conceptii de viata, bazate pe valorile umaniste si stiintifice, pe
cultura nationala si universala si pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului,
al demnitatii si al tolerantei;
f) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice si
a respectului pentru natura si mediul înconjurator natural, social si cultural.
Art. 5. – (1) În domeniul educatiei si al formarii profesionale prin sistemul national
de învatamânt, dispozitiile prezentei legi prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte
normative. În caz de conflict între acestea se aplica dispozitiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intra în vigoare începând cu
prima zi a anului scolar, respectiv universitar, urmator celui în care a fost adoptata prin lege.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), modificarile sau completarile prezentei
legi care vizeaza evaluarile nationale de la finalul învatamântului gimnazial sau liceal se aplica
începând cu promotia aflata în primul an al învatamântului gimnazial, respectiv liceal, la data
intrarii în vigoare a modificarii sau a completarii.
Art. 6. – (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român,
conform legislatiei în vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unitatile si de institutiile de învatamânt se
stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Continutul si formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotarâre a Guvernului si
sunt initiate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 7. – (1) În unitatile, în institutiile de învatamânt si în toate spatiile destinate
educatiei si formarii profesionale sunt interzise activitatile care încalca normele de moralitate si
3
orice alte activitati care pot pune în pericol sanatatea si integritatea fizica sau psihica ale copiilor
si tinerilor, respectiv ale personalului didactic, didactic auxiliar si nedidactic, precum si
activitatile de natura politica si prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unitatilor si a institutiilor de învatamânt de stat este interzisa.
Art. 8. – (1) Unitatile si institutiile de învatamânt de stat fac parte din proprietatea
publica, cele de învatamânt particular au drept fundament proprietatea privata iar cele de
învatamânt confesional apartin, în functie de entitatea care le-a înfiintat, uneia dintre cele doua
forme de proprietate.
(2) Statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din
învatamântul obligatoriu public si privat acreditat. Statul asigura finantarea de baza si pentru
învatamântul liceal si postliceal public. Finantarea se face în baza si în limitele costului standard
per elev sau per prescolar, dupa metodologia elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Învatamântul public este gratuit. Pentru unele activitati, niveluri si programe de
studii se pot percepe taxe, în conditiile stabilite de prezenta lege.
(4) Statul, prin organismul specializat al Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, stabileste anual costul standard per elev sau per prescolar, cost care sta
la baza finantarii de baza. De suma aferenta beneficiaza toti prescolarii si elevii din învatamântul
public, precum si prescolarii si elevii din învatamântul obligatoriu privat si confesional, care
studiaza în unitati de învatamânt acreditate si evaluate periodic, conform legislatiei în vigoare.
(5) Finantarea învatamântului preuniversitar se face dupa principiul „resursa
financiara urmeaza elevul”, în baza caruia alocatia bugetara aferenta unui elev sau unui prescolar
se transfera la unitatea de învatamânt la care acesta învata.
(6) Pentru finantarea din fonduri publice a învatamântului public si finantarea
învatamântului privat acreditat se aloca anual minimum 6% din produsul intern brut al anului
respectiv iar pentru activitatea de cercetare stiintifica se aloca minimum 1% din produsul intern
brut al anului respectiv.
(7) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a aloca resursele si de a
asigura, în conditiile legii, cele necesare pentru ca elevii sa frecventeze cursurile învatamântului
obligatoriu.
(8) Învatamântul poate sa fie finantat si direct de catre operatorii economici, precum
si de alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii.
(9) Învatamântul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii,
sponsorizari, surse proprii si alte surse legale.
Art. 9. – (1) În România învatamântul este serviciu de utilitate publica si se
desfasoara, în conditiile prezentei legi, în limba româna, în limbile minoritatilor nationale si în
limbi de circulatie internationala.
(2) În fiecare localitate se organizeaza si functioneaza unitati de învatamânt sau
formatiuni de studiu cu limba de predare româna si, dupa caz, cu predarea în limbile
minoritatilor nationale ori se asigura scolarizarea în limba materna în cea mai apropiata localitate
în care este posibil.
(3) Învatarea în scoala a limbii române, ca limba oficiala de stat, este obligatorie
pentru toti cetatenii români. Planurile de învatamânt trebuie sa cuprinda numarul de ore necesar
si suficient învatarii limbii române. Autoritatile administratiei publice asigura conditiile
materiale si resursele umane care sa permita însusirea limbii române.
(4) În sistemul national de învatamânt, documentele scolare si universitare oficiale,
nominalizate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se
întocmesc numai în limba româna. Celelalte înscrisuri scolare si universitare pot fi redactate în
limba de predare.
4
(5) Unitatile si institutiile de învatamânt pot efectua si emite, la cerere, traduceri
oficiale ale documentelor si ale altor înscrisuri scolare si universitare proprii.
Art. 10. – (1) Guvernul sprijina învatamântul în limba româna în tarile în care traiesc
români, cu respectarea legislatiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare cu
Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unitati de
învatamânt cu predare în limba româna pe lânga oficiile diplomatice si institutiile culturale ale
României în strainatate și poate sustine atât lectorate în universitati din strainatate cât si cursuri
de limba, cultura si civilizatie româneasca.
Art. 11. – (1) Statul sustine anteprescolarii, prescolarii, elevii si studentii cu
probleme si nevoi sociale, precum si pe aceia cu cerinte educationale speciale.
(2) Statul acorda burse sociale de studii elevilor si studentilor proveniti din familii
defavorizate, precum si celor institutionalizati, în conditiile legii.
(3) Statul acorda premii, burse, locuri în tabere si altele asemenea elevilor si
studentilor cu performante scolare si universitare, precum si rezultate remarcabile în educatia si
formarea lor profesionala sau în activitati culturale si sportive.
(4) Elevii si studentii care beneficiaza de burse sociale de studiu pot primi si burse
pentru performante scolare si universitare.
(5) Statul si alti factori interesati sustin financiar activitatile de performanta, de nivel
national si international, ale elevilor si studentilor.
(6) Statul garanteaza dreptul la educatie al tuturor persoanelor cu cerinte educationale
speciale. Învatamântul special si special integrat sunt parte componenta a sistemului national de
învatamânt preuniversitar.
(7) Învatamântul special si special integrat reprezinta o forma de instruire scolara
diferentiata, adaptata si de asistenta educationala, sociala si medicala complexa, destinata
persoanelor cu cerinte educationale speciale.
(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învata într-o unitate
de învatamânt vor fi sprijiniti prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiata
unitate de învatamânt sau vor primi cazare si masa gratuite în internatele scolare.
Art. 12. – (1) Învatarea pe tot parcursul vietii este un drept garantat de lege.
(2) Învatarea pe tot parcursul vietii include totalitatea activitatilor de învatare
realizate de fiecare persoana, începând cu educatia timpurie, în scopul dobândirii de cunostinte,
formarii de deprinderi/abilitati si dezvoltarii de aptitudini semnificative din perspectiva
personala, civica, sociala si/sau ocupationala.
Art. 13. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului proiecteaza,
fundamenteaza si aplica strategiile nationale în domeniul educatiei, cu consultarea asociatiilor
reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale parintilor, Consiliului
National al Rectorilor, structurilor asociative ale universitatilor si scolilor de stat, particulare si
confesionale, Consiliului Minoritatilor Nationale, sindicatelor reprezentative din învatamânt,
asociatiilor reprezentative ale elevilor, asociatiilor reprezentative ale studentilor, autoritatilor
administratiei publice, mediului de afaceri si organizatiilor neguvernamentale finantatoare care
sustin programe educative/ federatii ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul încurajeaza dezvoltarea parteneriatului public-privat prin masuri specifice,
cuprinse în hotarâri ale Guvernului si în ordine ale ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului.
Art. 14. – (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului organizarea unui învatamânt teologic specific, în cadrul
5
învatamântului public în universitatile de stat existente, ca facultati cu dubla subordonare,
destinat pregatirii personalului de cult si activitatii social-misionare a cultelor, numai pentru
absolventii învatamântului liceal, proportional cu ponderea numerica a fiecarui cult în
configuratia religioasa a tarii, potrivit recensamântului oficial. Înfiintarea, organizarea si
functionarea acestui învatamânt se realizeaza potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învatamânt confesional prin
înfiintarea si administrarea propriilor unitati si institutii de învatamânt privat, conform
prevederilor prezentei legi.
T I T L U L I I
ÎNVATAMÂNTUL PREUNIVERSITAR
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 15. – (1) Învatamântul general obligatoriu este de 10 clase si cuprinde
învatamântul primar si învașamântul gimnazial. Învatamântul liceal devine obligatoriu pâna cel
mai târziu în anul 2020.
(2) Obligatia de a frecventa învatamântul de 10 clase, la forma de zi, înceteaza la
vârsta de 18 ani.
(3) În scopul realizarii finalitatilor educatiei si a formarii profesionale prin sistemul
national de învatamânt, învatamântul liceal este generalizat si gratuit.
Art. 16. – Pe durata scolarizarii în învatamântul preuniversitar, copiii beneficiaza de
alocatia de stat pentru copii, în conditiile legii.
Art. 17. – (1) Planurile-cadru ale învatamântului primar, gimnazial, liceal si
profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun.
(2) La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal
instituit, pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situatia
scolara se încheie fara disciplina Religie. În mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia,
din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.
(3) Disciplina Religie poate fi predata numai de personalul didactic calificat conform
prevederilor prezentei legi si abilitat, în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si cultele religioase recunoscute oficial de stat.
Art. 18. – (1) În sistemul national de învatamânt, unitatile de învatamânt public au
personalitate juridica daca se organizeaza si functioneaza, dupa caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, prescolari si anteprescolari;
c) cu minimum 150 de prescolari si anteprescolari;
d) cu minimum 100 de elevi si/sau prescolari, în cazul unitatilor de învatamânt
special.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în unitatile administrativ-teritoriale, în
care numarul total al elevilor si prescolarilor nu se încadreaza în prevederile alin. (1), se
organizeaza o singura unitate de învatamânt cu personalitate juridica.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în toate unitatile administrativ-teritoriale
din tara functioneaza unitati de învatamânt public, cu personalitate juridica, cu predare în limba
româna.
6
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educatie si formare profesionala, autoritatile
administratiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor scolare, aproba
organizarea, functionarea si, dupa caz, dizolvarea unor structuri de învatamânt, fara
personalitate juridica – ca parti ale unei unitati de învatamânt cu personalitate juridica - si
subordonate aceluiasi ordonator principal de credite, în conditiile legii.
(5) În cazul unitatilor de învatamânt confesional preuniversitar public existente la
data intrarii în vigoare a prezentei legi, cultele respective si Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului au obligatia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
legi, sa elaboreze o metodologie de functionare aprobata prin hotarâre a Guvernului, care
stabileste relatia juridica, patrimoniala, financiara si administrativa.
Art. 19. – (1) Autoritatile administratiei publice locale asigura, în conditiile legii,
buna desfasurare a învatamântului preuniversitar în localitatile în care acestea îsi exercita
autoritatea.
(2) Neîndeplinirea de catre autoritatile administratiei publice locale a obligatiilor ce
le revin în organizarea si functionarea învatamântului preuniversitar se sanctioneaza conform
legii.
Art. 20. – (1) Sistemul de învatamânt preuniversitar are caracter deschis. În
învatamântul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate scolara la alta, de la o clasa la alta,
de la un profil la altul si de la o filiera la alta este posibila în conditiile stabilite prin metodologia
elaborata de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Elevii din învatamântul particular se pot transfera la alte unitati de învatamânt de
stat sau particular, cu acordul unitatii primitoare si în conditiile stabilite de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Statul garanteaza dreptul la educatie diferentiata, pe baza pluralismului
educational, în acord cu particularitatile de vârsta si individuale.
(4) Absolventii clasei a X-a pot urma programul de diploma al Bacalaureatului
International, în conformitate cu metodologia Organizatiei Bacalaureatului International, cu
asumarea costurilor corespunzatoare. Diploma obtinuta în urma promovarii Bacalaureatului
International este recunoscuta si confera aceleasi drepturi cu diploma obtinuta în urma
promovarii examenului national de bacalaureat.
(5) Elevii cu performante scolare exceptionale pot promova 2 ani de studiu într-un an
scolar conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului CAPITOLUL II
STRUCTURA SISTEMULUI NATIONAL
DE ÎNVATAMÂNT PREUNIVERSITAR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 21. – (1) Sistemul national de învatamânt preuniversitar este constituit din
ansamblul unitatilor de învatamânt de stat, particulare si confesionale autorizate/acreditate.
(2) Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde unitati de învatamânt
public, privat si confesional acreditate.
(3) Învatamântul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învatamânt si,
dupa caz, filiere si profiluri si asigura conditiile necesare pentru dobândirea competentelor-cheie
si pentru profesionalizarea progresiva.
Art. 22. – (1) Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde urmatoarele
niveluri:
7
a) educatia timpurie (0 - 6 ani), formata din nivelul anteprescolar (0 - 3 ani) si
învatamântul prescolar (3 - 6 ani), care cuprinde grupa mica, grupa mijlocie si grupa mare;
b) învatamântul primar, care cuprinde clasa pregatitoare si clasele I-IV;
c) învatamântul secundar, care cuprinde:
- învatamântul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
- învatamântul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII,
cu urmatoarele filiere: teoretica, vocationala si tehnologica;
d) învatamântul tertiar non-universitar, care cuprinde învatamântul postliceal.
(2) Învatamântul preuniversitar se organizeaza pentru specializari si calificari stabilite
de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în conformitate cu Registrul
National al Calificarilor.
Art. 23. – (1) Învatamântul general obligatoriu este format din învatamântul primar si
cel secundar inferior.
(2) Învatamântul profesional cuprinde clasele a X-a si a XI-a din învatamântul liceal,
filiera tehnologica si, dupa caz, vocationala, urmate de un stagiu de pregatire practica.
(3) Învatamântul tehnic cuprinde clasele a XII-a si a XIII-a din învatamântul liceal,
filiera tehnologica.
(4) Învatamântul profesional si tehnic este format din: învatamânt profesional,
învatamânt tehnic si învatamânt postliceal.
Art. 24. – (1) Formele de organizare a învatamântului preuniversitar sunt: învatamânt
de zi, seral, cu frecventa redusa si, pentru copiii cu cerinte educationale speciale, nedeplasabili,
învașamânt la domiciliu sau pe lânga unitatile de asistenta medicala.
(2) Învatamântul obligatoriu este învatamânt de zi. În mod exceptional, pentru
persoanele care au depasit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învatamântul obligatoriu se poate
organiza si în alte forme de învatamânt, în conformitate cu prevederile unei metodologii
elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 25. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate stabili, prin
hotarâre a Guvernului, functionarea în sistemul de învatamânt preuniversitar a unor unitati pilot,
experimentale si de aplicatie.
Sectiunea a 2-a
Educatia anteprescolara
Art. 26. – (1) Educatia anteprescolara se organizeaza în crese si, dupa caz, în
gradinite si în centre de zi.
(2) Organizarea unitatilor de educatie timpurie anteprescolara, continutul educativ,
standardele de calitate si metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotarâre a
Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în termen de
maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfasurarii educatiei anteprescolare se
face de catre autoritatile administratiei publice locale, împreuna cu inspectoratele scolare, cu
respectarea standardelor de calitate si a legislatiei în vigoare.
(4) Tipurile si modalitatile de finantare a serviciilor de educatie timpurie
anteprescolara se reglementeaza prin hotarâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi. Finantarea din resurse publice se poate acorda numai
furnizorilor de servicii de educatie timpurie acreditati, publici sau privati.
(5) Acreditarea furnizorilor de educatie timpurie anteprescolara se realizeaza în
conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
8
(6) Statul sprijina educatia timpurie, ca parte componenta a învatarii pe tot parcursul
vietii, prin acordarea unor cupoane de cresa. Acestea vor fi acordate în scop educational, din
bugetul de stat, prin Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Sectiunea a 3-a
Învatamântul prescolar
Art. 27. – (1) Învatamântul prescolar se organizeaza în gradinite cu program normal,
prelungit si saptamânal. Gradinitele pot functiona ca unitati cu personalitate juridica sau în
cadrul altor unitati scolare cu personalitate juridica.
(2) Autoritatile administratiei publice locale si inspectoratele scolare asigura
conditiile pentru generalizarea treptata a învatamântului prescolar.
Sectiunea a 4-a
Învatamântul primar
Art. 28. – (1) Învatamântul primar se organizeaza si functioneaza, de regula, cu
program de dimineata.
(2) În clasa pregatitoare sunt înscrisi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani pâna la
data începerii anului scolar. La solicitarea scrisa a parintilor, a tutorilor sau a sustinatorilor
legali, pot fi înscrisi în clasa pregatitoare si copiii care împlinesc vârsta de 6 ani, pâna la sfârsitul
anului calendaristic, daca dezvoltarea lor psihosomatica este corespunzatoare.
(3) În clasa pregatitoare din învatamântul special sunt înscrisi copii cu cerinte
educationale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani pâna la data începerii anului scolar. La
solicitarea scrisa a parintilor, a tutorilor legali sau a sustinatorilor legali, pot fi înscrisi în clasa
pregatitoare si copii cu vârste cuprinse între 6 si 8 ani la data începerii anului scolar.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate aproba organizarea
de programe educationale de tip ,,A doua sansa”, în vederea promovarii învatamântului primar
pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învatamânt pâna la 14
ani.
9
Sectiunea a 5-a
Învatamântul gimnazial
Art. 29. – (1) Învatamântul gimnazial este, de regula, învatamânt de dimineata.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare cu
autoritatile administratiei publice locale, prin inspectoratele scolare, poate organiza programe
educationale de tip „A doua sansa”, în vederea promovarii învatamântului gimnazial pentru
persoane care depasesc cu peste 4 ani vârsta corespunzatoare clasei si care, din diferite motive,
nu au absolvit învatamântul secundar, gimnazial.
(3) Absolventii învatamântului gimnazial care nu continua studiile în învatamântul
liceal pot sa finalizeze, pâna la vârsta de 18 ani, cel putin un program de pregatire profesionala
care permite dobândirea unei calificari corespunzatoare Cadrului national al calificarilor.
Sectiunea a 6-a
Învatamântul liceal
Art. 30. – (1) Învatamântul liceal cuprinde urmatoarele filiere si profiluri:
a) filiera teoretica, cu profilurile uman si real;
b) filiera tehnologica, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale si protectia
mediului;
c) filiera vocationala, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este abilitat sa
stabileasca, prin planurile-cadru de învatamânt, în functie de dinamica sociala, economica si
educationala, specializari diferite în cadrul profilurilor prevazute la alin. (1).
(3) Durata studiilor în învatamântul liceal – forma de învatamânt de zi – este de 3 ani
pentru filiera teoretica, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocationala, si de 4 ani pentru filiera
tehnologica, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului. Pentru formele de învatamânt seral sau cu frecventa redusa, durata
studiilor se prelungeste cu un an.
(4) Învatamântul liceal se organizeaza si functioneaza, de regula, ca învatamânt de zi.
Acesta se poate organiza si poate functiona si ca învatamânt seral sau cu frecventa redusa, în
unitatile de învatamânt stabilite de inspectoratele scolare, în colaborare cu autoritatile
administratiei publice locale.
(5) Unitatile de învatamânt liceal se organizeaza cu una sau mai multe filiere si unul
sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificari
profesionale sau specializari, conform legii.
(6) Absolventii învatamântului liceal pot sustine examen de certificare a calificarii
corespunzator nivelului de calificare stabilit prin Cadrul national al calificarilor. Absolventii care
promoveaza examenul de certificare dobândesc certificat de calificare si suplimentul descriptiv
al certificatului, conform Europass.
(7) Unitatile de învatamânt în care se organizeaza filiera tehnologica sau vocationala
a liceului sunt stabilite de inspectoratele scolare, cu consultarea autoritatilor administratiei
publice locale, având în vedere tendintele de dezvoltare sociala si economica precizate în
documentele strategice regionale, judetene si locale.
(8) Calificarile care pot fi dobândite prin învatamântul preuniversitar sunt cuprinse în
Registrul national al calificarilor si sunt aprobate prin hotarâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
10
Sectiunea a 7-a
Învatamântul profesional si tehnic
Art. 31. – (1) Învatamântul profesional si tehnic se poate organiza în cadrul liceelor
din filiera tehnologica sau, dupa caz, vocationala, pentru calificari din Registrul national al
calificarilor, în functie de nevoile pietei muncii identificate prin documente strategice de
planificare a ofertei de formare regionale, judetene si locale.
(2) Învatamântul profesional si tehnic se poate organiza în cadrul liceelor din filiera
tehnologica si vocationala, precum si pe baza solicitarilor din partea angajatorilor privati sau ai
Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, pe baza unor contracte de scolarizare.
(3) Absolventii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocationale, care au
finalizat un stagiu de pregatire practica, pot sustine examen de certificare a calificarii
corespunzator nivelului de certificare stabilit prin Cadrul national al calificarilor.
(4) Programele de pregatire profesionala, prevazute la art. 29 alin. (3), sunt organizate
prin unitatile de învatamânt de stat si sunt gratuite, în conditiile în care sunt finalizate pâna la
vârsta de 18 ani.
(5) Durata si continutul programelor de pregatire profesionala sunt stabilite de
unitatea de învatamânt, pe baza standardelor ocupationale, prin consultare cu angajatorii.
(6) Programele de pregatire profesionala se finalizeaza cu examen de certificare a
calificarii. Organizarea si desfasurarea examenului de certificare a calificarii sunt reglementate
de autoritatea nationala a calificarilor.
(7) Absolventii programelor de pregatire profesionala prevazute la art. 29 alin. (3) pot
continua studiile în învatamântul liceal tehnologic. Recunoasterea rezultatelor învatarii
dobândite în vederea continuarii studiilor este reglementata prin metodologie, aprobata prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Stagiile de pregatire practica de pe parcursul filierei tehnologice se pot organiza la
nivelul unitatii de învatamânt si/sau la operatorii economici cu care unitatea de învatamânt are
încheiate contracte pentru pregatire practica sau la organizatii gazda din strainatate, în cadrul
unor programe ale Uniunii Europene-componenta de formare profesionala initiala. Durata
stagiului de pregatire practica este stabilita prin planul-cadru de învatamânt, aprobat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Operatorii economici care asigura, pe baza de contract cu unitatile de învatamânt,
burse de scolarizare, stagii de pregatire practica a elevilor, dotarea spatiilor de pregatire practica
sau locuri de munca pentru absolventi beneficiaza de facilitati fiscale, potrivit prevederilor
legale.
(10) Pregatirea prin învatamântul profesional se realizeaza pe baza standardelor de
pregatire profesionala aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
urma consultarii partenerilor sociali. Standardele de pregatire profesionala se realizeaza pe baza
standardelor ocupationale validate de comitetele sectoriale.
(11) Absolventii învatamântului profesional, care decid sa nu continue studiile
liceale, dobândesc certificat de absolvire, portofoliu de educatie permanenta si foaia matricola.
(12) Absolventii învatamântului profesional, care promoveaza examenul de
certificare a calificarii profesionale, dobândesc certificat de calificare profesionala si suplimentul
descriptiv al certificatului, conform Europass.
(13) Modul de organizare si de desfasurare a examenului de certificare a calificarii
profesionale este reglementat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului prin
metodologie, care se da publicitatii la începutul clasei a X-a.
(14) Absolventii învatamântului profesional, care promoveaza examenul de
certificare a calificarii profesionale, pot urma cursurile învatamântului liceal, conform unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
11
Art. 32. – Statul sustine învatamântul profesional si învatamântul liceal – filiera
tehnologica sau vocationala, prin:
a) recunoasterea în învatamântul tertiar non-universitar a creditelor profesionale
obtinute în cadrul învatamântului profesional si în învatamântul liceal – filiera tehnologica sau
vocationala;
b) gratuitate la scolarizarea în cadrul scolilor postliceale;
c) burse speciale si alte forme de sprijin material;
d) garantarea gratuitatii primului an de studiu pentru absolventii de învatamânt liceal
– filiera tehnologica sau vocationala, admisi în profilurile corespunzatoare din învatamântul
superior.
Sectiunea a 8-a
Învatamântul de arta si învatamântul sportiv
Art. 33. – (1) Învatamântul de arta si învatamântul sportiv se organizeaza pentru
elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unitatile în care se organizeaza învatamântul de arta si învatamântul sportiv
public se stabilesc de catre inspectoratele scolare, cu avizul conform al autoritatilor
administratiei publice locale, potrivit legii.
(3) În învatamântul de arta si în învatamântul sportiv:
a) scolarizarea se realizeaza, de regula, începând cu învatamântul gimnazial;
b) elevii pot fi înscrisi numai pe baza testarii aptitudinilor specifice;
c) planurile-cadru de învatamânt sunt adaptate specificului acestui învatamânt;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizeaza pe clase, pe grupe sau individual,
potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
e) programele scolare pentru învatamântul liceal de arta si pentru învatamântul liceal
sportiv respecta obiectivele educationale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportiva si artistica de performanta, la propunerea autoritatilor
administratiei publice locale si a inspectoratelor scolare, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului poate organiza cluburi scolare si unitati de învatamânt preuniversitar
public cu program sportiv sau de arta, integrat sau suplimentar.
(5) Învatamântul de arta si învatamântul sportiv integrat se organizeaza în scolile si în
liceele cu program de arta, respectiv sportiv, precum si în clase cu program de arta sau sportiv,
organizate în celelalte unitati de învatamânt primar, gimnazial si liceal.
(6) Organizarea învatamântului de arta si a învatamântului sportiv se face prin
regulamente aprobate de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(7) Unitatile de învatamânt cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi
sportive scolare, se constituie ca unitati de învatamânt de nivel liceal, independente sau afiliate
pe lânga alte unitati de învatamânt de acelasi nivel.
(8) Pentru buna desfasurare a activitatii, cluburile sportive scolare beneficiaza de
baze sportive proprii si de acces în bazele sportive care apartin celorlalte unitati de învatamânt,
cu acordul conducerilor acestor unitati de învatamânt.
(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele si în cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfasurare a activitatilor artistice, unitatile de învatamânt gimnazial
si liceal beneficiaza de sali de repetitie si spectacol proprii sau de acces la salile unitatilor de
învatamânt de acelasi nivel, cu acordul conducerii acestora.
(11) Cluburile sportive scolare pot sa fie finantate si de autoritatile administratiei
publice locale.
Art. 34. – (1) Pentru sprijinirea activitatii sportive si artistice de performanta,
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizeaza tabere sportive sau de
12
creatie artistica, concursuri sportive sau artistice, campionate scolare, festivaluri si acorda burse
si alte forme de sprijin material.
(2) Ministerul Culturii si Patrimoniului National si celelalte ministere interesate,
Comitetul Olimpic si Sportiv Român, federatiile sportive nationale, autoritatile locale, precum si
institutiile de cultura pot sprijini financiar si material activitatile de performanta în domeniul
artelor, respectiv al sportului.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu institutii,
cu organizatii si cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice, pentru asigurarea
resurselor financiare si materiale necesare desfasurarii în bune conditii a învatamântului de arta
si a învatamântului sportiv integrat si suplimentar, precum si a competitiilor artistice si sportive
de nivel regional si national.
Sectiunea a 9-a
Învatamântul postliceal
Art. 35. – (1) Învatamântul postliceal se organizeaza pentru calificari profesionale
înscrise în Registrul national al calificarilor, stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarâre a Guvernului.
(2) Învatamântul postliceal face parte din învatamântul profesional si tehnic si este
partial subventionat de stat.
(3) Învatamântul postliceal special face parte din învatamântul profesional si tehnic si
este integral subventionat de stat.
(4) Scolile de maistri sunt scoli postliceale.
(5) Învatamântul postliceal are o durata de 1-3 ani, în functie de complexitatea
calificarii si de numarul de credite pentru educatie si formare profesionala.
(6) Scolarizarea în învatamântul postliceal de stat, organizat în conformitate cu
prevederile prezentei legi, se finanteaza prin bugetele locale ale unitatilor administrativteritoriale,
din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat si din venituri ale bugetelor
locale. Scolarizarea poate sa fie finantata si de catre solicitanti, persoane fizice sau juridice, prin
contract încheiat cu unitatea de învatamânt care asigura scolarizarea. Statul sustine si stimuleaza,
inclusiv financiar, programe de studiu pentru învatamântul postliceal, în parteneriat
public-privat.
(7) Cifra de scolarizare pentru învatamântul postliceal de stat se aproba prin hotarâre
a Guvernului. Prin exceptie, cifra de scolarizare pentru învatamântul postliceal de stat finantat
integral de catre solicitanti, persoane fizice sau juridice, se aproba, prin decizie, de inspectoratul
scolar si se comunica Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Admiterea în învatamântul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale
stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unei metodologii
elaborate de unitatea de învatamânt, prin consultarea factorilor interesati.
(9) Au dreptul sa se înscrie în învatamântul postliceal, în conditiile alin. (8),
absolventii de liceu, cu sau fara diploma de bacalaureat.
(10) Creditele pentru educatie si formare profesionala obtinute în învatamântul
postliceal pot fi recunoscute pentru absolventii cu diploma de bacalaureat de catre universitati, în
baza deciziilor Senatului universitar, ca unitati de credite de studii transferabile pentru nivelul
licenta.
13
Sectiunea a 10-a
Învatamântul pentru persoanele apartinând minoritatilor nationale
Art. 36. – (1) Persoanele apartinând minoritatilor nationale au dreptul sa studieze si
sa se instruiasca în limba materna, la toate nivelurile, tipurile si formele de învatamânt
preuniversitar, în conditiile legii.
(2) În functie de necesitatile locale, se organizeaza, la cererea parintilor sau tutorilor
legali si în conditiile legii, grupe, clase sau unitati de învatamânt preuniversitar cu predare în
limbile minoritatilor nationale.
(3) La toate formele de învatamânt în limba româna, în limbile minoritatilor nationale
sau în limbi de circulatie internationala, se poate înscrie si pregati orice cetatean român,
indiferent de limba sa materna si de limba în care a studiat anterior.
(4) În cadrul unitatilor sau sectiilor cu predare în limbile minoritatilor nationale,
singulare în localitate, se pot organiza clase liceale si profesionale cu grupe de elevi de diferite
profiluri, în conditiile legii.
(5) Pe raza unei unitati administrativ-teritoriale, cu mai multe unitati de învatamânt
cu predare în limbile minoritatilor nationale, functioneaza cel putin o unitate scolara cu
personalitate juridica, pentru fiecare limba materna, indiferent de efectivul de elevi.
(6) În cadrul unitatilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limbile
minoritatilor nationale, singulare în municipiu, oras sau comuna, se acorda personalitate juridica,
indiferent de efectivul de elevi.
(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învata în limba lor
materna, sunt sprijiniti prin decontarea transportului la cea mai apropiata scoala cu predare în
limba materna sau primesc cazare si masa gratuite în internatul unitatii de învatamânt cu predare
în limba materna.
(8) Minoritatile nationale au dreptul la reprezentare în organele de conducere ale
unitatilor de învatamânt, ale inspectoratelor scolare sau ale institutiilor echivalente, cu
respectarea criteriilor de competenta profesionala, potrivit legii.
(9) În unitatile scolare cu predare si în limbile minoritatilor nationale unul dintre
directori va fi un cadru didactic din rândul minoritatilor respective, cu respectarea criteriilor de
competenta profesionala.
(10) În unitatile conexe învatamântului preuniversitar din judetele în care
functioneaza forme de învatamânt în limbile minoritatilor nationale, se asigura încadrarea cu
specialisti si din rândul minoritatilor nationale, cu respectarea criteriilor de competenta
profesionala.
(11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrala în limba
minoritatilor nationale trebuie sa faca dovada competentei profesionale în limba minoritatii
respective si au dreptul la pregatire si perfectionare în limba de predare în tara sau în strainatate.
Fac exceptie cadrele didactice care predau limba si literatura româna.
(12) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura materiale
didactice specifice disciplinelor predate în limba materna.
(13) Pentru elevii apartinând minoritatilor nationale, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului asigura manualele scolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de
predare a minoritatilor si manuale traduse din limba româna sau manuale de import, avizate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru titlurile needitate din cauza
tirajului redus.
(14) În învatamântul în limbile minoritatilor nationale, în comunicarea interna si în
comunicarea cu parintii elevilor si ai prescolarilor, se poate folosi si limba de predare.
(15) În învatamântul primar cu predare în limbile minoritatilor nationale,
calificativele se comunica si în limba de predare.
14
(16) În cadrul Institutului de Stiinte ale Educatiei din subordinea Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, va functiona si o sectie de resurse de cercetare si
inovare în învatamântul cu predare în limbile minoritatilor nationale.
(17) În finantarea de baza a unitatii de învatamânt preuniversitar cu predare în limbile
minoritatilor nationale, costul standard per elev si per prescolar se calculeaza dupa un coeficient
marit pe baza factorilor de corectie, luând în considerare predarea limbii minoritatii nationale. În
cazul acestor unitati se are în vedere izolarea lingvistica, geografica si numarul redus de elevi si
prescolari. Acest coeficient de limba se aplica si în cazul unitatilor scolare în limba româna, în
conditii similare.
Art. 37. – (1) În cadrul învatamântului preuniversitar cu predare în limbile
minoritatilor nationale, toate disciplinele se studiaza în limba materna, cu exceptia disciplinei
Limba si literatura româna.
(2) Disciplina Limba si literatura româna se preda, pe tot parcursul învatamântului
preuniversitar, dupa programe scolare si manuale elaborate în mod special pentru minoritatea
respectiva.
(3) Prin exceptie, în unitatile de învatamânt cu predare în limba unei minoritati
nationale, ca urmare a cererii parintilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizatiei minoritatii
nationale, reprezentata în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectiva nu
are reprezentare parlamentara, la solicitarea grupului parlamentar al minoritatilor nationale,
predarea disciplinei Limba si literatura româna se face dupa manualele utilizate în unitatile de
învatamânt cu predare în limba româna.
(4) Testele la disciplina Limba si literatura româna se elaboreaza pe baza unei
programe speciale.
(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învatamântul
preuniversitar si lucrarile semestriale pentru elevii din învatamântul cu predare în limbile
minoritatilor nationale se elaboreaza pe baza cerintelor didactico-metodologice stabilite de
curriculumul national.
(6) În învatamântul preuniversitar, activitatea de predare si de educare la limba si
literatura materna, la istoria si traditiile minoritatilor nationale respective si la educatia muzicala
se realizeaza pe baza programelor si a metodologiilor specifice elaborate de colective de experti
cunoscatori ai limbii si ai culturii minoritatii respective si aprobate potrivit legii.
(7) Elevilor apartinând minoritatilor nationale, care frecventeaza unitati de
învatamânt cu predare în limba româna sau în alta limba decât cea materna, li se asigura, la
cerere si în conditiile legii, ca disciplina de studiu, limba si literatura materna, precum si istoria
si traditiile minoritatii nationale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele si
manualele disciplinei istoria si traditiile minoritatii nationale sunt aprobate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) În învatamântul primar, gimnazial si liceal cu predare în limbile minoritatilor
nationale, disciplinele Istoria si Geografia României se predau în aceste limbi, dupa programe
scolare si manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba româna, cu obligatia
transcrierii si a însusirii toponimiei si a numelor proprii românesti si în limba româna.
(9) În învatamântul gimnazial cu predare în limbile minoritatilor nationale se
introduce ca disciplina de studiu Istoria si traditiile minoritatilor nationale respective, cu predare
în limba materna. Programele scolare si manualele la aceasta disciplina sunt aprobate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(10) În programele si manualele de istorie se vor reflecta istoria si traditiile
minoritatilor nationale din România.
(11) În învatamântul liceal si postliceal, în care predarea se face în limba materna
pentru disciplinele, respectiv modulele de pregatire de specialitate, se realizeaza însusirea
terminologiei de specialitate si în limba româna.
15
(12) În învatamântul preuniversitar, probele de admitere si probele examenelor de
absolvire pot fi sustinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în conditiile
legii.
Art. 38. – (1) Persoanele care doresc au dreptul sa studieze si sa se instruiasca în
limba româna la toate nivelurile, tipurile si formele de învatamânt preuniversitar, în conditiile
legii, în toate localitatile României.
(2) Pe raza unei unitati administrativ-teritoriale functioneaza cel putin o unitate
scolara cu predare în limba româna, cu personalitate juridica, indiferent de efectivul de elevi.
(3) În cadrul unitatilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limba româna,
singulare în municipiu sau în oras, se acorda acestora personalitate juridica, indiferent de
efectivul de elevi.
Sectiunea a 11-a
Învatamântul special si special integrat
Art. 39. – (1) Învatamântul special si special integrat, organizat pentru persoanele cu
cerinte educationale speciale sau cu alte tipuri de cerinte educationale, stabilite prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se realizeaza pentru toate nivelurile de
învatamânt, diferentiat, în functie de tipul si gradul de deficienta.
(2) Învatamântul special si special integrat este gratuit si este organizat, de regula, ca
învatamânt de zi. În functie de necesitatile locale, acesta se poate organiza si sub alte forme, în
conformitate cu legislatia în vigoare.
(3) Guvernul elaboreaza reglementari specifice pentru serviciile educationale si de
asistenta, oferite copiilor cu cerinte educationale speciale.
Art. 40. – (1) Învatamântul special se organizeaza, dupa caz, în unitati de învatamânt
special si în unitati de învatamânt de masa.
(2) Învatamântul special integrat se poate organiza în clase speciale si individual sau
în grupe integrate în clase de masa. Efectivele formatiunilor de studiu din învatamântul special si
special integrat sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
functie de tipul si gradul deficientei.
(3) Continuturile învatamântului special si special integrat, demersurile didactice,
precum si pregatirea si formarea personalului care îsi desfasoara activitatea în domeniul
educatiei copiilor cu cerinte educationale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Durata scolarizarii copiilor cu cerinte educationale speciale poate fi mai mare
decât cea precizata prin prezenta lege si se stabileste, în functie de gradul si tipul dizabilitatii,
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 41. – (1) Evaluarea, asistenta psiho-educationala, orientarea scolara si
orientarea profesionala a copiilor, a elevilor si a tinerilor cu cerinte speciale sau cu cerinte
educationale speciale se realizeaza de catre centrele judetene de resurse si de asistenta
educationala, denumite în continuare CJRAE, prin serviciile de evaluare si de orientare scolara
si profesionala, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(2) Stabilirea gradului de handicap al elevilor cu cerinte speciale se realizeaza de
catre comisiile din cadrul CJRAE, în colaborare cu comisiile pentru protectia copilului din
cadrul directiilor generale judetene de asistenta sociala si protectia copilului.
(3) Profesionalizarea elevilor/tinerilor cu cerinte speciale se face în unitati de
învatamânt special si de masa, cu consultarea factorilor locali interesati.
(4) Elevii si tinerii cu cerinte speciale pot dobândi calificari profesionale
corespunzatoare tipului si gradului de deficienta.
16
Art. 42. – (1) Copiii, elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale, integrati în
învatamântul de masa, beneficiaza de suport educational, prin cadre didactice de sprijin si
itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educational se face de catre CJRAE
si se reglementeaza prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(2) Copiii si tinerii cu cerinte educationale speciale, scolarizati în unitatile de
învatamânt special sau de masa, inclusiv cei scolarizati în alt judet decât cel de domiciliu,
beneficiaza de asistenta sociala constând în asigurarea alocatiei zilnice de hrana, a rechizitelor
scolare, a cazarmamentului, a îmbracamintei si a încaltamintei, în cuantum egal cu cel pentru
copiii aflati în sistemul de protectie a copilului, precum si de gazduire gratuita în internate sau
centrele de asistare pentru copiii cu cerinte educationale speciale din cadrul directiilor generale
judetene de asistenta sociala si protectia copilului.
Art. 43. – (1) Pentru copiii, elevii si tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesita
perioade de spitalizare mai mari de 4 saptamâni, se pot organiza, dupa caz, grupe sau clase în
cadrul unitatii sanitare în care acestia sunt internati.
(2) Pentru copiii, elevii si tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei
dizabilitati, sunt nedeplasabili, se organizeaza scolarizare la domiciliu, pe o perioada
determinata.
(3) Scolarizarea la domiciliu, respectiv înfiintarea de clase sau de grupe în spitale se
face de catre inspectoratul scolar, la propunerea CJRAE, conform unei metodologii-cadru,
elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Scolarizarea minorilor si a adultilor din centrele de reeducare, din penitenciarele
pentru minori si tineri si din penitenciarele pentru adulti se realizeaza cu respectarea
curriculumului national. Resursa umana necesara pentru scolarizarea acestora este asigurata de
catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare.
(5) Unitatile de învatamânt special pot beneficia de sprijinul institutiilor de protectie
sociala, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din tara si din
strainatate, pentru stimulare, compensare si pentru recuperarea handicapului.
Art. 44. – Învatamântul special dispune de planuri de învatamânt, de programe
scolare, de programe de asistenta psihopedagogica, de manuale si de metodologii didactice
alternative, adaptate tipului si gradului de handicap si aprobate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 45. – (1) În functie de evolutia copilului, se pot face propuneri de reorientare
dinspre scoala speciala spre scoala de masa si invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de catre cadrul didactic care a lucrat cu copilul
în cauza sau de catre parintii copilului/tutorelui legal instituit si de catre psihologul scolar.
Decizia de reorientare se ia de catre comisia de expertiza, din cadrul CJRAE, cu acordul familiei
sau al sustinatorului legal.
Art. 46. – În vederea profesionalizarii si a integrarii în viata activa a tinerilor cu
cerinte educationale speciale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna
cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale pot organiza ateliere protejate.
17
Sectiunea a 12-a
Învatamântul pentru copiii si tinerii capabili de performante înalte
Art. 47. – (1) Statul sprijina copiii si tinerii capabili de performante înalte atât în
unitati de învatamânt, cât si în centre de excelenta. Centrele de excelenta sunt înfiintate prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Coordonarea actiunilor prevazute la alin. (1) este asigurata de Centrul National de
Instruire Diferentiata, înfiintat prin hotarâre a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Resursele umane, curriculare, informationale, materiale si financiare pentru
sustinerea copiilor si a tinerilor capabili de performante înalte se asigura de unitatile de
învatamânt si de inspectoratele scolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Pentru sprijinirea copiilor si a tinerilor capabili de performante înalte, Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizeaza olimpiade si concursuri, tabere de
profil, simpozioane si alte activitati specifice si acorda burse si alte forme de sprijin material.
(5) Copiii si tinerii capabili de performante înalte beneficiaza, indiferent de vârsta, de
programe educative care le respecta particularitatile de învatare si de orientare a performantei.
Aceste programe sunt de aprofundare a învatarii, de grupare pe abilitati, de îmbogatire a
curriculumului cu noi domenii, de mentorat si transfer de competenta, de accelerare a promovarii
conform ritmului individual de învatare.
Sectiunea a 13-a
Programul „Scoala dupa scoala”
Art. 48. – (1) Unitatile de învatamânt, prin decizia consiliului de administratie, pot
sa-si extinda activitatile cu elevii dupa orele de curs, prin programe „Scoala dupa scoala”.
(2) În parteneriat cu autoritatile publice locale si cu asociatiile de parinti, prin
programul „Scoala dupa scoala”, se ofera activitati educative, recreative, de timp liber, pentru
consolidarea competentelor dobândite sau de accelerare a învatarii, precum si activitati de
învatare remediala. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu
organizatii nonguvernamentale cu competente în domeniu.
(3) Programele „Scoala dupa scoala” se organizeaza în baza unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Statul poate finanta programul „Scoala dupa scoala” pentru copiii si elevii din
grupurile dezavantajate, potrivit legii.
Sectiunea a 14-a
Alternativele educationale
Art. 49. – (1) În sistemul de învatamânt preuniversitar, pot fi initiate si organizate
alternative educationale, cu acordul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodica a alternativelor educationale, se face
potrivit legii.
(3) Unitatile de învatamânt preuniversitar alternativ dispun de autonomie
organizatorica si functionala, în conformitate cu specificul alternativei.
(4) La toate formele de învatamânt alternativ în limba româna, în limbile
minoritatilor nationale sau în limbi de circulatie internationala, se poate înscrie si pregati orice
cetatean român.
18
(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educationale au
dreptul la recunoasterea de catre inspectoratele școlare si Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului a pregatirii si a perfectionarilor realizate de organizatiile, asociatiile,
federatiile care gestioneaza dezvoltarea alternativei respective la nivel national.
Sectiunea a 15-a
Învatamântul particular si confesional
Art. 50. – (1) Învatamântul particular si confesional se organizeaza conform
principiului nonprofit în unitati de învatamânt preuniversitar, la toate nivelurile si formele,
conform legislatiei în vigoare.
(2) Criteriile, standardele si indicatorii de performanta pe care trebuie sa le
îndeplineasca unitatile de învatamânt preuniversitar particular si confesional sunt identice cu
cele pe care trebuie sa le îndeplineasca unitatile de învatamânt de stat.
(3) Unitatile private de învatamânt sunt unitati libere, deschise, autonome atât din
punct de vedere organizatoric, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea
privata, garantata de Constitutie.
(4) Autorizarea de functionare provizorie, acreditarea si evaluarea periodica a
unitatilor de învatamânt preuniversitar particular si confesional sunt realizate de catre Agentia
Româna de Asigurare a Calitatii în Învatamântul Preuniversitar, conform legislatiei în vigoare.
(5) Unitatile de învatamânt preuniversitar particular si confesional acreditate sunt
sprijinite de stat, conditiile fiind stabilite prin hotarâre a Guvernului.
(6) Statul sprijina si coordoneaza învatamântul particular si confesional, în conditiile
legii, respectând în întregime drepturile acestuia.
(7) Patrimoniul unitatilor de învatamânt particular si confesional preuniversitar este
proprietatea privata a fondatorilor. Directorii unitatilor de învatamânt particular sunt numiti de
conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenta. Actul de
numire se aduce la cunostinta inspectoratului scolar pe raza caruia îsi desfasoara activitatea
unitatea respectiva.
CAPITOLUL III
RETEAUA SCOLARA
Art. 51. – (1) Reteaua scolara este formata din totalitatea unitatilor de învatamânt
acreditate, respectiv autorizate provizoriu.
(2) Reteaua scolara a unitatilor de învatamânt de stat si particular se organizeaza de
catre autoritatile administratiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor scolare.
Pentru învatamântul special, liceal si postliceal, reteaua scolara se organizeaza de catre consiliul
judetean, respectiv de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti, cu consultarea
partenerilor sociali si cu avizul conform al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(3) În cadrul retelei scolare se pot înfiinta si pot functiona, conform legii, grupe/clase
în alternative educationale integrate în unitati scolare publice sau private.
(4) Persoanele juridice si fizice pot înfiinta, conform legii, unitati de educatie
timpurie si de învatamânt primar, gimnazial, liceal si postliceal.
(5) Reteaua scolara a unitatilor de învatamânt se da publicitatii la începutul fiecarui
an, pentru anul scolar urmator. Cifra de scolarizare pentru învatamântul de stat se aproba prin
hotarâre a Guvernului, cu cel putin 6 luni înainte de începerea anului scolar.
(6) În cadrul sistemului national de învatamânt preuniversitar public se pot înfiinta si
pot functiona, conform legii, unitati de învatamânt cu clase constituite pe baza de contracte de
parteneriat între unitati de învatamânt public si privat acreditate, între acestea si operatori
19
economici, precum si între institutii din tara si strainatate, pe baza unor acorduri
interguvernamentale.
(7) Unitatile de învatamânt preuniversitar, indiferent de tip, nivel, forma, filiera si
profil, sunt supuse acreditarii si evaluarii periodice, conform legii.
(8) Pentru a sigura calitatea învatamântului, la propunerea autoritatilor administratiei
publice locale, inspectoratele scolare pot solicita Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului ridicarea acreditarii/autorizarii unei unitati de învatamânt cu personalitate juridica, în
conformitate cu prevederile legale. În situatia în care Agentia Româna pentru Asigurarea
Calitatii în Învatamântul Preuniversitar, denumita în continuare ARACIP, retrage
acreditarea/autorizatia de functionare, pentru neîndeplinirea conditiilor legale, unei scoli private,
aceasta îsi înceteaza activitatea. Autoritatile administratiei publice locale realizeaza alocarea
elevilor altor unitati scolare, cu respectarea interesului copiilor si asigurarea logisticii necesare.
Art. 52. – (1) În vederea asigurarii calitatii educatiei si a optimizarii gestionarii
resurselor, unitatile de învatamânt si autoritatile administratiei publice locale pot decide
înfiintarea consortiilor scolare.
(2) Consortiile scolare sunt parteneriate contractuale între unitatile de învatamânt,
care asigura:
a) mobilitatea personalului între unitatile membre ale consortiului;
b) utilizarea în comun a resurselor unitatilor de învatamânt din consortiu;
c) largirea oportunitatilor de învatare oferite elevilor si recunoasterea reciproca a
rezultatelor învatarii si evaluarii acestora.
(3) Cadrul general pentru înfiintarea, desfiintarea si functionarea consortiilor scolare
se va reglementa prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 53. – (1) În învatamântul preuniversitar, formatiunile de studiu cuprind grupe,
clase sau ani de studiu, dupa cum urmeaza:
a) educatia anteprescolara: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai putin de 5 si
nu mai mult de 9;
b) învatamântul prescolar: grupa cuprinde în medie 15 prescolari, dar nu mai putin de
10 si nu mai mult de 20;
c) învatamântul primar: clasa cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai putin de
12 si nu mai mult de 25;
d) învatamântul gimnazial: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de
12 si nu mai mult de 30;
e) învatamântul liceal: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15 si
nu mai mult de 30;
f) învatamântul postliceal: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15
si nu mai mult de 30;
g) învatamântul special pentru elevi cu deficiente usoare si/sau moderate: grupa
cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai putin de 8 si nu mai mult de 12;
h) învatamântul special pentru elevi cu deficiente grave: grupa cuprinde în medie 5
elevi, dar nu mai putin de 4 si nu mai mult de 6.
(2) Situatiile speciale privind formatiunile de elevi sau de prescolari, aflate sub
efectivul minim sau peste efectivul maxim, se aproba de catre consiliul de administratie al
unitatii de învatamânt, cu asumarea tuturor consecintelor financiare.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în localitatile în care exista cerere pentru
forma de învatamânt în limba materna a unei minoritati nationale, efectivele formatiunilor de
studiu pot fi mai mici decât minimul prevazut de prezenta lege. Decizia privind înfiintarea si
functionarea acestor formatiuni de studiu apartine Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, cu consultarea consiliului de administratie al unitatii de învatamânt respective.
CAPITOLUL IV
20
CURRICULUMUL ÎNVATAMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Art. 54. – (1) În învatamântul preuniversitar se aplica Curriculumul National elaborat
în conformitate cu nevoile specifice dezvoltarii personale si nevoile pietei fortei de munca si ale
fiecarei comunitati, în baza principiului subsidiaritatii.
(2) Curriculumul National reprezinta ansamblul coerent al planurilor-cadru de
învatamânt si al programelor scolare din învatamântul preuniversitar.
Art. 55. – (1) Planurile-cadru de învatamânt cuprind disciplinele, domeniile de
studiu, respectiv modulele de pregatire obligatorii si optionale, precum si numarul minim si
maxim de ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de
pregatire obligatorii iar curriculumul la decizia scolii se constituie din disciplinele/domeniile de
studiu/modulele de pregatire optionale.
(3) Programele scolare stabilesc, pentru fiecare disciplina, domeniu de studiu/ modul
de pregatire din planul de învatamânt, finalitatile urmarite si evidentiaza continuturile
fundamentale de ordin teoretic, experimental si aplicativ, oferind orientari metodologice
generale pentru realizarea si evaluarea acestora.
(4) Planurile-cadru si programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu,
respectiv modulele de pregatire obligatorii din învatamântul preuniversitar, sunt elaborate de
catre institutiile si organismele abilitate ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se aproba prin ordin al ministrului ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului..
(5) Curriculumul la decizia scolii se constituie atât din pachete disciplinare optionale
ofertate la nivel national, regional si local, cât si din pachete disciplinare optionale ofertate la
nivelul unitatii de învatamânt. Consiliul de administratie al unitatii de învatamânt, în urma
consultarii elevilor, parintilor si pe baza resurselor disponibile, stabileste curriculumul la decizia
scolii.
(6) Programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de
pregatire optionale se elaboreaza la nivelul unitatilor de învatamânt, cu consultarea consiliului
profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a parintilor, precum si a
reprezentantilor comunitatii locale si, dupa caz, a operatorilor economici cu care unitatea de
învatamânt are relatii pentru pregatirea practica a elevilor. Programele scolare sunt aprobate de
consiliul de administratie al unitatii de învatamânt.
(7) În cazul alternativelor educationale, planurile-cadru si programele scolare sunt
elaborate, în proiect, de reprezentanti ai acestora si sunt aprobate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) În învatamântul particular si confesional se utilizeaza planurile-cadru de
învatamânt si programele scolare pentru Curriculumul National aprobat de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului sau planurile si programele de învatamânt, similare sau
alternative învatamântului de stat, aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(9) Planurile-cadru de învatamânt si programele scolare pentru învatamântul teologic
si confesional se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
colaborare cu fiecare cult în parte si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii,
tineretului si sportului.
(10) Planurile-cadru de învatamânt pentru învatamântul militar se elaboreaza de catre
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare cu Ministerul Apararii
Nationale si sunt aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
.
21
Art. 56. – (1) Numarul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învatamânt
este de maximum 20 de ore pe saptamâna în învatamântul primar, 25 de ore pe saptamâna în
învatamântul gimnazial si 30 de ore pe saptamâna în învatamântul liceal. Aceste ore sunt alocate
atât pentru predare si evaluare, cât si pentru învatarea în clasa, asistata de cadrul didactic, a
continuturilor predate, conform prezentei legi.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), numarul maxim de ore poate fi depasit cu
numarul de ore prevazute pentru studierea limbii materne, a istoriei si traditiei minoritatilor si a
învatamântului bilingv.
(3) În cadrul Curriculumului National, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în
planurile-cadru pentru învatamântul obligatoriu si de 70% în planurile-cadru pentru liceu.
(4) În cadrul Curriculumului National, disciplinele optionale au o pondere de 20% în
planurile-cadru pentru învatamântul obligatoriu si de 30% în planurile-cadru pentru liceu.
(5) Pentru fiecare disciplina si domeniu de studiu, programa scolara acopera 75% din
orele de predare si evaluare, lasând la dispozitia cadrului didactic 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În functie de caracteristicile elevilor si de strategia
scolii din care face parte, profesorul decide daca procentul de 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învatare remediala, în cazul copiilor cu
probleme speciale, pentru consolidarea cunostintelor sau pentru stimularea elevilor capabili de
performante superioare, conform unor planuri individuale de învatare elaborate pentru fiecare
elev.
Art. 57. – (1) Curriculumul pentru educatia timpurie este centrat pe dezvoltarea
fizica, cognitiva, emotionala si sociala ale copiilor si pe remedierea precoce a deficientelor de
dezvoltare.
(2) Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala constituie echipe
multidisciplinare de interventie timpurie, menite sa realizeze evaluarea tuturor copiilor,
monitorizarea, depistarea si asistenta precoce corespunzatoare a celor cu cerinte educationale
speciale sau cu risc în dezvoltarea competentelor personale.
Art. 58. – (1) Curriculumul National pentru învatamântul primar si gimnazial se
axeaza pe 8 domenii de competente-cheie care determina profilul de formare al elevului:
a) competente de comunicare în limba româna si în limba materna, în cazul
minoritatilor nationale;
b) competente de comunicare în limbi straine;
c) competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie;
d) competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de învatare
si cunoastere;
e) competente sociale si civice;
f) competente antreprenoriale;
g) competente de sensibilizare si de expresie culturala;
h) competenta de a învata sa înveti.
(2) Educatia fizica si sportul în învatamântul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul
comun al planurilor de învatamânt.
(3) Disciplina Tehnologia informatiei si comunicarii constituie o disciplina optionala
pentru elevii din clasele I-IV si este disciplina obligatorie în învatamântul gimnazial si liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregatitoare urmareste dezvoltarea fizica,
socio-emotionala, cognitiva a limbajului si comunicarii, precum si dezvoltarea capacitatilor si a
atitudinilor în învatare, asigurând, totodata, puntile catre dezvoltarea celor 8 competente-cheie.
(5) Învatamântul liceal este centrat pe dezvoltarea si diversificarea
competentelor-cheie si formarea competentelor specifice în functie de filiera, profil, specializare
sau calificare.
22
Art. 59. – (1) În unitatile de învatamânt public sau privat se utilizeaza manuale
scolare si alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(2) Manualele scolare se elaboreaza si se evalueaza pe baza programelor scolare
aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului reglementeaza elaborarea de manuale scolare alternative.
(3) Cadrele didactice selecteaza si le recomanda elevilor, în baza libertatii initiativei
profesionale, acele manuale scolare din lista celor aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.
(4) Elevii si profesorii din învatamântul public si din învatamântul obligatoriu privat
acreditat/autorizat beneficiaza de manuale scolare gratuite, atât pentru învatamântul în limba
româna, cât si pentru cel în limbile minoritatilor, în conditiile legii.
(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin
continut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare si pe care cadrele didactice le pot
selecta si utiliza la clasa, în baza libertatii initiativei profesionale, în scopul îmbunatatirii calitatii
procesului educational.
Art. 60. – (1) Bibliotecile scolare si centrele de documentare si informare se
organizeaza si functioneaza pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Se înfiinteaza Biblioteca Scolara Virtuala si Platforma Scolara de e-learning, care
includ programe scolare, exemple de lectii pentru toate temele din programele scolare, ghiduri
metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de legea
dreptului de autor, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului obtinând dreptul de
publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse sa fie accesibile permanent si gratuit
oricarui elev sau profesor.
(3) Unitatile de învatamânt utilizeaza platforma scolara de învatare pentru a acorda
asistenta elevilor în timpul sau în afara programului scolar, sau pentru cei care, din motive de
sanatate, temporar nu pot frecventa scoala.
(4) Înfiintarea, gestiunea si îmbogatirea permanenta a Bibliotecii Scolare Virtuale si a
Platformei Scolare de e-learning intra în responsabilitatea Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
CAPITOLUL V
EVALUAREA SI CERTIFICAREA REZULTATELOR ÎNVATARII
Sectiunea 1
Dispozitii generale privind evaluarea
Art. 61. – (1) Scopul evaluarii este acela de a orienta si de a optimiza învatarea.
(2) Toate evaluarile se realizeaza pe baza standardelor nationale de evaluare pentru
fiecare disciplina, domeniul de studiu, respectiv modul de pregatire.
(3) Rezultatele evaluarii se exprima, dupa caz, prin calificative, în învatamântul
primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învatamântul secundar si în învatamântul tertiar
nonuniversitar sau prin punctaje, în mod similar testelor internationale.
(4) Controlul utilizarii si al respectarii standardelor nationale de evaluare de catre
cadrele didactice se realizeaza prin inspectia scolara.
Art. 62. – (1) Evaluarea se centreaza pe competente, ofera feed-back real elevilor si
sta la baza planurilor individuale de învatare. În acest scop, se va crea o banca de instrumente de
evaluare unica, având functie orientativa, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasa.
23
(2) Un elev cu deficiente de învatare beneficiaza, în mod obligatoriu, de educatie
remediala.
Art. 63. – (1) Portofoliul educational cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor
sau a altor înscrisuri obtinute în urma evaluarii competentelor dobândite sau a participarii la
activitati de învatare, în diferite contexte, precum si produse sau rezultate ale acestor activitati, în
contexte de învatare formale, nonformale si informale.
(2) Portofoliul educational este elementul central al evaluarii învatarii. Utilizarea lui
debuteaza începând cu clasa pregatitoare si reprezinta cartea de identitate educationala a
elevului.
Sectiunea a 2-a
Structura si caracteristicile evaluarilor
Art. 64. – (1) La finalul clasei pregatitoare, cadrul didactic responsabil întocmeste, în
baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, un
raport de evaluare a dezvoltarii fizice, socio-emotionale, cognitive, a limbajului si a comunicarii,
precum si a dezvoltarii capacitatilor si atitudinilor de învatare.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare scoala, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, organizeaza si realizeaza evaluarea
competentelor fundamentale: scris-citit si matematica. Rezultatele evaluarilor sunt folosite
pentru elaborarea planurilor individualizate de învatare ale elevilor. Rezultatele evaluarii si
planurile individualizate se comunica parintilor elevilor si constituie documente din portofoliul
educational al elevului.
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
realizeaza, prin esantionare, o evaluare la nivel national a competentelor fundamentale dobândite
în ciclul primar, dupa modelul testarilor internationale, pentru diagnoza sistemului de învatamânt
la nivel primar.
(4) La finalul clasei a VI-a, toate scolile, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, organizeaza si realizeaza evaluarea
elevilor prin doua probe transdisciplinare: limba si comunicare, matematica si stiinte. Proba de
limba si comunicare va cuprinde limba româna si limba moderna I, iar pentru elevii din clasele
cu predare în limbile minoritatilor, si limba materna. Rezultatele evaluarilor sunt utilizate pentru
elaborarea planurilor individualizate de învatare ale elevilor si pentru preorientarea scolara catre
un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluarii si planurile individualizate de învatare se comunica
parintilor elevilor si sunt trecute în portofoliul educational al elevului.
(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se realizeaza o evaluare nationala obligatorie a
tuturor elevilor. Rezultatele evaluarii se exprima printr-un punctaj, similar testelor internationale.
Evaluarea se face prin urmatoarele probe:
a) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor de comunicare în limba
româna, limba materna si într-o limba de circulatie internationala – proba scrisa;
b) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor la matematica si stiinte
– proba scrisa;
c) o proba de evaluare a competentelor de utilizare a calculatorului – proba practica;
d) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor civice si sociale – proba
orala.
(6) Rezultatele evaluarii nationale se înscriu în portofoliul educational al elevului.
Art. 65. – (1) Absolventii învatamântului gimnazial dobândesc diploma de absolvire,
si foaia matricola, parte a portofoliului educational.
24
(2) Continuarea studiilor din învatamântul gimnazial în învatamântul liceal este
asigurata pe baza unui proces de consiliere si de orientare scolara si profesionala. Numarul de
locuri alocate clasei a X-a este cel putin egal cu cel al absolventilor clasei a IX-a.
Art. 66. – (1) Admiterea la liceu se realizeaza dupa urmatoarea procedura:
a) în cazul în care numarul de candidati nu depaseste numarul locurilor oferite de
liceu, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educational al elevului;
b) în cazul în care numarul de candidati este mai mare decât numarul locurilor oferite
de liceu, admiterea se face luând în calcul, în proportie de 70%, portofoliul educational al
elevului, media de absolvire a învatamântului obligatoriu, precum si media la probele de la
evaluarea nationala de la sfârsitul clasei a IX-a si în proportie de 30% nota obtinuta la proba de
admitere stabilita de liceu.
(2) În cazul mediilor egale, diferentierea se face pe baza portofoliului educational al
elevului.
(3) Metodologia-cadru de organizare si desfasurare a admiterii în clasa a X-a este
elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si este data publicitatii,
pentru fiecare generatie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unitatile de învatamânt liceal
care solicita organizarea probei suplimentare de admitere au obligatia de a anunta public
disciplina sau disciplinele la care se sustine proba, programele, procedurile de organizare ale
acesteia, precum si modul de utilizare a portofoliului educational pâna, cel mai târziu, la
începutul clasei a VIII-a.
(4) Proba suplimentara de admitere se va sustine la cel mult doua discipline.
Art. 67. – (1) Absolventii învatamântului liceal primesc diploma de absolvire si foaia
matricola, parte a portofoliului educational, care atesta finalizarea studiilor liceale si care confera
dreptul de acces, în conditiile legii, în învatamântul postliceal, precum si dreptul de sustinere a
examenului de bacalaureat.
(2) La finalul clasei a XII-a/a XIII-a se va sustine examenul national de bacalaureat.
(3) Absolventii învatamântului liceal, care sustin si promoveaza examenul national de
bacalaureat dobândesc si diploma de bacalaureat, care le da dreptul de acces în învatamântul
superior, în conditiile legii.
(4) Examenul national de bacalaureat consta în sustinerea urmatoarelor probe:
A. proba de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala în limba
româna;
B. proba de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala în limba
materna, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritatilor nationale;
C. proba de evaluare a competentei lingvistice la o limba de circulatie internationala
studiata pe parcursul învatamântului liceal. Rezultatul evaluarii se exprima prin nivelul de
competenta corespunzator Cadrului European Comun de Referinta pentru Limbi. Elevii care
promoveaza, pe parcursul învatamântului preuniversitar, examene cu recunoastere internationala
pentru certificarea competentelor lingvistice în limbi straine, au dreptul la recunoasterea si
echivalarea rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
D. proba de evaluare a competentelor digitale. Rezultatul evaluarii se exprima prin
nivelul de competenta, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care
promoveaza, pe parcursul învatamântului preuniversitar, examene cu recunoastere europeana
pentru certificarea competentelor digitale, au dreptul la recunoasterea si la echivalarea
rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii aprobate prin
ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
E. probe scrise de evaluare a competentelor formate pe durata învatamântului liceal,
dupa cum urmeaza:
25
a) proba scrisa la Limba si literatura româna – proba comuna pentru elevii de la toate
filierele, profilurile si specializarile;
b) proba scrisa la Limba si literatura materna – proba comuna pentru elevii de la toate
filierele, profilurile si specializarile, care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritatilor
nationale;
c) doua probe scrise, diferentiate, dupa cum urmeaza:
1. pentru profilul real din filiera teoretica:
(i). matematica;
(ii).proba transdisciplinara din stiinte: fizica, chimie, biologie, informatica.
2. pentru profilul umanist din filiera teoretica:
(i). geografie sau istorie;
(ii). proba transdisciplinara din stiinte socio-umane.
3. pentru filiera tehnologica:
(i). proba disciplinara specifica profilului;
(ii). proba transdisciplinara specifica domeniului de pregatire.
4. pentru filiera vocationala:
(i). proba practica sau scrisa, dupa caz, specifica profilului sau specializarii;
(ii). proba transdisciplinara specifica profilului sau specializarii.
(5) Continuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si se dau publicitatii elevilor la începutul primei clase de
liceu, în conditiile legii. Calendarul, metodologia, precum si modul de organizare si desfasurare
a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se dau publicitatii, pentru fiecare generatie, la începutul ultimei clase de liceu.
(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializari sau calificari, stabilite de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, absolventii învatamântului liceal pot sustine un
examen de certificare a calificarii, separat de examenul de bacalaureat. Continutul, calendarul si
modul de organizare a examenului de certificare a calificarii se stabilesc de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si se dau publicitatii, pentru fiecare generatie, cel mai târziu
la începutul ultimei clase de liceu.
(7) Absolventii învatamântului liceal, care sustin si promoveaza examenul de
certificare a calificarii primesc certificat de calificare corespunzator nivelului stabilit prin Cadrul
national al calificarilor si suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.
(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este conditionata de promovarea
examenului de bacalaureat.
Art. 68. – (1) Examenul national de bacalaureat se considera promovat de catre
absolventii învatamântului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ urmatoarele
conditii:
a) au sustinut probele prevazute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C si D;
b) au sustinut probele scrise prevazute la art. 67 alin.(4) lit. E si au obtinut cel putin
nota 5 la fiecare dintre acestea;
c) au obtinut media aritmetica, calculata cu doua zecimale exacte, a notelor obtinute
la probele scrise prevazute la art. 67 alin. (4) lit. E cel putin egala cu 6.
(2) În urma promovarii examenului national de bacalaureat, absolventului i se
elibereaza diploma de bacalaureat.
(3) Absolventilor de liceu care au sustinut evaluarile prevazute la art. 67 alin. (4)
lit. A, B, C si D, li se elibereaza certificate care atesta nivelul de competenta lingvistica,
respectiv nivelul de competenta digitala. Eliberarea acestor certificate nu este conditionata de
promovarea probelor scrise prevazute la art. 67 alin. (4) lit. E.
(4) În cazul nepromovarii examenului national de bacalaureat, pot fi recunoscute în
sesiunile urmatoare, la cerere, rezultatele la evaluarile sustinute conform prevederilor
26
art. 67 alin. (4) lit. A, B, C si D, respectiv rezultatele la probele scrise prevazute la art. 67 alin.
(4) lit. E care au fost promovate cu cel putin nota 5.
(5) În decursul unui an scolar se organizeaza doua sesiuni ale examenului national de
bacalaureat.
(6) Candidatii proveniti din învatamântul preuniversitar pot sustine examenul
national de bacalaureat si examenul de certificare a calificarii, fara taxa, de cel mult doua ori.
Prezentarile ulterioare la aceste examene sunt conditionate de achitarea unor taxe stabilite de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(7) Evaluarile prevazute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C si D se organizeaza si se
desfasoara la nivelul unitatii de învatamânt, în timpul anului scolar, pe parcursul semestrului al
II-lea, în fata unei comisii prezidate de directorul unitatii de învatamânt si numite prin decizie a
inspectorului scolar general, în conditiile stabilite prin metodologie specifica.
(8) Probele scrise la examenul national de bacalaureat, prevazute la art. 67 alin. (4)
lit. E, se sustin dupa încheierea anului scolar, în fata unei comisii stabilite de inspectoratul scolar.
(9) Comisia prevazuta la alin. (8) este condusa de un presedinte, numit prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului dintre cadrele didactice universitare de
predare, având titlul stiintific de doctor sau de un cadru didactic din învatamântul liceal, având
gradul didactic I si performante profesionale deosebite, dintr-o unitate de învatamânt situata în
alt judet decât cel în care se afla unitatea de învatamânt din care provin elevii care sustin probele
scrise ale examenului national de bacalaureat.
(10) Comisia prevazuta la alin. (8) este alcatuita exclusiv din profesori de la alte
unitati de învatamânt decât cele din care provin elevii care sustin probele scrise ale examenului
national de bacalaureat.
(11) Rezultatele examenului national de bacalaureat sunt publice.
CAPITOLUL VI
RESURSA UMANA
Sectiunea 1
Beneficiarii educatiei
Art. 69. – (1) Beneficiarii primari ai învatamântului preuniversitar sunt
anteprescolarii, prescolarii si elevii.
(2) Beneficiarii secundari ai învatamântului preuniversitar sunt familiile
anteprescolarilor, ale prescolarilor si ale elevilor.
(3) Comunitatea locala si societatea în general sunt beneficiari tertiari ai
învatamântului preuniversitar.
Art. 70. – (1) Învatamântul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile
majore sunt luate prin consultarea reprezentantilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului
National al Elevilor sau a altor asociatii reprezentative ale elevilor si prin consultarea obligatorie
a reprezentantilor beneficiarilor secundari si tertiari, respectiv a structurilor asociative
reprezentative ale parintilor, a reprezentantilor mediului de afaceri, a autoritatilor administratiei
publice locale si a societatii civile.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Consiliul
National al Elevilor si cu organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale reprezentative,
elaboreaza un statut în care sunt prevazute drepturile si îndatoririle elevilor, care se aproba prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În baza acestui statut, fiecare
unitate de învatamânt îsi elaboreaza regulamentul scolar propriu.
27
Art. 71. – (1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din învatamântul preuniversitar au
drepturi egale la educatie, prin activitati extrascolare organizate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Activitatile extrascolare sunt realizate în cadrul unitatilor de învatamânt
preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere scolare, în baze sportive, turistice si de
agrement sau în alte unitati acreditate în acest sens.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul si competentele unitatilor care ofera educatie
extrascolara se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 72. – (1) Elevii de la cursurile de zi din învatamântul preuniversitar de stat pot
beneficia de burse de performanta, de burse de merit, de burse de studiu si de burse de ajutor
social.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat si numarul acestora se stabilesc anual prin hotarâre a consiliului local,
respectiv a consiliului judetean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucuresti/Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanta, de
merit, a burselor de studiu si a celor de ajutor social, se stabilesc anual, în consiliile de
administratie ale unitatilor de învatamânt, în limitele fondurilor repartizate si în raport cu
integralitatea efectuarii de catre elevi a activitatilor scolare.
(4) Elevii si cursantii straini din învatamântul preuniversitar pot beneficia de burse,
potrivit prevederilor legale.
Art. 73. – (1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din unitatile scolare publice si
particulare autorizate/acreditate beneficiaza de asistenta medicala, psihologica si logopedica
gratuita, în cabinete medicale, psihologice si logopedice scolare ori în policlinici si unitati
spitalicesti de stat.
(2) La începutul fiecarui ciclu de învatamânt preuniversitar se realizeaza examinarea
starii de sanatate a elevilor, pe baza unei metodologii comune a Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerului Sanatatii.
(3) Autorizarea sanitara necesara functionarii unitatilor de învatamânt public se
obtine fara taxe.
Art. 74. – (1) Elevii din învatamântul de stat si particular beneficiaza de tarif redus
cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafata, naval si subteran, precum si pentru
transportul intern auto, feroviar si naval, pe tot parcursul anului calendaristic.
(2) Ca masura de protectie speciala, elevii cu cerinte educationale speciale, precum si
cei institutionalizati beneficiaza de gratuitate pentru categoriile de transport auto, feroviar sau
naval intern.
(3) Elevilor care nu pot fi scolarizati în localitatea de domiciliu li se deconteaza
cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
prin unitatile de învatamânt la care sunt scolarizati, pe baza de abonament, în limita a 50 km.
(4) Pentru distante mai mari de 50 km, se asigura decontarea sumei reprezentând
contravaloarea a 8 calatorii dus-întors, pe semestru.
(5) Elevii beneficiaza de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la
spectacole de teatru, de opera, de film si la alte manifestari culturale si sportive organizate de
institutii publice.
(6) De prevederile prezentului articol beneficiaza si elevii din învatamântul privat
acreditat.
28
(7) Elevii etnici români din afara granitelor tarii, bursieri ai statului român,
beneficiaza de gratuitate la toate manifestarile prevazute la alin. (5).
Art. 75. – (1) În situatii justificate, elevilor din învatamântul primar si gimnazial,
scolarizati într-o alta localitate decât aceea de domiciliu, li se asigura, dupa caz, servicii de
transport, de masa si de internat, de catre autoritatile administratiei publice locale din localitatea
de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivitatilor locale, al societatilor de
binefacere, precum si al altor persoane juridice sau fizice.
(2) Statul subventioneaza toate costurile aferente frecventarii liceului pentru copiii
provenind din mediul rural si din grupuri socio-economice dezavantajate. Modalitatea de
subventionare se stabileste prin hotarâre a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 76. – (1) Unitatile de învatamânt încheie cu parintii, în momentul înscrierii
anteprescolarilor, respectiv a prescolarilor sau a elevilor, în Registrul Unic Matricol, un contract
educational, în care sunt înscrise drepturile si obligatiile reciproce ale partilor. Contractul
educational - tip este aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si este particularizat, la nivelul fiecarei unitati de învatamânt, prin decizia consiliului
de administratie.
(2) Nerespectarea prevederilor contractului educational-tip de catre unitatea de
învatamânt este sanctionata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
conformitate cu prevederile metodologiei specifice, aprobata prin ordin al ministrului educatiei,
cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Parintele sau tutorele legal instituit este obligat sa ia masuri pentru scolarizarea
elevului, pe perioada învatamântului obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa
parintelui sau a tutorelui legal instituit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda
cuprinsa între 1 si 5 salarii medii nete pe economie.
(4) Aplicarea contraventiei prevazute la alin. (3) se face de primarie, la sesizarea
consiliului de administratie al unitatii de învatamânt. Banii astfel obtinuti vor fi utilizati exclusiv
în folosul unitatii de învatamânt respective.
Art. 77. – Unitatile de învatamânt pot primi donatii din tara si din strainatate, în
conformitate cu legea, daca servesc politicii educationale a sistemului national de învatamânt si
daca nu sunt contrare intereselor statului român si legislatiei în vigoare.
Sectiunea a 2-a
Personalul din învatamântul preuniversitar
Art. 78. – (1) Personalul din învatamântul preuniversitar este format din personal
didactic, personal didactic auxiliar si personal administrativ sau nedidactic.
(2) În învatamântul preuniversitar poate functiona personal didactic asociat.
(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi.
(4) Personalul administrativ îsi desfasoara activitatea în baza Legii nr. 53/2003 -
Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 79. – Functiile didactice pe tipuri si forme de învatamânt, precum si conditiile
pentru ocuparea acestora se stabilesc în conformitate cu dispozitiile prezentei legi.
29
Art. 80. – (1) În învatamântul preuniversitar public si privat, posturile se ocupa prin
concurs organizat la nivelul unitatii de învatamânt cu personalitate juridica, conform unei
metodologii - cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs
se poate prezenta orice persoana care îndeplineste conditiile prevazute de legislatia în vigoare.
(3) Angajarea personalului didactic în unitatile de învatamânt cu personalitate
juridica se face prin încheierea contractului individual de munca de catre directorul unitatii, cu
aprobarea consiliului de administratie.
Art. 81. – (1) Organizarea si desfasurarea concursului de ocupare a posturilor
didactice auxiliare si administrative dintr-o unitate de învatamânt sunt coordonate de director.
Consiliul de administratie al unitatii de învatamânt aproba comisiile de concurs si valideaza
rezultatele acestuia.
(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de munca a personalului
didactic auxiliar si administrativ în unitatile de învatamânt cu personalitate juridica se face de
catre directorul unitatii, cu aprobarea consiliului de administratie.
Art. 82. – (1) La nivelul fiecarei unitati si institutii de învatamânt preuniversitar se
realizeaza anual evaluarea activitatii personalului didactic si didactic auxiliar. Metodologia de
evaluare se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Rezultatele evaluarii stau la baza deciziei consiliului de administratie privind
acordarea calificativului anual si a gradatiei de merit.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului dezvolta programul
national de stimulare a excelentei didactice, finantat din propriul buget, din care se premiaza
excelenta didactica.
(4) Metodologia de acordare a gradatiei de merit si a implementarii programului
national de stimulare a excelentei didactice se elaboreaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(5) Salarizarea personalului didactic si a celui didactic auxiliar din unitatile de
învatamânt de stat se face si în functie de performantele profesionale, conform legii.
(6) Veniturile salariale si extrasalariale ale directorilor si directorilor adjuncti, precum
si salarizarea personalului didactic din unitatile de învatamânt privat se stabilesc prin negociere
dintre conducerea persoanei juridice finantatoare si persoana în cauza, cu avizul consiliului de
administratie al unitatii scolare.
(7) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti
realizeaza auditarea periodica a resursei umane din învatamântul preuniversitar. Rezultatele
auditului se aduc la cunostinta celor în cauza, consiliului de administratie al unitatii de
învatamânt si Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 83. – Hotarârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea,
raspunderea disciplinara si disponibilizarea se iau la nivelul unitatii de învatamânt de catre
consiliul de administratie, la propunerea directorului, conform legii. Directorul unitatii de
învatamânt emite deciziile conform hotarârilor consiliului de administratie. Angajatorul este
unitatea de învatamânt.
30
CAPITOLUL VII
CONDUCEREA SISTEMULUI SI A UNITATILOR DE ÎNVATAMÂNT
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 84. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ca organ de
specialitate al administratiei publice centrale, elaboreaza si implementeaza politica nationala în
domeniul învatamântului preuniversitar. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
are drept de initiativa si de executie în domeniul politicii financiare si al resurselor umane din
sfera educatiei.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului exercita, în domeniul
învatamântului preuniversitar, urmatoarele atributii:
a) elaboreaza, aplica, monitorizeaza si evalueaza politicile educationale nationale;
b) monitorizeaza activitatea de evaluare externa;
c) coordoneaza si controleaza sistemul national de învatamânt;
d) avizeaza structura retelei învatamântului preuniversitar si înainteaza Guvernului,
spre aprobare, cifrele de scolarizare, pe baza propunerilor unitatilor de învatamânt, ale
autoritatilor administratiei publice locale, ale operatorilor economici, având în vedere
recomandarile studiilor de prognoza, centralizate, avizate si transmise de catre inspectoratele
scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti;
e) coordoneaza elaborarea si aproba curriculumul national si sistemul national de
evaluare, asigura si supravegheaza respectarea acestora;
f) evalueaza si aproba manualele scolare si asigura finantarea conform legii;
g) aproba, conform legii, regulamentele de organizare si de functionare a unitatilor
subordonate si a unitatilor conexe;
h) elaboreaza studii de diagnoza si de prognoza în domeniul învatamântului;
i) asigura omologarea mijloacelor de învatamânt;
j) asigura cadrul organizatoric pentru selectionarea si pregatirea adecvata a elevilor
cu aptitudini deosebite;
k) asigura scolarizarea specializata si asistenta psihopedagogica adecvata a copiilor si
tinerilor cu dizabilitati sau cu cerinte educationale speciale;
l) analizeaza modul în care se asigura protectia sociala în învatamânt si propune
masuri corespunzatoare Guvernului si autoritatilor administratiei publice locale abilitate;
m) coordoneaza, monitorizeaza si controleaza perfectionarea si formarea initiala si
continua a personalului didactic pentru politicile de interes national;
n) elaboreaza politicile nationale în domeniul resurselor umane;
o) raspunde de evaluarea sistemului national de învatamânt pe baza standardelor
nationale;
p) elaboreaza, împreuna cu alte ministere interesate, strategia colaborarii cu alte state
si cu organismele internationale specializate în domeniul învatamântului, formarii profesionale si
al cercetarii stiintifice;
q) stabileste modalitatile de recunoastere si de echivalare a studiilor, a diplomelor, a
certificatelor si a titlurilor stiintifice eliberate în strainatate, pe baza unor norme interne,
încaseaza taxe, în lei si în valuta, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea si de
recunoasterea actelor de studii, conform legii;
r) stabileste structura anului scolar;
s) elaboreaza metodologii si regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al
implementarii politicilor educationale nationale;
t) construieste si asigura functionarea optima a Platformei Scolare de e-learning,
precum si a Bibliotecii Scolare Virtuale;
31
u) elaboreaza norme specifice pentru constructiile scolare si pentru dotarea acestora;
v) da publicitatii si prezinta anual, în fata Parlamentului, raportul privind starea
învatamântului preuniversitar în România;
w) coordoneaza colectarea si asigura analiza si interpretarea datelor statistice pentru
sistemul national de indicatori privind educatia.
(3) În realizarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului înfiinteaza, organizeaza si finanteaza comisii si consilii nationale. Organizarea si
functionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului. De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului propune
Guvernului înfiintarea de agentii.
Art. 85. – (1) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul Scolar al Municipiului
Bucuresti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului cu personalitate juridica având, în principal, urmatoarele atributii:
a) aplica politicile si strategiile Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;
b) controleaza aplicarea legislatiei si monitorizeaza calitatea activitatilor de
predare-învatare si respectarea standardelor nationale/indicatorilor de performanta prin inspectia
scolara;
c) controleaza, monitorizeaza si evalueaza calitatea managementului unitatilor si
institutiilor de învatamânt;
d) asigura, împreuna cu autoritatile administratiei publice locale, scolarizarea elevilor
si monitorizeaza participarea la cursuri a acestora pe durata învatamântului obligatoriu;
e) coordoneaza admiterea în licee, evaluarile nationale si concursurile scolare la
nivelul unitatilor de învatamânt din judet;
f) monitorizeaza implementarea programelor nationale initiate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pe aria judetului, respectiv al municipiului
Bucuresti, precum si a proiectelor derulate de unitatile scolare si cele conexe în cadrul
programelor Uniunii Europene în domeniul educatiei si tineretului;
g) mediaza conflictele si litigiile survenite între autoritatea administratiei publice
locale si unitatile de învatamânt;
h) coordoneaza si controleaza activitatile unitatilor conexe ale Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului din aria judetului/ municipiului Bucuresti;
i) prezinta un raport anual privind starea învatamântului pe teritoriul judetului,
respectiv municipiului Bucuresti. Acest raport se face public;
j) aproba, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judetene înfiintarea
unitatilor pentru educatie timpurie, învatamânt primar si gimnazial;
k) aplica politicile educationale nationale la nivel judetean, respectiv al municipiului
Bucuresti;
l) acorda consiliere si asistenta unitatilor si institutiilor de învatamânt în gestionarea
resurselor umane si a posturilor didactice la nivelul judetului, respectiv al municipiului
Bucuresti;
m) monitorizeaza activitatile de constituire, de vacantare si de ocupare a posturilor
didactice din unitatile de învatamânt;
n) gestioneaza baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unitatile de
învatamânt, precum si întreaga baza de date a educatiei;
o) înainteaza spre aprobare Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
reteaua scolara din raza lor teritoriala, propusa de autoritatile administratiei publice locale, în
conformitate cu politica educationala, cu documentele strategice privind dezvoltarea economica
si sociala la nivel regional, judetean si local, dupa consultarea unitatilor de învatamânt, a
operatorilor economici si a partenerilor sociali interesati;
p) realizeaza auditarea periodica a resursei umane din învatamântul preuniversitar;
32
q) asigura colectarea datelor statistice pentru sistemul national de indicatori privind
educatia.
(2) Structura inspectoratelor scolare judetene, respectiv a Inspectoratului Scolar al
Municipiului Bucuresti se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(3) Inspectoratul scolar are un consiliu de administratie si un consiliu
consultativ. Functionarea acestora se realizeaza în baza unui regulament propriu, elaborat si
aprobat de consiliul de administratie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) În structura inspectoratelor scolare din judetele cu învatamânt si în limbile
minoritatilor nationale, sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru acest tip de învatamânt. Acesti
inspectori scolari sunt numiti respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului
parlamentar al minoritatilor nationale.
(5) În structura inspectoratelor scolare sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru
problemele copiilor si tinerilor proveniti din medii socio-economice dezavantajate, de etnie
rroma.
Sectiunea a 2-a
Conducerea unitatilor de învatamânt
Art. 86. – (1) Unitatile de învatamânt preuniversitar cu personalitate juridica sunt
conduse de consiliile de administratie si de directori, ajutati, dupa caz, de directori adjuncti. În
exercitarea atributiilor ce le revin, consiliile de administratie si directorii conlucreaza cu
consiliul profesoral si cu comitetul de parinti.
(2) În unitatile de învatamânt care au numai functia de director, consiliul de
administratie este format din 9 membri, iar în unitatile de învatamânt care au si functia de
director adjunct, consiliul de administratie este format din 13 membri.
(3) Consiliul de administratie este organul de conducere al unitatii de învatamânt si
este format, în învatamântul public, din: 50% membri cadre didactice alese de catre personalul
didactic al scolii, 50% reprezentanti ai parintilor si ai consiliului local, în procente egale de câte
25% fiecare, alesi de catre consiliul reprezentativ al parintilor, respectiv autoritatile
administratiei publice locale si care nu pot fi cadre didactice în unitatea scolara respectiva.
Directorul este membru de drept al consiliului de administratie. Directorul adjunct este membru
de drept al consiliului de administratie în cota de 50% a cadrelor didactice din unitatea de
învatamânt respectiva. La sedintele consiliului de administratie participa reprezentantii
sindicatelor din unitatea de învatamânt si un reprezentant al elevilor, cu statut de observatori.
(4) Dupa constituirea consiliului de administratie, membrii acestuia aleg un
presedinte de sedinta din rândul cadrelor didactice, prin hotarâre adoptata cu votul secret al
majoritatii. Presedintele de sedinta este ales pentru o perioada de cel mult un an, conduce
sedintele consiliului de administratie si semneaza hotarârile adoptate în aceasta perioada.
(5) În învatamântul particular si confesional, în componenta consiliului de
administratie sunt inclusi reprezentanti ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administratie
este asigurata de persoana desemnata de fondatori. În unitatile pentru învatamântul general
obligatoriu, consiliul de administratie cuprinde si un reprezentant al consiliului local.
(6) Consiliul de administratie se întruneste lunar sau ori de câte ori este necesar, la
solicitarea directorului sau a doua treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare si de
functionare a consiliului de administratie este stabilita prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(7) Consiliul de administratie are urmatoarele atributii principale:
a) adopta proiectul de buget si avizeaza executia bugetara la nivelul unitatii de
învatamânt;
33
b) aproba planul de dezvoltare institutionala elaborat de directorul unitatii de
învatamânt;
c) aproba curriculumul la decizia scolii, la propunerea consiliului profesoral;
d) stabileste pozitia scolii în relatiile cu terti;
e) organizeaza concursul de ocupare a functiilor de director si de director adjunct;
f) aproba planul de încadrare cu personal didactic si didactic auxiliar, precum si
schema de personal nedidactic;
g) aproba programe de dezvoltare profesionala a cadrelor didactice la propunerea
consiliului profesoral;
h) realizeaza evaluarea performantelor profesionale ale cadrelor didactice, ale
cadrelor didactice auxiliare si ale personalului administrativ;
i) sanctioneaza abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice,
conform legii;
j) aproba comisiile de concurs si valideaza rezultatul concursurilor;
k) aproba orarul unitatii de învatamânt;
l) îsi asuma raspunderea publica pentru performantele unitatii de învatamânt, alaturi
de director;
m) îndeplineste orice alte atributii stabilite prin ordine si metodologii ale ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv ale Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(8) Hotarârile consiliului de administratie se adopta cu majoritatea voturilor celor
prezenti. Membrii consiliului de administratie care se afla în conflict de interese nu participa la
vot.
Art. 87. – (1) Directorul exercita conducerea executiva a unitatii de învatamânt. În
cazul unitatilor de învatamânt cu predare integrala în limbile minoritatilor nationale, directorul
are obligatia cunoasterii limbii respective. În cazul unitatilor de învatamânt cu sectii de predare
în limbile minoritatilor nationale, unul dintre directori are obligatia cunoasterii limbii respective.
În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizatiei care reprezinta
minoritatea respectiva în Parlamentul României sau, daca minoritatea nu are reprezentare
parlamentara, cu consultarea grupului parlamentar al minoritatilor nationale.
(2) Directorul unitatii de învatamânt public are urmatoarele atributii:
a) este reprezentantul legal al unitatii de învatamânt si realizeaza conducerea
executiva a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unitatii de învatamânt;
c) îsi asuma, alaturi de consiliul de administratie, raspunderea publica pentru
performantele unitatii de învatamânt pe care o conduce;
d) propune spre aprobare consiliului de administratie regulamentul de organizare si
functionare al unitatii de învatamânt;
e) propune spre aprobare consiliului de administratie proiectul de buget si raportul de
executie bugetara;
f) raspunde de selectia, angajarea, evaluarea periodica, formarea, motivarea si
încetarea raporturilor de munca ale personalului din unitatea de învatamânt;
g) îndeplineste alte atributii stabilite de catre consiliul de administratie, conform legii;
h) prezinta, anual, un raport asupra calitatii educatiei în unitatea sau în institutia pe
care o conduce. Raportul este prezentat în fata comitetului de parinti si este adus la cunostinta
autoritatilor administratiei publice locale si a inspectoratului scolar judetean/al municipiului
Bucuresti;
i) coordoneaza colectarea si transmite inspectoratului scolar datele statistice pentru
sistemul national de indicatori privind educatia.
34
(3) Structurile si functiile de conducere ale unitatilor de învatamânt particular si
confesional, atributiile, modul de constituire, precum si durata mandatelor sunt stabilite prin
regulamentele de organizare si functionare a acestora, în concordanta cu prevederile legale.
(4) Directorul unitatii de învatamânt particular si confesional exercita conducerea
executiva, în stricta conformitate cu responsabilitatile si atributiile conferite de lege, cu
hotarârile consiliului de administratie al unitatii de învatamânt si cu respectarea prevederilor
regulamentului de organizare si functionare a acesteia.
Art. 88. – (1) Consiliul profesoral al unitatii de învatamânt este format din totalitatea
cadrelor didactice din unitatea scolara cu personalitate juridica, este prezidat de catre director si
se întruneste lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a
minimum o treime dintre membrii personalului didactic.
(2) Atributiile consiliului profesoral sunt urmatoarele:
a) gestioneaza si asigura calitatea actului didactic;
b) stabileste codul de etica profesionala si monitorizeaza aplicarea acestuia;
c) propune consiliului de administratie masuri de optimizare a procesului didactic;
d) propune consiliului de administratie curriculumul la dispozitia scolii;
e) propune consiliului de administratie premierea si acordarea titlului de „profesorul
anului” personalului cu rezultate deosebite la catedra;
f) aproba sanctionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
g) propune consiliului de administratie initierea procedurii legale în cazul cadrelor
didactice, pentru slabe performante sau pentru încalcari ale eticii profesionale;
h) propune consiliului de administratie programele de formare si dezvoltare
profesionala continua a cadrelor didactice;
i) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administratie;
j) îndeplineste alte atributii stabilite de consiliul de administratie.
(3) La sedintele consiliului profesoral participa, fara drept de vot, si reprezentanti ai
structurilor asociative ale parintilor si, dupa caz, reprezentanti ai consiliului elevilor.
Sectiunea a 3-a
Institutiile si unitatile conexe ale învatamântului preuniversitar
Art. 89. – (1) Institutiile si unitatile conexe ale învatamântului preuniversitar sunt:
casele corpului didactic, centrele atestate de formare continua în limbile minoritatilor nationale,
Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala, Centrul National de Instruire Diferentiata
si Unitatea pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar.
(2) Organizarea, managementul si finantarea institutiilor conexe intra în
responsabilitatea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) În fiecare judet si în municipiul Bucuresti functioneaza Casa Corpului Didactic,
denumita în continuare CCD, subordonata inspectoratului scolar judetean, respectiv al
municipiului Bucuresti. Structura si atributiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala este o institutie
specializata a învatamântului preuniversitar, cu personalitate juridica, coordonata metodologic
de inspectoratul scolar judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.
(5) Finantarea Centrului Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala se asigura
de la bugetul consiliului judetean, respectiv de la bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti.
(6) Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala organizeaza,
coordoneaza metodologic, monitorizeaza si evalueaza, dupa caz, la nivel judetean/al
municipiului Bucuresti, urmatoarele activitati si servicii educationale:
35
a) servicii de asistenta psihopedagogica/psihologica, furnizate prin centrele judetene
si prin cabinetele de asistenta psihopedagogica/psihologica;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele si prin cabinetele logopedice
interscolare;
c) servicii de evaluare, de orientare scolara si profesionala;
d) servicii de mediere scolara, furnizate de mediatorii scolari;
e) servicii de consultanta pentru educatie incluziva, furnizate de centrele scolare de
educatie incluziva.
(7) Structura, organizarea si functionarea Centrului Judetean de Resurse si de
Asistenta Educationala se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Centrul National de Instruire Diferentiata se organizeaza si functioneaza conform
metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului în 12 luni de
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(9) Unitatea pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar se organizeaza în
subordinea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Atributiile, structura,
organizarea si functionarea Unitatii pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar se stabilesc
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 90. – (1) În învatamântul preuniversitar functioneaza si palatele si cluburile
copiilor, ca unitati de învatamânt pentru activitati extrascolare, aflate în subordinea
inspectoratelor scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti/sectoarelor municipiului
Bucuresti.
(2) Palatul National al Copiilor din Bucuresti, subordonat Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si palatele copiilor din judete, aflate în subordinea
inspectoratelor scolare judetene au si rol metodologic pentru activitatile extrascolare.
(3) Organizarea si competentele unitatilor de învatamânt pentru activitati extrascolare
se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
CAPITOLUL VIII
FINANTAREA SI BAZA MATERIALA
A ÎNVATAMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 91. – (1) Statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti
elevii din învatamântul obligatoriu de stat, particular acreditat sau autorizat provizoriu, precum
si confesional. Statul asigura finantarea de baza si pentru învatamântul liceal si postliceal public.
Finantarea se face în baza si în limitele costului standard per elev sau per prescolar, dupa
metodologia elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) În învatamântul preuniversitar privat, taxele de scolarizare se stabilesc de
consiliul de administratie al fiecarei institutii sau unitati de învatamânt, în conditiile legii.
Art. 92. – (1) Cupoanele de cresa prevazute la art. 26 alin. (6) se acorda de la bugetul
de stat.
(2) Angajatorul are obligatia legala de a-si informa angajatii asupra reglementarilor în
vigoare. Angajatorul are obligatia legala de a intermedia acordarea cupoanelor de cresa pentru
angajatii care le solicita si care renunta, partial sau integral, la dreptul de concediu pentru
cresterea copilului.
36
(3) Cuponul de cresa se acorda la solicitarea angajatului cu forme legale, atât în
sistemul de stat, cât si în cel privat.
(4) Cuponul de cresa se acorda la cerere, unuia dintre parinti sau optional, tutorelui
sau celui caruia i s-au încredintat copii spre crestere si educare sau în plasament familial, pe baza
livretului de familie.
(5) Cuponul de cresa are o valoare egala cu costul standard per anteprescolar.
Valoarea acestuia este stabilita anual, de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(6) Parintele are dreptul sa aleaga cresa pe care o va frecventa copilul sau, din
sistemul de stat sau privat.
(7) Valoarea cuponului de cresa este încasata integral de cresa aleasa de parinte.
Acesta are posibilitatea de a achita diferenta de pret, în situatia în care alege o cresa al carei cost
lunar depaseste valoarea cuponului de cresa.
(8) Pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, se aproba norme metodologice
prin hotarâre a Guvernului.
(9) La data intrarii în vigoare a prezentei legi, orice prevederi contrare se abroga.
Art. 93. – (1) Finantarea învatamântului preuniversitar de stat, particular si
confesional se asigura din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
(2) Principiile finantarii învatamântului preuniversitar sunt urmatoarele:
a) transparenta fundamentarii si alocarii fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învatamânt de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse la obiectivele urmarite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente si stabile;
e) eficienta utilizarii resurselor.
(3) Finantarea învatamântului preuniversitar particular si confesional acreditat si
autorizat provizoriu se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învatamântului prescolar,
primar si gimnazial obligatoriu, precum si din alte surse, potrivit legii.
Art. 94. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are drept de
initiativa în domeniile politicii financiare si resurselor umane din domeniul educatiei si
colaboreaza cu alte ministere, cu autoritati locale, structuri asociative reprezentative ale
autoritatilor administratiei publice locale, cu asociatii reprezentative ale parintilor, asociatii
reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum si cu sindicatele reprezentative.
(2) Finantarea unitatilor de învatamânt preuniversitar cuprinde finantarea de baza,
finantarea complementara si finantarea suplimentara.
(3) Consiliile locale si consiliul judetean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti/Consiliul General al Municipiului Bucuresti pot contribui din bugetele
proprii la finantarea de baza si complementara a unitatilor de învatamânt preuniversitar public.
Art. 95. – (1) Finantarea de baza formata din costul standard per elev/prescolar la
care se adauga coeficientii de corectie, stabiliti prin hotarâre a Guvernului, se asigura din
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unitatilor
administrativ-teritoriale de care apartin unitatile de învatamânt preuniversitar public, exceptie
facând liceele care se finanteaza prin bugetele consiliilor judetene, respectiv ale consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(2) Costul standard cuprinde cheltuielile de personal, materiale si servicii, manuale
scolare, dotari generale prevazute de standardele de autorizare/acreditare, întretinere curenta si
cheltuieli cu perfectionarea profesionala, cu exceptia celor care se suporta din bugetul
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Finantarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizeaza pe
comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de catre consiliile judetene/
37
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnica de specialitate a
inspectoratelor scolare.
(4) Finantarea de baza se asigura pentru toate unitatile de învatamânt preuniversitar
publice. Pentru unitatile de învatamânt preuniversitar privat acreditate finantarea de baza se
asigura conform prevederilor art. 91 alin. (1).
(5) Finantarea de baza se aloca unitatii de învatamânt în care este înscris
elevul/prescolarul si se transfera la o alta unitate de învatamânt daca elevul/prescolarul se
transfera sau se reînmatriculeaza la o alta unitate de învatamânt.
(6) În finantarea de baza a unitatii de învatamânt preuniversitar unde sunt conditii de
izolare, costul standard per elev si per prescolar se calculeaza cu un coeficient marit de
dispersare.
(7) Licitatiile pentru manuale scolare, al caror continut a fost avizat de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se organizeaza de consiliile judetene, respectiv de
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti. Achizitionarea de manuale scolare se
face de unitatile de învatamânt pe baza preturilor obtinute la licitatiile organizate de consiliile
judetene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Art. 96. – (1) Finantarea complementara se asigura din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale de care
apartin unitatile de învatamânt preuniversitar public, exceptie facând liceele care se finanteaza
prin bugetele consiliilor judetene, respectiv bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti.
(2) Finantarea complementara cuprinde urmatoarele categorii de cheltuieli:
a) investitii, reparatii capitale, consolidari;
b) subventii pentru internate si cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodica a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 74 alin. (1);
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicala obligatorie periodica a salariatilor din
învatamântul preuniversitar, cu exceptia celor care, potrivit legii, se efectueaza gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri scolare si activitati educative extrascolare organizate
în cadrul sistemului de învatamânt.
(3) Finantarea complementara aprobata anual prin legea bugetului de stat se
repartizeaza pe comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de catre
consiliile judetene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, cu
asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor scolare.
(4) Finantarea de baza si finantarea complementara se fac pe baza contractului de
performanta încheiat între directorul unitatii de învatamânt preuniversitar si primarul
localitatii/primarul de sector în a carei raza teritoriala se afla unitatea de învatamânt, respectiv cu
presedintele consiliului judetean/primarul de sector, în cazul liceelor. Aceeasi prevedere se
aplica si pentru unitatile de învatamânt liceal care au în structura niveluri de învatamânt
prescolar, primar, gimnazial si postliceal.
(5) Directorul si consiliul de administratie al unitatii de învatamânt cu personalitate
juridica raspund de încadrarea în bugetul aprobat, în conditiile legii.
Art. 97. – (1) Finantarea suplimentara se acorda ca suma globala fixa din bugetul
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru premierea unitatilor de
învatamânt cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performantelor
scolare.
(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti
si consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti contribuie la
38
finantarea suplimentara, acordând granturi unitatilor de învatamânt, în baza unei metodologii
proprii.
Art. 98. – (1) Unitatile de învatamânt preuniversitar public pot obtine venituri proprii
din activitati specifice, conform legii, din donatii, sponsorizari sau din alte surse legal
constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminueaza finantarea de baza, complementara sau
suplimentara si sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administratie. La sfârsitul anului
bugetar, sumele necheltuite ramân în contul unitatii de învatamânt care le-a realizat si se
reporteaza pentru bugetul anual urmator.
Art. 99. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului finanteaza
anual, în cadrul programelor nationale aprobate prin hotarâre a Guvernului, urmatoarele
competitii:
a) competitii între scoli care se bazeaza pe evaluarea institutionala a fiecarei unitati
de învatamânt dupa doua axe majore: incluziune si performanta. În urma evaluarilor dupa fiecare
dintre cele doua axe, se va realiza o clasificare a scolilor pe 5 niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”,
„Bun”, „Satisfacator” si „Nesatisfacator”. Sunt premiate atât scolile cu excelenta în incluziune,
cât si cele cu excelenta în performanta, publice sau private. Scolile care obtin calificativul
„Satisfacator” sau „Nesatisfacator” se supun monitorizarii în vederea corectiei;
b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, scolile vor desemna „Profesorul anului”, ca semn al excelentei în predare. La nivel
judetean si national va fi desemnat „Profesorul anului” pentru fiecare disciplina din planul de
învatamânt. Excelenta în predare va fi recompensata financiar, prin programul national de
stimulare a excelentei didactice;
c) performanta elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creatie tehnicostiintifica
si artistica si la olimpiadele sportive se recompenseaza financiar prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) În lansarea competitiilor, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
se consulta cu asociatiile reprezentative ale parintilor, asociatiile profesionale reprezentative ale
cadrelor didactice, Consiliul National al Elevilor si cu sindicatele reprezentative.
Art. 100. – (1) Bugetul de venituri si cheltuieli se întocmeste anual, de catre fiecare
unitate de învatamânt preuniversitar, conform normelor metodologice de finantare a
învatamântului preuniversitar elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, se aproba si se executa conform legii.
(2) Excedentele anuale rezultate din executia bugetului de venituri si cheltuieli ale
activitatilor finantate integral din venituri proprii se reporteaza în anul urmator si se folosesc cu
aceeasi destinatie sau, cu aprobarea consiliului de administratie, se utilizeaza pentru finantarea
altor cheltuieli ale unitatii de învatamânt.
(3) Finantarea unitatilor de învatamânt special, a claselor de învatamânt special, a
elevilor din învatamântul special, a liceelor si a CJRAE/Centrul Municipal Bucuresti de Resurse
si de Asistenta Educationala, se asigura din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat prin consiliile judetene, respectiv prin Consiliul General al Municipiului Bucuresti,
indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.
Art. 101. – (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, se asigura urmatoarele cheltuieli aferente unitatilor de învatamânt
preuniversitar, inclusiv pentru învatamântul special:
a) finantarea programelor nationale ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, aprobate prin hotarâre a Guvernului;
39
b) fondul de rezerva, constituit prin hotarâre a Guvernului, pentru implementarea
descentralizarii;
c) componenta locala aferenta proiectelor aflate în derulare, cofinantate de Guvernul
României si de organismele financiare internationale, precum si rambursarile de credite externe
aferente proiectelor respective;
d) bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum si bursele pentru elevii
straini si etnicii români din afara granitelor tarii;
e) organizarea evaluarilor, a simularilor si a examenelor nationale;
f) perfectionarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice si didactice auxiliare,
pentru implementarea politicilor si strategiilor Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului;
g) finantarea, pe baza de hotarâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau
multianuale de investitii, de modernizare si de dezvoltare a bazei materiale a institutiilor publice
de învatamânt preuniversitar public, inclusiv consolidari si reabilitari de scoli si dotari;
h) finantarea unor programe nationale de protectie sociala, stabilite prin reglementari
specifice;
i) finantarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învatamânt
si pe meserii, tehnico-aplicative, stiintifice, de creatie, concursuri si festivaluri cultural-artistice,
campionate si concursuri sportive scolare, cu participare nationala si internationala, precum si
olimpiade internationale pe obiecte de învatamânt.
(2) Finantarea cheltuielilor privind inspectoratele scolare, casele corpului didactic,
palatele si cluburile copiilor si elevilor, cluburile sportive scolare, se asigura din bugetul de stat
prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Cluburile sportive scolare, precum si palatele si cluburile copiilor pot sa fie
finantate si de autoritatile locale.
(4) Consiliul judetean/consiliile locale ale sectoarelor si Consiliul General al
Municipiului Bucuresti aloca, prin hotarâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe
venit la dispozitia acestora, în vederea finantarii unitatilor de învatamânt preuniversitar public,
prin finantarea complementara.
(5) Consiliul judetean/Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigura fonduri
pentru organizarea si desfasurarea olimpiadelor si a concursurilor scolare judetene/ale
municipiului Bucuresti.
(6) Cheltuielile aferente facilitatilor acordate elevilor privind transportul pe calea
ferata si cu metroul se finanteaza prin bugetul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si
din alte surse, potrivit legii.
Art. 102. – Constituirea si alocarea bugetului pentru învatamântul preuniversitar se
face dupa urmatoarea procedura: Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin
Unitatea pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar si prin inspectoratele scolare judetene,
respectiv Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti monitorizeaza implementarea noului
mecanism de finantare a învatamântului preuniversitar si asigura asistenta specializata unitatilor
si institutiilor din învatamântul preuniversitar. Primarul localitatii, respectiv primarii sectoarelor
municipiului Bucuresti, presedintele consiliului judetean, în calitate de ordonatori principali de
credite, raspund în solidar cu directorul unitatii de învatamânt de utilizarea fondurilor bugetare,
în conditiile legii.
40
Sectiunea a 2-a
Baza materiala a învatamântului preuniversitar public
Art. 103. – (1) Baza materiala a învatamântului preuniversitar public consta în întreg
activul patrimonial al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, al institutiilor si
unitatilor de învatamânt preuniversitar existent la data intrarii în vigoare a prezentei legi, precum
si în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior si cuprinde: terenuri si cladiri destinate
procesului de învatamânt preuniversitar, dotari si echipamente, biblioteci, statiuni didactice si de
cercetare, ateliere scolare, ferme didactice, terenuri agricole, camine, internate, cantine, palate si
cluburi ale copiilor, baze cultural-sportive si de odihna, precum si orice alt obiect de patrimoniu
destinat procesului de învatamânt si salariatilor din învatamântul preuniversitar.
(2) Terenurile si cladirile unitatilor de educatie timpurie, de învatamânt prescolar,
scolile primare si gimnaziale, liceele situate în orase, municipii sau municipii resedinta de judet,
inclusiv celelalte niveluri de învatamânt din cadrul acestora, înfiintate de stat, fac parte din
domeniul public local si sunt administrate de catre consiliile locale. Celelalte componente ale
bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de
administratie, conform legislatiei în vigoare.
(3) Terenurile si cladirile în care îsi desfasoara activitatea liceele situate în comune,
inclusiv celelalte niveluri de învatamânt din cadrul acestora, unitatile de învatamânt special
publice, centrele judetene de resurse si asistenta educationala fac parte din domeniul public
judetean, respectiv al sectoarelor municipiului Bucuresti, si sunt în administrarea consiliului
judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, în a caror raza
teritoriala îsi desfasoara activitatea, prin consiliile de administratie ale unitatilor de învatamânt
respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unitatilor de învatamânt special publice,
ale cluburilor sportive scolare, ale palatelor si cluburilor copiilor si elevilor, precum si ale
centrelor judetene de resurse si asistenta educationala sunt de drept proprietatea acestora si sunt
administrate de catre consiliile de administratie ale acestora.
(4) Terenurile si cladirile în care îsi desfasoara activitatea inspectoratele scolare
judetene, casele corpului didactic, centrul national de excelenta, centrele recreative si de
divertisment, Palatul National al Copiilor, precum si alte unitati din subordinea Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ale caror cheltuieli curente si de capital se
finanteaza de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare judetene si
prin consiliile de administratie ale acestor unitati. Celelalte componente ale bazei materiale sunt
de drept proprietatea unitatilor si institutiilor respective si sunt administrate de acestea.
(5) Schimbarea destinatiei bazei materiale a institutiilor si unitatilor de învatamânt
preuniversitar public se poate face de catre autoritatile administratiei publice locale, numai cu
avizul conform al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. În caz contrar, actele
de schimbare a destinatiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infractiune si se
pedepseste conform legii penale.
Art. 104. – Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile apartinând
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau institutiilor si unitatilor de
învatamânt si cercetare stiintifica din sistemul învatamântului public, precum si asupra bunurilor
apartinând consiliilor locale, judetene si, respectiv Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, în care îsi desfasoara activitatea unitatile de învatamânt preuniversitar public, se face,
dupa caz, în registrul de inscriptiuni si transcriptiuni, în cartile funciare sau în cartile de
publicitate funciara, cu scutire de plata taxelor prevazute de lege.
Art. 105. – (1) Pentru îndeplinirea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului colaboreaza cu ministere, cu institutii de învatamânt superior, cu
consiliile judetene/locale, prefecturi, primarii, servicii publice descentralizate/deconcentrate,
41
organizatii ale partenerilor sociali reprezentative, precum si cu alte organizatii ale societatii
civile.
(2) Unitatile de învatamânt colaboreaza cu consiliile judetene/locale, cu serviciile
publice descentralizate/deconcentrate, cu organizatii ale partenerilor sociali, în vederea asigurarii
calitatii procesului de învatamânt.
(3) Parteneriatul social se exercita la toate nivelurile decizionale pentru educatie si
formare profesionala, prin consultare si în baza unei relatii directe de colaborare.
(4) Formele de parteneriat social public-privat se concretizeaza prin protocol de
colaborare, prin contract, prin conventie sau prin alte forme.
(5) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, institutiile si unitatile de
învatamânt asigura transparenta actiunilor si activitatilor desfasurate si pun la dispozitia celor
interesati informatiile de interes public.
T I T L U L I I I
ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 106. – (1) Prezentul titlu reglementeaza structura, functiile, organizarea si
functionarea învatamântului superior din România.
(2) Învatamântul superior este organizat în universitati, academii de studii, institute,
scoli de studii superioare si altele asemenea.
(3) Institutiile de învatamânt superior pot fi de stat, particulare sau confesionale.
Aceste institutii au personalitate juridica, au caracter nonprofit si sunt apolitice. În functie de
natura patrimoniului, se clasifica în publice si private, conform prevederilor art. 8 alin.(1).
Art. 107. – (1) Învatamântul superior se poate organiza doar în institutii de
învatamânt superior care au obtinut autorizarea de functionare provizorie sau acreditarea, potrivit
legii.
(2) Actele de finalizare a studiilor, emise în România de catre institutii de învatamânt
superior acreditate, sunt recunoscute de stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.
Art. 108. – (1) Sistemul national de învatamânt superior include toate institutiile de
învatamânt superior acreditate sau autorizate provizoriu.
(2) Institutiile de învatamânt superior din strainatate, recunoscute legal, ca atare, în
statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu
institutii de învatamânt superior acreditate din România, numai cu respectarea legislatiei în
vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea si asigurarea calitatii programelor de studii.
(3) Institutiile de învatamânt superior românesti pot organiza, în România sau în alte
state, programe de studii comune cu institutii de învatamânt superior din strainatate, recunoscute
ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizeaza în strainatate,
trebuie sa respecte reglementarile legale în vigoare atât în România, cât si în statele respective.
Art. 109. – Misiunea învatamântului superior este de a genera si de a transfera
cunoastere catre societate prin:
42
a) formare initiala si continua la nivel universitar, în scopul dezvoltarii personale, a
insertiei profesionale a individului si a satisfacerii nevoii de competenta a mediului
socio-economic;
b) cercetare stiintifica, dezvoltare, inovare si transfer tehnologic, prin creatie
individuala si colectiva, în domeniul stiintelor, al stiintelor ingineresti, al artelor, al literelor, prin
asigurarea performantelor si dezvoltarii fizice si sportive, precum si prin valorificarea si
diseminarea rezultatelor acestora.
Art. 110. – (1) Sistemul national de învatamânt superior se bazeaza pe urmatoarele
principii:
a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertatii academice;
c) principiul raspunderii publice;
d) principiul asigurarii calitatii;
e) principiul echitatii;
f) principiul eficientei manageriale si financiare;
g) principiul transparentei;
h) principiul respectarii drepturilor si libertatilor studentilor si ale personalului
academic;
i) principiul independentei de ideologii, religii si doctrine politice;
j) principiul libertatii de mobilitate nationala si internationala a studentilor, a cadrelor
didactice si a cercetatorilor;
k) principiul consultarii partenerilor sociali în luarea deciziilor;
l) principiul centrarii educatiei pe student.
(2) În învatamântul superior nu sunt admise discriminari pe criterii de vârsta,
nationalitate, etnie, sex, origine sociala, orientare politica sau religioasa, orientare sexuala sau
alte tipuri de discriminare, cu exceptia masurilor afirmative prevazute de lege.
(3) În învatamântul superior exista si pot fi organizate facultati de teologie, în
conformitate cu prevederile art. 14 si institute de cercetare teologica în consens cu perspectivele
ecumenice si irenice internationale si în conformitate cu prevederile legale.
Art. 111. – (1) În institutiile de învatamânt superior publice, învatamântul este
gratuit, pentru cifra de scolarizare aprobata anual de Guvern, si cu taxa.
(2) În institutiile de învatamânt superior privat, învatamântul este cu taxa.
(3) Institutiile de învatamânt superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor,
care este decis de Senatul universitar potrivit legii, si au obligatia sa îl comunice tuturor celor
interesati.
Art. 112. – (1) Calificarile dobândite de absolventii programelor de studii sunt
atestate prin diplome, prin certificate si prin alte acte de studii eliberate numai de catre institutiile
de învatamânt superior acreditate.
(2) Diplomele corespunzatoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri
oficiale si nu pot fi emise decât de institutiile acreditate, pentru programele de studii acreditate
sau autorizate provizoriu. În acest din urma caz trebuie sa existe o alta specializare acreditata
într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizata. Nerespectarea acestei prevederi constituie
infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale si se pedepseste conform legii penale.
Art. 113. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este autoritate
publica si este abilitat sa urmareasca, sa controleze aplicarea si respectarea reglementarilor
legale în domeniul învatamântului superior si sa aplice, daca este cazul, sanctiuni. De asemenea,
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului exercita un control a posteriori
împreuna cu autoritatile abilitate asupra actelor prin care institutiile de învatamânt superior
43
exercita autonomia universitara.
Art. 114. – (1) Institutiile de învatamânt superior au patrimoniu propriu pe care îl
gestioneaza conform legii.
(2) Institutiile de învatamânt superior publice si private se înfiinteaza prin lege, la
propunerea Guvernului.
(3) Initiativa înfiintarii institutiei de învatamânt superior publice apartine Guvernului.
Initiativa înfiintarii institutiei de învatamânt superior particular si confesional apartine unei
persoane fizice, unui grup de persoane fizice, unei fundatii, asociatii, unui cult religios sau unui
alt furnizor de educatie, denumit fondator.
Art. 115. – (1) Autonomia universitara si libertatea academica sunt garantate prin
lege. Institutiile de învatamânt superior se organizeaza si functioneaza independent de orice
ingerinte ideologice, politice sau religioase.
(2) Autonomia universitara da dreptul comunitatii universitare sa-si stabileasca
misiunea proprie, strategia institutionala, structura, activitatile, organizarea si functionarea
proprie, gestionarea resurselor materiale si umane, cu respectarea stricta a legislatiei în vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprima în Carta
universitatii, aprobata de Senatul universitar, în concordanta stricta cu legislatia în vigoare.
(4) Autonomia universitara se exercita numai cu conditia asumarii raspunderii
publice.
(5) În institutiile de învatamânt superior este asigurata libertatea cercetarii în ceea ce
priveste stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor si valorificarea rezultatelor.
(6) În institutiile de învatamânt superior este interzisa periclitarea sub orice forma a
dreptului la exprimarea libera a opiniilor stiintifice si artistice.
(7) Studentilor le este asigurat dreptul la libera alegere a cursurilor si specializarilor,
în conformitate cu normele legale în vigoare si cu planurile de învatamânt.
(8) Structurile si functiile de conducere ale universitatilor particulare si confesionale,
atributiile, modul de constituire, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt
stabilite de Carta universitara, cu avizul consultativ al fondatorilor si aprobata de Senatul
universitar.
Art. 116. – (1) Raspunderea publica obliga orice institutie de învatamânt superior de
stat sau particulara:
a) sa respecte legislatia în vigoare, Carta proprie si politicile nationale si europene în
domeniul învatamântului superior;
b) sa aplice si sa se supuna reglementarilor în vigoare referitoare la asigurarea si
evaluarea calitatii în învatamântul superior;
c) sa respecte politicile de echitate si etica universitara, cuprinse în codul de etica si
deontologie profesionala aprobat de Senatul universitar;
d) sa asigure eficienta manageriala si eficienta cheltuirii banului public;
e) sa asigure transparenta tuturor deciziilor si activitatilor sale, conform legislatiei în
vigoare;
f) sa respecte libertatea academica a personalului didactic, didactic auxiliar si de
cercetare, precum si drepturile si libertatile studentilor.
(2) În cazul universitatilor confesionale, raspunderea publica presupune respectarea
statutului si a prevederilor dogmatice si canonice specifice cultului respectiv.
Art. 117. – (1) În cazul în care se constata nerespectarea obligatiilor prevazute la
art. 116, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aplica în termen de maximum
3 luni una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) sesizeaza Senatul universitar;
44
b) revoca rectorul, prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, în baza constatarii Consiliului de Etica si Management Universitar, cu consultarea
Senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucratoare de la data emiterii ordinului de
revocare, Senatul universitar are obligatia sa desemneze un prorector care reprezinta
universitatea si care devine ordonator de credite pâna la confirmarea unui nou rector de catre
ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În termen de 3 luni de la emiterea
ordinului de revocare, Senatul universitar finalizeaza procedurile de desemnare a unui nou
rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare si trimite spre confirmare ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului numele noului rector;
c) reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finantarile din surse publice;
d) propune Guvernului initierea unui proiect de lege de desfiintare a institutiei de
învatamânt superior în cauza.
(2) Constatarea încalcarii obligatiilor prevazute la art. 116 se face de catre Consiliul
de Etica si Management Universitar din care fac parte 3 reprezentanti numiti de catre Consiliul
National al Rectorilor, 3 reprezentanti numiti de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii
Tineretului si Sportului si câte un reprezentant numit de catre ARACIS, Consiliul National
pentru Finantarea Învatamântului Superior (CNFIS), CNCSIS, federatiile sindicale
reprezentative din învatamântul superior si federatiile nationale ale studentilor.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura protectia
intereselor, a drepturilor si a libertatilor personalului si studentilor din institutiile de învatamânt
superior sanctionate.
Art. 118. – (1) Spatiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor,
terenurilor, statiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, gradinilor
botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor si clinicilor universitare,
caselor studentilor, precum si dotarile aferente, folosite de institutia de învatamânt superior,
indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptatita sa le utilizeze.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) spatiile si dotarile aferente care apartin
Ministerului Sanatatii si ministerelor cu retea sanitara proprie, în care se desfasoara învatamântul
medical superior, spatiile care apartin cultelor în care se desfasoara învatamântul confesional,
precum si spatiile care apartin Ministerului Apararii Nationale si Ministerului Administratiei si
Internelor, Serviciului Român de Informatii, în care se desfasoara învatamânt de specialitate.
(3) Spatiul universitar este inviolabil. Accesul în spatiul universitar este permis
numai în conditiile stabilite prin lege si prin Carta universitara.
Art. 119. – (1) Comunitatea universitara este constituita din studenti, personal
didactic de predare si cercetare, personal didactic auxiliar si personal nedidactic care are contract
de munca cu universitatea.
(2) Din comunitatea universitara fac parte si persoane carora li s-a conferit calitatea
de membru al comunitatii universitare prin hotarâre a Senatului universitar.
(3) Membrii comunitatii universitare au drepturile si îndatoririle stabilite prin
reglementarile legale în vigoare si prin Carta universitara.
Art. 120. – (1) Carta universitara prezinta optiunile majore ale comunitatii
universitare si se aplica în tot spatiul universitar.
(2) Carta universitara trebuie sa se refere în mod expres la:
a) modalitatile de desemnare si revocare a mandatelor structurilor si organismelor de
conducere ale universitatii si a oricarui membru al acestora, în conformitate cu legislatia în
vigoare;
b) situatiile de conflicte de interese si incompatibilitati, incluzând prevederea ca în
aceeasi facultate nu pot ocupa simultan functii de conducere, la oricare nivel, soti, afini si rude
pâna la gradul III, inclusiv;
45
c) în învatamântul superior particular si confesional situatiile de conflict de interese
si incompatibilitati se stabilesc prin Carta universitara;
d) conditiile si modul de desfasurare a concursurilor de selectie a personalului
didactic, de cercetare, didactic auxiliar si tehnico-administrativ;
e) modul în care se realizeaza gestiunea si protectia resurselor universitatii;
f) conditiile în care se constituie fondurile proprii si stabilirea în mod independent a
destinatiei acestora si a conditiilor în care sunt utilizate;
g) conditiile în care se pot încheia contracte cu institutiile publice si cu alti operatori
economici în vederea unor programe de cercetare fundamentala si aplicativa sau a cresterii
nivelului de calificare a specialistilor cu studii universitare;
h) conditiile în care universitatea se poate asocia cu alte institutii de învatamânt
superior sau cu alte organizatii pentru îndeplinirea misiunii sale;
i) modalitatile în care se pot construi, detine si folosi elementele aferente bazei
materiale a universitatii, necesare educatiei si cercetarii stiintifice;
j) modalitatile în care se deruleaza actiunile de cooperare internationala ale institutiei
de învatamânt superior, încheierea de contracte si participarea la organizatiile europene si
internationale;
k) modalitatile de colaborare dintre structurile de conducere ale universitatilor si
sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic si administrativ si cu organizatiile
studentesti legal constituite;
l) orice alte aspecte socotite relevante de catre Senatul universitar, ce corespund
legislatiei în vigoare.
(3) Carta universitara se elaboreaza si se adopta de catre Senatul universitar, numai
dupa dezbaterea cu comunitatea academica, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(4) Carta universitara nu poate contine prevederi contrare legislatiei în vigoare.
Nerespectarea legilor în continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului
respectiv.
(5) Carta universitara se avizeaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 121. – (1) Institutiile de învatamânt superior pot înfiinta, singure sau prin
asociere, societati comerciale, fundatii sau asociatii, cu aprobarea Senatului universitar. Conditia
ca acestea sa se înfiinteze este aceea ca ele sa contribuie la cresterea performantelor institutiei si
sa nu influenteze negativ în niciun fel activitatile de învatamânt, cercetare si consultanta.
(2) Institutiile de învatamânt superior pot constitui consortii, inclusiv cu unitatile de
cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislatiei în vigoare.
(3) La constituirea societatilor comerciale, a fundatiilor sau a asociatiilor, institutia
publica de învatamânt superior poate aduce aport în numerar si în natura doar dreptul de
folosinta si de administrare asupra bunurilor pe care le are în patrimoniu.
Art. 122. – (1) Institutiile de învatamânt superior adopta un cod de etica si
deontologie profesionala universitara. Acesta face parte din Carta universitara.
(2) Rectorul universitatii are obligatia sa prezinte, în luna aprilie a fiecarui an, un
raport privind starea universitatii. Raportul este facut public pe site-ul universitatii si este
transmis tuturor partilor interesate. Acest raport include cel putin:
a) situatia financiara a universitatii, pe surse de finantare si tipuri de cheltuieli;
b) situatia fiecarui program de studii;
c) situatia personalului institutiei;
d) rezultatele activitatilor de cercetare;
e) situatia asigurarii calitatii activitatilor din cadrul universitatii;
f) situatia respectarii eticii universitare si a eticii activitatilor de cercetare;
46
g) situatia posturilor vacante;
h) situatia insertiei profesionale a absolventilor din promotiile precedente.
(3) Raportul anual al rectorului este o componenta a raspunderii publice si constituie
o conditie fundamentala pentru accesul la finantarile din bugetul public.
CAPITOLUL II
STRUCTURA ORGANIZATORICA
A INSTITUTIILOR DE ÎNVATAMÂNT SUPERIOR
Art. 123. – (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumata, orice
institutie de învatamânt superior poate cuprinde urmatoarele componente organizatorice:
facultati, departamente, institute, centre sau laboratoare, unitati de proiectare, centre de
consultanta, clinici universitare, studiouri si ateliere artistice, muzee, centre pentru formarea
continua a resurselor umane, unitati de microproductie si prestari servicii, statiuni experimentale
sau alte entitati pentru activitati de productie si transfer de cunoastere si tehnologie. În structura
institutiilor de învatamânt superior functioneaza servicii tehnico - administrative.
(2) Institutia de învatamânt superior poate înfiinta, pe perioada determinata si pe
proiecte, unitati de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri si cheltuieli, care au
autonomie si statute proprii, aprobate de Senatul universitar.
(3) Componentele prevazute la alin. (1) si (2) sunt organizate de fiecare institutie de
învatamânt superior, astfel încât institutia sa-si realizeze misiunea, sa asigure criteriile si
standardele de calitate si sa gestioneze în mod eficient activitatile de învatamânt, cercetare,
productie sau transfer cognitiv si tehnologic.
Art. 124. – (1) Facultatea este unitatea functionala care elaboreaza si gestioneaza
programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale stiintelor, artelor
sau sportului.
(2) Orice facultate se înfiinteaza, se organizeaza sau se desfiinteaza la propunerea si
cu aprobarea Senatului universitar, prin hotarâre anuala a Guvernului privind structura
institutiilor de învatamânt superior.
(3) Într-o institutie publica de învatamânt superior, Guvernul, pe baza contractului
institutional, cu consultarea Senatului universitar, poate sa înfiinteze si sa finanteze un program
de studii sau o facultate cu acele programe de studii care raspund unor cerinte stringente de
instruire si formare profesionala în domenii de interes national. Programele de studii astfel
propuse se supun reglementarilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calitatii în
învatamântul superior.
(4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, scoli doctorale, scoli
postuniversitare si extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de
studii pe tipuri si cicluri de studii universitare.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), în situatii temeinic justificate, Guvernul,
la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, poate înfiinta/desfiinta
facultati, cu consultarea Senatului universitar.
Art. 125. – (1) Departamentul este unitatea academica functionala care asigura
producerea, transmiterea si valorificarea cunoasterii în unul sau mai multe domenii de
specialitate.
(2) Un departament poate avea în componenta centre sau laboratoare de cercetare,
ateliere artistice, scoli postuniversitare si extensii universitare .
(3) Departamentul se înfiinteaza, se organizeaza, se divizeaza, se comaseaza sau se
desfiinteaza prin hotarâre a Senatului universitar la propunerea cadrelor didactice din consiliul
facultatii/facultatilor în care functioneaza.
47
(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care
functioneaza ca unitati de venituri si cheltuieli în cadrul universitatii.
Art. 126. – Institutele, statiunile experimentale, centrele sau laboratoarele sunt
aprobate de catre Senatul universitar pentru organizarea activitatilor de cercetare-dezvoltare si se
supun legislatiei în vigoare.
Art. 127. – (1) Învatamântul superior pentru minoritatile nationale se realizeaza:
a) în institutii de învatamânt superior în cadrul carora functioneaza
facultati/linii/programe de studii cu predare în limba materna;
b) în institutii de învatamânt superior multiculturale si multilingve; în acest caz, se
constituie sectii/linii cu predare în limbile minoritatilor nationale;
c) în cadrul institutiilor de învatamânt superior pot fi organizate grupe, sectii sau linii
de predare în limbile minoritatilor, în conditiile legii.
(2) Linia de studiu din cadrul universitatii multilingve si multiculturale se
organizeaza în departamente. Consiliul facultatii elaboreaza un regulament de functionare, care
reglementeaza procedurile de alegere si alte aspecte specifice structurilor organizatorice, în
termen de 3 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
(3) Sectia de studiu este o forma de organizare a învatamântului universitar într-o
limba a minoritatilor nationale, care poate fi institutionalizata, atât la nivelul universitatii, cât si
în cadrul unei facultati prin departamentul sectiei, care are în componenta programele de studiu
si structurile organizatorice aferente. Sectiile beneficiaza de autonomie universitara în
organizarea activitatilor didactice.
(4) În învatamântul universitar pentru minoritatile nationale, se asigura pregatirea în
ciclul I de studii universitare de licenta, în ciclul II de studii universitare de master si în ciclul III
de studii universitare de doctorat, precum si în învatamântul postuniversitar, în limba materna.
(5) Finantarea de baza se calculeaza dupa un coeficient marit pentru studentii care
urmeaza cursurile în limba unei minoritati nationale.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE
Sectiunea 1
Structura anului universitar
Art. 128. – (1) Anul universitar începe, de regula, în prima zi lucratoare a lunii
octombrie, si include doua semestre. Un semestru are, de regula, o durata de 14 saptamâni de
activitati didactice, urmate, de minimum 3 saptamâni de examene. Structura anului universitar se
aproba de catre Senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un
semestru se are în vedere o perioada de minimum 17 saptamâni.
(2) Senatul universitar al fiecarei institutii de învatamânt superior aproba anual, cu
cel putin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea
profesionala a studentilor, precum si calendarul activitatilor educationale specifice semestrelor
academice de studiu.
Sectiunea a 2-a
Programe de studii universitare
Art. 129. – (1) Programul de studii universitare reprezinta un grup de unitati
curriculare de predare, învatare, cercetare, aplicatii practice si evaluare planificate astfel încât sa
duca la o calificare universitara certificata printr-o diploma si printr-un supliment de diploma.
48
(2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul
calificarii definit în Cadrul national al calificarilor si este inclus în Registrul Calificarilor din
Învatamântul Superior (RCIS). Curriculumul unui program de studii universitare se stabileste
astfel încât sa maximizeze sansele obtinerii calificarii dorite si se aproba de catre Senatul
universitar.
(3) Concordanta dintre curriculum si calificarea oferita de programul de studii
universitare este un aspect esential al asigurarii calitatii.
(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii si organizate
pe 3 cicluri de studiu: licenta, master, doctorat.
(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupatii si functii specifice fiecarui
ciclu de studii universitare absolvit.
Art. 130. – (1) Organizarea programelor de studii este de competenta institutiilor de
învatamânt superior, cu respectarea legislatiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar
organizat, Senatul universitar aproba un regulament propriu de organizare si functionare, în
acord cu standardele nationale si internationale generale si specifice de calitate.
(2) Un program de studii universitare functioneaza legal daca este autorizat
provizoriu sau acreditat si functioneaza în conditiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv
acreditare. Organizarea si desfasurarea de programe de studii universitare care nu functioneaza
legal se sanctioneaza cu nerecunoasterea studiilor pentru beneficiari, precum si cu amenda
pentru organizatori, potrivit legii penale, si cu retragerea autorizatiei de functionare provizorie,
respectiv a acreditarii pentru institutia în cauza.
(3) Autorizarea provizorie si acreditarea programelor de studii universitare se
realizeaza distinct pentru fiecare forma de învatamânt, fiecare limba de predare si pentru fiecare
locatie geografica în care se desfasoara.
(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene reglementarea
nationala nu poate contraveni celei europene.
(5) Nomenclatorul domeniilor si al programelor de studii universitare, domeniile si
programele de studii universitare acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, locatiile
geografice de desfasurare, numarul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de
studii universitare, forma de învatamânt sau limba de predare si numarul maxim de studenti care
pot fi scolarizati si care este propus de ARACIS, se stabilesc anual prin hotarâre a Guvernului,
promovata de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, înaintea datei de
31 martie a fiecarui an.
Sectiunea a 3-a
Forme de organizare
Art. 131. – (1) Programele de studii universitare de licenta se pot organiza în
urmatoarele forme de învatamânt: zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta.
(2) Programele de studii universitare de master se pot organiza în urmatoarele forme
de învatamânt: zi, seral si cu frecventa redusa.
Art. 132. – (1) Formele de organizare ale programelor de studii sunt:
a) zi, respectiv seral, caracterizate prin activitati de învatamânt programate pe durata
întregii zile, respectiv dupa programul normal de lucru, aproximativ uniform distribuite
saptamânal/zilnic pe parcursul semestrului si presupunând întâlnirea fata în fata a studentilor cu
cadrele didactice de predare în spatiul universitar;
b) cu frecventa redusa, caracterizata prin activitati dedicate mai ales unor cursuri de
sinteza si pregatirii aplicative, programate în mod compact si periodic, presupunând întâlnirea
49
fata în fata a studentilor cu cadrele didactice de predare în spatiul universitar, completate de alte
mijloace de pregatire specifice învatamântului la distanta;
c) la distanta, caracterizata prin utilizarea unor resurse specifice electronice,
informatice si de comunicatii, activitati de autoînvatare si autoevaluare completate de activitati
de tutoriat specifice.
(2) Fac exceptie de la prevederile art. 129 programele de studii de licenta si master
din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de
învatamânt de zi.
(3) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza la formele de
învatamânt de zi si cu frecventa redusa.
(4) Diplomele si certificatele de studii universitare eliberate de institutiile de
învatamânt superior, în conditiile legii, pentru aceleasi programe de studii, indiferent de forma
de învatamânt absolvita, sunt echivalente.
(5) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învatamânt seral, cu
frecventa redusa si la distanta numai institutiile de învatamânt superior care au acreditat
programul de învatamânt respectiv la forma de învatamânt de zi.
Sectiunea a 4-a
Contracte de studii
Art. 133. – Institutia de învatamânt superior semneaza cu fiecare student/studentdoctorand/
cursant/cercetator post-doctoral înmatriculat la un program de studii , un contract de
studii universitare în concordanta cu prevederile regulamentelor de organizare si desfasurare a
programelor de studii si cu respectarea legislatiei în vigoare.
Sectiunea a 5-a
Admiterea în programe de studiu
Art. 134. – (1) Admiterea în învatamântul superior de stat si privat pentru fiecare
ciclu si program de studii universitare este de competenta fiecarei institutii de învatamânt
superior si se organizeaza pe baza metodologiilor specifice de admitere stabilite de Senatul
universitar, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) La admiterea în învatamântul superior public si privat pentru fiecare ciclu si
program de studii universitare pot candida cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai
statelor apartinând Spatiului Economic European si ai Confederatiei Elvetiene în aceleasi
conditii prevazute de lege pentru cetatenii români, inclusiv în ceea ce priveste taxele de
scolarizare. Recunoasterea studiilor efectuate în afara României se realizeaza de catre directia de
specialitate din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în conditiile
legii.
(3) Institutiile de învatamânt superior pot percepe de la candidati, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea si desfasurarea admiterii, în
cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot sa prevada, prin
metodologiile proprii de admitere, scutirea de plata a acestor taxe sau reducerea lor.
(4) Un candidat declarat admis poate beneficia de finantare de la buget o singura
data, pentru fiecare dintre cele 3 cicluri de studii universitare.
(5) Persoana admisa la un program de studii universitare de licenta, master sau
doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioada a prezentei
sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare si pâna la sustinerea examenului de
finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai putin pe perioadele de întrerupere a studiilor.
(6) Institutiile de învatamânt superior au obligatia sa restituie, în cel mult doua zile
lucratoare de la depunerea cererii si neconditionat, fara perceperea unor taxe, dosarele
50
candidatilor declarati respinsi sau ale celor care renunta la locul obtinut prin admitere, dupa
afisarea rezultatelor finale.
Sectiunea a 6-a
Examene de finalizare a studiilor
Art. 135. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învatamântul superior sunt:
a) de licenta, pentru ciclul de studii universitare de licenta, sau de diploma pentru
învatamântul din domeniul stiintelor ingineresti;
b) de dizertatie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) de sustinere publica a tezei de doctorat;
d) de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) de selectie, care precede examenul de licenta, în cazul studentilor/absolventilor
care provin de la institutii de învatamânt superior si/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.
(2) Examenele prevazute la alin. (1) se organizeaza si se desfasoara numai de catre
institutiile de învatamânt superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de Senatul
universitar si care respecta metodologia-cadru aprobata de ministrul educatiei, cercetarii,
tineretului si sportului în termen de 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
(3) Absolventii programelor de studiu din institutiile de învatamânt superior
autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen de licenta numai în cadrul institutiilor de
învatamânt superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate.
Sectiunea a 7-a
Examenele de evaluare pe parcurs ale studentilor
Art. 136. – (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii
este determinat prin evaluari sumative de tip examen si prin evaluarea continua.
(2) Institutiile de învatamânt superior dispun de metodologii de examinare aprobate
de Senatul universitar având în vedere asigurarea calitatii si respectarea eticii universitare.
(3) Rezultatele în învatare sunt apreciate la examene:
a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competentelor minimale
aferente unei discipline si promovarea unui examen; sau
b) cu calificative, dupa caz.
(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluari pot fi anulate de catre decanul
facultatii în temeiul prevederilor din Carta universitara, atunci când se dovedeste ca acestea au
fost obtinute în mod fraudulos sau prin încalcarea principiilor de etica universitara.
Art. 137. – Rezolvarea contestatiilor depuse de candidatii la admitere, de studentii
examinati, de absolventi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de
competenta institutiilor de învatamânt superior, conform propriilor regulamente institutionale si
prevederilor Cartei universitare.
Sectiunea a 8-a
Diplome
Art. 138. – Rectorul poate anula un certificat sau o diploma de studii atunci când se
dovedeste ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin încalcarea principiilor eticii
universitare.
Art. 139. – (1) Recunoasterea perioadelor de studii efectuate în tara sau în strainatate
se face pe baza unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului
51
si Sportului si a unor metodologii specifice aprobate de fiecare institutie de învatamânt superior
pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare si transfer al creditelor de
studii.
(2) În cazul unor programe de studii organizate în comun de doua sau mai multe
universitati, actele de studii se elibereaza în concordanta cu reglementarile nationale si cu
prevederile acordurilor interinstitutionale.
Sectiunea a 9-a
Credite de studii
Art. 140. – (1) Programele de studii universitare planifica si organizeaza volumul de
munca specific activitatilor de predare, învatare, aplicare practica si examinare în concordanta cu
ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu
transferabil consta în cantitatea de munca intelectuala dirijata si independenta necesara pentru
finalizarea individuala de catre student a unei unitati componente a unui curs din cadrul unui
program de studii universitare, completata cu validarea rezultatelor învatarii.
(2) Munca intelectuala individuala a unui student nu poate fi mai mica decât cea
corespunzatoare unui numar anual de 60 de credite de studiu transferabile.
(3) Numarul minim de credite necesar promovarii anului universitar se stabileste de
catre Senatul universitar.
(4) Durata programelor de studii universitare de licenta si master pe domenii de
specializare se stabileste la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se aproba prin hotarâre a Guvernului.
(5) Durata totala cumulata a ciclului de studii universitare de licenta si de master
corespunde obtinerii a cel putin 300 de credite de studii transferabile.
(6) Numarul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare
de doctorat se stabileste de fiecare universitate în functie de domeniul stiintific, cultural sau
artistic.
Art. 141. – (1) Numarul creditelor de studii transferabile constituie elementul de
referinta pe care universitatile îl pot utiliza în recunoasterea unor studii sau perioade de studii
universitare legale efectuate anterior în acelasi domeniu fundamental în scopul echivalarii si
transferarii creditelor de studiu transferabile si a eventualei continuari a studiilor dintr-un
program de studii.
(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor si recunoasterea în
strainatate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe
baza informatiilor existente în registrul matricol propriu, institutiile de învatamânt superior pot
elibera la cerere documente în cadrul carora sa fie atribuit un numar de credite de studiu
transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru aceasta operatiune, institutiile de
învatamânt superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de Senatul universitar.
(3) Recunoasterea si echivalarea de catre universitati a unor studii sau perioade de
studii universitare efectuate anterior se realizeaza pe baza unei metodologii aprobate de Senatul
universitar, cu respectarea reglementarilor-cadru promovate prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar, Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului poate echivala printr-o metodologie specifica, pe baza
ECTS/SECT, învatamântul universitar de scurta durata, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani
sau institutul pedagogic cu durata de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenta, potrivit
legii.
52
Sectiunea a 10-a
Ciclul I - Studii universitare de licenta
A. Organizarea
Art. 142. – (1) Acreditarea programelor de studii universitare de licenta este realizata
de catre ARACIS. Studiile universitare de licenta corespund unui numar cuprins între minimum
180 si maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT si se finalizeaza
prin nivelul 6 din EQF/CEC.
(2) La învatamântul de zi, durata specifica a studiilor universitare de licenta este,
dupa caz, de 3-4 ani si corespunde unui numar de minimum 60 de credite de studii transferabile
pentru un an de studii. Durata studiilor de licenta pentru învatamântul universitar cu profil
ingineresc, drept si teologie pastorala este de 4 ani.
(3) Un procent de maximum 10% din numarul studentilor la zi pot parcurge, cu
aprobarea Consiliului facultatii, 2 ani de studii într-un singur an, cu exceptia institutiilor de
învatamânt superior medical si al ultimului an de studii, în conditiile prevazute de regulamentele
de organizare si desfasurare a programelor de studii si cu respectarea legislatiei în vigoare.
(4) În cadrul studiilor universitare de licenta este obligatorie efectuarea unor stagii de
practica.
(5) Studiile universitare de licenta la forma de învatamânt de zi se pot organiza în
regim de finantare de la bugetul de stat sau în regim cu taxa. Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului aloca pentru studiile universitare de licenta la forma de învatamânt de zi
un numar de granturi de studii finantate de la buget, pentru universitatile publice.
B. Admiterea
Art. 143. – (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolventii
de liceu cu diploma de bacalaureat sau diploma echivalenta.
(2) În cadrul metodologiei proprii, institutiile de învatamânt superior pot stabili
facilitati sau conditii speciale referitoare la admiterea candidatilor la programe de studii
universitare de licenta, care au obtinut în perioada studiilor liceale distinctii la olimpiadele
scolare si/sau alte concursuri nationale sau internationale.
C. Diploma
Art. 144. – (1) Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii
universitare de licenta se numeste diploma de licenta, diploma de inginer sau, dupa caz, diploma
de urbanist.
(2) Pe diploma de licenta, pe diploma de inginer sau, dupa caz, pe diploma de
urbanist se mentioneaza toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit,
inclusiv forma de învatamânt. Diploma de licenta, diploma de inginer, respectiv diploma de
urbanist sunt însotite de suplimentul la diploma si se elibereaza gratuit, în limba româna si într-o
limba de circulatie internationala.
Sectiunea a 11-a
Ciclul II - Studii universitare de masterat
A. Organizarea
Art. 145. – (1) Programele de studii universitare de master reprezinta al II-lea ciclu
de studii universitare si se finalizeaza prin nivelul 7 din EQF/CEC si din Cadrul National al
53
Calificarilor. Acestea au o durata normala de 1-2 ani si corespund unui numar de credite de
studii transferabile cuprins, de regula, între 60 si 120. Pentru profesii reglementate prin norme,
recomandari sau bune practici europene, ciclul I si ciclul II de studii universitare pot fi oferite
comasat într-un program unitar de studii universitare cu o durata cuprinsa între 5 si 6 ani, la
învatamântul de zi, cu frecventa, în conditiile prezentei legi, diplomele obtinute fiind echivalente
diplomei de master.
(2) Diploma de absolvire sau de licenta a absolventilor învatamântului superior de
lunga durata din perioada anterioara aplicarii celor trei cicluri de tip Bologna este echivalenta cu
diploma de studii universitare de master în specialitate.
Art. 146. – (1) Programele de studii universitare de master pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competentelor
profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competentelor de
cercetare stiintifica. Învatarea realizata în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalata cu
primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de
cercetare este exclusiv la zi;
c) master didactic. Masterul didactic se organizeaza exclusiv la forma de învatamânt
de zi.
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele
institutii de învatamânt superior care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) sunt acreditate;
b) misiunea asumata si validata în conditiile prezentei legi permite acest lucru;
c) au acreditat domeniul respectiv pentru studii universitare de master.
Art. 147. – (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii
universitare de master împreuna cu numarul maxim al studentilor care pot fi scolarizati se
realizeaza prin hotarâre a Guvernului, în urma evaluarii externe realizata de catre ARACIS sau
de catre o alta agentie de asigurare a calitatii, din tara sau strainatate, înregistrata în Registrul
European pentru Asigurarea Calitatii în Învatamântul Superior, denumit în continuare EQAR.
(2) În cadrul domeniului acreditat pentru studii universitare de master, programele de
studii promovate sunt stabilite anual de catre Senatul universitar si comunicate Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pâna la data de 30 martie a fiecarui an, pentru a fi
publicate centralizat.
(3) Institutiile de învatamânt superior pot stabili parteneriate cu operatori economici,
asociatii profesionale si/sau institutii publice, pentru dezvoltarea unor programe de studii
universitare de master care sa raspunda cerintelor pietei muncii.
B. Admiterea
Art. 148. – Pot candida la programe de studii universitare de master absolventii cu
diploma de licenta sau echivalenta.
C. Diploma
Art. 149. – Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii universitare
de master si sustinerea cu succes a lucrarii de disertatie se numeste diploma de master si
cuprinde toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma
de învatamânt. Aceasta este însotita de suplimentul la diploma care se elibereaza gratuit, în
limba româna si o limba de circulatie internationala.
54
Sectiunea a 12-a
Ciclul III - Studii universitare de doctorat
A. Organizarea
Art. 150. – (1) Studiile universitare de doctorat reprezinta al III-lea ciclu de studii
universitare si permit dobândirea unei calificari de nivelul 8 din EQF/CEC si din Cadrul
National al Calificarilor. Acesta se desfasoara pe baza unui Cod al Studiilor Universitare de
Doctorat, adoptat prin hotarâre a Guvernului.
(2) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza de catre universitati
acreditate în acest sens, numite Universitati organizatoare de doctorat si denumite în continuare
UOD, de catre consortii sau parteneriate care se stabilesc legal între o UOD si institute nationale
de cercetare sau institute de cercetare din cadrul Academiei Române, precum si firme de înalta
tehnologie sau de cercetare-dezvoltare. Parteneriatele sau consortiile constituie o Institutie
Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat, denumita în continuare IOSUD, recunoscuta
ca atare de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza acreditarii,
respectiv a evaluarii periodice.
(3) Academia Româna poate înfiinta Scoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinta autorizarii, acreditarii si
functionarii ca institutie de învatamânt superior. Scoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române poate fi IOSUD si poate organiza programe universitare de doctorat.
(4) Evaluarea în vederea acreditarii se face pentru fiecare institutie de învatamânt
superior si pentru fiecare domeniu de doctorat din cadrul acestora de catre ARACIS sau de catre
o alta agentie de asigurare a calitatii, din tara sau strainatate, înregistrata în EQAR si CNCSIS,
pe baza unui sistem de criterii si a unei metodologii care se aproba prin hotarâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Fiecare domeniu de
doctorat, precum si fiecare UOD sau IOSUD sunt evaluate periodic din 5 în 5 ani.
(5) Pe baza rezultatelor evaluarii institutiei de învatamânt superior, ARACIS sau
agentia prevazuta la alin. (4) propune Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
acordarea sau, dupa caz, retragerea dreptului de organizare de studii universitare de doctorat.
Dreptul de a organiza studii universitare de doctorat se atesta prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de doua tipuri:
a) doctorat stiintific, care are ca finalitate producerea de cunoastere stiintifica
originala, relevanta international, pe baza unor metode stiintifice, organizat numai la forma de
învatamânt cu frecventa. Doctoratul stiintific este o conditie pentru cariera didactica în
învatamântul superior si pentru cercetare;
b) doctorat profesional, care are ca finalitate producerea de cunoastere originala pe
baza aplicarii metodei stiintifice si a reflectiei sistematice, asupra unor creatii artistice sau asupra
unor performante sportive de înalt nivel national si international si poate constitui o baza pentru
cariera didactica în învatamântul superior si pentru cercetare în domeniile artelor si sportului.
(7) În cadrul UOD si IOSUD se organizeaza scoli doctorale pe discipline sau tematici
disciplinare si interdisciplinare.
(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul institutional al UOD si al
IOSUD, de sisteme proprii si specifice de conducere si administrare a programelor de studii si
cercetare, inclusiv la nivelul scolilor doctorale.
Art. 151. – (1) Programul de studii universitare de doctorat are, de regula,o durata de
3 ani, se desfasoara în cadrul unei scoli doctorale, sub coordonarea unui conducator de doctorat,
si cuprinde:
55
a) un program de pregatire bazat pe studii universitare avansate, individual sau în
cadrul scolii doctorale;
b) un program individual de cercetare stiintifica sau creatie artistica.
(2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare
de doctorat respecta reglementarile în cauza.
(3) În situatii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi
prelungita cu 1-2 ani, cu aprobarea Senatului universitar, la propunerea conducatorului de
doctorat si în limita fondurilor disponibile.
(4) O IOSUD sau UOD poate recunoaste, conform regulamentului propriu de
organizare si desfasurare a studiilor universitare de doctorat si în conditiile prezentei legi,
parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat si/sau a unor stagii de cercetare stiintifica
desfasurate în tara sau în strainatate, în universitati sau în centre de cercetare de prestigiu,
precum si recunoasterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de
master de cercetare.
(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în conditii
stabilite prin regulamentul propriu de organizare si desfasurare a studiilor universitare de
doctorat. Durata acestor studii se prelungeste în consecinta cu perioadele cumulate ale
întreruperilor aprobate.
(6) Curriculumul de pregatire si programul de cercetare sunt stabilite de scoala
doctorala.
Art. 152. – (1) Studiile universitare de doctorat se organizeaza cu finantare de la
bugetul de stat, în regim cu taxa sau din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca anual, prin hotarâre
a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat stiintific si pentru doctoratul profesional
din domeniul artelor si al sportului, granturi doctorale. Grantul doctoral include cuantumul
bursei individuale si costurile pentru programul de studii avansate si pentru programul de
cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienti corespunzatori pe domenii disciplinare si
profesionale ale doctoratului.
(3) Finantarea scolilor doctorale se face pe baza de competitie, la care participa
scolile doctorale din cadrul UOD sau IOSUD.
(4) Metodologia de organizare si finantare a programelor doctorale se stabileste prin
hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 153. – Doctoratul se poate desfasura în limba româna, în limba minoritatilor
nationale sau într-o limba de circulatie internationala, conform contractului de studii doctorale
încheiat între UOD sau IOSUD, conducatorul de doctorat si studentul-doctorand.
Art. 154. – (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza si în cotutela, caz în
care studentul-doctorand îsi desfasoara activitatea sub îndrumarea concomitenta a unui
conducator de doctorat din România si a unui conducator de doctorat dintr-o alta tara, sau sub
îndrumarea concomitenta a doi conducatori stiintifici din universitati diferite din România, pe
baza unui acord scris între institutiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutela poate fi
organizat si în cazul în care conducatorii de doctorat sunt din aceeasi universitate dar au
specializari/domenii diferite de studiu, conform prevederilor din Carta universitara.
(2) În contextul politicilor de asigurare a mobilitatii universitare, UOD si IOSUD pot
angaja, pe baza de contract, specialisti din strainatate care detin dreptul legal de a conduce
doctorat. Pentru tarile din Uniunea Europeana si Confederatia Elvetiana acest drept se
dobândeste automat ca urmare a recunoasterii si a echivalarii academice. Pentru tarile din afara
Uniunii Europene, acest drept se poate obtine astfel:
a) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste o lista a
universitatilor pentru care acest drept se dobândeste automat;
56
b) pentru universitatile care nu sunt cuprinse în lista stabilita de catre Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, acest drept se dobândeste fie printr-o conventie
internationala de recunoastere reciproca, fie prin evaluarea de catre Consiliul National de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, numit în continuare CNATDCU,
a dosarului cu activitatea stiintifica a specialistului, înaintat de institutia angajatoare.
B. Admiterea
Art. 155. – Au dreptul sa participe la concursul de admitere la studii universitare de
doctorat numai absolventii studiilor universitare de master sau ai studiilor echivalate cu acestea.
C. Studentul-doctorand
Art. 156. – (1) Pe parcursul desfasurarii studiilor universitare de doctorat,
doctorandul are calitatea de student-doctorand. Doctoranzii cu frecventa sunt încadrati de catre
universitatile de cercetare avansata si educatie ca asistenti de cercetare sau asistenti universitari
pe perioada determinata.
(2) Pe toata durata activitatii, studentul-doctorand de la forma de învatamânt de zi
beneficiaza de recunoasterea vechimii în munca si specialitate si de asistenta medicala gratuita,
fara plata contributiilor la asigurarile sociale de stat, la asigurarile pentru somaj, la asigurarile
sociale de sanatate si pentru accidente de munca si boli profesionale.
(3) Studentul-doctorand poate desfasura activitati didactice, potrivit contractului de
studii de doctorat, în limita a 4-6 ore didactice pe saptamâna. Activitatile didactice care depasesc
acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislatia în vigoare, intrând sub incidenta
Codului muncii, cu respectarea drepturilor si obligatiilor ce revin salariatului si cu plata
contributiilor datorate, potrivit legii, la asigurarile sociale de stat, la asigurarile pentru somaj, la
asigurarile sociale de sanatate si pentru accidente de munca si boli profesionale.
Art. 157. – (1) Perioada desfasurarii studiilor universitare de doctorat este asimilata,
conform legislatiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu exceptia
cazului în care studentul-doctorand realizeaza venituri pentru care plateste, în aceasta perioada,
contributii la asigurarile sociale.
(2) Dupa sustinerea tezei de doctorat, UOD sau IOSUD elibereaza o adeverinta care
atesta perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat la forma de
învatamânt cu frecventa.
D. Conducatorul de doctorat
Art. 158. – (1) Pot fi conducatori de doctorat: profesorii universitari, academicienii,
membrii Academiei Române sau cercetatorii stiintifici principali gradul I, cu titlul de doctor
obtinut în domeniul fundamental de stiinte respectiv sau înrudit, precum si cadrele didactice si
de cercetare abilitate sau cercetatori stiintifici abilitati, cu minimum functia didactica de
lector/sef de lucrari, respectiv cercetator stiintific principal gradul III.
(2) Calitatea de conducator de doctorat este acordata persoanelor prevazute la
alin. (1), prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în urma evaluarii
de catre CNATDCU, în conformitate cu standardele elaborate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel
international.
(3) Cadrele didactice si de cercetare abilitate si cercetatorii stiintifici abilitati sunt
conducatori de doctorat, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. (1).
57
(4) Specialistii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în institutii de
învatamânt superior sau de cercetare-dezvoltare din strainatate dobândesc calitatea de
conducator de doctorat în cadrul IOSUD din România, dupa cum urmeaza:
a) specialistii care au calitatea de conducator de doctorat în una din tarile Uniunii
Europene, Spatiului Economic European si Confederatiei Elvetiene dobândesc automat calitatea
de conducator de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
b) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste o lista a
institutiilor de învatamânt superior, din afara tarilor mentionate la lit. a), aflate printre cele mai
prestigioase universitati ale lumii. Specialistii care au calitatea de conducator de doctorat în una
din institutiile aflate pe aceasta lista dobândesc automat calitatea de conducator de doctorat în
România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului;
c) specialistii care sunt conducatori de doctorat în cadrul unor institutii din
strainatate, altele decât cele prevazute la lit. a) sau b), pot obtine calitatea de conducator de
doctorat în România, fie printr-o conventie internationala de recunoastere reciproca, fie în urma
evaluarii de catre CNATDCU, conform prevederilor alin. (2).
(5) În cadrul aceleiasi UOD sau IOSUD, un conducator de doctorat poate îndruma
studenti - doctoranzi numai în domeniul pentru care a obtinut acest drept. Un conducator de
doctorat poate îndruma maximum 8 doctoranzi, aflati în diverse stadii ale studiilor de doctorat.
Art. 159. – (1) Conducatorul de doctorat îsi desfasoara activitatea didactica si de
cercetare în institutia de învatamânt superior care l-a propus, într-o UOD sau în cadrul unei
IOSUD.
(2) Un conducator de doctorat îsi poate desfasura activitatea la o singura institutie
care organizeaza studii doctorale. Pentru activitatea pe care o desfasoara în aceasta calitate,
conducatorii de doctorat sunt remunerati în conformitate cu legislatia în vigoare.
E. Teza de doctorat
Art. 160. – (1) Teza de doctorat se elaboreaza conform cerintelor stabilite de
institutiile organizatoare de doctorat prin regulamentul de organizare si desfasurare a
programelor de studii universitare de doctorat si în concordanta cu reglementarile în vigoare la
nivel national.
(2) Comisia de sustinere a tezei de doctorat, denumita în continuare comisie de
doctorat, este propusa de conducatorul de doctorat si aprobata de conducerea UOD sau IOSUD.
Comisia de doctorat este alcatuita din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al UOD
sau IOSUD, conducatorul de doctorat si 3 referenti oficiali din tara sau din strainatate, specialisti
în domeniul în care a fost elaborata teza de doctorat si din care cel putin 2 îsi desfasoara
activitatea în afara UOD sau IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor
si au cel putin functia didactica de conferentiar universitar sau de cercetator stiintific principal
gradul II.
(3) Teza de doctorat se sustine în sedinta publica în fata comisiei de doctorat, dupa
evaluarea de catre toti referentii. Sustinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenta a cel
putin 4 din cei 5 membri ai comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a presedintelui
comisiei si a conducatorului de doctorat.
(4) Pe baza sustinerii publice a tezei de doctorat, comisia de doctorat evalueaza si
delibereaza asupra calificativului pe care urmeaza sa îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele
care pot fi atribuite sunt: „Foarte bine”, „Bine” si „Satisfacator”.
(5) Daca studentul-doctorand a îndeplinit toate cerintele prevazute în programul de
cercetare stiintifica si aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Foarte
58
bine”, „Bine” sau „Satisfacator” comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor,
propunere care se înainteaza spre validare CNATDCU.
(6) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, dupa validarea tezei de doctorat de catre CNATDCU. În domeniul
fundamental Arte, dupa caz, teza de doctorat va fi însotita de înregistrarea pe suport digital a
creatiei artistice originale.
(7) În cazul în care CNATDCU invalideaza argumentat teza de doctorat, UOD sau
IOSUD primeste din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului o
motivatie scrisa de invalidare, redactata în baza observatiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat
poate fi retransmisa CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidari.
(8) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redacteaza si în format
digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însotita de înregistrarea pe suport digital a
creatiei artistice originale. Teza de doctorat si anexele sale se publica pe un site administrat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu respectarea legislatiei în vigoare în
domeniul drepturilor de autor.
Art. 161. – (1) Teza de abilitare releva capacitatile si performantele didactice si de
cercetare. Teza prezinta în mod documentat realizarile profesionale deja obtinute, care probeaza
originalitatea contributiilor academice si profesionale, concretizate în rezultate principial noi
pentru stiinta si practica, solutii, legitati, generalizari, concluzii generatoare de noi directii, net
superioare celor existente, executate de sine statator si anticipând o dezvoltare independenta a
viitoarei cariere universitare.
(2) Teza de abilitare se sustine public, în fata unei comisii de specialitate numite de
CNATDCU si formata din minimum 3 profesori universitari din tara si din strainatate
(3) Dupa admiterea tezei de abilitare, se obtine atestatul de cadru didactic si de
cercetare abilitat sau de cercetator stiintific abilitat.
(4) Cererea pentru sustinerea examenului de abilitare se adreseaza CNATDCU, de
catre persoanele care detin cel putin titlul de lector/sef de lucrari sau cercetator stiintific
principal gradul III. Atestatul prevazut la alin. (3), obtinut dupa promovarea probelor de
abilitare, este propus de CNATDCU si aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 162. – (1) Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii
universitare de doctorat se numeste diploma de doctor. În diploma care certifica obtinerea si
detinerea titlului de doctor se mentioneaza, în mod expres, domeniul disciplinar sau
interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul stiintific; în cea care certifica obtinerea si
detinerea titlul de doctor într-un domeniu profesional se mentioneaza, în mod expres, domeniul
profesional al doctoratului.
(2) În urma finalizarii studiilor universitare de doctorat stiintific, se confera de catre
UOD sau IOSUD diploma si titlul de doctor în stiinte, corespunzându-i acronimul Dr. S.
(3) În urma finalizarii studiilor universitare de doctorat profesional, se confera de
catre UOD sau IOSUD diploma si titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i
acronimul Dr. P.
Art. 163. – (1) În cazul nerespectarii standardelor de calitate sau de etica
profesionala, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unor rapoarte
externe de evaluare, întocmite, dupa caz, de CNATDCU, de ARACIS, de CNCSIS sau de
Consiliul de Etica si Management al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
poate lua urmatoarele masuri:
a) retragerea calitatii de conducator de doctorat;
b) retragerea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere pentru
selectarea de noi studenti-doctoranzi pe o perioada de pâna la 3 ani.
59
(2) Redobândirea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere în
ciclul de studii universitare de doctorat se poate obtine numai pe baza unui nou raport extern de
evaluare al CNATDCU, ARACIS si CNCSIS si cu aprobarea Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Redobândirea calitatii de conducator de doctorat se poate obtine la propunerea
UOD sau IOSUD, pe baza unui raport de evaluare interna ale carui aprecieri sunt validate
printr-o evaluare externa efectuata de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri
sunt conditii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului.
(4) UOD sau IOSUD si conducatorul de doctorat sunt evaluati o data la 5 ani,
conform procedurilor stabilite prin ordinul ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, la propunerea CNATDCU.
CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA ÎNVATAMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR
Art. 164. – Programele postuniversitare sunt:
a) programe postdoctorale de cercetare avansata;
b) programe postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala continua.
Sectiunea 1
Programele postdoctorale
Art. 165. – (1) Programele postdoctorale de cercetare avansata:
a) sunt programe destinate persoanelor care au finalizat studiile universitare de
doctorat stiintific si au obtinut o diploma de doctor într-un domeniu al stiintei cu cel mult 5 ani
înainte de admiterea într-un program postdoctoral de cercetare;
b) asigura cadrul institutional pentru dezvoltarea cercetarilor dupa finalizarea
studiilor universitare de doctorat;
c) au o durata de minimum un an;
d) se pot finanta de catre institutii publice sau de catre operatori economici;
e) se desfasoara în cadrul UOD sau IOSUD pe baza planului de cercetare al UOD sau
IOSUD propus de cercetatorul postdoctoral si aprobat de institutia gazda.
(2) Institutiile de învatamânt superior acreditate sa organizeze programe de studii
universitare de doctorat pot organiza, în cadrul IOSUD, programe postdoctorale.
(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de
UOD sau IOSUD, în conformitate cu legislatia în vigoare.
(4) În perioada programului de cercetare postdoctorala, persoana angajata este
încadrata pe pozitia de cercetator stiintific principal gradul III cu contract de munca pe perioada
determinata.
(5) La finalizarea programului postdoctoral, se acorda un atestat de studii
postdoctorale.
Sectiunea a 2-a
Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala continua
Art. 166. – (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare si dezvoltare
profesionala continua toate acele institutii de învatamânt superior care au acreditate cel putin
programe de studii universitare de licenta în domeniul stiintific respectiv.
60
(2) Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala ale institutiilor
acreditate se desfasoara pe baza unui regulament propriu de organizare si desfasurare, aprobat de
Senatul universitar si cu respectarea reglementarilor în vigoare.
(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT si se finalizeaza cu un
examen de certificare a competentelor profesionale asimilate de cursanti pe parcursul
programului.
(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxa sau cu finantare din
alte surse.
(5) Au dreptul sa participe la studii postuniversitare absolventii care au cel putin
studii universitare cu diploma de licenta sau echivalenta.
(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala,
institutia organizatoare elibereaza un certificat de atestare a competentelor profesionale specifice
programului.
CAPITOLUL V
ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR MEDICAL
Sectiunea 1
Organizarea si functionarea învatamântului superior medical.
Învatamântul superior din domeniile sanatate si medicina veterinara
Art. 167. – (1) Învatamântul superior din domeniile sanatate si medicina veterinara se
desfasoara cu respectarea reglementarilor generale si sectoriale din Uniunea Europeana si
anume:
a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretica si practica la
programele de studii Medicina, Medicina Dentara si Medicina Veterinara; 5 ani pentru
programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregatire pentru
programele de studii Asistenta Medicala Generala si Moase si de 3 ani pentru alte programe de
studii de licenta din domeniul sanatate;
b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT,
fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durata a studiilor de
licenta de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durata a studiilor
de licenta de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durata
a studiilor de licenta de 5 ani si 360 de credite de studii transferabile pentru programele
Medicina, Medicina Dentara si Medicina Veterinara cu o durata a studiilor de licenta de 6 ani;
c) studiile universitare de master au între 60 si 120 de credite de studii transferabile
ECTS/SECT;
d) studiile universitare de doctorat totalizeaza 240 de credite de studii transferabile,
iar studiile avansate din cadrul scolii doctorale totalizeaza 60 de credite; studiile universitare de
doctorat se pot organiza în UOD si în IOSUD realizate prin consortii între universitati si spitale
sau clinici.
(2) Institutiile de învatamânt superior din domeniile sanatate si medicina veterinara
autorizate provizoriu/acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lânga formele de
învatamânt prevazute la alin. (1) si programe postdoctorale si de formare si dezvoltare
profesionala: de rezidentiat, perfectionare, specializare, de studii complementare în vederea
obtinerii de atestate si educatie medicala si farmaceutica continua.
(3) Durata doctoratului pentru absolventii învatamântului superior medical uman,
medical veterinar si farmaceutic este de 4 ani.
(4) Institutiile de învatamânt superior cu programe de studii din domeniile sanatate si
medicina veterinara si institutiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes
reciproc, pentru asigurarea unor conditii optime de activitate, privind infrastructura,
echipamentele medicale si accesul la informatie medicala.
61
(5) Institutiile de învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de
medicina si farmacie au, pe lânga componentele preponderent educationale si de
cercetare-dezvoltare-inovare, si misiunea de a asigura asistenta medicala, pe lânga parteneriatul
cu spitalele, clinicile universitare si prin structurile proprii autorizate ca furnizor de servicii de
sanatate: centre de diagnostic, centre de cercetare, laboratoare de cercetare etc.. Institutiile de
învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de medicina si farmacie se
constituie ca centre metodologice pentru unitatile sanitare din judetele incluse în teritoriul
arondat. Teritoriul arondat acestor institutii de învatamânt superior se stabileste prin ordin
comun al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului si al ministrului sanatatii, pe
baza unor criterii de calitate.
(6) La selectia si promovarea personalului didactic universitar din institutiile de
învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate se iau în considerare criteriile
privind experienta profesionala medicala dovedita. În învatamântul superior din domeniul
sanatate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reteaua Ministerului
Sanatatii pot accede doar persoane care au obtinut, prin concurs, în functie de gradul universitar,
titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist în specialitatea
postului.
(7) Institutiile de învatamânt superior cu programe de studii din domeniile sanatate si
medicina veterinara pot sa-si constituie un patrimoniu din structuri sanitare ca baza de
învatamânt si ca pol de competitivitate si excelenta - spitale, clinici, centre de cercetare si altele
asemenea, fie prin transfer din domeniul public, fie prin asocieri cu institutii private. Aceste
structuri se pot asocia, pot desfasura activitati sanitare si pot încheia contracte de finantare cu
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, precum si cu alte institutii publice sau private ce
functioneaza legal în România, în alte state membre ale Uniunii Europene, în statele apartinând
Spatiului Economic European si în Confederatia Elvetiana.
(8) În învatamântul superior din domeniul sanatate nu se pot transforma în credite
echivalate si transfera studiile obtinute în învatamântul postliceal.
(9) Învatamântul superior si postuniversitar din domeniul sanatate se desfasoara în
unitati sanitare publice sau private, institute, centre de diagnostic si tratament, în sectii cu paturi,
în laboratoare si în cabinete. Clinica universitara se constituie din una sau mai multe sectii
clinice, în specialitati înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activitati de
învatamânt si cercetare ale departamentelor universitare.
(10) Învatamântul superior farmaceutic se desfasoara în clinici, laboratoare, farmacii
publice sau de spital si în unitati de cercetare si/sau productie de medicamente, acreditate de
institutiile de învatamânt superior de profil.
(11) Sectiile clinice universitare se înfiinteaza, la propunerea institutiei de învatamânt
superior cu programe de studii din domeniul sanatate, prin ordin comun al ministrului educatiei,
cercetarii, tineretului si sportului si al ministrului sanatatii. Într-o clinica universitara, activitatea
de învatamânt este sustinuta de o singura institutie de învatamânt superior de profil.
(12) Desfiintarea unei sectii clinice universitare se poate face numai prin ordin
comun al ministrului sanatatii si al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la
propunerea institutiei de învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate.
(13) Într-o clinica universitara, întreaga activitate de învatamânt si cercetare
stiintifica este condusa de seful clinicii. Seful clinicii universitare, împreuna cu sefii sectiilor
clinice, stabilesc nivelul de dotare corespunzator desfasurarii activitatilor didactice si de
cercetare.
(14) Pozitia de sef de clinica se ocupa de catre cadrele didactice universitare cu cel
mai înalt grad universitar, respectiv conferentiar universitar sau profesor universitar, pe baza
hotarârii Senatului universitar. Seful de clinica poate fi numit sef de sectie clinica/sef de
laborator, la propunerea Senatului universitar, prin ordin al ministrului sanatatii. În domeniul
medicina veterinara, seful clinicii veterinare este propus de Consiliul facultatii, aprobat de
Senatul universitar si numit prin decizia rectorului.
62
(15) Sectiile clinice sunt conduse de seful de sectie/seful de laborator, care este
desemnat prin ordin al ministrului sanatatii, la propunerea Senatului universitar.
(16) Medicii si farmacistii cu functie didactica din clinicile universitare, salariati ai
institutiei de învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate, primesc din
partea unitatii sanitare în care îsi desfasoara activitatea integrata clinic o indemnizatie de
activitate clinica reprezentând echivalentul a cel putin unei jumatati de norma corespunzatoare
gradului profesional în care sunt confirmati prin ordin al ministrului sanatatii, pentru activitatea
de asistenta medicala, respectiv, farmaceutica. Medicii veterinari cu functie didactica din
clinicile veterinare, salariati ai institutiei de învatamânt superior din domeniul medicina
veterinara primesc din partea unitatii sanitare veterinare în care îsi desfasoara activitatea
integrata clinic o indemnizatie de activitate clinica reprezentând echivalentul a cel mult 50% din
salariul corespunzator postului didactic pe care sunt încadrati ca titulari.
(17) Spatiile si dotarile din unitatile sanitare publice sunt folosite pentru învatamânt
superior si postuniversitar de stat din domeniul sanatate, fara plata. Institutiile de învatamânt
superior particular care au programe de studii din domeniul sanatate încheie contracte de
închiriere cu unitatile sanitare publice, cu aprobarea ministrului sanatatii.
(18) Clinicile universitare se pot constitui în centre de cercetare în domeniul sanatate,
sub forma de fundatii.
(19) Rezidentiatul reprezinta forma specifica de învatamânt postuniversitar pentru
absolventii licentiati ai programelor de studii medicina, medicina dentara si farmacie care
asigura pregatirea necesara obtinerii uneia dintre specialitatile cuprinse în Nomenclatorul
specialitatilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistenta medicala.
(20) Admiterea la rezidentiat se face numai prin concurs national organizat de
Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Admiterea la
rezidentiat a cadrelor didactice din învatamântul superior din domeniul sanatate se face în
aceleasi conditii ca pentru orice absolvent al învatamântului superior din domeniul sanatate.
(21) Medicii rezidenti care ocupa prin concurs posturi didactice de asistent
universitar în institutii de învatamânt superior din domeniul sanatate continua formarea în
rezidentiat si sunt retribuiti pentru ambele activitati.
(22) Institutiile de învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de
medicina si farmacie acrediteaza, în teritoriul arondat, unitati medicale si farmaceutice, precum
si personal din unitati medicale si farmaceutice, pentru desfasurarea activitatilor practice de
rezidentiat. Acreditarea se face pe baza unor criterii stabilite de catre Asociatia Universitatilor de
Medicina si Farmacie si promovate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si
sportului.
(23) Administratia judeteana si locala din teritoriul arondat are obligatia de a pune la
dispozitia institutiilor de învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate, în
mod gratuit, spatii de cazare pentru medicii rezidenti, pe perioada detasarii pentru formare
profesionala, în limita prevederilor stabilite prin ordinul comun al ministrului educatiei,
cercetarii, tineretului si sportului si ministrului sanatatii.
(24) Procesul de formare în rezidentiat se desfasoara în unitati sanitare universitare
de stat sau private sau în unitati sanitare acreditate în acest scop.
(25) În cadrul institutiilor de învatamânt superior care organizeaza programe de
pregatire în rezidentiat se constituie un departament de pregatire în rezidentiat. În institutiile de
învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de medicina si farmacie,
departamentul este subordonat conducerii universitatii.
(26) Rezidentiatul se finalizeaza printr-un examen care cuprinde probe teoretice si
practice organizat de catre institutia de învatamânt superior în care rezidentul a desfasurat
minimum 60% dintre activitatile de pregatire în specialitate. Comisia de examen este stabilita de
catre institutia de învatamânt superior, cu avizul colegiilor profesionale. Dupa promovarea
examenului de specialist, institutia de învatamânt superior în care rezidentul a desfasurat
minimum 60% dintre activitatile de pregatire în specialitate elibereaza absolventului de
63
rezidentiat diploma de medic specialist în specialitatea în care a promovat examenul, specialitate
cuprinsa în Nomenclatorul specialitatilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru
reteaua de asistenta medicala.
(27) Activitatea dupa pensionare a profesorilor universitari din învatamântul medical
superior, având calitatea de conducator de doctorat, poate fi prelungita de Senatul universitar cu
o perioada cuprinsa între un an si maximum 5 ani, cu respectarea prevederilor legii si a Cartei
universitare.
Sectiunea a 2-a
Reglementarea altor aspecte specifice
Art. 168. – Reglementarea altor aspecte specifice desfasurarii activitatilor din acest
domeniu se realizeaza prin hotarâre a Guvernului, ordin al ministrului educatiei, cercetarii,
tineretului si sportului si, dupa caz, ordin comun al ministrului sanatatii si presedintelui
Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.
CAPITOLUL VI
ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR MILITAR SI ÎNVATAMÂNTUL DE INFORMATII, DE
ORDINE PUBLICA SI SECURITATE NATIONALA
Sectiunea 1
Organizare si functionare
Art. 169. – (1) Învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala este învatamânt public, parte integranta a sistemului national de învatamânt,
si cuprinde: învatamânt universitar pentru formarea ofiterilor, ofiterilor de politie si a altor
specialisti, precum si învatamânt postuniversitar.
(2) Institutiile de învatamânt superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala din cadrul sistemului national de învatamânt, precum si
specializarile/programele de studii din cadrul acestora, se supun reglementarilor referitoare la
asigurarea calitatii, inclusiv celor legate de autorizare si acreditare în acelasi conditii cu
institutiile de învatamânt superior civil.
(3) Structura organizatorica, oferta de scolarizare care contine profilurile, programele
de studii, cifrele anuale de scolarizare, criteriile de selectionare a candidatilor pentru
învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se
stabilesc, dupa caz, de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor,
Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniile
apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale, potrivit specificului fiecarei arme,
specializari, nivel si forma de organizare a învatamântului, în conditiile legii.
(4) Formele de organizare a învatamântului, admiterea la studii, derularea
programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea si acreditarea institutiilor de învatamânt,
în învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala, se
supun procedurilor si conditiilor aplicabile institutiilor de învatamânt superior civil.
(5) Pentru învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala, dupa caz, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si
Internelor, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în
domeniile apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale pot emite ordine,
regulamente si instructiuni proprii, în conditiile legii.
(6) Ofiterii în activitate, în rezerva sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire
a scolii militare cu durata de 3 sau 4 ani, pot sa-si completeze studiile în învatamântul superior
civil, pentru obtinerea diplomei de licenta în profiluri si specializari similare sau apropiate
64
armei/specialitatii militare. Participarea ofiterilor în activitate la învatamântul de zi se
reglementeaza prin ordin al conducatorilor institutiilor din domeniile apararii, informatiilor,
ordinii publice si securitatii nationale.
(7) Diplomele de licenta, de master, de doctorat eliberate de institutiile de învatamânt
superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala, precum si titlurile
stiintifice obtinute dau dreptul detinatorilor legali, dupa trecerea în rezerva, în conditiile legii, sa
ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de învatamânt, cu profil
apropiat si de acelasi nivel.
Sectiunea a 2-a
Managementul si finantarea institutiilor
Art. 170. – (1) Managementul institutiilor de învatamânt superior militar, de
informatii, de ordine publica si de securitate nationala se realizeaza în aceleasi conditii ca în
institutiile civile de învatamânt superior. Finantarea institutiilor din învatamântul superior
militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se face în conditiile legii.
(2) Structurile si functiile de conducere ale institutiilor de învatamânt militar, de
ordine publica si de securitate nationala sunt aceleasi ca cele din institutiile civile de învatamânt
superior. Ocuparea functiilor de conducere se face în aceleasi conditii ca în institutiile civile de
învatamânt superior, indiferent de gradul militar al candidatului ales.
(3) În situatia în care institutia de învatamânt superior militar, de informatii, de ordine
publica si de securitate nationala are si comandant, acesta ocupa functia în conformitate cu
reglementarile Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor,
Serviciului Român de Informatii si ale altor institutii cu atributii în domeniul apararii, ordinii
publice si securitatii nationale. Functiile de rector si de comandant se pot cumula.
Sectiunea a 3-a
Resurse umane
Art. 171. – (1) Functiile didactice si de cercetare din învatamântul superior militar,
de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se ocupa si se elibereaza în aceleasi
conditii ca si cele din institutiile civile de învatamânt superior. Cadrele didactice si de cercetare
din învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala au
acelasi statut ca cele din institutiile civile de învatamânt superior.
(2) Institutiile de învatamânt superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala se bucura de principiul autonomiei universitare.
(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limita de vârsta si vechime
integrala ca militari, au dreptul sa-si continue activitatea didactica, în cadrul aceleiasi institutii de
învatamânt superior, în conditiile legii.
Sectiunea a 4-a
Viata universitara
Art. 172. – Viata universitara din institutiile de învatamânt superior militar, de
informatii, de ordine publica si securitate nationala se desfasoara în conformitate cu
reglementarile legale pentru institutiile civile de învatamânt superior, adaptate mediului militar,
de informatii, de ordine publica si securitate nationala.
65
CAPITOLUL VII
ACTIVITATEA DE CERCETARE SI CREATIE UNIVERSITARA
Art. 173. – (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare si creatie artistica din
universitati se organizeaza si functioneaza pe baza legislatiei nationale si a Uniunii Europene în
domeniu.
(2) Institutiile de învatamânt superior care si-au asumat ca misiune si cercetarea
stiintifica au obligatia sa creeze structuri tehnico-administrative care sa faciliteze managementul
activitatilor de cercetare. Aceste structuri deservesc si raspund optim cerintelor personalului
implicat în cercetare.
(3) Personalul implicat în activitati de cercetare în institute, laboratoare sau centre de
cercetare ale universitatii dispune, în limita granturilor si a contractelor de cercetare, de
autonomie si de responsabilitate personala, delegata de ordonatorul de credite, în realizarea
achizitiilor publice si a gestionarii resurselor umane necesare derularii grantului. Aceste activitati
se desfasoara conform reglementarilor legale în vigoare si fac obiectul controlului financiar
intern.
Art. 174. – La sfârsitul fiecarui an bugetar, conducerea universitatii prezinta
Senatului universitar un raport referitor la cuantumul regiei pentru granturile de cercetare si la
modul în care acestea au fost cheltuite.
Art. 175. – (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea Nationala pentru
Cercetare Stiintifica, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura un avans
de pâna la 90% din valoarea grantului, din momentul semnarii contractului de finantare. Pentru
diferenta, universitatile pot avansa fonduri din venituri proprii.
(2) Mobilitatea interinstitutionala a personalului de cercetare, dupa principiul grantul
urmeaza cercetatorul, este garantata prin lege, în conformitate cu reglementarile institutiei care
acorda grantul. Titularul grantului raspunde public, conform contractului cu autoritatea
contractanta, de modul de gestionare a grantului.
CAPITOLUL VIII
PROMOVAREA CALITATII ÎN ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR
SI ÎN CERCETAREA STIINTIFICA
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 176. – (1) Asigurarea calitatii învatamântului superior si a cercetarii stiintifice
universitare este o obligatie a institutiei de învatamânt superior si o atributie fundamentala a
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În realizarea acestei atributii,
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu ARACIS, alte agentii
înscrise în EQAR, precum si cu Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Învatamântul
Superior, CNATDCU si Consiliul de Etica Universitara, conform legislatiei în vigoare.
(2) Institutiile de învatamânt superior care refuza sa faca publice datele de interes
public solicitate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului încalca principiul
raspunderii publice si sunt sanctionate conform legii.
(3) Studentii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de asigurare a calitatii.
66
Art. 177. – (1) Evaluarea universitatilor se realizeaza în scopul:
a) autorizarii si acreditarii;
b) ierarhizarii programelor de studii si al clasificarii universitatilor.
(2) Evaluarea în scopul autorizarii si acreditarii se realizeaza de catre ARACIS sau de
alta agentie înscrisa în EQAR si are loc potrivit legii si standardelor internationale în domeniu.
(3) Evaluarea în scopul ierarhizarii programelor de studii si al clasificarilor
universitatilor se realizeaza pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarâre a Guvernului.
(4) Metodologia de ierarhizare a programelor de studii si de clasificare a
universitatilor se aproba prin hotarâre a Guvernului în maximum 12 luni de la data intrarii în
vigoare a prezentei legi.
(5) Aplicarea metodologiei de ierarhizare si clasificare intra în raspunderea
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si este realizata de catre un consortiu
format din: ARACIS, incluzând reprezentanti ai studentilor, CNCSIS, CNATDCU si un
organism international având competente în domeniul ierarhizarii si al clasificarii institutiilor de
învatamânt, selectat pe baza de concurs.
(6) Universitatile se clasifica, pe baza evaluarii programelor de studii si a
capacitatilor institutionale, în 3 categorii:
a) universitati preponderent de educatie;
b) universitati de educatie si cercetare stiintifica/de creatie artistica;
c) universitati de cercetare avansata si educatie.
(7) Dupa intrarea în vigoare a prezentei legi, evaluarea initiala se face numai de catre
un organism international având competenta în domeniul ierarhizarii si clasificarii institutiilor de
învatamânt superior sau de o agentie internationala de asigurare a calitatii, înregistrata în EQAR.
(8) Finantarea institutiilor de învatamânt superior publice, din surse publice, se va
face diferentiat, pe categorii de universitati si în functie de pozitia în ierarhie a programelor de
studii, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Statul finanteaza programele de excelenta pentru toate categoriile de universitati.
Sunt finantate din fonduri publice: programe de licenta în universitatile mentionate la alin.(6)
lit.a), programe de licenta si master în universitatile mentionate la alin.(6) lit.b.) si programe de
licenta, master si doctorat, în universitatile mentionate la alin.(6) lit.c).
Art. 178. – (1) Pentru promovarea calitatii si cresterea eficientei sistemului de
învatamânt superior, pentru cresterea vizibilitatii internationale si pentru concentrarea resurselor,
universitatile publice si private pot:
a) sa se constituie în consortii universitare, potrivit legii;
b) sa fuzioneze într-o singura institutie de învatamânt superior cu personalitate
juridica.
(2) Universitatile acreditate la data intrarii în vigoare a prezentei legi pot demara
proceduri pentru constituirea de consortii sau pentru fuzionare, prin comasare sau absorbtie.
(3) Fuziunea prin comasare sau absorbtie a institutiilor de învatamânt superior
publice se face, de regula, în jurul institutiilor din categoria universitatilor de cercetare avansata
si educatie si tinând cont de proximitatea geografica.
(4) Evaluarea programelor de studii si a institutiilor de învatamânt superior se face
periodic, la initiativa Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau a
universitatilor. Rezultatele evaluarii sunt publice, pentru informarea beneficiarilor de educatie si
pentru transparenta institutionala.
Art. 179. – (1) Fiecare universitate are obligatia sa realizeze, la intervale de
maximum 5 ani, evaluarea interna si clasificarea departamentelor pe cinci niveluri de
performanta în cercetare, conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCSIS si aprobate prin
67
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Rezultatele evaluarii si
clasificarii sunt publice.
(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza evaluarii interne, poate
dispune reorganizarea sau desfiintarea departamentelor sau institutelor neperformante, fara a
prejudicia, în vreun fel, studentii.
Art. 180. – Guvernul României înfiinteaza Institutul de Studii si Cercetari Avansate
din România, având ca obiectiv principal sustinerea elitelor românesti din tara si din diaspora.
Metodologia de înfiintare a acestuia se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, în termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
Art. 181. – Statul încurajeaza excelenta în institutiile de învatamânt superior prin
pârghii financiare specifice, existente în prezenta lege:
a) un procent de minimum 30% din finantarea de baza se acorda universitatilor
publice pe baza criteriilor si a standardelor de calitate stabilite de Consiliul National al Finantarii
Învatamântului Superior si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
b) universitatilor publice li se aloca un fond distinct pentru dezvoltarea institutionala
din bugetul alocat Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Fondul de
dezvoltare institutionala se adreseaza celor mai bune institutii de învatamânt superior din fiecare
categorie si se aloca dupa criterii competitive bazate pe standarde internationale. Metodologia de
alocare si utilizare a fondului pentru dezvoltare institutionala se aproba prin hotarâre a
Guvernului.
Sectiunea a 2-a
Sprijinirea excelentei individuale
Art. 182. – Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studentii si cercetatorii cu
performante exceptionale includ:
a) granturi de studii sau de cercetare la universitati din tara sau din strainatate,
acordate pe baza de competitie;
b) granturi pentru efectuarea si finalizarea unor cercetari, inclusiv a tezei de doctorat;
c) aprobarea unor rute educationale flexibile, care permit accelerarea parcursului de
studii universitare;
d) crearea de instrumente si mecanisme de sustinere a insertiei lor profesionale în
tara, astfel încât sa valorifice, la nivel superior, atât talentul, cât si achizitiile realizate prin
formare.
CAPITOLUL IX
PROMOVAREA UNIVERSITATII CENTRATE PE STUDENT
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 183. – (1) Studentii sunt considerati parteneri ai institutiilor de învatamânt
superior si membri egali ai comunitatii academice. În învatamântul confesional, studentii sunt
membrii ai comunitatii academice, în calitate de discipoli.
(2) O persoana dobândeste statutul de student si de membru al unei comunitati
universitare numai în urma admiterii si a înmatricularii sale într-o institutie de învatamânt
superior acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu.
(3) O persoana poate fi admisa si înmatriculata, ca student, concomitent la cel mult
doua programe de studii, indiferent de institutiile de învatamânt care le ofera. Orice subventie
financiara sau bursa din fonduri publice se acorda, conform normelor legale în vigoare, numai
68
într-o singura institutie de învatamânt superior, pentru un singur program de studii. În cazul
studentilor care se transfera între universitati sau programe de studii, subventiile urmeaza
studentul.
(4) În vederea testarii cunostintelor si a capacitatilor cognitive, respectiv artistice sau
sportive, si a admiterii într-un program de studii pentru licenta, master sau doctorat, institutiile
de învatamânt superior organizeaza examene de admitere pentru fiecare program si ciclu de
studiu.
(5) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza anual o
metodologie-cadru privind organizarea admiterii în institutiile de învatamânt superior publice si
private din România.
(6) Fiecare institutie de învatamânt superior elaboreaza si aplica propriul regulament
de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Prevederile acestui regulament sunt
concordante, în continut, cu metodologia-cadru privind organizarea admiterii, instituita de
Ministerul Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului.
(7) Conditiile de admitere, inclusiv cifrele de scolarizare trebuie facute publice în
fiecare an, cu cel putin sase luni înainte de sustinerea concursului de admitere.
Sectiunea a 2-a
Înmatricularea studentilor. Registrul Matricol Unic al Universitatilor din România
Art. 184. – (1) O institutie de învatamânt superior poate admite si înmatricula într-un
program de studii numai acel numar de studenti pentru care sunt asigurate conditii optime de
calitate academica, de viata si servicii sociale în spatiul universitar.
(2) Oferta anuala de scolarizare publica este facuta de catre rectorul institutiei de
învatamânt superior prin declaratie pe proprie raspundere, cu respectarea capacitatii de
scolarizare stabilite prin evaluarea ARACIS.
(3) În urma admiterii într-un program de studii, între student si universitate se încheie
un contract în care se specifica drepturile si obligatiile partilor.
(4) Universitatile care admit în programele lor de studii mai multi studenti decât
capacitatea de scolarizare, aprobata conform prezentei legi, încalca raspunderea lor publica si
sunt sanctionate în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 185. – (1) Se constituie Registrul Matricol Unic al Universitatilor din România,
denumit în continuare RMUR, ca o baza de date electronica în care sunt înregistrati toti studentii
din România din universitatile publice sau private acreditate sau autorizate sa functioneze
provizoriu. Registrele matricole ale universitatilor devin parte a RMUR, asigurându-se un
control riguros al diplomelor emise.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la propunerea CNCSIS,
elaboreaza un regulament de alocare a codului matricol individual, precum si continutul
informatiilor care vor fi scrise în RMUR.
(3) RMUR este document oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor din registrul
matricol constituie infractiune si se sanctioneaza potrivit legii penale.
(4) RMUR, registrele matricole ale universitatilor si sistemele informatice aferente se
elaboreaza în termen de cel mult 2 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
(5) Baza de date electronica aferenta RMUR înregistreaza si pastreaza evidenta
diplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în universitatile
acreditate.
69
Art. 186. – (1) Principiile care reglementeaza activitatea studentilor în cadrul
comunitatii universitare sunt:
a) principiul nediscriminarii – în baza caruia toti studentii beneficiaza de egalitate de
tratament din partea institutiei de învatamânt superior; orice discriminare directa sau indirecta a
studentului este interzisa;
b) principiul dreptului la asistenta si la servicii complementare gratuite în
învatamântul superior public – exprimat prin: consilierea si informarea studentului de catre
cadrele didactice, în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea, în scopul
orientarii profesionale; consilierea psihologica, cont e-mail, acces la baza de date specifice
domeniului si la cea referitoare la situatia scolara personala;
c) principiul participarii la decizie – în baza caruia toate deciziile majore în cadrul
institutiilor de învatamânt superior sunt luate cu participarea reprezentantilor studentilor;
d) principiul libertatii de exprimare – în baza caruia studentii au dreptul sa-si
exprime liber opiniile academice, în cadrul institutiei de învatamânt în care studiaza;
e) principiul transparentei si al accesului la informatii – în baza caruia studentii au
dreptul de acces liber si gratuit la informatii care privesc propriul parcurs educational si viata
comunitatii academice din care fac parte, în conformitate cu prevederile legii.
(2) În universitatile confesionale, drepturile, libertatile si obligatiile studentilor sunt
stabilite si în functie de specificul dogmatic si canonic al fiecarui cult.
(3) Drepturile, libertatile si obligatiile studentilor sunt cuprinse în Codul drepturilor si
obligatiilor studentului, propus de asociatiile studentesti si adoptat de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului prin ordin al ministrului.
(4) În universitatile confesionale, studentii se organizeaza cu respectarea statutului si
a normelor degmatice si canonice ale cultului respectiv.
(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare si monitorizare a respectarii
prevederilor Codului drepturilor si obligatiilor studentului. Asociatiile studentilor prezinta un
raport anual privind respectarea codului, care este public.
Art. 187. – (1) Studentii au dreptul sa înfiinteze, în institutiile de învatamânt
superior, publice sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formatii artistice si sportive,
publicatii, conform legii. În universitatile confesionale, studentii pot înfiinta ateliere, cercuri,
cenacluri, formatii artistice si sportive, cu respectarea statutului si specificului dogmatic si
canonic al cultului respectiv.
(2) Studentii sunt alesi în mod democratic, prin vot universal, direct si secret, la
nivelul diverselor formatii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrul facultatilor, cât si al
universitatii. Ei sunt, de drept, reprezentanti legitimi ai intereselor studentilor, la nivelul fiecarei
comunitati academice. Conducerea institutiei de învatamânt superior nu se implica în
organizarea procesului de alegere a reprezentantilor studentilor.
(3) Federatiile nationale studentesti, legal constituite, sunt organismele care exprima
interesele studentilor din universitati, în raport cu institutiile statului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza, în
dezvoltarea învatamântului superior, cu federatiile nationale studentesti, legal constituite si se
consulta permanent cu acestea.
(5) Studentii pot participa la actiuni de voluntariat, pentru care pot primi un numar de
credite de studii transferabile, în conditiile stabilite de Carta universitara.
Art. 188. – (1) Studentii beneficiaza de un sistem de împrumuturi bancare pentru
efectuarea studiilor, garantate de stat, în conditiile legislatiei în vigoare, prin Agentia de Credite
si Burse de Studii. Împrumuturile pot acoperi taxele de studii si costul vietii pe perioada
studiilor.
(2) Absolventii care vor practica profesia minimum cinci ani în mediul rural vor fi
scutiti de plata a 75% din împrumut, aceasta parte fiind preluata de catre stat.
70
(3) Agentia de Credite si Burse de Studii propune reglementari corespunzatoare în
vederea acordarii creditelor.
Art. 189. – (1) Studentii beneficiaza de asistenta medicala si psihologica gratuita în
cabinete medicale si psihologice universitare ori în policlinici si unitati spitalicesti de stat,
conform legii.
(2) În timpul anului scolar, studentii beneficiaza de tarif redus cu minimum 50% pe
mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar si naval. Studentii orfani
sau proveniti din casele de copii beneficiaza de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului .
(3) Studentii beneficiaza de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte,
spectacole de teatru, opera, film la alte manifestari culturale si sportive organizate de institutii
publice, în limita bugetelor aprobate.
(4) Studentii cetateni români din afara granitelor tarii, bursieri ai statului român,
beneficiaza de gratuitate la toate manifestarile prevazute la alin. (3), care se desfasoara pe
teritoriul României.
(5) Institutiile de învatamânt superior pot acorda, în afara cifrei de scolarizare
aprobate, cel putin un loc pentru studii gratuite, absolventilor cu diploma de bacalaureat
proveniti din centrele de plasament, în conditiile stabilite de Senatul universitar.
(6) Activitatile extracurricular-stiintifice, tehnice, cultural-artistice si sportive –,
precum si cele pentru studentii capabili de performante sunt finantate de la bugetul statului,
conform normelor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În acest
scop se pot folosi si alte surse de finantare.
(7) Prevederile alin. (6) se aplica si în cazul taberelor de creatie, sportive si de odihna
ale studentilor.
(8) Statutul de student cu taxa se modifica în conditiile stabilite de Senatul
universitar.
(9) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate acorda anual burse
pentru stagii de studii universitare si postuniversitare în strainatate, din fonduri constituite în
acest scop. Aceste burse se obtin prin concurs organizat la nivel national.
(10) La concursurile pentru obtinerea burselor prevazute la alin. (9) pot participa
studentii si absolventii institutiilor de învatamânt superior publice si cei ai institutiilor de
învatamânt superior particular acreditate.
(11) Cheltuielile de întretinere a internatelor, a caminelor si a cantinelor
universitatilor se acopera din veniturile proprii ale institutiilor de învatamânt respective si din
subventii de la buget, cu aceasta destinatie.
(12) Pot fi acordate subventii pentru cazare si studentilor care aleg alta forma de
cazare decât caminele institutiilor de învatamânt superior.
(13) Institutiile de învatamânt superior publice asigura, în limita resurselor financiare
alocate pentru efectuarea practicii comasate a studentilor, pentru perioada prevazuta în planurile
de învatamânt, cheltuielile de masa, cazare si transport, în situatiile în care practica se desfasoara
în afara centrului universitar respectiv.
Art. 190. – (1) Statul român acorda anual, prin hotarâre a Guvernului, un numar de
burse pentru scolarizarea studentilor straini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universitati si
programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent daca sunt
publice sau private.
(2) Universitatile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile
obtinute din scolarizarea studentilor straini.
71
CAPITOLUL X
CONDUCEREA UNIVERSITATILOR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 191. – (1) Structurile de conducere în institutiile de învatamânt superior publice
sau private sunt:
a) Senatul universitar si Consiliul de Administratie, la nivelul universitatii;
b) Consiliul de conducere al UOD sau IOSUD;
c) Consiliul facultatii;
d) Consiliul departamentului.
(2) Functiile de conducere sunt urmatoarele:
a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universitatii;
b) directorul institutului de studii doctorale, la nivelul universitatii;
c) decanul, prodecanii, la nivelul facultatii;
d) seful de departament, la nivelul departamentelor.
(3) La nivelul departamentului, seful de departament si membrii consiliului
departamentului se stabilesc prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice
titulare si al cercetatorilor.
(4) La nivelul facultatii, stabilirea structurilor si a functiilor de conducere se face
dupa urmatoarea procedura:
a) componenta membrilor Consiliului facultatii este de maximum 75% cadre
didactice si de cercetare, respectiv minimum 25% studenti. Reprezentantii cadrelor didactice si
de cercetare sunt alesi prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de
cercetare titulare din facultate, iar reprezentantii studentilor sunt alesi prin vot universal, direct si
secret de catre studentii facultatii;
b) decanii sunt selectati prin concurs public, organizat de catre rectorul universitatii.
La concurs pot participa persoane din cadrul universitatii sau din orice facultate de profil din tara
sau din strainatate care, pe baza audierii în plenul Consiliului facultatii, au primit avizul acestuia
de participare la concurs. Consiliul facultatii are obligatia de a aviza minimum doi candidati;
c) decanul îsi desemneaza prodecanii dupa numirea de catre rector;
d) în universitatile multilingve si multiculturale, cel putin unul dintre prodecani se
numeste din rândul cadrelor didactice apartinând minoritatii din departamentul sectiei sau liniei
de predare într-o limba a minoritatilor nationale, cu exceptia cazului în care decanul provine de
la sectia sau linia de studiu cu predare în limba minoritatii nationale respective.
(5) Consiliul de conducere al scolii doctorale se stabileste prin votul universal, direct
si secret al conducatorilor de doctorat. Directorul institutului de studii universitare de doctorat
este asimilat functiei de prorector.
(6) În procesul de stabilire si de alegere a structurilor si functiilor de conducere la
nivelul universitatii, al facultatilor si departamentelor, trebuie sa se respecte principiul
reprezentativitatii pe facultati, departamente, sectii/linii de predare, programe de studii, dupa caz.
Art. 192. – (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic si de
cercetare si din 25% reprezentanti ai studentilor. Reprezentantii fiecarei facultati în Senatul
universitar, pe cote parte de reprezentare stipulate în Carta universitara, sunt stabiliti prin votul
universal, direct si secret al cadrelor didactice si cercetatorilor, respectiv al studentilor.
(2) Senatul universitar îsi alege, prin vot secret, un presedinte care conduce sedintele
Senatului universitar si reprezinta Senatul universitar în raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabileste comisii de specialitate prin care controleaza
activitatea conducerii executive a institutiei de învatamânt superior si a Consiliului de
72
Administratie. Rapoartele de monitorizare si de control sunt prezentate periodic si discutate în
Senatul universitar, stând la baza rezolutiilor Senatului universitar.
(4) Senatul universitar stabileste o comisie de selectie si de recrutare a rectorului,
formata, în proportie de 50%, din membrii universitatii si, în proportie de 50%, din personalitati
stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si din strainatate. Aceasta comisie contine
minimum 12 membri. De asemenea, Senatul universitar elaboreaza si aproba metodologia de
avizare, de selectie si de recrutare a rectorului.
Art. 193. – (1) Rectorul se stabileste pe baza unui concurs public, în baza unei
metodologii aprobate de Senatul universitar, conforma cu legislatia în vigoare.
(2) La concursul de ocupare a functiei de rector pot participa orice personalitati
stiintifice sau academice din tara si din strainatate care, pe baza audierii în plenul Senatului
universitar, au obtinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Senatul universitar are
obligatia de a aviza minimum doi candidati.
(3) Rectorul confirmat de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe
baza consultarii Senatului universitar, îsi numeste prorectorii. În universitatile multilingve si
multiculturale, cel putin unul dintre prorectori este numit de catre rector din rândul cadrelor
didactice apartinând minoritatilor nationale din departamentul sectiei sau liniei de predare într-o
limba a minoritatilor nationale, cu exceptia cazului în care rectorul provine de la sectia sau linia
de studiu cu predare în limba minoritatii nationale respective.
(4) Rectorul, selectat de catre comisia de concurs stabilita de Senatul universitar, este
confirmat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Dupa emiterea
ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile,
diplome si certificate.
(5) Rectorul confirmat de ministru încheie cu Senatul universitar un contract de
management, cuprinzând criteriile si indicatorii de performanta manageriala, drepturile si
obligatiile partilor contractuale.
(6) Decanii sunt selectati prin concurs public organizat de noul rector si validat de
Senatul universitar. Mentinerea în functie a directorului general administrativ se face pe baza
acordului scris al acestuia de sustinere executiva a planului managerial al noului rector.
(7) Rectorul, prorectorii, decanii, directorul general administrativ si un student ales de
reprezentantii studentilor din Senatul universitar formeaza consiliul de administratie al
universitatii.
Art. 194. – (1) Rectorul universitatii publice confirmat încheie un contract
institutional cu ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Rectorul poate fi demis de catre Senatul universitar, în conditiile specificate prin
contractul de management si Carta universitara.
(3) Ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate revoca rectorul prin
ordin, în cazul în care constata încalcarea legislatiei în vigoare sau a contractului institutional si
se poate adresa Senatului universitar, pentru desemnarea unui nou rector, conform prevederilor
prezentei legi.
Sectiunea a 2-a
Atributiile Senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administratie,
ale decanului si ale sefului de departament
Art. 195. – (1) Senatul universitar reprezinta comunitatea universitara si este cel mai
înalt for de decizie si deliberare la nivelul universitatii.
(2) Atributiile Senatului universitar sunt urmatoarele:
a) garanteaza libertatea academica si autonomia universitara;
b) elaboreaza si adopta Carta universitara;
73
c) aproba planul strategic de dezvoltare institutionala si planurile operationale, la
propunerea rectorului;
d) aproba, la propunerea rectorului si cu respectarea legislatiei în vigoare, structura,
organizarea si functionarea universitatii;
e) aproba proiectul de buget si executia bugetara;
f) elaboreaza si aproba codul de asigurare a calitatii si codul de etica si deontologie
profesionala universitara;
g) adopta codul drepturilor si obligatiilor studentului;
h) aproba metodologiile si regulamentele privind organizarea si functionarea
universitatii;
i) încheie contractul de management cu rectorul;
j) controleaza activitatea rectorului si a consiliului de administratie, prin comisii
specializate;
k) valideaza concursurile publice pentru functiile din consiliul de administratie;
l) aproba metodologia de concurs si rezultatele concursurilor pentru angajarea
personalului didactic si de cercetare si evalueaza periodic resursa umana;
m) aproba, la propunerea rectorului, sanctionarea personalului cu performante
profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii si a legislatiei în vigoare;
n) îndeplineste alte atributii, conform Cartei universitare.
(3) Componenta si marimea Senatului universitar este stabilita prin Carta
universitara, astfel încât sa se asigure eficienta decizionala si reprezentativitatea comunitatii
academice.
(4) Mandatul Senatului universitar este de patru ani. Durata mandatului unui membru
al Senatului universitar este de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii succesive de maximum doua
ori. Pentru studenti, durata mandatului se reglementeaza prin Carta universitara.
(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel putin o treime
dintre membrii Senatului universitar.
(6) Rectorul reprezinta legal universitatea în relatiile cu tertii si realizeaza conducerea
executiva a universitatii. În institutiile din învatamântul superior public, rectorul este ordonatorul
de credite al universitatii. Rectorul are urmatoarele atributii:
a) realizeaza managementul si conducerea operativa a universitatii, pe baza
contractului de management;
b) negociaza si semneaza contractul institutional cu Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului;
c) încheie contractul de management cu Senatul universitar;
d) propune spre aprobare Senatului universitar structura si reglementarile de
functionare ale universitatii;
e) propune spre aprobare Senatului universitar proiectul de buget si raportul privind
executia bugetara;
f) prezinta Senatului universitar, în luna aprilie a fiecarui an, raportul referitor la:
starea generala a universitatii, asigurarea calitatii si respectarea eticii universitare, situatia
posturilor vacante si ocupate, situatia financiara si insertia absolventilor pe piata muncii. Senatul
universitar valideaza raportul mentionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de
specialitate. Aceste documente sunt publice;
g) conduce consiliul de administratie;
h) îndeplineste alte atributii stabilite de Senatul universitar, în conformitate cu
contractul de management, Carta universitara si legislatia în vigoare.
(7) Durata mandatului de rector este de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii conform
prevederilor Cartei universitare.
(8) Atributiile prorectorilor, numarul si durata mandatelor acestora se stabilesc prin
Carta universitara.
74
(9) Decanul reprezinta facultatea si raspunde de managementul si conducerea
facultatii. Decanul prezinta anual un raport Consiliului facultatii privind starea facultatii.
Decanul conduce sedintele Consiliului facultatii si aplica hotarârile rectorului, consiliului de
administratie si Senatului universitar. Atributiile decanului sunt stabilite în conformitate cu
prevederile Cartei universitare si cu legislatia în vigoare.
(10) Consiliul facultatii reprezinta organismul decizional si deliberativ al facultatii.
Consiliul facultatii are urmatoarele atributii:
a) aproba, la propunerea decanului, structura, organizarea si functionarea facultatii;
b) aproba programele de studii gestionate de facultate;
c) controleaza activitatea decanului si aproba rapoartele anuale ale acestuia privind
starea generala a facultatii, asigurarea calitatii si respectarea eticii universitare la nivelul
facultatii;
d) îndeplineste alte atributii, stabilite prin Carta universitara sau aprobate de Senatul
universitar si în conformitate cu legislatia în vigoare.
(11) Seful de departament realizeaza managementul si conducerea operativa a
departamentului. În exercitarea acestei functii, el este ajutat de consiliul departamentului,
conform Cartei universitare. Seful de departament raspunde de planurile de învatamânt, de
statele de functii, de managementul cercetarii si al calitatii, de managementul financiar, precum
si de selectia, angajarea, evaluarea periodica, formarea, motivarea si încetarea relatiilor
contractuale de munca ale personalului din departament.
(12) Consiliul de administratie asigura, sub conducerea rectorului sau a unei alte
persoane desemnate prin Carta universitara, în cazul universitatilor particulare si confesional
particulare, conducerea operativa a universitatii si aplica deciziile strategice ale Senatului
universitar. De asemenea, consiliul de administratie:
a) stabileste în termeni operationali bugetul institutional;
b) aproba executia bugetara si bilantul anual;
c) aproba propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice si de cercetare;
d) avizeaza propunerile de programe noi de studii si formuleaza propuneri catre
Senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadreaza în
misiunea universitatii sau care sunt ineficiente academic si financiar;
e) aproba participarea universitatii la proiecte cu valori financiare mai mari de
500.000 lei si cheltuielile mai mari de 500.000 lei;
f) propune Senatului universitar strategii ale universitatii pe termen lung si mediu si
politici pe domeniile de interes ale universitatii.
(13) Studentii au cel putin un reprezentant în comisiile de etica, cazari si de calitate.
Art. 196. – (1) Functiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan,
de sef de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproductie nu se cumuleaza.
(2) În cazul vacantarii unui loc în functiile de conducere, se procedeaza la alegeri
partiale, în cazul sefului de departament sau se organizeaza concurs public, potrivit Cartei
universitare, în termen de maximum trei luni de la data vacantarii.
(3) Numarul de prorectori si de prodecani din institutiile de învatamânt superior se
stabileste prin Carta universitara.
(4) Atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din
învatamântul superior sunt stabilite prin Carta universitara a institutiei, potrivit legii. Hotarârile
senatelor universitare, ale consiliilor facultatilor si ale departamentelor se iau cu votul majoritatii
membrilor prezenti, daca numarul lor reprezinta cel putin 2/3 din numarul total al membrilor.
Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.
(5) Structura administrativa a universitatii este condusa de catre un director general
administrativ si este organizata pe directii. Postul de director general administrativ se ocupa prin
concurs organizat de institutia de învatamânt superior. Presedintele comisiei de concurs este
rectorul institutiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului
75
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Validarea concursului se face de catre Senatul
universitar, iar numirea pe post, de catre rector.
(6) Unitatile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unitatilor respective,
potrivit Cartei universitare.
(7) Prin Carta universitara, universitatea îsi poate dezvolta structuri consultative
formate din reprezentanti ai mediului economic si personalitati din mediul academic, cultural si
profesional extern.
Art. 197. – (1) Dupa împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricarei functii de
conducere în universitatile publice este interzisa.
(2) Persoanele care exercita o functie de conducere sau de demnitate publica au
postul rezervat în sistemul educational.
(3) Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot
exercita functia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului de conducator sau de demnitar.
(4) Functia de rector este incompatibila cu detinerea de functii de conducere în cadrul
unui partid politic, pe perioada exercitarii mandatului.
Art. 198. – (1) Pentru monitorizarea eficientei manageriale, a echitatii si relevantei
învatamântului superior pentru piata muncii, se stabileste, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici de referinta pentru
învatamântul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referinta la nivel european,
din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, prin consultarea ARACIS si a celor interesati - CNCSIS, Consiliul
National pentru Finantarea Învatamântului Superior (CNFIS), CNATDCU si Agentia Nationala
pentru Calificarile din Învatamântul Superior si Parteneriat cu Mediul Economic si Social - si se
aproba prin hotarâre a Guvernului. Raportul anual privind starea învatamântului superior se
bazeaza pe indicatorii prevazuti la alin. (1).
Sectiunea a 3-a
Rolul statului în învatamântul superior
Art. 199. – (1) Statul îsi exercita atributiile în domeniul învatamântului superior prin
intermediul Parlamentului, Guvernului si Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are urmatoarele atributii
principale:
a) propune politicile si strategiile nationale pentru învatamântul superior, ca parte a
Ariei Europene a Învatamântului Superior;
b) elaboreaza reglementarile de organizare si functionare a sistemului de învatamânt
superior;
c) monitorizeaza si verifica direct sau prin organismele abilitate în acest sens
respectarea reglementarilor privind organizarea si functionarea învatamântului superior,
cercetarea universitara, managementul financiar, etica universitara si asigurarea calitatii în
învatamântul superior;
d) realizeaza evaluarea periodica, diferentierea universitatilor si ierarhizarea
programelor de studii ale acestora;
e) controleaza gestionarea RMUR;
f) organizeaza recunoasterea si echivalarea actelor de studii;
g) elaboreaza si propune proiectul de buget pentru învatamântul superior, ca parte a
bugetului educatiei si bugetului cercetarii;
76
h) verifica si gestioneaza sistemul national de indicatori si bazele de date
corespunzatoare pentru monitorizarea si prognozarea evolutiei acestuia în raport cu piata muncii,
propus de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si de alte institutii abilitate;
i) sustine realizarea de studii si cercetari în învatamântului superior.
Art. 200. – (1) Pentru exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului constituie registre de experti si se sprijina pe organisme consultative, la
nivel national, alcatuite pe criterii de prestigiu profesional si moral: Consiliul National de
Statistica si Prognoza a Învatamântului Superior, Consiliul National de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor si Certificatelor Universitare, Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din
Învatamântul Superior, Consiliul National de Finantare a Învatamântului Superior, Consiliul
National al Bibliotecilor Universitare, Consiliul National pentru Calificari Universitare si
Consiliul de Etica si Management Universitar.
(2) Organismele specializate prevazute la alin. (1) se înfiinteaza prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si functioneaza în baza unor
regulamente proprii aprobate prin ordin al ministrului. Bugetele acestora se constituite pe baza
contractuala cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si din alte surse legal
constituite.
(3) Pentru îndeplinirea atributiilor cu care sunt învestite, organismele prevazute la
alin. (1) beneficiaza de logistica si de un secretariat propriu, denumit Secretariatul Consiliilor
Nationale pentru Învatamântul Superior, care are personalitate juridica si este ordonator de
credite. Actuala Unitate Executiva pentru Finantarea Învatamântului Superior si a Cercetarii
Dezvoltarii si Inovarii devine Secretariatul Consiliilor Nationale pentru Învatamântul Superior.
Contractele dintre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si consilii sunt
gestionate prin Secretariatul Consiliilor Nationale pentru Învatamântul Superior.
Art. 201. – (1) Consiliul National de Statistica si Prognoza a Învatamântului Superior
are ca atributii principale elaborarea si actualizarea permanenta a indicatorilor de monitorizare a
învatamântului superior si prognoza evolutiei acestuia în raport cu dinamica pietei muncii.
(2) Consiliul National pentru Calificari Universitare reuneste reprezentanti ai
universitatilor, ai asociatiilor profesionale si ai angajatorilor, pentru constituirea Cadrului
national al calificarilor din învatamântul superior. În realizarea misiunii sale, Consiliul National
pentru Calificari Universitare este sustinut de Autoritatea Nationala pentru Calificari (ANC).
(3) Consiliul de Etica si Management Universitar se pronunta asupra litigiilor de etica
universitara si are ca principale atributii:
a) monitorizarea realizarii eticii universitare la nivelul sistemului de învatamânt
superior;
b) auditarea comisiilor de etica din universitati si prezentarea unui raport anual
privind etica universitara. Acest raport se face public;
c) constatarea încalcarii de catre o institutie de învatamânt superior a obligatiilor
prevazute de prezenta lege.
Art. 202. – (1) CNATDCU are urmatoarele atributii:
a) propune, în termen de sase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o
metodologie de atestare a titlurilor, a diplomelor, a certificatelor si a calificarilor universitare si
de auditare a universitatilor cu referire la un set de criterii minimale necesare si obligatorii
pentru conferirea de catre universitati a titlurilor didactice din învatamântul superior,
metodologia fiind adoptata prin hotarâre a Guvernului;
b) verifica anual, la solicitarea Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului sau din proprie initiativa, modul de desfasurare a concursurilor pentru ocuparea
posturilor didactice si de cercetare din universitati. Raportul de verificare institutionala este
prezentat ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, specificând concluzii bazate
77
pe date si documente;
c) prezinta un raport anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
privind resursa umana pentru activitatile didactice si de cercetare din învatamântul superior.
Acest raport este public;
d) stabileste criteriile de acordare a titlului de conducator de doctorat si acorda titlul
de conducator de doctorat;
e) alte atributii stabilite prin lege.
(2) Consiliul National de Finantare a Învatamântului Superior (CNFIS) are
urmatoarele atributii principale:
a) propune metodologia de finantare a universitatilor si stabileste costul mediu per
student echivalent pe cicluri si domenii de studii;
b) verifica periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului sau din proprie initiativa, realizarea proiectelor de dezvoltare institutionala si eficienta
gestionarii fondurilor publice de catre universitati si face propuneri pentru finantarea
complementara a universitatilor pe baza de proiecte institutionale;
c) prezinta anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului un raport
privind starea finantarii învatamântului superior si masurile de optimizare ce se impun. Acest
raport este public.
(3) CNCSIS are urmatoarele atributii principale:
a) stabileste standardele, criteriile si indicatorii de calitate pentru cercetarea stiintifica
din învatamântul superior, aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului;
b) auditeaza periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului sau din proprie initiativa, cercetarea stiintifica universitara;
c) gestioneaza programe de cercetare si procese de evaluare a proiectelor de cercetare
care sunt propuse pentru finantare competitiva;
d) prezinta anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului un raport
privind starea cercetarii stiintifice în învatamântul superior si performantele universitatilor.
Raportul este public.
(4) Consiliul National al Bibliotecilor Universitare are în atributii elaborarea
strategiei de dezvoltare, evaluare periodica si coordonarea sistemului de biblioteci din
învatamântul superior.
Art. 203. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului îsi realizeaza
atributiile în domeniul cercetarii prin Autoritatea Nationala de Cercetare Stiintifica, conform
legii.
(2) În exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului colaboreaza cu Consiliul National al Rectorilor si, dupa caz, cu autoritati si asociatii
profesionale si stiintifice nationale si internationale reprezentative, federatii sindicale la nivel de
ramura si federatii studentesti legal constituite la nivel national.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca, anual, Consiliului
National al Rectorilor un grant pentru gestionarea activitatii curente si pentru plata cotizatiilor la
organismele Uniunii Europene în care aceasta autoritate este membra.
CAPITOLUL XI
FINANTAREA SI PATRIMONIUL UNIVERSITATILOR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 204. – (1) Învatamântul universitar public este gratuit pentru cifra de scolarizare
aprobata anual de Guvern si cu taxa, în conditiile legii.
78
(2) În învatamântul universitar public gratuit se percep taxe pentru: depasirea duratei
de scolarizare prevazute de lege, admiteri, înmatriculari, reînmatriculari, repetarea examenelor si
a altor forme de verificare, care depasesc prevederile planului de învatamânt. De asemenea, se
pot percepe taxe si pentru activitati neincluse în planul de învatamânt, conform metodologiei
aprobate de Senatul universitar.
(3) Finantarea învatamântului superior public se asigura din fonduri publice, în
concordanta cu urmatoarele cerinte:
a) considerarea dezvoltarii învatamântului superior ca responsabilitate publica si a
învatamântului, în general, ca prima prioritate nationala;
b) asigurarea calitatii învatamântului superior la nivelul standardelor din Spatiul
European al Învatamântului Superior pentru pregatirea resurselor umane si dezvoltarea personala
ca cetateni ai unei societati democratice bazate pe cunoastere;
c) profesionalizarea resurselor umane în concordanta cu diversificarea pietei muncii;
d) dezvoltarea învatamântului superior si a cercetarii stiintifice si creatiei artistice
universitare pentru integrarea la vârf în viata stiintifica mondiala.
(4) Executia bugetara anuala a institutiilor de învatamânt superior este publica.
(5) Finantarea învatamântului superior public poate fi realizata pe baza de contract si
prin contributia altor ministere, pentru acele institutii de învatamânt superior care pregatesc
specialisti în functie de cerintele ministerelor respective, precum si din alte surse, inclusiv
împrumuturi si ajutoare externe.
(6) Toate resursele de finantare ale universitatilor publice sunt venituri proprii.
(7) Statul poate sprijini învatamântul superior particular acreditat.
(8) Institutiile de învatamânt superior publice si private pot primi donatii din tara si
din strainatate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 205. – (1) Institutiile de învatamânt superior publice functioneaza ca institutii
finantate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri proprii si din alte surse, potrivit
legii.
(2) Veniturile acestor institutii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza de contract, pentru finantarea de baza,
finantarea complementara si finantarea suplimentara, realizarea de obiective de investitii, fonduri
alocate pe baza competitionala pentru dezvoltare institutionala, fonduri pentru incluziune, burse
si protectia sociala a studentilor, precum si din venituri proprii, dobânzi, donatii, sponsorizari si
taxe percepute în conditiile legii de la persoane fizice si juridice, române sau straine, si din alte
surse. Aceste venituri sunt utilizate de institutiile de învatamânt superior, în conditiile
autonomiei universitare, în vederea realizarii obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului
din domeniul învatamântului si cercetarii stiintifice universitare.
(3) Finantarea suplimentara se acorda din fonduri publice de catre Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru a stimula excelenta institutiilor si a
programelor de studii, atât din cadrul universitatilor publice, cât si a celor private. Fondul va fi
alocat exclusiv celor mai bine plasate programe de studii, conform ierarhizarii acestora.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura finantarea de
baza pentru universitatile publice, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per
student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu si per limba de predare. Fondurile vor fi
alocate prioritar spre acele domenii care asigura dezvoltarea sustenabila si competitiva a
societatii, iar, în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia
calitatii acestora.
(5) Finantarea de baza este multianuala, asigurându-se pe toata durata unui ciclu de
studii.
(6) Finantarea complementara se realizeaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului prin:
a) subventii pentru cazare si masa;
79
b) fonduri alocate pe baza de prioritati si norme specifice pentru dotari si alte
cheltuieli de investitii si reparatii capitale;
c) fonduri alocate pe baze competitionale pentru cercetarea stiintifica universitara.
(7) Finantarea institutiilor de învatamânt superior de stat se face pe baza de contract
încheiat între Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si institutia de învatamânt
superior respectiva, dupa cum urmeaza:
a) contract institutional pentru finantarea de baza, pentru fondul de burse si protectie
sociala a studentilor, pentru fondul de dezvoltare institutionala, precum si pentru finantarea de
obiective de investitii;
b) contract complementar pentru finantarea cercetarii stiintifice universitare, a
reparatiilor capitale, a dotarilor si a altor cheltuieli de investitii, precum si subventii pentru
cazare si masa. Sumele aferente cercetarii stiintifice universitare, cuprinse în contractul
complementar, se esaloneaza, prin derogare de la alte reglementari în vigoare, în rate stabilite
prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective;
c) contractele institutionale si complementare sunt supuse controlului periodic
efectuat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si CNFIS.
(8) Fondurile pentru burse si protectie sociala a studentilor se aloca în functie de
numarul de studenti si doctoranzi de la învatamântul de zi, fara taxa de studii.
(9) Bursele sociale trebuie sa acopere un minimum de cheltuieli pentru masa si cazare
si pot fi cumulate cu alte forme de burse.
(10) Categoriile de cheltuieli eligibile si metodologia de distribuire a acestora din
finantarea suplimentara si fondul pentru incluziune, se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la
initiativa Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în termen de maximum
sase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(11) Rectorii universitatilor publice, prin contractul institutional încheiat cu
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, sunt direct responsabili de alocarea
resurselor institutiei, prioritar spre departamentele cele mai performante.
Art. 206. – Statul român acorda anual burse pentru sprijinirea tinerilor de origine
etnica româna din tari învecinate si a etnicilor români cu domiciliul stabil în strainatate, care
doresc sa studieze în cadrul unitatilor si institutiilor de învatamânt de stat din România.
Art. 207. – (1) Programele de studii de master si doctorat în stiinte si tehnologii
avansate, cele care se desfasoara în limbi de circulatie internationala, precum si doctoratele în
cotutela cu universitati de prestigiu din strainatate beneficiaza de finantare preferentiala.
(2) Fondurile ramase la sfârsitul anului din executia bugetului prevazut în contractul
institutional si complementar, precum si fondurile aferente cercetarii stiintifice universitare si
veniturile extrabugetare ramân la dispozitia universitatilor si se cuprind în bugetul de venituri si
cheltuieli al institutiei, fara varsaminte la bugetul de stat si fara afectarea alocatiilor de la bugetul
de stat pentru anul urmator.
Art. 208. – Toate materialele, echipamentele si publicatiile achizitionate de
universitati pentru activitatile de educatie si cercetare sunt scutite de TVA.
Art. 209. – (1) Universitatile publice sau private au patrimoniu propriu, pe care îl
gestioneaza conform legii.
(2) Drepturile pe care le au universitatile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot
fi drepturi reale, dupa caz, drept de proprietate sau dezmembraminte ale acestuia (uz, uzufruct,
servitute, superficie) potrivit dispozitiilor Codului civil, drept de folosinta dobândit prin
închiriere, concesiune, comodat etc. ori drept de administrare, în conditiile legii.
(3) În patrimoniul universitatilor, pot exista si drepturi de creanta izvorâte din
contracte, conventii sau hotarâri judecatoresti.
80
(4) Universitatile publice pot avea în patrimoniu bunuri mobile si imobile din
domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universitatilor asupra bunurilor din domeniul public al
statului pot fi drepturi de administrare, de folosinta, de concesiune ori de închiriere, în conditiile
legii.
(6) Prin hotarâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute
în domeniul privat al statului si transmise în proprietate universitatilor publice, în conditiile legii.
(7) Universitatile publice au drept de proprietate asupra bunurilor existente în
patrimoniul lor la data intrarii în vigoare a prezentei legi. Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului este împuternicit sa emita certificat de atestare a dreptului de proprietate
pentru universitatile publice pe baza documentatiei înaintate de acestea.
(8) Dreptul de proprietate al universitatilor publice asupra bunurilor prevazute la
alin. (7) se exercita în conditiile prevazute de Carta universitara, cu respectarea dispozitiilor
dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum si alte drepturi reale ale
universitatilor publice sunt supuse procedurii publicitatii imobiliare prevazute de legislatia
speciala în materie.
(10) În cazul desfiintarii unei universitati publice, bunurile aflate în proprietate,
ramase în urma lichidarii, trec în proprietatea privata a statului.
(11) Universitatile private sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor
drepturi reale pe care le exercita asupra patrimoniului, în conditiile legii.
Sectiunea a 2-a
Organizarea si functionarea învatamântului superior particular si confesional particular
Art. 210. – (1) Institutiile de învatamânt superior particulare si institutiile de
învatamânt superior confesionale particulare sunt:
a) fondate din initiativa si cu resursele materiale si financiare ale unei persoane fizice,
ale unui grup de persoane fizice, ale unei fundatii sau asociatii, ale unui cult religios sau ale unui
alt furnizor de educatie;
b) persoane juridice de drept privat.
(2) Structurile universitatilor particulare si confesionale particulare, atributiile, durata
mandatelor, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta
universitara, avizate de fondatori si aprobate de Senatul universitar.
(3) Institutiile de învatamânt superior particulare si confesionale particulare pot
înfiinta functia de presedinte al universitatii, cu atributii stabilite de Carta universitara.
Sectiunea a 3-a
Înfiintarea institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 211. – (1) O institutie de învatamânt superior particular si confesional
particular trebuie sa parcurga toate procedurile de autorizare provizorie si acreditare stabilite de
prezenta lege.
(2) Institutiile de învatamânt superior particulare si confesionale particulare sunt
acreditate prin legea de înfiintare.
(3) Universitatilor acreditate li se recunoaste perioada de functionare legala.
81
Sectiunea a 4-a
Patrimoniul institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 212. – (1) Patrimoniul institutiilor de învatamânt superior particulare si
confesionale particulare consta din patrimoniul initial al fondatorilor, la care se adauga
patrimoniul dobândit ulterior.
(2) Institutiile de învatamânt superior particulare si confesionale particulare, pe
durata existentei lor, dispun în mod liber de patrimoniul pus la dispozitia lor.
Sectiunea a 5-a
Desfiintarea institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 213. – (1) Desfiintarea institutiilor de învatamânt superior particulare si
confesionale particulare se face în conditiile legii. Initiativa desfiintarii institutiilor de
învatamânt superior particulare sau confesionale particulare poate apartine si fondatorilor, cu
avizul consiliului de administratie.
(2) În caz de desfiintare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul institutiilor de
învatamânt superior particulare si confesionale particulare revine fondatorilor.
Sectiunea a 6-a
Finantarea institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 214. – Sursele de finantare ale institutiilor de învatamânt superior particulare si
confesionale particulare sunt compuse din:
a) sumele depuse de fondatori;
b) taxe de studiu si alte taxe scolare;
c) sponsorizari, donatii si alte surse legal constituite.
T I T L U L I V
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
CAPITOLUL I
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVATAMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 215. – Statutul reglementeaza:
a) functiile, competentele, responsabilitatile, drepturile si obligatiile specifice
personalului didactic si didactic auxiliar, precum si ale celui de conducere, de îndrumare si de
control;
b) formarea initiala si continua a personalului didactic si a personalului de conducere,
de îndrumare si de control;
c) conditiile si modalitatile de ocupare a posturilor si functiilor didactice, didactice
auxiliare, a functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si conditiile si
modalitatile de eliberare din aceste posturi si functii, de încetare a activitatii si de pensionare a
personalului didactic si didactic auxiliar;
82
d) criteriile de normare, de acordare a distinctiilor, de aplicare a sanctiunilor.
Art. 216. – (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învatamânt
responsabile cu instruirea si educatia.
(2) Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc
conditiile de studii prevazute de lege, care au capacitatea de exercitare deplina a drepturilor, o
conduita morala conforma deontologiei profesionale si sunt apte din punct de vedere medical si
psihologic pentru îndeplinirea functiei.
Art. 217. – (1) Încadrarea si mentinerea într-o functie didactica sau didactica
auxiliara, precum si într-o functie de conducere, de îndrumare si de control sunt conditionate de
prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Ministerul Sanatatii.
Incompatibilitatile de ordin medical cu functia didactica sunt stabilite prin protocol dintre
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare si de control,
care se considera nedreptatit, poate solicita o expertiza a capacitatii de munca.
(3) Nu pot ocupa posturile prevazute la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe
durata stabilita printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva de condamnare penala.
(4) În situatii de inaptitudine profesionala de natura psihocomportamentala,
conducerea unitatii sau a institutiei de învatamânt poate solicita, cu acordul consiliului de
administratie, un nou examen medical complet. Aceeasi prevedere se aplica, în mod similar,
functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si personalului din unitatile conexe
învatamântului.
(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare si de control în
învatamânt persoanele care desfasoara activitati incompatibile cu demnitatea functiei didactice,
cum sunt:
a) prestarea de catre cadrul didactic a oricarei activitati comerciale în incinta unitatii
de învatamânt sau în zona limitrofa;
b) comertul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale;
c) practicarea, în public, a unor activitati cu componenta lubrica sau altele care
implica exhibarea, în maniera obscena, a corpului.
Sectiunea a 2-a
Formarea initiala si continua. Cariera didactica
Art. 218. – (1) Formarea initiala pentru ocuparea functiilor didactice din
învatamântul preuniversitar cuprinde:
a) formarea initiala, teoretica, în specialitate, realizata prin universitati, în cadrul unor
programe acreditate potrivit legii;
b) master didactic cu durata de 2 ani;
c) stagiul practic cu durata de un an scolar, realizat într-o unitate de învatamânt, sub
coordonarea unui profesor mentor.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (l), formarea personalului din educatia
anteprescolara se realizeaza prin:
a) licee pedagogice;
b) specializare în cadrul facultatilor de educatie.
(3) Pentru a obtine alta specializare, absolventii studiilor de licenta pot urma un
modul de minimum 90 de credite transferabile care atesta obtinerea de competente de predare a
unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma
de licenta. Acest modul poate fi urmat în paralel cu masterul didactic sau dupa finalizarea
acestuia.
83
Art. 219. – (1) În calitatea sa de principal finantator, pe baza analizei nevoilor de
formare din sistem, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste reperele
curriculare si calificarile de formare initiala teoretica în specialitate a personalului didactic.
(2) Programele de formare initiala teoretica în specialitate si psihopedagogica sunt
acreditate si evaluate periodic de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
prin intermediul ARACIS sau a altor organisme abilitate, potrivit legii.
Art. 220. – (1) Studentii si absolventii de învatamânt superior care opteaza pentru
profesiunea didactica au obligatia sa absolve cursurile unui master didactic cu durata de doi ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor
profesionale pentru functiile didactice, se aproba de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si se acrediteaza conform legii.
(3) Studentii care frecventeaza cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului într-o institutie publica beneficiaza de burse de
studiu finantate de la bugetul de stat.
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este egal cu salariul net al
unui profesor debutant.
(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de catre
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) Absolventilor masterului didactic li se elibereaza diploma de master didactic în
domeniul programului de licenta.
(7) Planurile de învatamânt ale studiilor de licenta în specialitatea pedagogia
învatamântului primar si prescolar se aproba prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 221. – (1) Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic prevazut la
art. 218 alin. (1) lit. c) este conditionata de obtinerea diplomei de licenta si a diplomei de master
didactic.
(2) În vederea realizarii pregatirii practice din cadrul masterului didactic se constituie
o retea permanenta de unitati de învatamânt, în baza unor acorduri-cadru încheiate între
unitatile/institutiile de învatamânt care asigura formarea initiala si inspectoratele scolare, în
conditii stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unitatile/institutiile de învatamânt care asigura
formarea initiala încheie contracte de colaborare cu durata de 1-4 ani scolari cu unitatile de
învatamânt din reteaua prevazuta la alin. (2) pentru stabilirea conditiilor de organizare si
desfasurare a stagiilor practice.
(4) Unitatile/institutiile de învatamânt care asigura formarea initiala pot realiza
independent parteneriate cu institutii ofertante de servicii în domeniu - centre de consiliere,
cluburi si palate ale copiilor, centre logopedice si organizatii nonguvernamentale.
(5) Pregatirea practica din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei
perioade de stagiu în strainatate în cadrul unui program al Uniunii Europene - componenta
dedicata formarii initiale a profesorilor - perioada certificata prin documentul Europass
Mobilitate.
Art. 222. – (1) Ocuparea unei functii didactice, pentru perioada stagiului practic cu
durata de un an scolar, se realizeaza prin:
a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;
b) repartizare de catre inspectoratul scolar judetean pe posturile ramase neocupate în
urma concursului.
84
(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata de un an scolar li se
aplica, în mod corespunzator functiei didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei
legi, precum si toate celelalte prevederi corespunzatoare din legislatia în vigoare.
Art. 223. – (1) Examenul national de definitivare în învatamânt este organizat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, conform unei metodologii aprobate
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si cuprinde:
a) etapa I, eliminatorie – realizata de catre inspectoratele scolare în perioada stagiului
practic cu durata de un an scolar si consta în evaluarea activitatii profesionale la nivelul unitatii
de învatamânt, evaluarea portofoliului profesional personal si în sustinerea a cel putin doua
inspectii la clasa;
b) etapa a II-a, finala – realizata la finalizarea stagiului practic cu durata de un an
scolar si consta într-o examinare scrisa, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte.
(2) Cadrele didactice care promoveaza examenul de definitivat dobândesc titlul de
profesor cu drept de practica în învatamântul preuniversitar.
(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de munca pe o perioada determinata, care
au promovat examenul de definitivare în învatamânt, li se poate asigura continuitatea pe postul
didactic/catedra ocupat(a), prin hotarârea consiliului de administratie din unitatea de învatamânt
respectiva, în conditiile legii.
(4) Persoanele care nu promoveaza examenul de definitivare în învatamânt pot
participa la cel mult doua alte sesiuni ale acestui examen, în conditiile reluarii de fiecare data,
anterior sustinerii examenului, a stagiului de practica cu durata de un an scolar.
(5) Stagiul de practica cu durata de un an scolar si examenul de definitivare în
învatamânt pot fi reluate, în conditiile legii, într-un interval de timp care nu depaseste cinci ani
de la începerea primului stagiu de practica.
(6) Persoanele care nu promoveaza examenul de definitivare în învatamânt, în
conditiile prezentului articol, pot fi angajate în sistemul national de învatamânt preuniversitar
numai pentru perioada determinata, cu statut de profesor debutant.
Art. 224. – (1) Formarea continua a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea
profesionala si evolutia în cariera.
(2) Evolutia în cariera se realizeaza prin gradul didactic II si gradul didactic I,
examene de certificare a diferitelor niveluri de competenta.
(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum si procedura de organizare si
desfasurare a examenelor pentru obtinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie
elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Gradul didactic II se obtine de catre personalul didactic de predare care are o
vechime la catedra de cel putin patru ani de la obtinerea definitivarii în învatamânt, prin
promovarea urmatoarelor probe:
a) o inspectie scolara speciala, precedata de cel putin doua inspectii scolare curente,
esalonate pe parcursul celor patru ani;
b) un test din metodica specialitatii, cu abordari interdisciplinare si de creativitate,
elaborat pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
c) o proba orala de pedagogie, pe baza unei programe aprobate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care cuprinde si elemente de psihologie si de
sociologie educationala.
(5) Gradul didactic I se poate obtine de catre personalul didactic de predare care are o
vechime la catedra de cel putin patru ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea
urmatoarelor probe:
85
a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
b) o inspectie scolara speciala, precedata de cel putin doua inspectii scolare curente,
esalonate pe parcursul celor patru ani, toate apreciate cu calificativul maxim;
c) elaborarea unei lucrari metodico-stiintifice, sub îndrumarea unui conducator
stiintific stabilit de institutia având competente în domeniu;
d) sustinerea lucrarii metodico-stiintifice, în fata comisiei instituite, conform
metodologiei Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) În caz de nepromovare, examenele pentru obtinerea gradelor didactice II,
respectiv I, pot fi repetate la un interval de cel putin doi ani scolari.
(7) Personalului didactic încadrat în învatamântul preuniversitar, care îndeplineste
conditiile de formare initiala si care a obtinut titlul stiintific de doctor în domeniul specialitatii pe
care o preda sau în domeniul fundamental, i se acorda gradul didactic I, pe baza unei inspectii
scolare speciale.
(8) Personalul didactic care a obtinut definitivarea în învatamânt sau gradul didactic
II cu media 10 se poate prezenta, dupa caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu
un an mai devreme fata de perioada prevazuta de prezenta lege.
(9) În cazul în care profesorii au dobândit doua sau mai multe specialitati,
definitivarea în învatamânt si gradele didactice II si I obtinute la una dintre acestea sunt
recunoscute pentru oricare dintre specialitatile dobândite prin studii.
(10) Gradele didactice se acorda prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 225. – (1) Personalul didactic care a obtinut gradul didactic I, cu performante
deosebite în activitatea didactica si manageriala, poate dobândi titlul de profesor-emerit în
sistemul de învatamânt preuniversitar, acordat în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Persoana care dobândeste titlul de profesor-emerit beneficiaza de:
a) angajare pe perioada nedeterminata la unitatea de învatamânt;
b) ocuparea unui post prin transfer consimtit de unitatile de învatamânt implicate;
c) calitatea de mentor pentru formarea continua a cadrelor didactice;
d) prioritate la ocuparea posturilor didactice în conditii de medii egale;
e) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile programelor nationale initiate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
f) delegare de catre inspectoratele scolare pentru rezolvarea atributiilor acestora în
teritoriu.
Art. 226. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste
obiectivele si coordoneaza formarea continua a personalului didactic la nivel de sistem de
învatamânt preuniversitar, în conformitate cu strategiile si politicile nationale.
(2) Unitatile si institutiile de învatamânt preuniversitar, pe baza analizei de nevoi,
stabilesc obiectivele si formarea continua, inclusiv prin conversie profesionala, pentru angajatii
proprii.
(3) Acreditarea si evaluarea periodica a furnizorilor de formare continua si a
programelor de formare oferite de acestia, metodologia-cadru de organizare si desfasurare a
formarii continue sunt realizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin
directiile de specialitate.
(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse si asistenta educationala si
manageriala pentru cadrele didactice si didactice-auxiliare si se pot acredita ca furnizori de
formare continua.
(5) Dezvoltarea profesionala a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si
de control si recalificarea profesionala sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru
86
profesiunea didactica, standarde de calitate si competente profesionale si are urmatoarele
finalitati generale:
a) actualizarea si dezvoltarea competentelor în domeniul de specializare
corespunzator functiei didactice ocupate, precum si în domeniul psihopedagogic si metodic;
b) dezvoltarea competentelor pentru evolutia în cariera didactica, prin sistemul de
pregatire si obtinere a gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competentelor de conducere, de îndrumare si de
control;
d) dobândirea de noi competente, prin programe de conversie pentru noi specializari
si/sau ocuparea de noi functii didactice, altele decât cele ocupate în baza formarii initiale;
e) dobândirea unor competente complementare prin care se extinde categoria de
activitati ce pot fi prestate în activitatea curenta, cum ar fi predarea asistata de calculator,
predarea în limbi straine, consilierea educationala si orientarea în cariera, educatia adultilor si
altele;
f) dezvoltarea si extinderea competentelor transversale privind interactiunea si
comunicarea cu mediul social si cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilitati privind
organizarea, conducerea si îmbunatatirea performantei strategice a grupurilor profesionale,
autocontrolul si analiza reflexiva a propriei activitati si altele.
(6) Descrierea competentelor mentionate, precum si a modalitatilor de evaluare si
certificare a acestora în cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizeaza prin
metodologia formarii continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control,
aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 227. – (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de îndrumare si de control,
formarea continua este un drept si o obligatie.
(2) Organizarea, desfasurarea, evaluarea si finantarea activitatilor de formare
continua se stabilesc prin metodologie aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Formarea continua a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de
control se realizeaza în functie de evolutiile din domeniul educatiei si formarii profesionale,
inclusiv în ceea ce priveste curriculumul national, precum si în functie de interesele si nevoile
personale de dezvoltare.
(4) Obtinerea prin studiile corespunzatoare a unei noi specializari didactice, diferite
de specializarea curenta, se considera formare continua.
(5) Pe lânga una sau mai multe specializari, cadrele didactice pot dobândi competente
didactice pentru disciplinele din acelasi domeniu fundamental cu domeniul licentei, prin
programe de formare stabilite prin hotarâre a Guvernului.
(6) Personalul didactic, precum si personalul de conducere, de îndrumare si de
control din învatamântul preuniversitar este obligat sa participe periodic la programe de formare
continua, astfel încât sa acumuleze, la fiecare interval consecutiv de cinci ani, considerat de la
data promovarii examenului de definitivare în învatamânt, minimum 90 de credite profesionale
transferabile.
(7) Programele de conversie profesionala intra în atributiile institutiilor de învatamânt
superior si se desfasoara în baza unor norme metodologice specifice.
(8) Evaluarea si validarea achizitiilor dobândite de personalul didactic, de conducere,
de îndrumare si de control prin diferite programe si forme de organizare a formarii continue se
realizeaza pe baza sistemului de acumulare, recunoastere si echivalare a creditelor profesionale
transferabile, elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobat prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 228. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului înfiinteaza
corpul national de experti în management educational, constituit în urma selectiei, prin concurs,
87
a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul
managementului educational, cu minimum 60 de credite transferabile.
(2) Procedura si criteriile de selectie se stabilesc prin metodologie aprobata prin ordin
al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Pot ocupa functii de conducere, de îndrumare si de control în unitatile de
învatamânt si inspectoratele scolare numai cadrele didactice membre ale corpului national de
experti în management educational.
Sectiunea a 3-a
Functiile didactice si didactice - auxiliare. Conditii de ocupare
Art. 229. – Functiile didactice sunt:
a) în educatia anteprescolara: educator-puericultor – se normeaza câte un post pentru
fiecare grupa de copii; în institutiile cu program prelungit sau saptamânal, personalul didactic se
normeaza pe ture;
b) în învatamântul prescolar: profesor pentru învatamânt prescolar – se normeaza câte
un post pentru fiecare grupa de copii; în institutiile cu program prelungit sau saptamânal,
personalul didactic se normeaza pe ture;
c) în învatamântul primar: profesor pentru învatamânt primar – se normeaza câte un
post pentru fiecare clasa de elevi;
d) în învatamântul gimnazial si liceal: profesor;
e) în învatamântul prescolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupa sau
clasa se normeaza cadre didactice conform specificului fiecarei alternative educationale;
f) în învatamântul special si în comisiile de expertiza complexa: profesor itinerant si
de sprijin, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog scolar, profesor-logoped, psiholog,
psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoza si kinetoterapeut – se normeaza câte un post
la fiecare grupa/clasa; profesor, profesor de educatie speciala;
g) în centrele si cabinetele de asistenta psiho-pedagogica: profesor-psiho-pedagog,
profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier scolar;
h) în centrele logopedice interscolare si în cabinetele scolare: profesor-logoped, cu
calificarea în psihopedagogie speciala, psihologie sau pedagogie;
i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor
de dezvoltare profesionala;
j) în cluburile sportive scolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor;
k) pentru realizarea de activitati extrascolare: profesor;
l) în unitatile de învatamânt, pentru asigurarea formarii initiale si a insertiei
profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;
m) în centrele de documentare si informare - profesor documentarist;
n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la alta scoala, personalul
didactic pensionat platit în regim de plata cu ora sau specialisti consacrati în domeniul de
specialitate al curriculei scolare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la
îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unitatii scolare.
Art. 230. – (1) Pentru ocuparea functiilor didactice este necesara efectuarea unui
stagiu practic cu durata de un an scolar, realizat într-o unitate de învatamânt, în functia didactica
corespunzatoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor si trebuie îndeplinite cumulativ
urmatoarele conditii minime de studii:
a) absolvirea cu diploma a studiilor universitare de licenta în profilul postului;
b) absolvirea masterului didactic cu durata de doi ani.
(2) În vederea efectuarii stagiilor de practica pentru ocuparea unei functii didactice la
nivelul inspectoratelor scolare judetene se constituie corpul profesorilor mentori.
88
(3) Cadrele didactice care ocupa functii de educatori/educatoare,
institutori/institutoare, învatatori/învatatoare, maistru-instructor, antrenor în baza finalizarii
studiilor medii pedagogice/postliceale sau a colegiilor universitare de institutori, au obligatia ca,
în termen de cel mult 15 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, sa finalizeze studiile
universitare în profilul postului.
(4) Absolventilor liceelor pedagogice, ai scolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor
universitare de institutori sau a altor scoli echivalente încadrati în învatamântul prescolar si
primar, care pâna la intrarea în vigoare a prezentei legi au absolvit ciclul de licenta, li se
considera îndeplinita conditia pentru ocuparea functiilor didactice de profesor pentru
învatamântul prescolar, respectiv profesor pentru învatamântul primar.
(5) Pentru functia de profesor mentor si profesor formator este necesara pe lânga
îndeplinirea conditiilor prevazute la alin.(1) absolvirea unui curs specific de formare acreditat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau titlul de profesor-emerit.
(6) Pentru ocuparea functiilor didactice din învatamântul special trebuie îndeplinite în
mod corespunzator conditiile prevazute la alin. (1), iar pentru alte specializari decât cele
psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregatire teoretica si practica în educatie
speciala, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(7) Pentru ocuparea functiei de antrenor în cluburile sportive scolare, în palatele si în
cluburile copiilor, se cere absolvirea cu diploma a unui liceu si a unei scoli de antrenori ori a
unei institutii de învatamânt postliceal sau superior de profil, cu specializarea în ramura de sport
respectiva.
Art. 231. – Personalul didactic auxiliar este format din:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog scolar;
f) instructor de educatie extrascolara;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator scolar;
j) secretar;
k) administrator financiar (contabil);
l) instructor-animator.
Art. 232. – Pentru ocuparea functiilor didactice auxiliare trebuie îndeplinite
urmatoarele conditii de studii:
a) pentru functia de bibliotecar, de documentarist si de redactor – absolvirea, cu
examen de diploma, a unei institutii de învatamânt, sectia de biblioteconomie, sau a altor
institutii de învatamânt ai caror absolventi au studiat în timpul scolarizarii disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor si absolventi ai învatamântului postliceal sau liceal cu diploma în domeniu/absolvirea
cu examen de diploma a unei institutii de învatamânt, sectia de biblioteconomie, sau a altor
institutii de învatamânt ai caror absolventi au studiat în timpul scolarizarii disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor si alti absolventi ai învatamântului superior, postliceal sau liceal cu diploma, pe
perioada determinata, daca au urmat un curs de initiere în domeniu;
b) pentru functia de informatician – absolvirea, cu diploma, a unei institutii de
învatamânt superior sau a unei unitati de învatamânt preuniversitar, de profil;
89
c) pentru functia de laborant – absolvirea, cu examen de diploma, a unei institutii de
învatamânt superior, a unei scoli postliceale sau a liceului, în domeniu;
d) tehnician – absolvirea unei scoli postliceale sau a liceului, în domeniu/absolvirea
cu examen de diploma, în profilul postului, a unei scoli postliceale sau a liceului, urmata de un
curs de initiere în domeniu, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului;
e) pentru functia de pedagog scolar – absolvirea liceului cu examen de bacalaureat;
f) pentru functia de instructor de educatie extrascolara – absolvirea cu diploma a unei
institutii de învatamânt superior, a unei scoli postliceale în specialitate sau a unui liceu
pedagogic sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu si absolvirea cursurilor speciale pentru
obtinerea certificatului de calificare profesionala pentru aceasta functie;
g) pentru functia de asistent social – absolvirea unei institutii de învatamânt superior
de profil, de lunga sau de scurta durata, cu examen de licenta sau de absolvire, sau a unei scoli
sanitare postliceale ori a unei scoli postliceale de educatori puericultori;
h) pentru functia de corepetitor – absolvirea unei institutii de învatamânt superior de
profil, de lunga sau de scurta durata, ori a unui liceu de specialitate;
i) pentru functia de mediator scolar – absolvirea cu diploma de licenta cu
specializarea asistenta sociala sau absolvirea cu diploma de bacalaureat a liceului pedagogic,
specializarea mediator scolar, ori absolvirea cu diploma de bacalaureat a oricarui alt profil liceal,
urmata de un curs de formare profesionala cu specializarea mediator scolar, recunoscut de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
j) pentru functia de secretar – absolvirea unei institutii de învatamânt superior,
respectiv a unui liceu, cu diploma de bacalaureat sau absolvirea învatamântului postliceal cu
specialitatea tehnician în activitati de secretariat;
k) pentru functia de administrator financiar – îndeplinirea conditiilor prevazute de
legislatia în vigoare pentru functia de contabil, contabil-sef.
Art. 233. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare
cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, este autorizat ca, în functie de dinamica
învatamântului, sa stabileasca si sa reglementeze noi functii didactice, respectiv
didactic-auxiliare.
(2) Norma didactica pentru noile functii prevazute la alin. (1) se reglementeaza de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 234. – (1) Personalul didactic titular în sistemul de învatamânt preuniversitar, la
data intrarii în vigoare a prezentei legi, îsi pastreaza dreptul dobândit la concursul national unic
de titularizare.
(2) În conditiile intrarii în restrângere de activitate, cadrele didactice titulare în
sistemul de învatamânt preuniversitar beneficiaza de solutionarea restrângerii de activitate prin:
a) transferul consimtit între unitatile de învatamânt preuniversitar;
b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonata de inspectoratul scolar
judetean/Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, conform metodologiei elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pâna la data de 15 noiembrie a
fiecarui an.
(3) Prin restrângere de activitate se întelege:
a) situatia în care postul/norma didactica nu se încadreaza în sistemul de normare
privind efectivele de prescolari si elevi prevazute de lege;
b) situatia în care se constata diminuarea numarului de ore, sub nivelul unei jumatati
de norma fara posibilitate de completare în aceeasi unitate sau într-o unitate de învatamânt
apropiata.
90
Art. 235. – Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul
national unic de titularizare în ultimii trei ani, anteriori intrarii în vigoare a prezentei legi, care au
obtinut cel putin nota 7 si au ocupat un post/catedra devin titulari ai scolii respective daca:
a) se certifica viabilitatea postului/catedrei;
b) consiliul de administratie al scolii respective este de acord.
Sectiunea a 4-a
Forme de angajare a personalului didactic
Art. 236. – (1) În unitatile de învatamânt sau în consortiile scolare poate fi angajat
personal didactic cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata sau perioada
determinata de cel mult un an scolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata
cu ora, în conditiile legii.
(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unitatii de învatamânt sau al
consortiilor scolare se face pe baza normativelor în vigoare privind formatiunile de studiu.
(3) În învatamântul preuniversitar public si privat, posturile didactice se ocupa prin
concurs organizat la nivelul unitatii de învatamânt cu personalitate juridica conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe
post si angajarea personalului didactic se iau la nivelul unitatii de învatamânt de catre consiliul
de administratie al unitatii de învatamânt, la propunerea directorului, conform unei metodologii
elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(5) Consiliul de administratie al unitatii de învatamânt stabileste posturile
didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum si
conditiile si modalitatile de ocupare a acestora.
(6) Inspectoratul scolar analizeaza, corecteaza în colaborare cu unitatile de
învatamânt si avizeaza oferta de posturi didactice/catedre vacante/rezervate.
(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publica prin afisare la inspectoratele
scolare si la unitatile de învatamânt respective si pe site-ul acestor institutii cu cel putin 30 de
zile înaintea declansarii procedurilor de selectie si angajare pe aceste posturi didactice/catedre.
(8) Concursul prevazut la alin.(3) consta în:
a) proba practica sau inspectie speciala la clasa si proba scrisa din didactica
specialitatii la angajarea personalului didactic cu contract individual de munca;
b) prezentarea unui curriculum vitae si interviu la angajarea prin plata cu ora a
personalului didactic asociat si a personalului didactic pensionat.
(9) Unitatile de învatamânt, individual, în consortii scolare sau în asocieri temporare
la nivel local sau judetean, organizeaza concursul pentru ocuparea posturilor si catedrelor,
conform statutului acestor posturi didactice si catedre, stabilit în conditiile alin.(1).
(10) Comisiile de concurs se aproba de consiliul de administratie al unitatii de
învatamânt. Din comisia de concurs compusa din cadre didactice, face parte, în mod obligatoriu
si un reprezentant al inspectoratului scolar judetean. În situatia în care concursul se organizeaza
în consortii scolare sau în asocieri temporare la nivel local sau judetean, comisiile sunt validate
de consiliile de administratie ale unitatilor de învatamânt.
(11) În învatamântul preuniversitar, validarea concursurilor pentru ocuparea
posturilor/catedrelor didactice se face de catre consiliul de administratie al unitatii de învatamânt
care organizeaza concursul.
(12) În învatamântul particular, validarea concursurilor si angajarea pe post se fac de
catre conducerea unitatii de învatamânt particular si se comunica, în scris, inspectoratului scolar.
(13) Candidatii care au dobândit definitivarea în învatamânt, profesori cu drept de
practica, si au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei, de consiliul de
administratie al unitatii de învatamânt, un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupat.
91
Directorul unitatii de învatamânt încheie cu acestia contractul individual de munca pe perioada
nedeterminata.
(14) Pentru candidatii care nu au dobândit definitivarea în învatamânt, profesori
debutanti, si au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei, de consiliul de
administratie al unitatii de învatamânt un post didactic vacant, directorul unitatii de învatamânt
încheie contractul individual de munca pe o perioada de cel mult un an scolar. În situatia în care,
acesti candidati promoveaza examenul pentru definitivarea în învatamânt, consiliul de
administratie poate hotarî modificarea duratei contractului individual de munca din perioada
determinata în perioada nedeterminata.
(15) Pentru candidatii care au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei,
de consiliul de administratie al unitatii de învatamânt, un post didactic rezervat, directorul
unitatii de învatamânt încheie contractul individual de munca pe o perioada de cel mult un an
scolar, respectiv pâna la revenirea titularului pe post. Consiliul de administratie al unitatii de
învatamânt poate decide prelungirea contractului individual de munca si în anul scolar urmator,
în situatia în care postul ramâne rezervat.
(16) Directorii unitatilor de învatamânt comunica în scris inspectoratului scolar
situatia angajarii pe posturi didactice a candidatilor validati dupa concurs, a candidatilor
participanti la concurs si nerepartizati, precum si situatia posturilor didactice si a orelor ramase
neocupate dupa concursul organizat la nivelul unitatii sau al consortiilor scolare.
(17) Inspectoratul scolar centralizeaza la nivel judetean posturile didactice si orele
ramase neocupate, care vor fi repartizate în ordine:
a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învatamânt pentru completarea normei
didactice;
b) profesorilor debutanti aflati în stagiul practic;
c) candidatilor ramasi nerepartizati dupa concursul organizat la nivelul unitatii sau al
consortiilor scolare.
(18) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a
învatamântului participa cu statut de observatori la toate etapele de organizare si desfasurare a
concursurilor organizate la nivelul unitatii sau al consortiilor scolare.
(19) Posturile didactice ramase neocupate prin concurs sau eliberate în timpul anului
scolar se ocupa, prin plata cu ora, pâna la sfârsitul anului scolar sau pâna la revenirea pe post a
cadrului didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.
(20) Eliberarea din functie a personalului didactic în unitatile de învatamânt cu
personalitate juridica se face de catre directorul unitatii, cu aprobarea consiliului de
administratie, iar la unitatile de învatamânt private de catre persoana juridica fondatoare.
Art. 237. – (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe perioada nedeterminata,
alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc functii de specialitate specifice în
aparatul Parlamentului, al Presedintiei, al Guvernului si în Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului au
drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada în care îndeplinesc aceste
functii.
(2) Prevederile alin.(1) se aplica si cadrelor didactice titulare, cu contract pe perioada
nedeterminata, care îndeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al
consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute în functii de
conducere, de îndrumare si de control în sistemul de învatamânt, de cultura, de tineret si sport.
De aceleasi drepturi beneficiaza si personalul de conducere si de specialitate de la casa corpului
didactic, precum si cadrele didactice numite ca personal de conducere sau în functii de
specialitate specifice la comisiile si agentiile din subordinea Presedintiei, a Parlamentului, a
Guvernului sau a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
92
(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învatamânt au dreptul de rezervare a
postului, conform prevederilor legale în vigoare si contractului colectiv de munca la nivel de
ramura.
(4) De prevederile alin.(1) beneficiaza si personalul didactic titular cu contract pe
perioada nedeterminata trimis în strainatate cu misiuni de stat, cel care lucreaza în organisme
internationale, precum si însotitorii acestora, daca sunt cadre didactice.
(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioada nedeterminata solicitat în
strainatate pentru predare, cercetare, activitate artistica sau sportiva, pe baza de contract, ca
urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale, i se
rezerva postul didactic.
(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activitatii didactice, cu rezervarea
postului, pentru cresterea si îngrijirea copilului în vârsta de pâna la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul
copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre parinti sau sustinatorii legali.
(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în conditiile alin. (1)-(6), se considera
vechime în învatamânt.
(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioada nedeterminata poate beneficia
de concediu fara plata pe timp de un an scolar, o data la zece ani, cu aprobarea unitatii de
învatamânt sau, dupa caz, a inspectoratului scolar, cu rezervarea postului pe perioada respectiva.
Sectiunea a 5-a
Functiile de conducere, de îndrumare si de control
Art. 238. – (1) Functiile de conducere din unitatile de învatamânt sunt: director si
director adjunct.
(2) Functiile de conducere din inspectoratele scolare sunt: inspector scolar general si
inspector scolar general adjunct.
(3) Functiile de conducere din unitati conexe ale învatamântului preuniversitar se
stabilesc potrivit specificului acestora, prin reglementari ale Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(4) Functiile de îndrumare si de control din învatamântul preuniversitar sunt:
a) la inspectoratele scolare: inspector scolar;
b) la Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului: inspector general,
inspector principal de specialitate si alte functii stabilite prin hotarâre a Guvernului.
Art. 239. – (1) Functia de director si de director adjunct se ocupa prin concurs public
de catre cadre didactice titulare membre ale corpului national de experti în management
educational.
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de director sau de director adjunct se
organizeaza de unitatea de învatamânt, prin consiliul de administratie.
(3) În urma promovarii concursului, directorul încheie contract de performanta cu
primarul/primarul de sector al unitatii administrativ-teritoriale, respectiv presedintele consiliului
judetean pe raza careia se afla unitatea de învatamânt.
(4) Directorul si directorul adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar nu pot
avea functii de conducere în cadrul unui partid politic pe perioada exercitarii mandatului.
Art. 240. – (1) Consiliul de administratie stabileste componenta comisiei de concurs
pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unitatii de învatamânt
preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al
inspectoratului scolar, precum si un reprezentant al consiliului local, respectiv judetean, în
functie de unitatile aflate în subordine.
93
(2) Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiei
de director si de director adjunct se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Consiliul de administratie valideaza rezultatele concursului de ocupare a functiilor
de director, respectiv director adjunct si emite decizia de numire în functia de director, respectiv
de director adjunct.
(4) Metodologia-cadru a contractului de performanta este stabilita prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Daca în termen de 30 de zile consiliul
local/consiliul judetean nu se pronunta asupra contractului de performanta, acesta se considera
aprobat tacit.
(5) Directorul unitatii de învatamânt public poate fi eliberat din functie:
a) prin hotarârea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 dintre membri;
b) prin hotarârea consiliului local, respectiv judetean, în cazul liceelor si al unitatilor
de învatamânt special, doar daca se constata neîndeplinirea contractului de performanta încheiat
cu aceste consilii. În ambele situatii realizarea unui audit din partea inspectoratului scolar
judetean este obligatorie.
(6) Directorul unitatii de învatamânt particular si confesional poate fi eliberat din
functie, la propunerea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 din membrii sai, prin decizia
persoanei juridice fondatoare.
(7) În conditiile vacantarii functiei de director, pâna la organizarea unui nou concurs,
conducerea interimara este preluata, prin hotarârea consiliului de administratie, de catre
directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administratie, care devine
automat si ordonator de credite.
Art. 241. – (1) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor
corpului didactic sunt numiti de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza
unui concurs public, reglementat prin metodologie elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(2) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor corpului didactic
încheie contract de management cu ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul partilor, în urma evaluarii
performantelor manageriale.
(3) Directorii unitatilor destinate activitatilor extrascolare sunt numiti de catre
inspectorul scolar general sau de catre ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
conform subordonarii acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii elaborate
de ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Directorul încheie contract de
management cu inspectorul scolar general sau cu ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, conform subordonarii acestora. Contractul de management poate fi prelungit, cu
acordul partilor, în urma evaluarii performantelor manageriale.
Art. 242. – (1) Functiile de conducere din inspectoratele scolare si de director la casa
corpului didactic se ocupa, prin concurs, de catre cadre didactice titulare, cu diploma de licenta,
membre ale corpului national de experti în management educational, care îndeplinesc criteriile
de competenta profesionala, manageriala si de prestigiu moral evaluate prin:
a) curriculum vitae;
b) calitati dovedite în activitatea didactica si în functii de conducere, de îndrumare si
de control, anterioare, în sistemul national de învatamânt;
c) titlul de doctor sau gradul didactic I;
d) calificativul „foarte bine” obtinut în ultimii 5 ani;
e) interviu în fata unei comisii de concurs, privind managementul educational si
deontologia profesionala.
94
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, inspector scolar
general adjunct si director la casa corpului didactic se desfasoara la sediul Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Comisia ministeriala pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, de
inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului didactic, numita prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este alcatuita din 5 membri, dintre care:
a) pentru functia de inspector scolar general:
(i) secretarul de stat pentru învatamântul preuniversitar, în calitate de presedinte;
(ii) 3 inspectori scolari generali din teritoriu;
(iii) un director din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu
competente în domeniu;
b) pentru functia de inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului
didactic:
(i) secretarul de stat pentru învatamântul preuniversitar, în calitate de presedinte;
(ii) 2 inspectori scolari generali din teritoriu;
(iii) inspectorul scolar general al inspectoratului scolar pentru care se organizeaza
concursul;
(iv) un director din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu
competente în domeniu.
(4) În comisiile de concurs participa, cu statut de observator, reprezentantii
organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a învatamântului.
(5) Eventualele contestatii la hotarârile comisiei prevazute la alin.(3) se adreseaza
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea
rezultatelor concursului. Hotarârea acestuia poate fi atacata la instanta de judecata competenta.
Art. 243. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv
inspectoratele scolare vacanteaza, în conditiile legii, posturile corespunzatoare functiilor de
îndrumare si de control cuprinse în organigramele proprii si asigura publicarea acestora în presa
centrala/locala si la sediul propriu, cu cel putin 30 de zile înainte de organizarea concursului.
(2) Functiile de îndrumare si de control din inspectoratele scolare se ocupa prin
concurs de cadre didactice din cadrul corpului national de experti.
(3) Functiile de îndrumare si de control din Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului se ocupa prin concurs.
(4) Concursul pentru ocuparea functiilor de îndrumare si de control consta în:
a) curriculum vitae, analiza si evaluarea acestuia;
b) inspectie speciala la clasa;
c) proba practica, constând din asistenta la ore, analiza de lectii si întocmirea
procesului-verbal de inspectie;
d) interviu în fata unei comisii de concurs, privind managementul educational si
deontologia profesionala;
e) proba scrisa în profilul postului pentru care candideaza.
(5) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de îndrumare si de control din
inspectoratul scolar este formata din: inspectorul scolar general - în calitate de presedinte; un
reprezentant al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului; un profesor sau
conferentiar universitar din profilul postului pentru care candideaza.
(6) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de îndrumare si de control din
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este formata din: secretarul de stat al
departamentului în care se afla postul scos la concurs - în calitate de presedinte; directorul
general din departamentul respectiv; un profesor sau un conferentiar universitar din profilul
postului, stabilit de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(7) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a
învatamântului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.
95
(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în functiile de îndrumare si de
control din inspectoratele scolare se face de catre inspectorul scolar general, cu avizul
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, iar în functiile de îndrumare si
control din cadrul ministerului, prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(9) Inspectorii scolari încheie contract de management cu inspectorul scolar general.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul partilor, în urma evaluarii
performantelor manageriale.
Sectiunea a 6-a
Norma didactica
Art. 244. – (1) Activitatea personalului didactic de predare se realizeaza într-un
interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe saptamâna, si cuprinde:
a) activitati didactice de predare-învatare-evaluare si de instruire practica si examene
de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învatamânt;
b) activitati de pregatire metodico-stiintifica;
c) activitati de educatie, complementare procesului de învatamânt: mentorat, scoala
dupa scoala, învatare pe tot parcursul vietii;
(2) Activitatile concrete prevazute la alin. (l), care corespund profilului, specializarii
si aptitudinilor persoanei care ocupa postul didactic respectiv, sunt prevazute în fisa individuala
a postului. Aceasta se aproba în consiliul de administratie, se revizuieste anual si constituie
anexa la contractul individual de munca.
(3) Norma didactica de predare-învatare-evaluare si de instruire practica si de
evaluare curenta a prescolarilor si a elevilor în clasa reprezinta numarul de ore corespunzator
activitatilor prevazute la alin.(l) lit. a) si se stabileste dupa cum urmeaza:
a) un post de profesor pentru învatamântul prescolar pentru fiecare grupa cu
program normal, constituita în educatia timpurie;
b) un post de profesor pentru învatamântul primar pentru fiecare clasa din
învatamântul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui
clase separate;
c) 18 ore pe saptamâna pentru profesorii din învatamântul secundar si tertiar
non-universitar, pentru profesorii din unitatile si clasele cu program integrat si suplimentar de
arta si sportiv, precum si din unitatile cu activitati extrascolare si din centrele sau cabinetele de
asistenta psihopedagogica;
d) 14 ore pe saptamâna pentru profesorii mentori;
e) 24 de ore pe saptamâna pentru profesorii de instruire practica;
f) pentru personalul didactic din învatamântul special, norma didactica se stabileste
astfel: profesori la predare - 16 ore pe saptamâna; profesor-educator si profesor pentru instruire
practica - 20 de ore pe saptamâna;
g) un post pentru personalul didactic din învatamântul special integrat, pentru cel din
centrele logopedice interscolare, pentru personalul didactic itinerant, pentru profesori care
efectueaza terapiile specifice, profesori pentru cultura fizica medicala, kinetoterapie, educatia
psihomotrica si altele, în functie de tipul si gradul de deficienta, conform metodologiei elaborate
de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
h) un post de profesor documentarist în centrele de documentare si informare.
Art. 245. – (1) Norma didactica în învatamântul preuniversitar cuprinde ore
prevazute în planurile-cadru de învatamânt la disciplinele corespunzatoare specializarii sau
specializarilor înscrise pe diploma de licenta sau pe certificatul de absolvire a unui modul de
minimum 90 de credite transferabile care atesta obtinerea de competente de predare a unei
discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma.
96
(2) Prin exceptie, în norma didactica prevazuta la alin. (1), se pot include si ore de la
disciplinele stabilite prin metodologia aprobata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, cu mentinerea drepturilor salariale.
(3) În situatia în care norma didactica nu se poate constitui conform alin. (1) si (2),
aceasta se poate completa cu activitati prevazute la art. 244 alin. (1) lit. c).
(4) Orele de limbi straine din învatamântul primar pot fi predate, în conditiile
prezentei legi, de profesorii pentru învatamântul primar de la grupa sau clasa respectiva, în
cadrul activitatilor postului, daca fac dovada calificarii prin diploma de studii sau prin
certificatul de competenta. Orele de limbi straine din învatamântul primar pot fi predate si de
profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu
ora, în cazul în care profesorii pentru învatamântul primar de la grupa sau clasa respectiva nu fac
dovada calificarii prin diploma de studii sau prin certificatul de competenta.
(5) Profesorii pentru învatamântul primar de la clasele cu predare în limbile
minoritatilor nationale sunt remunerati prin plata cu ora pentru orele care depasesc numarul de
ore prevazut în planurile de învatamânt de la clasele cu predare în limba româna.
(6) În învatamântul primar, orele de educatie fizica prevazute în planurile de
învatamânt sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.
(7) În palatele si în cluburile copiilor, norma didactica cuprinde activitatile prevazute
în planurile de educatie corespunzatoare profilurilor cercurilor si atelierelor, aprobate prin
regulament de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în limitele normelor
stabilite la art. 244 alin. (3).
(8) Prin exceptie, daca norma didactica a profesorilor din învatamântul gimnazial nu
se poate constitui conform prevederilor alin. (1) si art. 244 alin. (3), aceasta poate fi constituita
din 2/3 din ore de la specializarea sau specializarile de baza si completata cu 1/3 din ore de la
disciplinele stabilite la alin. (2) sau prin adaugarea de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1)
lit. c). În învatamântul gimnazial din mediu rural norma didactica se poate constitui din 1/2 din
ore de la specialitatea sau specialitatile de baza si completata cu 1/2 din ore de la disciplinele
stabilite la alin. (2) sau prin adaugare de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1) lit. c).
(9) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si de control poate fi degrevat
partial de norma didactica de predare, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(10) Timpul saptamânal de activitate a personalului didactic auxiliar este identic cu
cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.
Sarcinile acestuia sunt prevazute în fisa individuala a postului.
Sectiunea a 7-a
Distinctii
Art. 246. – (1) Personalul didactic din învatamântul preuniversitar beneficiaza de
gradatie de merit, acordata prin concurs. Aceasta gradatie se acorda pentru 16% din posturile
didactice existente la nivelul inspectoratului scolar si reprezinta 25% din salariul de baza.
Gradatia de merit se atribuie pe o perioada de 5 ani.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza metodologia
si criteriile de acordare a gradatiei de merit, cu consultarea federatiilor sindicale reprezentative la
nivel de ramura de învatamânt.
Art. 247. – (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în activitatea didactica,
educativa si stiintifica poate primi decoratii, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic din învatamântul
preuniversitar sunt: Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter, Medalia Membru
de onoare al corpului didactic. Medalia se acorda cadrelor didactice pensionabile, cu activitate
deosebita în învatamânt.
97
(3) În afara distinctiilor prevazute la alin. (2), ministrul educatiei cercetarii,
tineretului si sportului este autorizat sa acorde personalului didactic din învatamântul
preuniversitar urmatoarele distinctii:
a) adresa de multumire publica;
b) diploma Gheorghe Lazar, clasele I, a II-a si a III-a;
c) diploma de excelenta, care se acorda cadrelor didactice pensionate sau
pensionabile, cu activitate deosebita în învatamânt.
(4) Diploma Gheorghe Lazar clasele I, a II-a si a III-a este însotita de un premiu de
20%, 15% si, respectiv 10% din suma salariilor de baza primite în ultimele 12 luni de activitate.
Diploma de excelenta este însotita de un premiu de 20% din suma salariilor de baza primite în
ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distinctiile si premiile prevazute la alin. (3) se acorda în baza unui regulament
aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în limita unui
procent de 1% din numarul total al posturilor didactice din fiecare judet/sectoarele municipiului
Bucuresti.
(6) Fondurile pentru acordarea distinctiilor prevazute la alin. (3) sunt asigurate de
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Sectiunea a 8-a
Drepturi si obligatii
Art. 248. – Personalul din învatamântul preuniversitar are drepturi si obligatii care
decurg din legislatia în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice si din prevederile
contractului individual de munca.
Art. 249. – (1) Cadrele didactice beneficiaza de concediu anual cu plata, în perioada
vacantelor scolare, cu o durata de 62 de zile lucratoare; în cazuri bine justificate, conducerea
unitatii de învatamânt poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauza urmând a fi
remunerate pentru munca depusa.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru didactic se
stabilesc de consiliul de administratie, în functie de interesul învatamântului si al celui în cauza,
dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfasurarea examenelor nationale.
(3) Neefectuarea concediului anual da dreptul la efectuarea concediului restant în
vacantele anului scolar urmator.
Art. 250. – (1) Cadrele didactice care redacteaza teza de doctorat sau lucrari în
interesul învatamântului pe baza de contract de cercetare sau de editare, au dreptul Ia 6 luni de
concediu platit, o singura data, cu aprobarea consiliului de administratie al unitatii de
învatamânt.
(2) Personalul didactic aflat în situatia prevazuta la alin. (1) nu poate fi încadrat în
activitati didactice retribuite în regim de plata cu ora.
(3) În situatia desfiintarii unei unitati de învatamânt, salariatii disponibilizati primesc
salarii compensatorii, conform legii.
Art. 251. – Personalul de conducere, de îndrumare si de control din inspectoratele
scolare si casele corpului didactic beneficiaza de concediu de odihna, conform Codului muncii.
Art. 252. – Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi
elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului împreuna cu reprezentantii
organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a învatamântului.
Art. 253. – Dreptul la initiativa profesionala consta în:
98
a) conceperea activitatii profesionale si realizarea obiectivelor educationale ale
disciplinelor de învatamânt, prin metodologii care respecta principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale si a resurselor învatamântului, în scopul realizarii
obligatiilor profesionale;
c) punerea în practica a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de
învatamânt.
Sectiunea a 9-a
Dreptul la securitate al personalului didactic
Art. 254. – (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfasurarii activitatii
didactice de nicio autoritate scolara sau publica.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), nu se considera perturbare a cadrelor
didactice în timpul desfasurarii activitatii didactice interventia autoritatilor scolare si/sau publice
în situatiile în care sanatatea fizica sau psihica a elevilor sau a personalului este pusa în pericol
în orice mod, conform constatarii personalului de conducere, respectiv în timpul exercitiilor de
alarmare pentru situatii de urgenta.
(3) Înregistrarea prin orice procedee a activitatii didactice poate fi facuta numai cu
acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea de catre elevi sau de catre alte persoane, sub orice forma, a
înregistrarilor activitatii didactice este permisa numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
(5) Înregistrarea, prin orice procedee, a activitatilor desfasurate în spatiile scolare este
permisa numai cu acordul personalului de conducere, cu exceptia celor de la alin.(3).
Sectiunea a 10-a
Dreptul de participare la viata sociala
Art. 255. – (1) Personalul didactic are dreptul sa participe la viata sociala si publica,
în beneficiul propriu, în interesul învatamântului.
(2) Personalul didactic are dreptul sa faca parte din asociatii si organizatii sindicale,
profesionale si culturale, nationale si internationale legal constituite, în conformitate cu
prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spatiul scolar si
poate întreprinde actiuni în nume propriu în afara acestui spatiu, daca acestea nu afecteaza
prestigiul învatamântului si demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei
legi.
Art. 256. – (1) Personalul didactic beneficiaza, de acoperirea integrala sau partiala a
cheltuielilor de deplasare si de participare la manifestari stiintifice organizate în strainatate, cu
aprobarea consiliului de administratie al unitatii de învatamânt, în limita fondurilor alocate prin
buget, din fonduri extrabugetare sau sponsorizari.
(2) Personalul prevazut la alin. (1) înainteaza unitatii de învatamânt propuneri de
valorificare a rezultatelor actiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.
Art. 257. – (1) Cadrele didactice au obligatia morala sa-si acorde respect reciproc si
sprijin în îndeplinirea obligatiilor profesionale.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si control, precum si personalul
didactic auxiliar au obligatia de a respecta atributiile prevazute în fisa postului.
(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si control, precum si personalul
didactic auxiliar au obligatia de a participa la activitati de formare continua, în conditiile legii.
99
Art. 258. – Personalului didactic din unitatile de învatamânt conexe, care nu dispune
de locuinta în localitatea unde are postul, i se deconteaza cheltuielile de transport, conform legii.
Art. 259. – Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt scutiti de plata taxelor
de înscriere la concursurile de admitere în învatamântul superior si beneficiaza de gratuitate la
cazare în camine si internate.
Art. 260. – Personalul didactic si didactic auxiliar din învatamânt beneficiaza de o
compensatie de la bugetul asigurarilor sociale de 50% din valoarea cazarii, mesei si a
tratamentului, în bazele de odihna si tratament.
Art. 261. – Personalul didactic titular, care, din proprie initiativa, solicita sa se
specializeze/sa continue studiile, are dreptul la concediu fara plata. Durata totala a acestora nu
poate depasi trei ani într-un interval de sapte ani. Aprobarile în aceste situatii sunt de competenta
unitatii scolare, prin consiliul de administratie, daca se face dovada activitatii respective.
Sectiunea a 11-a
Raspunderea disciplinara si patrimoniala
Art. 262. – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum si cel de
conducere, de îndrumare si control din învatamântul preuniversitar raspund disciplinar pentru
încalcarea, cu vinovatie, a îndatoririlor ce le revin, potrivit contractului individual de munca,
precum si pentru încalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului învatamântului si
prestigiului unitatii/institutiei, conform legii.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevazut la alin. (1), în
raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observatie scrisa;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de
conducere, de îndrumare si de control, cu pâna la 15%, pe o perioada de 1-6 luni;
d) suspendarea, pe o perioada de pâna la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei functii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a
unei functii de conducere, de îndrumare si de control;
e) destituirea din functia de conducere, de îndrumare si de control din învatamânt;
f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(3) Orice persoana poate sesiza unitatea de învatamânt/institutia de învatamânt cu
privire la savârsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinara. Sesizarea se face în scris si
se înregistreaza la registratura unitatii/institutiei de învatamânt.
(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate savârsite de personalul didactic, personalul
de conducere al unitatilor de învatamânt preuniversitar, personalul de îndrumare si de control din
cadrul inspectoratelor scolare si personalul de îndrumare si de control din cadrul Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, comisiile de cercetare disciplinara se constituie
dupa cum urmeaza:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul
reprezinta organizatia sindicala din care face parte persoana aflata în discutie sau un reprezentant
al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unitatilor de învatamânt preuniversitar, comisii
formate din 3-5 membri dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din care face parte
persoana aflata în discutie sau un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel
putin egala cu a celui care a savârsit abaterea. Din comisie face parte si un inspector din cadrul
inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti;
100
c) pentru personalul de îndrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezinta
organizatia sindicala din care face parte persoana aflata în discutie sau un reprezentant al
salariatilor iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor scolare judetene/ale municipiului
Bucuresti, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din
care face parte persoana aflata în discutie sau un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia
didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea.
(4) Comisiile de cercetare disciplinara sunt numite de:
a) consiliul de administratie al unitatii de învatamânt preuniversitar pentru personalul
didactic si personalul de conducere al acesteia;
b) ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru functiile de
îndrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
precum si pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare judetene/ale municipiului
Bucuresti.
(5) În cadrul cercetarii abaterii prezumate, se stabilesc faptele si urmarile acestora,
împrejurarile în care au fost savârsite, existenta sau inexistenta vinovatiei, precum si orice alte
date concludente. Audierea celui cercetat si verificarea apararii acestuia sunt obligatorii. Refuzul
celui cercetat de a se prezenta la audiere, desi a fost înstiintat în scris cu minimum 48 de ore
înainte, precum si de a da declaratii scrise se consemneaza prin proces-verbal si nu împiedica
finalizarea cercetarii. Cadrul didactic cercetat are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii si
sa-si aduca probe în aparare.
(6) Cercetarea faptei si comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile
de la data constatarii acesteia, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a
unitatii de învatamânt preuniversitar/institutiei. Persoanei nevinovate i se comunica în scris
inexistenta faptelor pentru care a fost cercetata.
(7) Persoanele sanctionate, încadrate în unitatile de învatamânt, au dreptul de a
contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectiva la colegiul de disciplina de pe
lânga inspectoratul scolar. Personalul de conducere, de îndrumare si control din inspectoratele
scolare si din Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care a fost sanctionat,
are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectiva, la colegiul
central de disciplina al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Normele privind componenta, organizarea si functionarea, precum si atributiile
colegiului de disciplina de pe lânga inspectoratul scolar, ale colegiului central de disciplina al
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului se stabilesc prin regulament aprobat
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecatoresti este
garantat.
Art. 263. – (1) Pentru personalul didactic din unitatile de învatamânt preuniversitar,
propunerea de sanctionare se face de catre director sau de cel putin 1/3 din numarul total al
membrilor consiliului de administratie. Sanctiunile aprobate de consiliul de administratie sunt
puse în aplicare si comunicate prin decizia directorului unitatii de învatamânt preuniversitar.
(2) Pentru personalul de conducere al unitatii de învatamânt preuniversitar,
propunerea de sanctionare se face de catre consiliul de administratie al unitatii de învatamânt
preuniversitar si se comunica prin decizie a inspectorului scolar general.
(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare si casele corpului
didactic, propunerea de sanctionare se face de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se comunica prin ordin.
(4) Pentru personalul de îndrumare si control din Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, propunerea de sanctionare se face, dupa caz, de ministrul Educatiei,
101
Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv de secretarul de stat sau de seful ierarhic al
persoanei în cauza si se comunica prin ordin.
Art. 264. – Sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de
autoritatea care a numit aceasta comisie si se comunica celui în cauza, prin decizie scrisa, dupa
caz, de catre directorul unitatii de învatamânt, inspectorul scolar general sau ministrul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 265. – Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, a personalului didactic
auxiliar, precum si a celui de conducere, de îndrumare si de control din învatamântul
preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Decizia de imputare, precum si celelalte
acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se fac de conducerea unitatii sau a institutiei
al carei salariat este cel în cauza, în afara de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.
Sectiunea a 12-a
Pensionarea
Art. 266. – (1) Personalul didactic beneficiaza de pensie în conditiile prevazute de
legislatia de asigurari sociale si pensii care reglementeaza sistemul public de pensii.
(2) Personalul didactic, de conducere, de îndrumare si de control din
învatamântul public se pensioneaza la data împlinirii vârstei legale de pensionare. Dupa data
împlinirii vârstei legale de pensionare, se interzice îndeplinirea oricarei functii de conducere, de
îndrumare sau de control.
(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic, de conducere, de
îndrumare si de control se poate face si în timpul anului scolar, cu aprobarea consiliului de
administratie al unitatii de învatamânt, respectiv al inspectoratului scolar.
(4) Cadrele didactice pensionate pot desfasura activitati didactice, salarizate prin
plata cu ora, dupa împlinirea vârstei standard de pensionare.
(5) Personalul didactic pensionat din învatamânt beneficiaza de asistenta medicala si
de acces la casele de odihna si la bazele de tratament ale cadrelor didactice.
CAPITOLUL II
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR SI DE CERCETARE
Sectiunea 1
Norma universitara
Art. 267. – (1) În institutiile de învatamânt superior, functiile didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/sef de lucrari;
c) conferentiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) În institutiile de învatamânt superior si de cercetare, functiile de cercetare sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetator stiintific;
c) cercetator stiintific gradul III;
d) cercetator stiintific gradul II;
e) cercetator stiintific gradul I.
(3) Echivalenta functiilor din cercetare cu functiile didactice este urmatoarea:
a) asistent cercetare se echivaleaza cu student-doctorand cu frecventa;
b) cercetator stiintific se echivaleaza cu asistent universitar;
102
c) cercetator stiintific gradul III se echivaleaza cu lector universitar/sef de lucrari;
d) cercetator stiintific gradul II se echivaleaza cu conferentiar universitar;
e) cercetator stiintific gradul I se echivaleaza cu profesor universitar.
(4) Ocuparea posturilor didactice sau de cercetare echivalente se face prin concurs,
fara evaluarea CNATDCU daca titularizarea sau evaluarea periodica a avut loc în ultimii 5 ani.
(5) Dupa intrarea în vigoare a prezentei legi, functiile de asistent universitar sau
asistent de cercetare sunt ocupate numai de doctori sau de studenti doctoranzi la zi. Persoanele
care ocupa în prezent functiile de preparator pot deveni, în termen de 2 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, doctoranzi la zi. Persoanele care în prezent ocupa functia de asistent
universitar sau asistent de cercetare fie devin doctoranzi la zi, fie obtin titlul de doctor în stiinte,
fie îsi înceteaza relatia contractuala de munca cu universitatea în termen de 3 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(6) În învatamântul superior poate functiona personal didactic asociat pentru
urmatoarele functii: lector universitar/sef de lucrari, conferentiar universitar si profesor
universitar.
(7) În raport cu necesitatile academice proprii, Senatul universitar poate aproba, pe o
durata determinata, invitarea la departament a unor profesori universitari, conferentiari
universitari si a altor specialisti cu valoare recunoscuta în domeniu, din tara sau din strainatate,
în calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. În cazul specialistilor fara grad
didactic recunoscut în învatamântul superior, Senatul universitar aproba, prin evaluare, gradul
didactic corespunzator performantei, în conformitate cu standardele nationale.
(8) Acolo unde este cazul, obtinerea permisului de munca este sarcina institutiei de
învatamânt superior angajatoare.
(9) În departamente, în institute de cercetare, în centre de cercetare si microproductie
sau în alte unitati poate functiona pe posturi distincte si personal de cercetare, personal de
cercetare asociat, inclusiv studenti din toate cele 3 cicluri, precum si alte categorii de personal,
potrivit legii. Angajarea acestora se face conform legii.
Art. 268. – (1) Statele de functii ale personalului didactic si de cercetare se întocmesc
anual, pe norme universitare, la începutul fiecarui an universitar si nu se pot modifica în timpul
anului universitar.
(2) Functiile didactice si numarul posturilor se stabilesc tinând seama de:
a) planurile de învatamânt;
b) formatiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) În statul de functii sunt înscrise, în ordine ierarhica, posturile didactice si de
cercetare ocupate sau vacante, specificându-se functiile didactice si de cercetare corespunzatoare
si numarul saptamânal de ore conventionale repartizate pe ore de curs, seminarii, laboratoare,
lucrari practice sau proiecte, cercetare, îndrumare de doctoranzi, practica de specialitate si
activitati echivalente acestora, la disciplinele din planul de învatamânt.
(4) Statele de functii se întocmesc la departamente sau în scolile doctorale, prin
consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizarii sarcinilor didactice si de cercetare de
catre consiliul facultatii. La departamentele cu discipline la mai multe facultati, statele de functii
se completeaza pe baza notelor de comanda, avizate de conducerea institutiei de învatamânt
superior.
(5) Statul de functii ale personalului didactic si de cercetare se avizeaza de Consiliul
facultatii si se aproba de Senatul universitar.
(6) Numarul posturilor pentru personalul didactic auxiliar se stabileste de Senatul
universitar, în functie de bugetul si specificul institutiei, al facultatii, al programului de studii si
al departamentului. Nomenclatorul general de functii didactice auxiliare din învatamântul
superior, precum si nivelul studiilor cerute pentru aceste functii se elaboreaza de Ministerul
103
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Ministerul Muncii, Familiei si
Protectiei Sociale.
(7) Angajarea personalului didactic auxiliar si nedidactic se face prin concurs
organizat de facultate, potrivit legii.
(8) Atributiile personalului didactic auxiliar si nedidactic sunt stabilite în fisa
individuala a postului, avizata, dupa caz, de decan sau de directorul departamentului, aprobata de
rector si care constituie anexa la contractul individual de munca.
Art. 269. – (1) Norma universitara poate cuprinde:
a) activitati de predare;
b) activitati de seminar, proiecte de an, lucrari practice si de laborator;
c) îndrumare de proiecte, de lucrari de licenta, de absolvire, de practica pedagogica,
productiva si de cercetare stiintifica;
d) activitati didactice si de cercetare stiintifica, înscrise în planurile de învatamânt,
pentru învatamântul universitar de master, precum si îndrumarea elaborarii dizertatiei de master;
e) activitati didactice si de cercetare stiintifica, înscrise în planurile de învatamânt,
pentru învatamântul universitar de doctorat, precum si îndrumarea elaborarii tezelor de doctorat;
f) activitati didactice si de cercetare stiintifica la învatamântul postuniversitar;
g) conducerea activitatilor didactico-artistice sau sportive;
h) activitati de evaluare;
i) consultatii, îndrumarea cercurilor stiintifice studentesti, a studentilor în cadrul
sistemului de credite transferabile, participarea la consilii si în comisii în interesul
învatamântului;
j) tutorat.
(2) Norma didactica saptamânala în învatamântul superior se cuantifica în ore
conventionale.
(3) Norma didactica se stabileste conform planului de învatamânt si se calculeaza ca
norma medie saptamânala, indiferent de perioada anului universitar în care este efectuata. Norma
medie saptamânala se stabileste prin împartirea numarului de ore conventionale din fisa
individuala a postului la numarul de saptamâni înscris în planul de învatamânt pentru activitatea
didactica de predare si de seminarizare din întregul an universitar.
(4) Ora conventionala este ora didactica de seminar, de laborator, de lucrari practice
sau de activitati similare acestora, din învatamântul universitar de licenta.
(5) În învatamântul universitar de licenta, ora de curs reprezinta doua ore
conventionale.
(6) În învatamântul universitar de master si în învatamântul universitar de doctorat,
ora de curs reprezinta 2,5 ore conventionale, iar ora de seminar sau de activitati similare acesteia
reprezinta 1,5 ore conventionale.
(7) În cazul predarii integrale în limbi de circulatie internationala, la ciclurile de
licenta, master si doctorat, orele de curs, seminar sau alte activitati pot fi normate cu un
coeficient suplimentar de 1,25. Fac exceptie de la aceasta prevedere cadrele didactice care
predau o limba de circulatie internationala, pentru care se aplica prevederile alin. (4) si (5).
(8) Activitatile de evaluare prevazute la alin. (1) lit. (h), cuprinse în norma didactica,
se cuantifica în ore conventionale, printr-o metodologie aprobata de Senatul universitar, în
functie de profil si de specializare.
(9) Norma didactica saptamânala minima, calculata în ore conventionale, pentru
activitatile prevazute la alin. (1) lit. (a) - (f), se stabileste dupa cum urmeaza:
a) profesor universitar: 7 ore, dintre care cel putin 4 ore conventionale de curs;
b) conferentiar universitar: 8 ore, dintre care cel putin 4 ore conventionale de curs;
c) lector universitar/sef de lucrari: 10 ore, dintre care cel putin doua ore
conventionale de curs;
d) asistent universitar: 11 ore, cuprinzând activitati prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
104
(10) Prin exceptie, norma personalului didactic prevazut la alin. (9) lit. a) - c), care,
datorita specificului disciplinelor, nu are în structura postului ore de curs, se majoreaza cu 2 ore
conventionale. Norma personalului didactic care nu desfasoara activitati de cercetare stiintifica
sau echivalenta acesteia se poate majora, fara a depasi limita maximala de 16 ore conventionale
pe saptamâna. Aceste exceptii se aproba de Consiliul facultatii, la recomandarea sefului de
departament.
(11) În situatia în care norma didactica nu poate fi alcatuita conform alin. (9) si (10),
aceasta se completeaza cu activitati de cercetare stiintifica, la propunerea directorului de
departament, cu acordul Consiliului facultatii. Diminuarea normei didactice este de cel mult 1/2
din norma respectiva, iar ora de cercetare este echivalenta cu 0,5 ore conventionale. Cadrul
didactic îsi mentine calitatea de titular în functia didactica obtinuta prin concurs.
(12) Cadrele didactice titulare, a caror norma didactica nu poate fi constituita
conform prevederilor alin. (9) - (11), pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu norma
integrala de cercetare stiintifica, finantata în cadrul departamentului, mentinându-si calitatea de
titular în functia didactica obtinuta prin concurs. În aceasta perioada, cadrul didactic are
obligatiile personalului de cercetare din învatamântul superior.
(13) În limitele prevazute de prezentul articol, Senatul universitar stabileste,
diferentiat, norma universitara efectiva, în functie de domeniu, de specializare, de ponderea
disciplinelor în pregatirea de specialitate a studentilor si de dimensiunea formatiunilor de studiu.
(14) Norma didactica prevazuta la alin. (9) reprezinta limita minima privind normarea
activitatii didactice. Senatul universitar, în baza autonomiei universitare, poate mari norma
didactica saptamânala minima pe baza contractului individual de munca, cu respectarea
standardelor de asigurare a calitatii, fara a depasi 16 ore conventionale pe saptamâna.
(15) În departamente, unitati sau centre de cercetare si microproductie poate
functiona pe posturi distincte si personal de cercetare cu contract de munca pe perioada
determinata sau nedeterminata.
(16) Personalul de cercetare si de proiectare din învatamântul superior desfasoara
activitati specifice, stabilite în fisa individuala a postului de catre conducerea departamentului,
cu acordul persoanei în cauza.
(17) Personalul didactic auxiliar si nedidactic din învatamântul superior desfasoara
activitati specifice stabilite în fisa individuala a postului. Timpul saptamânal de lucru al acestuia
este identic cu cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare,
potrivit legii.
(18) Suma totala a orelor de munca dintr-o norma didactica sau de cercetare, realizata
prin cumularea ponderilor activitatilor prevazute la alin. (1), este de 40 de ore pe saptamâna.
(19) Personalul care exercita o functie de conducere în cadrul institutiei de
învatamânt superior sau de îndrumare si control în cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 30%, cu
aprobarea Senatului universitar.
Art. 270. – (1) Activitatile didactice care exced o norma didactica prevazuta la
art. 269 alin. (3) sunt remunerate în regim de plata cu ora. Pentru personalul titular, numarul
maxim de ore platite în regim de plata cu ora, indiferent de institutia la care se efectueaza, nu
poate depasi norma didactica minima. Activitatile de cercetare, altele decât cele din norma
proprie, sunt remunerate conform Cartei universitare. Contractul de cercetare stabileste atât
modalitatea de plata efectiva, cât si cuantumurile. Sustinerea de activitati de predare si cercetare
în alte institutii de învatamânt superior se poate face doar cu acordul Senatului universitar.
(2) Activitatile din granturi sau contractele de cercetare se remunereaza conform
deciziei directorului de grant, conform legii si prevederilor Cartei universitare.
(3) Profesorii si conferentiarii titulari sau directorii de granturi care timp de 6 ani
consecutivi au derulat granturi de cercetare si au functionat în aceeasi universitate, pot beneficia
105
de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, acestia beneficiaza de pâna la un salariu de baza, îsi
pastreaza calitatea de titular, dar sunt scutiti de efectuarea activitatilor din fisa postului.
(4) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în institutiile publice ale statului sau
desfasoara activitati specifice functiei publice în ministere sau alte organe de specialitate ale
statului pot desfasura activitati didactice aferente unei norme didactice.
Art. 271. – (1) Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la împlinirea vârstei
legale de pensionare, de 65 de ani.
(2) În învatamântul superior public se interzice ocuparea oricarei functii de conducere
sau de administrare, la orice nivel al universitatii, dupa pensionare. Mandatele functiilor de
conducere sau de administrare înceteaza de drept în cazul persoanelor care au îndeplinit vârsta
de pensionare.
(3) Senatul universitar, în baza criteriilor de performanta profesionala si a situatiei
financiare, poate decide continuarea activitatii unui cadru didactic sau de cercetare dupa
pensionare, în baza unui contract pe perioada determinata de un an, cu posibilitatea de prelungire
pâna la împlinirea vârstei de 70 de ani. Senatul universitar poate decide conferirea titlului de
profesor emerit, pentru excelenta didactica si de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta
de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi platite în regim de plata cu ora.
(4) Profesorii emeriti în institutiile de învatamânt superior particular si confesional
particular care le-au acordat titlul de profesor emerit, pot continua activitatea cu norma de baza
la institutia de învatamânt superior respectiva.
(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplica cadrelor didactice
care beneficiaza de prevederile alin. (3).
Art. 272. – (1) Doctoranzii cu frecventa sunt încadrati de catre universitatile de
cercetare avansata si educatie ca asistenti de cercetare sau asistenti universitari pe perioada
determinata. De regula, în aceste cazuri, norma didactica este redusa cu 50%, cu acordul
doctorandului. Atributiile lor sunt stabilite de Senatul universitar.
(2) Doctoranzii cu frecventa beneficiaza de toate drepturile asistentilor de cercetare
sau asistentilor universitari, inclusiv de vechimea în munca.
(3) Cercetatorii post-doctorat sunt încadrati de catre universitati ca cercetatori cu
contract de munca pe perioada determinata.
Art. 273. – (1) Prin personal didactic si de cercetare, în sensul prezentei legi, se
întelege personalul care detine, în mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare
prevazute de prezenta lege, care apartine unei institutii de învatamânt superior si care desfasoara
activitati directe cu studentii, în domeniul educatiei si al cercetarii stiintifice.
(2) În raport cu relatiile de munca stabilite cu institutia de învatamânt superior,
personalul didactic poate fi: titular sau asociat. În raport cu participarea la procesul didactic si cu
gradul de pregatire profesionala, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal
didactic auxiliar. În raport cu disciplina de învatamânt, personalul didactic poate fi titular sau
asociat al cursului respectiv.
(3) Prin personal didactic titular se întelege personalul didactic care ocupa o functie
didactica într-o universitate, obtinuta prin concurs, pe o perioada nedeterminata, în conditiile
legii. Salariatul opteaza unde are functia de baza. Personal didactic titular este si personalul
didactic care beneficiaza de rezervare de post, în conditiile legii. Cadrele didactice si de
cercetare angajate pe perioada determinata au statut de cadru didactic si de cercetare asociat.
(4) Calitatea de titular exista numai în raport cu o singura institutie de învatamânt
superior; când un cadru didactic desfasoara activitati didactice sau de cercetare stiintifica în mai
multe institutii de învatamânt superior, calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în
celelalte, calitatea este de cadru didactic sau de cercetator asociat. Institutia de învatamânt
106
superior în care cadrul didactic este titular are obligatia de a pastra si gestiona, potrivit legii,
cartea de munca sau registrul angajatilor, cu specificatia calitatii de titular.
(5) Personalului din universitati, încadrat pe functii de cercetator stiintific, i se aplica
prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.
(6) În cazul desfiintarii unei unitati de învatamânt superior, personalul astfel
disponibilizat beneficiaza de salarii compensatorii conform legislatiei în vigoare.
Art. 274. – Formatiunile de studiu si dimensiunile acestora se stabilesc de catre
senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, în concordanta cu programul si
ciclul de studii, propuse de ARACIS si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului.
Sectiunea a 2-a
Ocuparea functiilor didactice si a posturilor didactice
Art. 275. – Ocuparea posturilor didactice, evaluarea, motivarea, formarea continua si
concedierea personalului didactic si de cercetare este de competenta universitatilor, în baza
legislatiei în vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si a Cartei universitare.
Art. 276. – (1) Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, dupa intrarea
în vigoare a prezentei legi, pe perioada determinata sau pe perioada nedeterminata.
(2) Angajarea pe durata nedeterminata se poate face numai prin concurs public,
organizat de institutia de învatamânt superior.
(3) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot participa cetateni români
sau straini, fara nicio discriminare, în conditiile legii.
(4) Durata unei perioade determinate este de maximum 3 ani.
(5) Contractul de angajare pe perioada determinata încheiat între universitate si
membri ai personalului didactic si de cercetare poate fi prelungit, în functie de rezultatele
profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de Senatul universitar, precum si în
functie de nevoile de angajare si de resursele financiare ale institutiei, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare. Personalul didactic, angajat pe perioada determinata, este personal
didactic asociat.
Art. 277. – (1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va
fi stabilita prin hotarâre a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului la propunerea CNATDCU. Universitatile au obligatia ca toate posturile scoase la
concurs sa fie postate pe pagina web a universitatilor, însotite de programa aferenta concursului,
cu cel putin doua luni înainte de concurs.
(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau functie didactica, cerintele minime
pentru prezentarea la concurs, modul de organizare si de desfasurare a concursului, de
solutionare a contestatiilor, conflictele de interese si incompatibilitatile, în vederea asigurarii
calitatii, a respectarii eticii universitare si a legislatiei în vigoare.
(3) Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de catre persoane
dovedite ca au plagiat. Se anuleaza concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent de
momentul la care s-a dovedit ca o persoana a plagiat. În termen de 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului va elabora un
proiect de lege privind plagiatul în învatamânt si cercetare.
(4) Dupa intrarea în vigoare a prezentei legi, se interzice ocuparea oricarui post de
conducere, în cadrul aceleiasi facultati, de catre: sot, sotie, rude si afini, pâna la gradul
al III-lea, inclusiv.
107
(5) Încalcarea prevederilor alin. (2)-(4) duce la invalidarea concursului si la
penalizarea celor vinovati pe baza metodologiei prevazute la alin. (1).
Art. 278. – (1) Posturile didactice rezervate, vacante ori temporar vacante sunt
acoperite cu prioritate de personalul didactic titular al institutiei ori de personalul didactic
asociat, prin plata cu ora, conform prezentei legi.
(2) Angajarea specialistilor cu valoare stiintifica recunoscuta în domeniu, prin
inventii, inovatii, premii, publicatii stiintifice, din tara sau din strainatate, în calitate de profesori
sau conferentiari asociati invitati, se avizeaza de consiliul departamentului si se aproba de
Consiliul facultatii.
(3) Functiile si gradele de cercetator stiintific în reteaua învatamântului superior se
obtin potrivit reglementarilor legale în vigoare.
Art. 279. – (1) În baza metodologiei-cadru elaborate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si a legislatiei în vigoare, universitatile îsi stabilesc
metodologia proprie de conferire a titlurilor si de ocupare a posturilor didactice si de cercetare,
care este aprobata de catre Senatul universitar.
(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de Senatul universitar, iar încadrarea pe
post se face începând cu prima zi a semestrului urmator concursului.
Art. 280. – (1) Sefii departamentelor, decanii facultatilor si rectorul raspund în fata
Senatului universitar pentru buna desfasurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în
conditiile respectarii normelor de calitate, de etica universitara si a legislatiei în vigoare.
(2) În conditiile constatarii unor nereguli, Senatul universitar poate aplica sanctiuni
specificate în metodologia proprie, mergând pâna la demiterea decanilor sau a rectorului.
Art. 281. – (1) Universitatile raspund public de modul de ocupare a posturilor
didactice si de cercetare.
(2) În cazul constatarii nerespectarii prevederilor legale în procedura de ocupare a
posturilor didactice si de cercetare, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
poate aplica sanctiuni prevazute de prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de
Etica si Management Universitar.
(3) În cazul în care instantele de judecata constata încalcarea procedurilor de
desfasurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice si de cercetare din universitati,
acesta se reia.
Art. 282. – (1) Pentru ocuparea functiei didactice de asistent universitar se cere
detinerea titlului de doctor în stiinta sau obtinerea statutului de student doctorand la zi, precum si
îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, aprobate de Senatul universitar, fara
impunerea unor conditii de vechime.
(2) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de lector universitar/sef de lucrari
sunt urmatoarele:
a) absolvirea cu diploma a studiilor universitare de master sau cu diploma echivalenta
acesteia, în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la concurs în cadrul institutiei de
învatamânt superior;
b) detinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la
concurs în cadrul institutiei de învatamânt superior;
c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, aprobate de Senatul
universitar;
d) pentru candidatii care provin din învatamântul superior sau din cercetare stiintifica
nu se impun conditii de vechime;
108
e) pentru candidatii care provin din afara învatamântului superior sau a cercetarii
stiintifice, îndeplinirea conditiilor prevazute la lit. a) - c) si a altor cerinte aprobate de Senatul
universitar.
(3) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de conferentiar universitar sunt
urmatoarele:
a) detinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la
concurs în cadrul institutiei de învatamânt superior;
b) pentru candidatii care provin din învatamântul superior sau din cercetare stiintifica
nu se impun conditii de vechime;
c) pentru candidatii care provin din afara învatamântului superior sau a cercetarii
stiintifice, îndeplinirea si a altor cerinte aprobate de Senatul universitar;
d) îndeplinirea standardelor nationale pentru atestarea functiei de conferentiar
universitar, standarde aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, la propunerea CNATDCU si a institutiilor de învatamânt superior;
e) îndeplinirea altor cerinte de ocupare a posturilor stabilite de institutia de
învatamânt superior prin standardele proprii, aprobate de Senatul universitar.
(4) Cadrele didactice si de cercetare universitare sau cercetatorii stiintifici principali
cu minimum functia didactica de lector/sef de lucrari, respectiv cercetator stiintific principal
gradul III, care doresc sa acceada la functia didactica de profesor universitar, trebuie sa obtina un
atestat de abilitare a capacitatilor si performantelor didactice si de cercetare.
(5) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sunt
urmatoarele:
a) detinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la
concurs în cadrul institutiei de învatamânt superior;
b) detinerea atestatului de abilitare pentru participarea la un concurs public de
ocupare a unui post de profesor universitar;
c) îndeplinirea standardelor nationale pentru atestarea functiei de profesor universitar,
standarde aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la
propunerea CNATDCU si a institutiilor de învatamânt superior;
d) îndeplinirea altor cerinte de ocupare a posturilor stabilite de institutia de
învatamânt superior prin standardele proprii, aprobate de Senatul universitar;
e) pentru ocuparea functiei de profesor conducator de doctorat este necesara
obtinerea atestatului de abilitare, conform normelor si standardelor aprobate prin ordin de
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la propunerea CNATDCU.
(6) În învatamântul superior medical, candidatii la concursul pentru ocuparea
postului de asistent universitar trebuie sa aiba cel putin titlul de medic rezident cu o vechime de
minimum 3 ani în specialitatea postului. Fac exceptie posturile de la disciplinele care nu au
corespondent în reteaua Ministerului Sanatatii.
(7) În învatamântul superior medical, la disciplinele cu corespondenta în reteaua
Ministerului Sanatatii, candidatii la concursul pentru ocuparea posturilor de sef de lucrari, de
conferentiar si de profesor universitar trebuie sa aiba si titlul de medic specialist.
Sectiunea a 3-a
Evaluarea calitatii cadrelor didactice
Art. 283. – (1) Datele si informatiile privind situatia profesionala a personalului
didactic si de cercetare si a celui tehnic-administrativ se consemneaza într-o fisa personala de
serviciu. Accesul la fisa personala de serviciu este permis numai persoanei în cauza, titularului
serviciului de resurse umane si conducatorului institutiei de învatamânt superior.
(2) Fisele de post individualizate se încadreaza la nivel de departament în statul de
functii al departamentului. Statul de functii constituie documentul legal în baza caruia se face
salarizarea lunara a fiecarui membru al personalului didactic si de cercetare.
109
Art. 284. – (1) Rezultatele si performantele activitatilor didactice si de cercetare ale
personalului didactic si de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de
maximum 5 ani. Aceasta evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobata si aplicata
de catre Senatul universitar.
(2) Evaluarea de catre studenti a prestatiei cadrelor didactice este obligatorie.
Rezultatele evaluarilor sunt informatii publice.
Sectiunea a 4-a
Drepturi si obligatii ale personalului didactic
Art. 285. – (1) Personalul din învatamântul superior are drepturi si îndatoriri care
decurg din Carta universitara, din codul de etica universitara, din contractul individual de munca,
precum si din legislatia în vigoare.
(2) Protectia drepturilor salariatilor, precum si a drepturilor de proprietate intelectuala
asupra creatiei stiintifice, culturale sau artistice este garantata si se asigura în conformitate cu
prevederile Cartei universitare si cu legislatia specifica în vigoare.
(3) Membrilor comunitatii universitare le este garantata libertatea academica. În baza
acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spatiul universitar si au libertatea de predare,
de cercetare si de creatie, în conformitate cu criteriile de calitate academica.
(4) Personalul didactic si de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume
sau opere de arta, fara restrictii ale libertatii academice.
(5) Inovatiile, inventiile sau patentele care au fost realizate în laboratoarele
universitatii si cu materiale ce apartin institutiei de învatamânt superior sunt considerate ca
proprietate a autorului sau autorilor si a institutiei de învatamânt superior. Drepturile de
proprietate sunt partajate conform prevederilor Cartei universitare si legislatiei în vigoare.
(6) Personalul didactic are dreptul sa faca parte din asociatii si organizatii sindicale,
profesionale si culturale, nationale si internationale, precum si din organizatii politice legal
constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(7) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din învatamânt, alese în Parlament,
numite în Guvern sau îndeplinind functii de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al
Presedintiei, al Guvernului si în Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
precum si cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a
postului didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste functii. Pe toata durata mandatului sau a
numirii, cadrele didactice pot cumula aceste functii cu activitatea didactica.
(8) Prevederile alin. (7) se aplica si cadrelor didactice titulare pe un post didactic din
învatamânt care îndeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al
consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute în functii de
conducere, de îndrumare si de control în sistemul de învatamânt, de cultura, de tineret si de
sport. De aceleasi drepturi beneficiaza si personalul de conducere si de specialitate de la casa
corpului didactic, precum si cadrele didactice titulare pe un post didactic din învatamânt numite
ca personal de conducere sau în functii de specialitate specifice la comisiile si agentiile din
subordinea Presedintiei, a Parlamentului sau a Guvernului.
(9) De prevederile alin. (7) beneficiaza si personalul didactic trimis în strainatate cu
misiuni de stat, cel care lucreaza în organisme internationale, precum si însotitorii acestora, daca
sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din învatamânt.
(10) Personalului didactic titular pe un post didactic din învatamânt, solicitat în
strainatate pentru predare, cercetare, activitate artistica sau sportiva, pe baza de contract, ca
urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale ori
trimis pentru specializare, i se rezerva postul didactic, pentru perioada respectiva.
110
(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din învatamânt, care, din proprie
initiativa solicita sa se specializeze sau sa participe la cercetare stiintifica în tara sau în
strainatate, are dreptul la concedii fara plata. Durata totala a acestora nu poate depasi 3 ani
într-un interval de 7 ani. Aprobarile în aceste situatii sunt de competenta conducerii institutiei de
învatamânt superior sau, dupa caz, a consiliului de administratie, daca se face dovada activitatii
respective.
(12) Personalul didactic titular pe un post didactic din învatamânt poate beneficia de
concediu fara plata pe timp de un an universitar, o data la 10 ani, cu aprobarea institutiei de
învatamânt superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectiva.
(13) Perioada de rezervare a postului didactic se considera vechime în învatamânt.
(14) Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel:
a) concediul anual cu plata, în perioada vacantelor universitare, cu o durata de cel
putin 62 de zile lucratoare; în cazuri bine justificate, conducerea institutiei de învatamânt poate
întrerupe concediul legal, persoanele în cauza urmând a fi remunerate pentru munca depusa;
normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului împreuna cu reprezentantii organizatiilor sindicale
reprezentative la nivel de ramura a învatamântului;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru didactic se
stabilesc de catre Senatul universitar, în functie de interesul învatamântului si al celui în cauza.
(15) Institutiile de învatamânt superior pot asigura, integral sau partial, din surse
proprii, transportul si cazarea cadrelor didactice care domiciliaza în alte localitati.
(16) Personalul din învatamânt beneficiaza de asistenta medicala în cabinete medicale
si psihologice, în policlinici si unitati spitalicesti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(17) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activitatii didactice, cu rezervarea
postului sau a catedrei, pentru cresterea si îngrijirea copilului în vârsta de pâna la 2 ani, respectiv
3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre parinti sau sustinatorii legali.
Art. 286. – Cadrele didactice si studentii sunt protejati în spatiul universitar de
autoritatile responsabile cu ordinea publica. Protectia se asigura împotriva persoanei sau
grupului de persoane care aduc atingere demnitatii umane si profesionale a cadrelor didactice
sau care împiedica exercitarea drepturilor si a obligatiilor sale. Protectia este solicitata de
persoana autorizata prin Carta universitara.
Sectiunea a 5-a
Distinctii
Art. 287. – (1) Personalul didactic din învatamântul superior beneficiaza de gradatie
de merit, acordata prin concurs. Aceasta gradatie se acorda pentru 16% din posturile didactice
existente la nivelul institutiei de învatamânt superior si reprezinta 25% din salariul de baza.
Gradatia de merit se acorda pe o perioada de 5 ani.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic sunt:
a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acorda
personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control din învatamântul preuniversitar;
b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acorda
personalului didactic, de conducere si de cercetare din învatamântul superior;
c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acorda cadrelor
didactice pensionabile, cu activitate deosebita în educatie si formare profesionala.
Sectiunea a 6-a
Sanctiuni
111
Art. 288. – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum si cel de
conducere, de îndrumare si de control din învatamânt raspund disciplinar pentru încalcarea
îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru încalcarea
normelor de comportare care dauneaza interesului învatamântului si prestigiului
unitatii/institutiei.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic si de cercetare
sunt urmatoarele:
a) observatie scrisa;
b) avertisment scris;
c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de
conducere, de îndrumare si de control;
d) suspendarea, pe o perioada determinata de timp, a dreptului de înscriere la un
concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de
îndrumare si de control, ca membru în comisii de doctorat, masterat sau de licenta;
e) destituirea din functia de conducere din învatamânt;
f) desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Art. 289. – (1) În institutiile de învatamânt superior, propunerea de sanctionare se
face de catre seful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproductie, de
catre decan sau rector, sau de cel putin 2/3 din numarul total al membrilor departamentului,
Consiliului facultatii sau Senatului universitar, dupa caz. Acestia se autosesizeaza în cazul unei
abateri constatate direct sau în urma unei sesizari primite.
(2) Decanul, rectorul sau Senatul universitar, dupa caz, pun în aplicare sanctiunile
disciplinare.
(3) În învatamântul superior, sanctiunile se comunica, în scris, personalului didactic,
personalului de cercetare si personalului didactic auxiliar din subordine, de catre serviciul de
resurse umane al institutiei.
Art. 290. – (1) Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa efectuarea cercetarii
faptei sesizate, audierea celui în cauza si verificarea sustinerilor facute de acesta în aparare.
(2) Pentru investigarea abaterilor savârsite de personalul didactic, personalul din
cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiza formate din 3-5 membri,
cadre didactice care au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea si un
reprezentant al organizatiei sindicale.
(3) Comisiile de analiza sunt numite, dupa caz, de:
a) rector, cu aprobarea Senatului universitar;
b) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru personalul de
conducere al institutiilor de învatamânt superior si pentru rezolvarea contestatiilor privind
deciziile senatelor universitare.
(4) Pe lânga Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului functioneaza
Consiliul de Etica si Management Universitar, pe baza unui regulament aprobat prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care adopta sanctiuni legate de
încalcarea grava a eticii profesionale si a normelor universitare.
Art. 291. – Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, de cercetare si didactic
auxiliar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Masurile pentru recuperarea pagubelor si a
prejudiciilor se iau potrivit legislatiei muncii.
Art. 292. – În cazul în care cel sanctionat nu a mai savârsit abateri disciplinare în
cursul unui an de la aplicarea sanctiunii, îmbunatatindu-si activitatea si comportamentul,
112
autoritatea care a aplicat sanctiunea poate dispune ridicarea si radierea sanctiunii, facându-se
mentiunea corespunzatoare în statul personal de serviciu al celui în cauza.
Art. 293. – (1) Orice persoana poate sesiza unitatea/institutia de învatamânt cu
privire la savârsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinara. Sesizarea se face în scris si
se înregistreaza la registratura unitatii/institutiei de învatamânt.
(2) Dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecatoresti este
garantat.
Sectiunea a 7-a
Salarizarea personalului didactic si de cercetare
Art. 294. – Salarizarea personalului didactic si de cercetare se face conform
legislatiei în vigoare si hotarârilor Senatului universitar.
T I T L U L V
ÎNVATAREA PE TOT PARCURSUL VIETII
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 295. – (1) Prezentul titlu reglementeaza cadrul general si integrator al învatarii
pe tot parcursul vietii în România.
(2) Educatia permanenta reprezinta totalitatea activitatilor de învatare realizate de
fiecare persoana pe parcursul vietii în contexte formale, non-formale si informale, în scopul
formarii sau dezvoltarii competentelor dintr-o multipla perspectiva: personala, civica, sociala sau
ocupationala.
(3) Învatarea pe tot parcursul vietii cuprinde educatia timpurie, învatamântul
preuniversitar, învatamântul superior, educatia si formarea profesionala continua a adultilor.
Art. 296. – (1) Finalitatile principale ale învatarii pe tot parcursul vietii vizeaza
dezvoltarea plenara a persoanei si dezvoltarea durabila a societatii.
(2) Învatarea pe tot parcursul vietii se centreaza pe formarea si dezvoltarea
competentelor cheie si a competentelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificari.
Art. 297. – (1) Învatarea pe tot parcursul vietii se realizeaza în contexte de învatare
formale, non-formale si informale.
(2) Învatarea în context formal reprezinta o învatare organizata si structurata, care se
realizeaza într-un cadru institutionalizat si se fundamenteaza pe o proiectare didactica explicita.
Acest tip de învatare are asociate obiective, durate si resurse, depinde de vointa celui care învata
si se finalizeaza cu certificarea institutionalizata a cunostintelor si competentelor dobândite.
(3) Învatarea în contexte non-formale este considerata ca fiind învatarea integrata în
cadrul unor activitati planificate, cu obiective de învatare, care nu urmeaza în mod explicit un
curriculum si poate diferi ca durata. Acest tip de învatare depinde de intentia celui care învata si
nu conduce în mod automat la certificarea cunostintelor si competentelor dobândite.
(4) Învatarea în contexte informale reprezinta rezultatul unor activitati zilnice legate
de munca, mediul familial, timpul liber si nu este organizata sau structurata din punct de vedere
al obiectivelor, duratei sau sprijinului pentru învatare. Acest tip de învatare nu este dependent de
113
intentia celui care învata si nu conduce în mod automat la certificarea cunostintelor si
competentelor dobândite.
(5) Certificarea cunostintelor si competentelor dobândite în contexte non-formale si
informale poate fi facuta de organisme abilitate în acest sens, în conditiile legii.
Art. 298. – (1) Institutiile sau organizatiile în care se realizeaza învatarea în contexte
formale sunt: unitati si institutii de învatamânt preuniversitar si superior, centre de educatie si
formare profesionala din subordinea ministerelor sau a autoritatilor publice locale, furnizori
publici si privati de educatie si formare profesionala autorizati/acreditati, în conditiile legii,
organizatii nonguvernamentale sau guvernamentale care ofera programe autorizate, în conditiile
legii, angajatori care ofera programe de formare profesionala propriilor angajati.
(2) Institutiile sau organizatiile în care se realizeaza învatarea în contexte
non-formale sunt: institutiile si organizatiile prevazute la alin. (1), precum si prin: centre de
îngrijire si protectie a copilului, palate si cluburi ale elevilor, la locul de munca, institutii
culturale: muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case
de cultura si prin asociatii profesionale, culturale, sindicate, organizatii nonguvernamentale.
(3) Institutiile sau organizatiile în care se realizeaza învatarea în contexte informale
sunt: institutiile si organizatiile prevazute la alin. (1) si (2). Învatarea informala este, adesea,
neintentionata si neconstientizata si se poate produce atunci când copiii, tinerii si adultii
desfasoara activitati în familie, la locul de munca, în comunitate, când se întâlnesc cu prietenii,
când se angajeaza în activitati de voluntariat, sportive sau culturale, când practica un hobby,
când citesc o carte sau se informeaza prin mass-media sau prin internet.
Art. 299. – (1) Organizarea si functionarea învatamântului preuniversitar este
reglementata la titlul II din prezenta lege.
(2) Organizarea si functionarea învatamântului superior este reglementata la titlul III
din prezenta lege.
(3) Organizarea si functionarea formarii profesionale a adultilor este reglementata de
legislatia referitoare la formarea profesionala continua a adultilor si ucenicia la locul de munca.
Art. 300. – Statul garanteaza si sustine, inclusiv financiar, accesul la educatie si
formare profesionala continua pentru:
a) tinerii si adultii care nu au finalizat învatamântul obligatoriu;
b) tinerii care au parasit sistemul de educatie înainte de a obtine o calificare
profesionala si nu sunt cuprinsi în nicio forma de educatie sau formare profesionala;
c) absolventii de învatamânt non-profesional sau cei care au absolvit studiile
învatamântului liceal sau învatamântului superior în domenii si calificari redundante sau
nerelevante pe piata fortei de munca;
d) persoanele cu cerinte educationale speciale;
e) tinerii si adultii care revin în tara dupa o perioada de munca în strainatate;
f) tinerii si adultii rezidenti în comunitati dezavantajate economic si social;
g) angajatii de peste 40 de ani cu nivel scazut de educatie, rezidenti în mediul urban
si în mediul rural, cu calificare redusa sau necalificati;
h) elevii cu risc major de esec scolar;
i) toti cetatenii care doresc sa urmeze programe de educatie permanenta.
Art. 301. – Finantarea învatarii pe tot parcursul vietii se realizeaza prin fonduri
publice si private pe baza parteneriatului public-privat, prin finantare si cofinantare din partea
angajatorilor, organizatiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe
europene, prin conturi de educatie permanenta si prin contributia beneficiarilor.
114
CAPITOLUL II
RESPONSABILITATI REFERITOARE LA ÎNVATAREA
PE TOT PARCURSUL VIETII
Art. 302. – Statul îsi exercita atributiile în domeniul învatarii pe tot parcursul vietii
prin intermediul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Parlamentului,
Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerului Culturii si
Patrimoniului National, Ministerului Sanatatii, precum si Ministerului Administratiei si
Internelor.
Art. 303. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are ca atributii
principale, în domeniul învatarii pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea strategiilor si politicilor nationale în domeniul educatiei, al formarii
profesionale, al cercetarii, tineretului si sportului;
b) elaborarea reglementarilor referitoare la organizarea si functionarea sistemului de
educatie din România;
c) monitorizarea, evaluarea si controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a
functionarii sistemului educational si a furnizorilor de educatie;
d) stabilirea mecanismelor si a metodologiilor de validare si recunoastere a
rezultatelor învatarii;
e) elaborarea, împreuna cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National, a politicilor
în domeniul educatiei non-profesionale a adultilor si vârstnicilor;
f) alte atributii, asa cum apar ele specificate în legislatia sectoriala, referitoare la
educatie si formare.
Art. 304. – Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale are ca atributii
principale, în domeniul învatarii pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea, împreuna cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a
politicilor si a strategiilor nationale privind formarea profesionala a adultilor;
b) reglementarea formarii profesionale la locul de munca si a formarii profesionale
prin ucenicie la locul de munca;
c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea si controlarea directa sau prin organisme
abilitate a furnizorilor de educatie, altii decât cei din cadrul sistemului national de învatamânt;
d) alte atributii prevazute de legislatia sectoriala referitoare la educatie si formare.
Art. 305. – Ministerul Culturii si Patrimoniului National are ca atributii principale, în
domeniul învatarii pe tot parcursul vietii:
a) stimularea cresterii gradului de acces si de participare a publicului la cultura;
b) propunerea si promovarea parteneriatelor cu autoritatile administratiei publice
locale si cu structurile societatii civile pentru diversificarea, modernizarea si optimizarea
serviciilor publice oferite de institutiile si asezamintele de cultura, în vederea satisfacerii
necesitatilor culturale si educative ale publicului;
c) promovarea recunoasterii competentelor profesionale, respectiv garantarea
drepturilor si a intereselor creatorilor, artistilor si specialistilor din domeniul culturii;
d) alte atributii prevazute de legislatia sectoriala referitoare la educatie si formare.
Art. 306. – (1) Ministerele si autoritatile centrale pot avea responsabilitati în
domeniul educatiei si formarii pentru profesiile reglementate prin legi speciale.
(2) Formarea continua a personalului din institutiile publice de aparare, ordine
publica si securitate nationala se reglementeaza, în sensul prezentei legi, prin ordine si
instructiuni proprii emise de catre conducatorii acestora.
115
Art. 307. – (1) Se constituie Autoritatea Nationala pentru Calificari prin
reorganizarea Consiliului National al Calificarilor si Formarii Profesionale a Adultilor.
(2) Autoritatea Nationala pentru Calificari elaboreaza Cadrul national al calificarilor
pe baza Cadrului european al calificarilor, gestioneaza Registrul national al calificarilor si
Registrul National al Furnizorilor de Formare Profesionala a Adultilor. Autoritatea Nationala
pentru Calificari coordoneaza autorizarea furnizorilor de formare profesionala continua la nivel
national, coordoneaza sistemul de asigurare a calitatii în formarea profesionala continua si
activitatile comitetelor sectoriale.
(3) Autoritatea Nationala pentru Calificari este coordonata de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului. Structura, organizarea si functionarea acesteia se stabilesc
prin hotarâre a Guvernului.
Art. 308. – (1) Cadrul national al calificarilor este un instrument pentru clasificarea
calificarilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de
învatare atinse, al carui scop este integrarea si coordonarea subsistemelor nationale de calificari
si îmbunatatirea transparentei, accesului, progresului si calitatii calificarilor în raport cu piata
muncii si societatea civila.
(2) Implementarea Cadrului national al calificarilor vizeaza sistemul national de
calificari obtinute în învatamântul secundar general, în învatamântul profesional si tehnic, în
formarea profesionala continua, în ucenicie, în învatamântul superior, atât în contexte formale,
cât si informale si non-formale din perspectiva învatarii pe tot parcursul vietii.
(3) Cadrul national al calificarilor permite recunoasterea, masurarea si relationarea
tuturor rezultatelor învatarii dobândite în contexte de învatare formale, non-formale si informale
si asigura coerenta calificarilor si a titlurilor certificate. Existenta unui cadru national al
calificarilor contribuie la evitarea duplicarii si suprapunerii calificarilor, îi ajuta pe cei ce învata
sa ia decizii în cunostinta de cauza privind planificarea carierei si faciliteaza evolutia
profesionala, în perspectiva învatarii pe tot parcursul vietii.
(4) Cadrul national al calificarilor contribuie la asigurarea calitatii sistemului de
formare profesionala pentru ca se bazeaza pe standarde nationale folosite atât la formarea, cât si
la evaluarea de competente, indiferent de contextul în care acestea au fost dobândite.
Art. 309. – (1) Autoritatea Nationala pentru Calificari evalueaza si certifica
evaluatorii de competente profesionale, evaluatorii de evaluatori si evaluatorii externi.
(2) Criteriile si procedurile de evaluare si certificare a evaluatorilor de competente
profesionale, a evaluatorilor de evaluatori si a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele
metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
(3) Autoritatea Nationala pentru Calificari întocmeste Registrul national al
evaluatorilor de competente profesionale, evaluatorilor de evaluatori si evaluatorilor externi
certificati.
(4) Autoritatea Nationala pentru Calificari acrediteaza centrele de evaluare si
organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.
Art. 310. – (1) Centrele comunitare de învatare permanenta se înfiinteaza de catre
autoritatile administratiei publice locale în parteneriat cu furnizorii de educatie si formare.
Acestea au rolul de a implementa politicile si strategiile în domeniul învatarii pe tot parcursul
vietii la nivelul comunitatii.
(2) Unitatile si institutiile de învatamânt de sine statator sau în parteneriat cu
autoritatile locale si alte institutii si organisme publice si private: case de cultura, furnizori de
formare continua, parteneri sociali, organizatii nonguvernamentale etc., pot organiza la nivel
local centre comunitare de învatare permanenta pe baza unor oferte de servicii educationale
adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri tinta interesate.
116
(3) Finantarea centrelor comunitare de învatare permanenta se face din fonduri
publice si private, în conditiile legii. Toate veniturile obtinute de centrele comunitare de învatare
permanenta ramân la dispozitia acestora.
Art. 311. – (1) Atributiile centrelor comunitare de învatare permanenta la nivel local
sunt urmatoarele:
a) realizeaza studii si analize privind nevoia de educatie si formare profesionala la
nivel local;
b) elaboreaza planuri locale de interventie în domeniul educatiei permanente;
c) ofera servicii educationale pentru copii, tineri si adulti prin:
(i) programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competentelor
cheie, inclusiv programe educationale de tip „A doua sansa” sau programe de tip „zone de
educatie prioritara” pentru tinerii si adultii care au parasit timpuriu sistemul de educatie sau care
nu detin o calificare profesionala;
(ii) programe pentru validarea rezultatelor învatarii non-formale si informale;
(iii) programe de dezvoltare a competentelor profesionale pentru
calificare/recalificare, reconversie profesionala, perfectionare, specializare si initiere
profesionala;
(iv) programe de educatie antreprenoriala;
(v) programe de dezvoltare personala sau de timp liber;
(vi) organizarea de activitati de promovare a participarii la învatarea permanenta
a tuturor membrilor comunitatii;
d) ofera servicii de informare, orientare si consiliere privind:
(i) accesul la programe de educatie si formare profesionala;
(ii) validarea rezultatelor învatarii non-formale si informale;
(iii) pregatirea în vederea ocuparii unui loc de munca;
e) ofera servicii de evaluare si certificare a rezultatelor învatarii non-formale si
informale;
f) asigura accesul membrilor comunitatii la mijloace moderne de informare si
comunicare;
g) promoveaza parteneriatul cu mediul economic;
h) implementeaza instrumentele dezvoltate Ia nivel european, Europass si Youthpass,
pasaportul lingvistic, precum si portofoliul de educatie permanenta;
i) gestioneaza informatii cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile
centrului.
(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodica, organizare si functionare a centrele
comunitare de învatare permanenta se aproba prin hotarâre a Guvernului.
Art. 312. – (1) În contextul prezentei legi, termenii referitori la procesele de
identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor învatarii se definesc dupa cum urmeaza:
a) rezultatele învatarii - reprezinta ceea ce o persoana cunoaste, întelege si este
capabila sa faca la finalizarea procesului de învatare si care sunt definite sub forma de
cunostinte, abilitati si competente;
b) identificarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care indivizii, singuri
sau cu sprijinul personalului specializat, devin constienti de competentele pe care le detin;
c) evaluarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se stabileste faptul
ca o persoana a dobândit anumite cunostinte, abilitati si competente;
d) validarea rezultatelor învatarii - reprezinta procesul prin care se confirma ca
rezultatele învatarii evaluate, dobândite de o persoana, corespund cerintelor specifice pentru o
unitate de rezultate ale învatarii sau o calificare;
117
e) certificarea rezultatelor învatarii - reprezinta procesul prin care se confirma în mod
formal rezultatele învatarii dobândite de persoana care învata în diferite contexte, în urma unui
proces de evaluare. Ea se finalizeaza printr-o diploma sau certificat.
(2) Recunoasterea rezultatelor învatarii reprezinta procesul de atestare a rezultatelor
învatarii validate si certificate prin acordarea de unitati de rezultate ale învatarii sau de calificari.
(3) Identificarea, evaluarea si recunoasterea rezultatelor învatarii în contexte
non-formale si informale se realizeaza pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale si
Autoritatea Nationala pentru Calificari si se aproba prin hotarâre a Guvernului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza metodologia
de recunoastere a rezultatelor învatarii în contexte non-formale si informale a cadrelor didactice
si de echivalare a acestora în credite pentru educatie si formare profesionala.
Art. 313. – (1) Serviciile de identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor
învatarii pot fi oferite de institutii publice sau private autorizate în acest sens.
(2) Diplomele si certificatele acordate de institutiile autorizate în urma evaluarii
rezultatelor învatarii în contexte non-formale si informale produc aceleasi efecte ca si celelalte
modalitati de evaluare si certificare a cunostintelor si competentelor din sistemul formal de
educatie si formare profesionala în vederea ocuparii unui loc de munca sau continuarii educatiei
si formarii profesionale în sistemele formale.
(3) Rezultatele învatarii în contexte non-formale si informale pot fi recunoscute
explicit prin evaluari în centre de evaluare si certificare a competentelor sau implicit prin
finalizarea unui program formal de studii.
Art. 314. – (1) Programele de formare profesionala initiala si continua, precum si
sistemele de evaluare a rezultatelor învatarii în contexte non-formale si informale vor respecta
asigurarea mobilitatii ocupationale pe orizontala si pe verticala prin utilizarea sistemului de
credite transferabile pentru educatie si formare profesionala.
(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaboreaza de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale,
Ministerul Culturii si Patrimoniului National si Autoritatea Nationala pentru Calificari si se
aproba prin hotarâre a Guvernului.
(3) Rezultatele învatarii si creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte
formale sau ca urmare a evaluarii rezultatelor învatarii non-formale si informale sunt transferate
si integrate în programul de formare profesionala pe care îl urmeaza persoana care învata.
Art. 315. – (1) Persoanele care doresc sa fie evaluate în vederea recunoasterii
competentelor profesionale obtinute în alte contexte de învatare decât cele formale se adreseaza
unui centru de evaluare acreditat pentru ocupatia sau calificarea respectiva.
(2) În functie de procesul de evaluare desfasurat, centrul de evaluare acreditat
elibereaza urmatoarele tipuri de certificate cu recunoastere nationala:
a) certificat de calificare - se elibereaza în cazul în care candidatul a fost declarat
competent pentru toate competentele asociate unei calificari sau unei ocupatii, conform
standardului de pregatire profesionala sau standardului ocupational;
b) certificat de competente profesionale - se elibereaza în cazul în care candidatul a
fost declarat competent pentru una sau mai multe competente asociate unei calificari sau
ocupatii, conform standardului de pregatire profesionala sau standardului ocupational.
(3) Certificatele se elibereaza însotite de o anexa a certificatului, denumita
„Supliment descriptiv al certificatului”, în care se precizeaza unitatile de competenta pentru care
candidatul a fost declarat competent.
118
Art. 316. – (1) Portofoliul de educatie permanenta reprezinta un instrument care
faciliteaza identificarea si formularea abilitatilor si competentelor personale si valorificarea
acestora în parcursul scolar si profesional si în insertia pe piata muncii a fiecarui individ.
(2) Portofoliul de educatie permanenta contine dovezi ale rezultatelor învatarii
dobândite în contexte formale, non-formale si informale de educatie.
(3) Portofoliul educational integreaza si instrumentele europene care evidentiaza
rezultatele învatarii unei persoane, cum ar fi: Europass si Youthpass.
Art. 317. – (1) Consilierea si orientarea carierei pe tot parcursul vietii se refera la
totalitatea serviciilor si activitatilor care asista persoanele de orice vârsta si în orice moment al
existentei lor sa faca alegeri în sfera educationala, de formare sau munca si sa îsi gestioneze
cariera.
(2) Serviciile de consiliere si orientare în cariera se realizeaza prin unitati si institutii
de învatamânt, universitati, institutii de formare, serviciile de ocupare a fortei de munca si
serviciile pentru tineret. Ele se pot realiza si la locul de munca, în serviciile sociale si în sectorul
privat.
Art. 318. – Statul asigura accesul gratuit la servicii de consiliere si orientare în
cariera tuturor elevilor, studentilor si persoanelor aflate în cautarea unui loc de munca.
Art. 319. – În sensul prezentei legi, consilierea si orientarea în cariera includ
urmatoarele tipuri de activitati:
a) informarea cu privire la cariera, care se refera la toate informatiile necesare pentru
a planifica, obtine si pastra un anumit loc de munca;
b) educatia cu privire la cariera, care se realizeaza în institutiile de învatamânt prin
intermediul ariei curriculare „consiliere si orientare”. Sunt oferite informatii despre piata muncii,
se formeaza abilitati de a face alegeri privind educatia, formarea, munca si viata în general,
oportunitati de a experimenta diverse roluri din viata comunitatii sau din viata profesionala,
instrumente pentru planificarea carierei;
c) consilierea în cariera, care ajuta persoanele sa îsi clarifice scopurile si aspiratiile,
sa îsi înteleaga propria identitate, sa ia decizii informate, sa fie responsabile pentru propriile
actiuni, sa îsi gestioneze cariera si procesul de tranzitie în diferite momente;
d) consilierea pentru angajare, care ajuta persoanele sa îsi clarifice scopurile imediate
privind angajarea, sa învete despre abilitatile necesare pentru a cauta si a obtine un loc de
munca;
e) plasarea la locul de munca, care reprezinta sprijinul acordat persoanelor pentru
gasirea unui loc de munca.
Art. 320. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul
Muncii, Familiei si Protectiei Sociale colaboreaza în scopul cresterii calitatii, pentru
sincronizarea si continuitatea activitatilor de consiliere si orientare în cariera de care beneficiaza
o persoana pe parcursul întregii vieti.
(2) Ministerele prevazute la alin. (1) stabilesc prin ordin comun instrumente si
metodologii comune referitoare la formarea specialistilor în consiliere si orientare, utilizarea
instrumentelor Europass si Youthpass, organizarea de activitati comune de sensibilizare a
cadrelor didactice si a formatorilor, a parintilor si a publicului larg cu privire la dimensiunea
consilierii si orientarii în educatie si formare profesionala.
Art. 321. – Pentru asigurarea transparentei serviciilor si a mobilitatii persoanelor în
spatiul european, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale realizeaza demersurile necesare pentru integrarea României în
retelele europene de consiliere si orientare pe tot parcursul vietii.
119
Art. 322. – (1) Sistemul national de asigurare a calitatii educatiei permanente
cuprinde sistemul de asigurare a calitatii în învatamântul preuniversitar, sistemul de asigurare a
calitatii în învatamântul superior, sistemul de asigurare a calitatii în formarea profesionala
initiala, sistemul de asigurare a calitatii în formarea profesionala continua.
(2) Grupul National pentru Asigurarea Calitatii în Educatie si Formare Profesionala –
GNAC, structura informala care functioneaza ca punct national de referinta pentru asigurarea
calitatii în educatie si formare profesionala, coordoneaza armonizarea sistemelor de asigurarea
calitatii în educatie si formarea profesionala.
Art. 323. – (1) Statul sprijina dreptul la învatare pe tot parcursul vietii prin acordarea
sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro
comunicat de Banca Nationala a României si valabil la data platii, fiecarui copil cetatean român,
la nasterea acestuia. Suma este acordata în scop educational în beneficiul titularului, din bugetul
de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în continuare cont pentru
educatie permanenta, deschis la Trezoreria Statului pe numele copilului, de oricare dintre
parintii firesti, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al copilului, pe baza
certificatului de nastere.
(3) Parintii copilului, contribuabili, pot directiona în contul prevazut la alin.(2) un
procent de pâna la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii, în conditiile legii,
si pot depune sume în acest cont.
(4) Pentru sumele depuse în contul prevazut la alin. (2) se plateste dobânda anual la o
rata a dobânzii stabilita prin ordin al ministrului finantelor publice. Dobânzile aferente conturilor
de depozit constituite la Trezoreria Statului se asigura de la bugetul de stat, din bugetul
Ministerului Finantelor Publice.
(5) Titularul contului este singura persoana care poate solicita sume din contul pentru
educatie permanenta, începând cu vârsta de 16 ani si cu acordul expres, dupa caz, al parintilor, al
tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului elibereaza vouchere echivalente în
valoare cu sumele solicitate. Metodologia prin care se certifica faptul ca sumele au fost cheltuite
pentru educatia permanenta se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(6) Retragerea sumelor în alte conditii decât cele prevazute la alin.(5) si/sau utilizarea
acestora în alt scop decât cel stabilit de prezenta lege constituie infractiune si se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la un an.
(7) Normele privind deschiderea, gestionarea si accesul la contul pentru educatie
permanenta se aproba prin hotarâre a Guvernului.
(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educatie permanenta prin
acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro se acorda tuturor copiilor nascuti de
la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
Art. 324. – (1) Personalul care lucreaza în domeniul educatiei permanente poate
ocupa urmatoarele functii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de
practica, evaluator de competente, mediator, facilitator al învatarii permanente, consilier, mentor,
facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin si alte functii asociate activitatilor desfasurate în
scopul educatiei permanente.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Ministerul
Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerul Culturii si Patrimoniului National si Agentia
Nationala pentru Calificari, stabileste normele metodologice de elaborare a statutului si rutei de
profesionalizare a personalului care lucreaza în domeniul educatiei permanente. Programele de
formare profesionala vor cuprinde obiective specifice învatarii permanente, precum: competente
psihopedagogice specifice vârstei si profilului beneficiarilor învatarii, dezvoltarea competentelor
120
de utilizare a tehnologiilor moderne de informare si comunicare, competente de facilitare a
învatarii în medii virtuale, utilizarea învatarii pe baza de proiecte si portofolii educationale.
Art. 325. – (1) Guvernul înfiinteaza Muzeul National al Stiintei, în conditiile legii.
(2) Muzeul National al Stiintei are drept scop principal oferirea de experiente de
învatare non-formala si informala, prin prezentarea principalelor realizari ale stiintei si
tehnologiei.
(3) Finantarea Muzeului National al Stiintei se face prin bugetele Ministerelor
Culturii si Patrimoniului National si al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Metodologia de înfiintare, organizare si functionare a Muzeului National al
Stiintei se stabileste prin hotarâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
Art. 326. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu
Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerul Culturii si Patrimoniului National
elaboreaza un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza si prognoza activitatilor de
învatare pe tot parcursul vietii.
T I T L U L V I
DISPOZITII FINALE SI TRANZITORII
Art. 327. – (1) Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi, se abroga
Legea învatamântului nr. 84/1995, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.158 din 16 iunie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 14 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iunie 2005, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 87/2006, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin.(1):
a) masura introducerii clasei pregatitoare în învatamântul primar intra în vigoare
începând cu anul scolar 2012 – 2013;
b) masura introducerii clasei a IX-a în învatamântul gimnazial intra în vigoare
începând cu generatia de elevi care începe clasa a V-a în anul scolar 2011-2012;
c) examenul de bacalaureat se va desfasura în conformitate cu prevederile prezentei
legi începând cu generatia de elevi care începe clasa a IX-a în anul scolar 2012 -2013;
d) admiterea la liceu se va desfasura în conformitate cu prevederile prezentei legi
începând cu generatia de elevi care începe clasa a V-a în anul scolar 2011-2012;
e) alegerea rectorului si a structurilor de conducere din institutiile de învatamânt
superior se va desfasura în conformitate cu prevederile prezentei legi, începând cu anul 2012;
f) procedurile pentru conferirea titlurilor didactice în învatamântul superior prevazute
de prezenta lege se vor aplica începând cu anul 2011.
(3) În termen de 12 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza
metodologiile, regulamentele si celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi
si stabileste masurile tranzitorii de aplicare a acesteia.
(4) Terenurile si cladirile aferente unitatilor de învatamânt liceal trec din domeniul
public local în domeniul public judetean pâna la data de 1 septembrie 2012. Predarea-preluarea
121
se face pe baza de protocol încheiat în conformitate cu prevederile legale.
Art. 328. – (1) Personalul didactic din învatamântul preuniversitar care a devenit
titular al sistemului national de învatamânt prin repartitie guvernamentala sau prin orice alta
forma legala beneficiaza de aceleasi drepturi ca si personalul didactic devenit titular prin
concursul national de titularizare.
(2) Doctoranzii încadrati pe functia de lector/sef de lucrari îsi pastreaza încadrarea, cu
conditia obtinerii titlului de doctor în termen de cinci ani de la punerea în aplicare a acestor
proceduri.
(3) Personalul didactic care ocupa în prezent functia de preparator universitar si
detine titlul de doctor, ocupa de drept functia de asistent universitar.
Art. 329. – La data intrarii în vigoare a prezentei legi, institutiile de învatamânt
superior publice având activitati de predare în limba minoritatilor nationale, care vor avea statut
de universitati multiculturale si multilingve, conform prezentei legi, sunt: Universitatea
Babes-Bolyai din Cluj-Napoca - în limbile româna, maghiara si germana, Universitatea de
Medicina si Farmaceutica din Târgu Mures - în limbile româna si maghiara si Universitatea de
Arta Teatrala din Târgu Mures - în limbile româna si maghiara.
Art. 330. – (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, sa definitiveze noua Carta universitara, regulamentele si
metodologiile de organizare si functionare a universitatilor, în conformitate cu prezenta lege.
(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se
vor stabili în baza prezentei legi.
Art. 331. – Termenii si expresiile utilizate în cuprinsul prezentei legi sunt definiti în
anexa care face parte integranta din prezenta lege.
122
ANEXA
L I S T A
definitiilor termenilor si a expresiilor utilizate în cuprinsul legii
În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele
semnificatii:
1. Abilitarea – reprezinta certificarea calitatii unei persoane de a conduce lucrari de
doctorat si de a ocupa functia didactica si de cercetare de profesor universitar;
2. Acreditarea – este procesul prin care unitatea/institutia de învatamânt/organizatia
interesata, pe baza evaluarii externe realizate în conditiile prezentei legi, dobândeste dreptul de
organizare a admiterii, de desfasurare a procesului de învatamânt, de organizare a examenelor de
finalizare a studiilor si de a emite diplome si certificate recunoscute de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului;
3. Asigurarea calitatii educatiei – exprima capacitatea unei organizatii furnizoare de
a oferi programe de educatie în conformitate cu standardele anuntate si este realizata printr-un
ansamblu de actiuni de dezvoltare a capacitatii institutionale, de elaborare, planificare si
implementare de programe de studiu, prin care se formeaza încrederea beneficiarilor ca
organizatia furnizoare de educatie îndeplineste standardele de calitate;
4. Autorizarea de functionare provizorie – este procesul prin care unitatea/institutia
de învatamânt/organizatia interesata, pe baza evaluarii externe realizata, în conditiile prezentei
legi, de catre agentiile de asigurare a calitatii autorizate sa functioneze pe teritoriul României,
dobândeste calitatea de furnizor de educatie, prin hotarâre a autoritatii administratiei publice
locale competente, respectiv prin hotarâre a Guvernului. Autorizarea de functionare provizorie
confera dreptul de organizare a admiterii, precum si de organizare si desfasurare a procesului de
învatamânt;
5. Beneficiarii directi ai educatiei si formarii profesionale – sunt anteprescolarii,
prescolarii, elevii si studentii, precum si persoanele adulte cuprinse într-o forma de educatie si
formare profesionala;
6. Beneficiarii indirecti ai educatiei si formarii profesionale – sunt familiile
beneficiarilor directi, angajatorii, comunitatea locala si, într-un sens larg, întreaga societate;
7. Cadrul National al Calificarilor – este un instrument pentru stabilirea calificarilor,
în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învatare. Cadrul
National al Calificarilor are ca scop integrarea si coordonarea subsistemelor nationale de
calificari si îmbunatatirea transparentei, accesului, progresului si calitatii calificarilor în raport cu
piata muncii si societatea civila;
8. Cadrul National al Calificarilor din Învatamântul Superior, denumit în continuare
CNCIS – reprezinta instrumentul pentru stabilirea structurii calificarilor din învatamântul
superior. CNCIS are ca scop asigurarea coerentei calificarilor si a titlurilor obtinute în
învatamântul superior. CNCIS asigura recunoasterea nationala, precum si compatibilitatea si
comparabilitatea internationala a calificarilor dobândite prin învatamântul superior. CNCIS este
parte a Cadrului National al Calificarilor definit la pct. 7;
9. Calificarea – este rezultatul formal al unui proces de evaluare si validare, care este
obtinut atunci când un organism competent stabileste ca o persoana a obtinut, ca urmare a
învatarii, rezultate la anumite standarde prestabilite;
10. Calitatea educatiei – este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii
sau program de calificare profesionala si ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite
standardele de calitate, precum si asteptarile beneficiarilor;
11. Centrul de zi – institutie de stat sau a unei organizatii nonguvernametale în care
copiii cu deficiente, transportabili, sunt gazduiti si îngrijiti în timpul zilei;
123
12. Centrul de educatie – unitate de învatamânt organizata de catre Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau de organizatii neguvernamentale în parteneriat
cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, având ca scop si finalitate
recuperarea, compensarea, reabilitarea si integrarea scolara si sociala a diferitelor categorii de
copii/elevi/tineri cu deficiente;
13. Cercetarea stiintifica universitara – include cercetarea stiintifica propriu-zisa,
creatia artistica si activitatile specifice performantei sportive;
14. Competenta – reprezinta capacitatea dovedita de a selecta, combina si utiliza
adecvat cunostinte, abilitati si alte achizitii constând în valori si atitudini, pentru rezolvarea cu
succes a unei anumite categorii de situatii de munca sau de învatare, precum si pentru
dezvoltarea profesionala sau personala în conditii de eficacitate si eficienta;
15. Competentele profesionale – sunt un ansamblu unitar si dinamic de cunostinte si
abilitati. Cunostintele se exprima prin urmatorii descriptori: cunoastere, întelegere si utilizare a
limbajului specific, explicare si interpretare. Abilitatile se exprima prin urmatorii descriptori:
aplicare, transfer si rezolvare de probleme, reflectie critica si constructiva, creativitate si inovare;
16. Competentele transversale – reprezinta achizitii valorice si atitudinale care
depasesc un anumit domeniu/program de studiu si se exprima prin urmatorii descriptori:
autonomie si responsabilitate, interactiune sociala, dezvoltare personala si profesionala;
17. Controlul calitatii educatiei în unitatile de învatamânt preuniversitar – semnifica
activitati si tehnici cu caracter operational, aplicate sistematic de o autoritate de inspectie
desemnata pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite;
18. Creditele pentru formare profesionala – reprezinta totalitatea rezultatelor
învatarii dobândite de o persoana pe parcursul unui program de formare profesionala, folosite
pentru a indica progresele înregistrate si completarea unui program de formare care conduce
catre obtinerea unei calificari. Creditele sunt folosite pentru a permite transferul de la o calificare
la alta, de la un nivel de calificare la altul si de la un sistem de învatare la altul;
19. Creditele de studii transferabile – sunt valori numerice alocate unor unitati de
cursuri si altor activitati didactice. Prin creditele de studii transferabile se apreciaza, în medie,
cantitatea de munca, sub toate aspectele ei, efectuata de student pentru însusirea cunostintelor si
competentelor specifice unei discipline;
20. Criteriul – reprezinta un set de standarde care se refera la un aspect fundamental
de organizare si functionare a unui furnizor de educatie/unitate/institutie furnizoare de educatie
în procesul autorizarii de functionare provizorie/acreditarii/evaluarii si asigurarii calitatii;
21. Cunostintele – reprezinta rezultatul asimilarii, prin învatare, a unui ansamblu de
fapte, principii, teorii si practici legate de un anumit domeniu de munca sau de studii;
22. ECTS/SECT – Sistemul European de Credite Transferabile;
23. ECVET/SECTEFP – Sistemul European de Credite Transferabile pentru Educatie
si Formare Profesionala;
24. Educatia – este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor si
activitatile de învatare si formare de competente academice sau profesionale. Educatia include
atât activitatile de învatare în context formal, cât si în context non-formal sau informal;
25. Educatia si formarea profesionala – este ansamblu coerent si continuu de
activitati si experiente de învatare prin care trece subiectul învatarii pe întreaga durata a traseului
sau educational-formativ;
26. Unitatea/institutia furnizoare de educatie – sunt unitatile si institutiile de
învatamânt acreditate;
27. Organizatia interesata în furnizarea de servicii de educatie – este o persoana
juridica ce cuprinde în statutul sau activitati de învatamânt si se supune procesului de autorizare
pentru a deveni furnizor de educatie;
28. EQF/CEC – Cadrul European al Calificarilor pentru învatare pe tot parcursul
vietii, este un instrument de referinta pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor
sisteme de calificari si care promoveaza atât învatarea de-a lungul vietii, cât si egalitatea de
124
sanse în societatea bazata pe cunoastere, precum si continuarea integrarii cetatenilor pe piata
europeana a muncii, respectând în acelasi timp marea diversitate a sistemelor nationale de
educatie;
29. Evaluarea institutionala a calitatii – consta în examinarea multicriteriala a
calitatii educatiei, a masurii în care un furnizor de educatie/unitatea/institutia furnizoare de
educatie si programele acesteia îndeplinesc standardele si standardele de referinta. Atunci când
evaluarea calitatii este efectuata de organizatie, însasi aceasta ia forma evaluarii interne. Atunci
când evaluarea calitatii este efectuata de o agentie nationala sau internationala specializata,
aceasta ia forma evaluarii externe;
30. Indicatorul de performanta – reprezinta un instrument de masurare a gradului de
realizare a unei activitati desfasurate de furnizorul de educatie/unitatea/institutia furnizoare de
educatie prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referinta. Nivelul minim al
indicatorilor de performanta corespunde cerintelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor
de performanta corespunde cerintelor unui standard de referinta, este optional si diferentiaza
calitatea în mod ierarhic, progresiv;
31. Îmbunatatirea calitatii educatiei – semnifica evaluarea, analiza si actiunea
corectiva continua din partea furnizorului de educatie/unitatii/institutiei furnizoare de educatie,
bazata pe selectarea si adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum si pe alegerea si aplicarea
standardelor de referinta;
32. Învatamântul – serviciu public organizat în conditiile unui regim juridic de drept
public în scopul educarii si formarii profesionale a tinerei generatii;
33. Învatamântul de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta – sunt forme de
organizare a proceselor didactice care implica:
a) frecventa obligatorie pentru învatamântul de zi si seral;
b) înlocuirea orelor de predare cu activitati de studiu individual si întâlniri periodice,
de regula saptamânal, cu elevii/studentii/cursantii pentru desfasurarea activitatilor aplicative
obligatorii prevazute în planurile-cadru de învatamânt/planurile de învatamânt, pentru
învatamântul cu frecventa redusa;
c) înlocuirea orelor de predare cu activitati de studiu individual si întâlniri periodice,
desfasurarea seminariilor prin sistem tutorial si obligatoriu a tuturor activitatilor didactice care
dezvolta competente si abilitati practice în sistem fata în fata pentru învatamântul la distanta;
34. Mandatul – perioada în care o persoana, desemnata prin vot sau prin concurs
într-o functie de conducere, la nivelul unei unitati/institutii de învatamânt din cadrul sistemului
national de învatamânt, pune în aplicare programul managerial pe baza caruia a fost învestita.
Mandatul are o durata de 4 ani;
35. Programele educationale de tip „A doua sansa” – programe educationale care au
ca scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adultilor care au parasit prematur sistemul de educatie, fara a
finaliza învatamântul primar si/sau gimnazial, depasind cu cel putin 4 ani vârsta de scolarizare
corespunzatoare acestor niveluri, astfel încât acestia sa-si poata completa si finaliza învatamântul
obligatoriu, precum si sa poata obtine o calificare profesionala;
36. Programele de calificare profesionala – reprezinta oferta educationala care
conduce la dobândirea unei calificari profesionale înscrisa în Registrul national al calificarilor;
37. Programele de studii – concretizeaza oferta educationala a unei organizatii
furnizoare de educatie;
38. Programul de studii acreditat – este programul de studii care îndeplineste
cerintele minime ale standardelor si indicatorilor de performanta ai acreditarii;
39. Programul de studii autorizat – este programul de studii evaluat, avizat favorabil
si care îndeplineste conditiile autorizarii provizorii;
40. Punctele de credit pentru formare profesionala – reprezinta exprimarea numerica
a importantei unei unitati de rezultate ale învatarii raportate la o calificare;
41. Registrul Matricol Unic al Universitatilor din România (RMUR) – este o baza de
date nationala electronica în care sunt înregistrati toti studentii din institutiile de învatamânt
125
superior de stat, particulare sau confesionale, acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu.
Constituirea RMUR se realizeaza pe baza registrelor matricole ale institutiilor de învatamânt
superior;
42. Registrul national al calificarilor – este o baza de date nationala ce cuprinde
descrierea tuturor calificarilor din România;
43. Rezultatele învatarii – reprezinta ceea ce o persoana întelege, cunoaste si este
capabila sa faca la finalizarea unui proces de învatare. Rezultatele învatarii se exprima prin
cunostinte, abilitati si competente dobândite pe parcursul diferitelor experiente de învatare
formala, non-formala si informala;
44. Segregarea în sistemul national de învatamânt – este forma grava de discriminare
care consta în separarea fizica, intentionata sau neintentionata, a copiilor/tinerilor minoritari de
restul copiilor/tinerilor în grupe, clase, cladiri, unitati de învatamânt si alte spatii utilizate în
învatamânt, astfel încât procentul copiilor/tinerilor minoritari din totalul copiilor/tinerilor din
unitatea de învatamânt/clasa/grupa este disproportionat în raport cu procentul pe care
copiii/tinerii minoritari de vârsta respectiva îl reprezinta din totalul populatiei de aceeasi vârsta
în respectiva unitate administrativ-teritoriala;
45. Sistemul national de învatamânt – este constituit din ansamblul unitatilor si
institutiilor de învatamânt de stat particulare si confesionale acreditate, de diferite tipuri,
niveluri si forme de organizare a activitatii de educare si formare profesionala;
46. Sistemul tutorial – semnifica organizarea activitatilor didactice în învatamântul la
distanta de catre un cadru didactic tutore si asigura:
a) desfasurarea activitatilor de învatare si evaluare atât la distanta, cât si în sistem fata
în fata;
b) organizarea pe discipline si grupe care cuprind maximum
25 de elevi/studenti/cursanti;
47. Societatea cunoasterii – este o societate în care cunoasterea constituie principala
resursa, fiind creata, împartasita si utilizata pentru a genera prosperitate si bunastare membrilor
sai;
48. Standardul – reprezinta descrierea cerintelor formulate în termen de reguli sau
rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activitati în educatie. Orice
standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunt si se concretizeaza într-un set de
indicatori de performanta. Standardele sunt diferentiate pe criterii si domenii;
49. Standardul de referinta – reprezinta descrierea cerintelor care definesc un nivel
optimal de realizare a unei activitati de catre furnizorul de educatie/unitatea/institutia furnizoare
de educatie, pe baza bunelor practici existente la nivel national, european sau mondial.
Standardele de referinta sunt specifice fiecarui program de studii sau fiecarei institutii, sunt
optionale si se situeaza peste nivelul minim;
50. Statele terte – orice stat, cu exceptia statelor membre ale Uniunii Europene, ale
Spatiului Economic European si a Confederatiei Elvetiene;
51. Unitatea – reprezinta o unitate de învatamânt din învatamântul preuniversitar;
52. Unitatea de rezultate ale învatarii – reprezinta partea unei calificari care cuprinde
un set coerent de cunostinte, deprinderi si competente generale, care pot fi evaluate si validate;
53. Evaluarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se stabileste faptul
ca o persoana a dobândit anumite cunostinte, deprinderi si competente;
54. Validarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se confirma ca
rezultatele învatarii dobândite de o persoana, evaluate si certificate, corespund cerintelor
specifice pentru o unitate sau o calificare;
55. Transferul rezultatelor învatarii si al creditelor asociate – reprezinta procesul
prin care rezultatele învatarii si creditele asociate acestora sunt transferate si integrate în
programul de formare profesionala pe care îl urmeaza persoana care învata;
126
56. Recunoasterea rezultatelor învatarii si a creditelor asociate – reprezinta procesul
prin care se acorda un statut oficial rezultatelor învatarii si creditelor dobândite, evaluate si
validate, în vederea acordarii certificatului de calificare profesionala;
57. Certificarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se confirma în
mod formal rezultatele învatarii dobândite de persoana care învata, în urma unui proces de
evaluare;
58. Învatamântul public – este echivalentul învatamântului de stat, asa cum este
definit în Constitutia României, republicata;
59. Învatamântul privat – este echivalentul învatamântului particular, asa cum este
definit în Constitutia României, republicata.
127

Legea 84/1995; Legea salarizarii unitare

• 
• 

Detalii

Categorie: Legislatie

Publicat:Marți, 08 Septembrie 2009

Afişări: 2438

 

Legea educatiei nationale- adoptata in camera deputatilor

• 
• 

Detalii

Categorie: Legislatie

Publicat:Luni, 31 Mai 2010

Afişări: 2402

CAMERA DEPUTAŢILOR
L E G E A
educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii
Camera Deputaţilor adoptă prezentul proiect de lege.
T I T L U L I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1. – Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la
învăţătură pe tot parcursul vieţii. Prezenta lege reglementează structura, funcţiile, organizarea şi
funcţionarea sistemului de învăţământ de stat, particular şi confesional.
Art. 2. – (1) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în
asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală,
pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate,
pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.
(2) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi
formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii,
fără nicio altă formă de discriminare.
(3) În România învăţământul constituie prioritate naţională.
Art. 3. – Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum
şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:
a) principiul echităţii – în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără
discriminare;
b) principiul calităţii – în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la
standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei – în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare
personală şi social-economice;
d) principiul eficienţei – în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate
educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
2
e) principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către
actorii implicaţi direct în proces;
f) principiul răspunderii publice – în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ
răspund public de performanţele lor;
g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi a
dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi valorilor
culturale ale poporului român;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor
etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
j) principiul asigurării egalităţii de şanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertăţii academice;
m) principiul transparenţei – concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi
a rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;
n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme
religioase şi doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate prin practicarea mişcării fizice şi
a activităţilor sportive;
s) principiul organizării învăţământului confesional în consens cu perspectivele
ecumenice şi irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legii.
Art. 4. – Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca
finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil
de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă,
conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei
economii durabile;
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe
cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
al demnităţii şi al toleranţei;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi
a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.
Art. 5. – (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional
de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte
normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu
prima zi a anului şcolar, respectiv universitar, următor celui în care a fost adoptată prin lege.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), modificările sau completările prezentei
legi care vizează evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică
începând cu promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data
intrării în vigoare a modificării sau a completării.
3
Art. 6. – (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român,
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se
stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului şi
sunt iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 7. – (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate
educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi
orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a
tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile
de natură politică şi prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă.
Art. 8. – (1) Unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat fac parte din proprietatea
publică, cele de învăţământ particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de
învăţământ confesional aparţin, în funcţie de entitatea care le-a înfiinţat, uneia dintre cele două
forme de proprietate.
(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din
învăţământul obligatoriu public şi privat acreditat. Statul asigură finanţarea de bază şi pentru
învăţământul liceal şi postliceal public. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard
per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(3) Învăţământul public este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri şi programe de
studii se pot percepe taxe în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(4) Statul, prin organismul specializat al Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, stabileşte anual costul standard per elev sau per preşcolar, cost care stă
la baza finanţării de bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul
public, precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul obligatoriu privat şi confesional, care
studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare.
(5) Finanţarea învăţământului preuniversitar se face după principiul „resursa
financiară urmează elevul”, în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar
se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă.
(6) Pentru finanţarea din fonduri publice a învăţământului public şi finanţarea
învăţământului privat acreditat se alocă anual minimum 6% din produsul intern brut al anului
respectiv, iar pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă minimum 1% din produsul intern
brut al anului respectiv.
(7) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a aloca resursele şi de a
asigura, în condiţiile legii, cele necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile învăţământului
obligatoriu.
(8) Învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatorii economici, precum
şi de alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(9) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii,
sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.
Art. 9. – (1) În România învăţământul este serviciu de utilitate publică şi se
desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în limba română, în limbile minorităţilor naţionale şi în
limbi de circulaţie internaţională.
(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau
formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi, după caz, cu predarea în limbile
minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea în limba maternă în cea mai apropiată localitate
în care este posibil.
4
(3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie
pentru toţi cetăţenii români. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar
şi suficient învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice asigură condiţiile
materiale şi resursele umane care să permită însuşirea limbii române.
(4) În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale,
nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc
numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de
predare.
(5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, traduceri
oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii.
Art. 10. – (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc
români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu
Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de
învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale
României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri
de limbă, cultură şi civilizaţie românească.
Art. 11. – (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu
probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale.
(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii
defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi altele asemenea elevilor şi
studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi rezultate remarcabile în educaţia şi
formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive.
(4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studiu pot primi şi burse
pentru performanţe şcolare şi universitare.
(5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel
naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.
(6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale
speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţional de
învăţământ preuniversitar.
(7) Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară
diferenţiată, adaptată şi de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată
persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale.
(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate
de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată
unitate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare.
Art. 12. – (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege.
(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare
realizate de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe,
formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă
personală, civică, socială şi/sau ocupaţională.
Art. 13. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează,
fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor
reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului
Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi
confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ,
asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor
5
administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care
susţin programe educative/ federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat prin măsuri specifice
cuprinse în hotărâri ale Guvernului şi în ordine ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
Art. 14. – (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific, în cadrul
învăţământului public în universităţile de stat existente, ca facultăţi cu dublă subordonare,
destinat pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru
absolvenţii învăţământului liceal, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în
configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial. Înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea acestui învăţământ se realizează potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învăţământ confesional prin
înfiinţarea şi administrarea propriilor unităţi şi instituţii de învăţământ privat, conform
prevederilor prezentei legi.
T I T L U L I I
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 15. – (1) Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde
învăţământul primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu
în anul 2020.
(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma de zi, încetează la
vârsta de 18 ani.
(3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul
naţional de învăţământ, învăţământul liceal este generalizat şi gratuit.
Art. 16. – Pe durata şcolarizării în învăţământul preuniversitar, copiii beneficiază de
alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii.
Art. 17. – (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi
profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal
instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia
şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia,
din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform
prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.
Art. 18. – (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ public au
personalitate juridică dacă se organizează şi funcţionează, după caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari;
6
c) cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari;
d) cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul unităţilor de învăţământ
special.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile administrativ-teritoriale, în
care numărul total al elevilor şi preşcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1), se
organizează o singură unitate de învăţământ cu personalitate juridică.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în toate unităţile administrativ-teritoriale
din ţară funcţionează unităţi de învăţământ public, cu personalitate juridică, cu predare în limba
română.
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare profesională, autorităţile
administraţiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă
organizarea, funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de învăţământ, fără
personalitate juridică – ca părţi ale unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică - şi
subordonate aceluiaşi ordonator principal de credite, în condiţiile legii.
(5) În cazul unităţilor de învăţământ confesional preuniversitar public existente la
data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
legi, să elaboreze o metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului, care
stabileşte relaţia juridică, patrimonială, financiară şi administrativă.
Art. 19. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii,
buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită
autoritatea.
(2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor ce
le revin în organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar se sancţionează conform
legii.
Art. 20. – (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis. În
învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta,
de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin metodologia
elaborată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Elevii din învăţământul particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de
stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului
educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale.
(4) Absolvenţii clasei a X-a pot urma programul de diplomă al Bacalaureatului
Internaţional, în conformitate cu metodologia Organizaţiei Bacalaureatului Internaţional, cu
asumarea costurilor corespunzătoare. Diploma obţinută în urma promovării Bacalaureatului
Internaţional este recunoscută şi conferă aceleaşi drepturi cu diploma obţinută în urma
promovării examenului naţional de bacalaureat.
(5) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an
şcolar conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
7
CAPITOLUL II
STRUCTURA SISTEMULUI NAŢIONAL
DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 21. – (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din
ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate.
(2) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde unităţi de învăţământ
public, privat şi confesional acreditate.
(3) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi,
după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie
şi pentru profesionalizarea progresivă.
Art. 22. – (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele
niveluri:
a) educaţia timpurie (0 - 6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0 - 3 ani) şi
învăţământul preşcolar (3 - 6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;
b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;
c) învăţământul secundar, care cuprinde:
- învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
- învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII,
cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;
d) învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal.
(2) Învăţământul preuniversitar se organizează pentru specializări şi calificări stabilite
de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul
Naţional al Calificărilor.
Art. 23. – (1) Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi
cel secundar inferior.
(2) Învăţământul profesional cuprinde clasele a X-a şi a XI-a din învăţământul liceal,
filiera tehnologică şi, după caz, vocaţională, urmate de un stagiu de pregătire practică.
(3) Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal,
filiera tehnologică.
(4) Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional,
învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal.
Art. 24. – (1) Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ
de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi, pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, nedeplasabili,
la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală.
(2) Învăţământul obligatoriu este învăţământ de zi. În mod excepţional, pentru
persoanele care au depăşit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate
organiza şi în alte forme de învăţământ, în conformitate cu prevederile unei metodologii
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 25. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin
hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi pilot,
experimentale şi de aplicaţie.
8
Secţiunea a 2-a
Educaţia antepreşcolară
Art. 26. – (1) Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în
grădiniţe şi în centre de zi.
(2) Organizarea unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară, conţinutul educativ,
standardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de
maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se
face de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele şcolare, cu
respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în vigoare.
(4) Tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie timpurie
antepreşcolară se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi. Finanţarea din resurse publice se poate acorda numai
furnizorilor de servicii de educaţie timpurie acreditaţi, publici sau privaţi.
(5) Acreditarea furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară se realizează în
conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.
(6) Statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul
vieţii, prin acordarea unor cupoane de creşă. Acestea vor fi acordate în scop educaţional, din
bugetul de stat, prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Secţiunea a 3-a
Învăţământul preşcolar
Art. 27. – (1) Învăţământul preşcolar se organizează în grădiniţe cu program normal,
prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în
cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele şcolare asigură
condiţiile pentru generalizarea treptată a învăţământului preşcolar.
Secţiunea a 4-a
Învăţământul primar
Art. 28. – (1) Învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu
program de dimineaţă.
(2) În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la
data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor
legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani, până la sfârşitul
anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
(3) În clasa pregătitoare din învăţământul special sunt înscrişi copii cu cerinţe
educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului şcolar. La
solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa
pregătitoare şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data începerii anului şcolar.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aproba organizarea
de programe educaţionale de tip ,,A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului primar
pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învăţământ până la 14
ani.
9
Secţiunea a 5-a
Învăţământul gimnazial
Art. 29. – (1) Învăţământul gimnazial este, de regulă, învăţământ de dimineaţă.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu
autorităţile administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, poate organiza programe
educaţionale de tip „A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului gimnazial pentru
persoane care depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive,
nu au absolvit învăţământul secundar, gimnazial.
(3) Absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă studiile în învăţământul
liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională
care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor.
Secţiunea a 6-a
Învăţământul liceal
Art. 30. – (1) Învăţământul liceal cuprinde următoarele filiere şi profiluri:
a) filiera teoretică, cu profilurile uman şi real;
b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia
mediului;
c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este abilitat să stabilească
prin planurile-cadru de învăţământ, în funcţie de dinamica socială, economică şi educaţională,
specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1).
(3) Durata studiilor în învăţământul liceal – forma de învăţământ de zi – este de 3 ani
pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională, şi de 4 ani pentru filiera
tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului. Pentru formele de învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, durata
studiilor se prelungeşte cu un an.
(4) Învăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de regulă, ca învăţământ de zi.
Acesta se poate organiza şi poate funcţiona şi ca învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, în
unităţile de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar, în colaborare cu autorităţile
administraţiei publice locale.
(5) Unităţile de învăţământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere şi unul
sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări
profesionale sau specializări, conform legii.
(6) Absolvenţii învăţământului liceal pot susţine examen de certificare a calificării
corespunzător nivelului de calificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor. Absolvenţii care
promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi suplimentul descriptiv
al certificatului, conform Europass.
(7) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera tehnologică sau vocaţională
a liceului sunt stabilite de inspectoratele şcolare, cu consultarea autorităţilor administraţiei
publice locale, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială şi economică precizate în
documentele strategice regionale, judeţene şi locale.
(8) Calificările care pot fi dobândite prin învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în
Registrul naţional al calificărilor şi sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
10
Secţiunea a 7-a
Învăţământul profesional şi tehnic
Art. 31. – (1) Învăţământul profesional şi tehnic se poate organiza în cadrul liceelor
din filiera tehnologică sau, după caz, vocaţională, pentru calificări din Registrul naţional al
calificărilor, în funcţie de nevoile pieţei muncii identificate prin documente strategice de
planificare a ofertei de formare regionale, judeţene şi locale.
(2) Învăţământul profesional şi tehnic se poate organiza în cadrul liceelor din filiera
tehnologică şi vocaţională, precum şi pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privaţi sau ai
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza unor contracte de şcolarizare.
(3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au
finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării
corespunzător nivelului de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor.
(4) Programele de pregătire profesională, prevăzute la art. 29 alin. (3), sunt organizate
prin unităţile de învăţământ de stat şi sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la
vârsta de 18 ani.
(5) Durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de
unitatea de învăţământ, pe baza standardelor ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii.
(6) Programele de pregătire profesională se finalizează cu examen de certificare a
calificării. Organizarea şi desfăşurarea examenului de certificare a calificării sunt reglementate
de autoritatea naţională a calificărilor.
(7) Absolvenţii programelor de pregătire profesională prevăzute la art. 29 alin. (3) pot
continua studiile în învăţământul liceal tehnologic. Recunoaşterea rezultatelor învăţării
dobândite în vederea continuării studiilor este reglementată prin metodologie aprobată prin ordin
al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(8) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice se pot organiza la
nivelul unităţii de învăţământ şi/sau la operatorii economici cu care unitatea de învăţământ are
încheiate contracte pentru pregătire practică sau la organizaţii gazdă din străinătate în cadrul
unor programe ale Uniunii Europene-componenta de formare profesională iniţială. Durata
stagiului de pregătire practică este stabilită prin planul-cadru de învăţământ, aprobat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(9) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ,
burse de şcolarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spaţiilor de pregătire practică
sau locuri de muncă pentru absolvenţi beneficiază de facilităţi fiscale, potrivit prevederilor
legale.
(10) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe baza standardelor de
pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
urma consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza
standardelor ocupaţionale validate de comitetele sectoriale.
(11) Absolvenţii învăţământului profesional, care decid să nu continue studiile
liceale, dobândesc certificat de absolvire, portofoliu de educaţie permanentă şi foaia matricolă.
(12) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de
certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională şi suplimentul
descriptiv al certificatului, conform Europass.
(13) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de certificare a calificării
profesionale este reglementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin
metodologie, care se dă publicităţii la începutul clasei a X-a.
(14) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de
certificare a calificării profesionale, pot urma cursurile învăţământului liceal conform unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
11
Art. 32. – Statul susţine învăţământul profesional şi învăţământul liceal – filiera
tehnologică sau vocaţională, prin:
a) recunoaşterea în învăţământul terţiar non-universitar a creditelor profesionale
obţinute în cadrul învăţământului profesional şi în învăţământul liceal – filiera tehnologică sau
vocaţională;
b) gratuitate la şcolarizarea în cadrul şcolilor postliceale;
c) burse speciale şi alte forme de sprijin material;
d) garantarea gratuităţii primului an de studiu pentru absolvenţii de învăţământ liceal
– filiera tehnologică sau vocaţională, admişi în profilurile corespunzătoare din învăţământul
superior.
Secţiunea a 8-a
Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv
Art. 33. – (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru
elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv
public se stabilesc de către inspectoratele şcolare, cu avizul conform al autorităţilor
administraţiei publice locale, potrivit legii.
(3) În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:
a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu învăţământul gimnazial;
b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice;
c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate specificului acestui învăţământ;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase, pe grupe sau individual,
potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
e) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi pentru învăţământul liceal
sportiv respectă obiectivele educaţionale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, la propunerea autorităţilor
administraţiei publice locale şi a inspectoratelor şcolare, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului poate organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar
public cu program sportiv sau de artă, integrat sau suplimentar.
(5) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv integrat se organizează în şcolile şi
liceele cu program de artă, respectiv sportiv, precum şi în clase cu program de artă sau sportiv,
organizate în celelalte unităţi de învăţământ primar, gimnazial şi liceal.
(6) Organizarea învăţământului de artă şi a învăţământului sportiv se face prin
regulamente aprobate de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(7) Unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi
sportive şcolare, se constituie ca unităţi de învăţământ de nivel liceal, independente sau afiliate
pe lângă alte unităţi de învăţământ de acelaşi nivel.
(8) Pentru buna desfăşurare a activităţii, cluburile sportive şcolare beneficiază de
baze sportive proprii şi de acces în bazele sportive care aparţin celorlalte unităţi de învăţământ,
cu acordul conducerilor acestor unităţi de învăţământ.
(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele şi cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfăşurare a activităţilor artistice, unităţile de învăţământ gimnazial
şi liceal beneficiază de săli de repetiţie şi spectacol proprii sau de acces la sălile unităţilor de
învăţământ de acelaşi nivel, cu acordul conducerii acestora.
(11) Cluburile sportive şcolare pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei
publice locale.
Art. 34. – (1) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează tabere sportive sau de
12
creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri şi acordă burse
şi alte forme de sprijin material.
(2) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi celelalte ministere interesate,
Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, autorităţile locale, precum şi
instituţiile de cultură pot sprijini financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul
artelor, respectiv al sportului.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu instituţii,
cu organizaţii şi cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea
resurselor financiare şi materiale necesare desfăşurării, în bune condiţii, a învăţământului de artă
şi învăţământului sportiv integrat şi suplimentar, precum şi a competiţiilor artistice şi sportive de
nivel regional şi naţional.
Secţiunea a 9-a
Învăţământul postliceal
Art. 35. – (1) Învăţământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale
înscrise în Registrul naţional al calificărilor, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Învăţământul postliceal face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este
parţial subvenţionat de stat.
(3) Învăţământul postliceal special face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi
este integral subvenţionat de stat.
(4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.
(5) Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea
calificării şi de numărul de credite pentru educaţie şi formare profesională.
(6) Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizat în conformitate cu
prevederile prezentei legi, se finanţează prin bugetele locale ale unităţilor administrativteritoriale,
din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat şi din venituri ale bugetelor
locale. Şcolarizarea poate să fie finanţată şi de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin
contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. Statul susţine şi stimulează,
inclusiv financiar, programe de studiu pentru învăţământul postliceal, în parteneriat
public-privat.
(7) Cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre
a Guvernului. Prin excepţie, cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat
integral de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul
şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale
stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unei metodologii
elaborate de unitatea de învăţământ, prin consultarea factorilor interesaţi.
(9) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (8),
absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
(10) Creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul
postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în
baza deciziilor Senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul
licenţă.
13
Secţiunea a 10-a
Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale
Art. 36. – (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi
să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ
preuniversitar, în condiţiile legii.
(2) În funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor
legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în
limbile minorităţilor naţionale.
(3) La toate formele de învăţământ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale
sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român,
indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a studiat anterior.
(4) În cadrul unităţilor sau secţiilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale,
singulare în localitate, se pot organiza clase liceale şi profesionale cu grupe de elevi de diferite
profiluri, în condiţiile legii.
(5) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, cu mai multe unităţi de învăţământ
cu predare în limbile minorităţilor naţionale, funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu
personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi.
(6) În cadrul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, singulare în municipiu, oraş sau comună se acordă personalitate juridică,
indiferent de efectivul de elevi.
(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor
maternă, sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în
limba maternă, sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare
în limba maternă.
(8) Minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare în organele de conducere ale
unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor echivalente, cu
respectarea criteriilor de competenţă profesională, potrivit legii.
(9) În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale unul dintre
directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de
competenţă profesională.
(10) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar din judeţele în care
funcţionează forme de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale, se asigură încadrarea cu
specialişti şi din rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de competenţă
profesională.
(11) Cadrele didactice, care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba
minorităţilor naţionale, trebuie să facă dovada competenţei profesionale în limba minorităţii
respective şi au dreptul la pregătire şi perfecţionare în limba de predare în ţară sau în străinătate.
Fac excepţie cadrele didactice care predau limba şi literatura română.
(12) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură materiale
didactice specifice disciplinelor predate în limba maternă.
(13) Pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului asigură manualele şcolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de
predare a minorităţilor şi manuale traduse din limba română sau manuale de import, avizate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru titlurile needitate din cauza
tirajului redus.
(14) În învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în comunicarea internă şi în
comunicarea cu părinţii elevilor şi ai preşcolarilor, se poate folosi şi limba de predare.
(15) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale,
calificativele se comunică şi în limba de predare.
14
(16) În cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din subordinea ministerului de
resort, va funcţiona şi o secţie de resurse de cercetare şi inovare în învăţământul cu predare în
limbile minorităţilor naţionale.
(17) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient
mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea limbii minorităţii naţionale. În
cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi
preşcolari. Acest coeficient de limbă se aplică şi în cazul unităţilor şcolare în limba română, în
condiţii similare.
Art. 37. – (1) În cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei
Limba şi literatura română.
(2) Disciplina Limba şi literatura română se predă, pe tot parcursul învăţământului
preuniversitar, după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea
respectivă.
(3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu predare în limba unei minorităţi
naţionale, ca urmare a cererii părinţilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii
naţionale, reprezentată în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu
are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale,
predarea disciplinei Limba şi literatura română se face după manualele utilizate în unităţile de
învăţământ cu predare în limba română.
(4) Testele la disciplina Limba şi literatura română se elaborează pe baza programei
speciale.
(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învăţământul
preuniversitar şi lucrările semestriale pentru elevii din învăţământul cu predare în limbile
minorităţilor naţionale se elaborează pe baza cerinţelor didactico-metodologice stabilite de
curriculumul naţional.
(6) În învăţământul preuniversitar, activitatea de predare şi de educare la limba şi
literatura maternă, la istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective şi la educaţia muzicală
se realizează pe baza programelor şi a metodologiilor specifice elaborate de colective de experţi
cunoscători ai limbii şi ai culturii minorităţii respective şi aprobate potrivit legii.
(7) Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de
învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la
cerere, şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria
şi tradiţiile minorităţii naţionale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele şi
manualele disciplinei istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale sunt aprobate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor
naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe
şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia
transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română.
(9) În învăţământul gimnazial cu predare în limbile minorităţilor naţionale se
introduce, ca disciplină de studiu, istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective, cu
predare în limba maternă. Programele şcolare şi manualele la această disciplină sunt aprobate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(10) În programele şi manualele de istorie se vor reflecta istoria şi tradiţiile
minorităţilor naţionale din România.
(11) În învăţământul liceal şi postliceal, în care predarea se face în limba maternă
pentru disciplinele, respectiv modulele de pregătire de specialitate, se realizează însuşirea
terminologiei de specialitate şi în limba română.
15
(12) În învăţământul preuniversitar, probele de admitere şi probele examenelor de
absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile
legii.
Art. 38. – (1) Persoanele care doresc au dreptul să studieze şi să se instruiască în
limba română la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile
legii, în toate localităţile României.
(2) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale funcţionează cel puţin o unitate
şcolară cu predare în limba română, cu personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.
(3) În cadrul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limba română,
singulare în municipiu sau în oraş, se acordă acestora personalitate juridică indiferent de
efectivul de elevi.
Secţiunea a 11-a
Învăţământul special şi special integrat
Art. 39. – (1) Învăţământul special şi special integrat, organizat pentru persoanele cu
cerinţe educaţionale speciale sau alte tipuri de cerinţe educaţionale, stabilite prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se realizează pentru toate nivelurile de
învăţământ, diferenţiat, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă.
(2) Învăţământul special şi special integrat este gratuit şi este organizat, de regulă, ca
învăţământ de zi. În funcţie de necesităţile locale, acesta se poate organiza şi sub alte forme, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educaţionale şi de
asistenţă, oferite copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
Art. 40. – (1) Învăţământul special se organizează, după caz, în unităţi de învăţământ
special şi în unităţi de învăţământ de masă.
(2) Învăţământul special integrat se poate organiza în clase speciale şi individual sau
în grupe integrate în clase de masă. Efectivele formaţiunilor de studiu din învăţământul special şi
special integrat sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
funcţie de tipul şi gradul deficienţei.
(3) Conţinuturile învăţământului special şi special integrat, demersurile didactice,
precum şi pregătirea şi formarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
educaţiei copiilor cu cerinţe educaţionale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Durata şcolarizării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale poate fi mai mare
decât cea precizată prin prezenta lege şi se stabileşte, în funcţie de gradul şi tipul dizabilităţii,
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 41. – (1) Evaluarea, asistenţa psiho-educaţională, orientarea şcolară şi
orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe speciale sau cu cerinţe
educaţionale speciale se realizează de către centrele judeţene de resurse şi de asistenţă
educaţională, denumite în continuare CJRAE, prin serviciile de evaluare şi de orientare şcolară
şi profesională, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(2) Stabilirea gradului de handicap al elevilor cu cerinţe speciale se realizează de
către comisiile din cadrul CJRAE în colaborare cu comisiile pentru protecţia copilului din cadrul
direcţiilor generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(3) Profesionalizarea elevilor/tinerilor cu cerinţe speciale se face în unităţi de
învăţământ special şi de masă, cu consultarea factorilor locali interesaţi.
(4) Elevii şi tinerii cu cerinţe speciale pot dobândi calificări profesionale
16
corespunzătoare tipului şi gradului de deficienţă.
Art. 42. – (1) Copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în
învăţământul de masă, beneficiază de suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi
itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educaţional se face de către CJRAE
şi se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(2) Copiii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de
învăţământ special sau de masă, inclusiv cei şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu,
beneficiază de asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor
şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei în cuantum egal cu cel pentru
copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului, precum şi de găzduire gratuită în internate sau
centrele de asistare pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale din cadrul direcţiilor generale
judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Art. 43. – (1) Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită
perioade de spitalizare mai mari de 4 săptămâni, se pot organiza, după caz, grupe sau clase în
cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi.
(2) Pentru copiii, elevii şi tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei
dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă
determinată.
(3) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase sau de grupe în spitale se
face de către inspectoratul şcolar, la propunerea CJRAE, conform unei metodologii-cadru,
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Şcolarizarea minorilor şi a adulţilor din centrele de reeducare, din penitenciarele
pentru minori şi tineri şi din penitenciarele pentru adulţi se realizează cu respectarea
curriculumului naţional. Resursa umană necesară pentru şcolarizarea acestora este asigurată de
către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare.
(5) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie
socială, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din
străinătate, pentru stimulare, compensare şi pentru recuperarea handicapului.
Art. 44. – Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, de programe
şcolare, de programe de asistenţă psihopedagogică, de manuale şi de metodologii didactice
alternative, adaptate tipului şi gradului de handicap şi aprobate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 45. – (1) În funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare
dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul
în cauză sau de către părinţii copilului/tutorelui legal instituit şi de către psihologul şcolar.
Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză, din cadrul CJRAE, cu acordul familiei
sau al susţinătorului legal.
Art. 46. – În vederea profesionalizării şi a integrării în viaţa activă a tinerilor cu
cerinţe educaţionale speciale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună
cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pot organiza ateliere protejate.
17
Secţiunea a 12-a
Învăţământul pentru copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte
Art. 47. – (1) Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în
unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin. (1) este asigurată de centrul naţional de
instruire diferenţiată, înfiinţat prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi financiare pentru
susţinerea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte se asigură de unităţile de
învăţământ şi de inspectoratele şcolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Pentru sprijinirea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte, Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează olimpiade şi concursuri, tabere de
profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material.
(5) Copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de
programe educative care le respectă particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei.
Aceste programe sunt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi, de îmbogăţire a
curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi transfer de competenţă, de accelerare a promovării
conform ritmului individual de învăţare.
Secţiunea a 13-a
Programul „Şcoala după şcoală”
Art. 48. – (1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie, pot
să-şi extindă activităţile cu elevii după orele de curs, prin programe „Şcoala după şcoală”.
(2) În parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, prin
programul „Şcoala după şcoală”, se oferă activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru
consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de
învăţare remedială. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu
organizaţii nonguvernamentale cu competenţe în domeniu.
(3) Programele „Şcoala după şcoală” se organizează în baza unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(4) Statul poate finanţa programul „Şcoala după şcoală” pentru copiii şi elevii din
grupurile dezavantajate, potrivit legii.
Secţiunea a 14-a
Alternativele educaţionale
Art. 49. – (1) În sistemul de învăţământ preuniversitar, pot fi iniţiate şi organizate
alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educaţionale, se face
potrivit legii.
(3) Unităţile de învăţământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie
organizatorică şi funcţională, în conformitate cu specificul alternativei.
(4) La toate formele de învăţământ alternativ în limba română, în limbile
minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice
cetăţean român.
18
(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educaţionale au
dreptul la recunoaşterea de către inspectoratele locale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului a pregătirii şi a perfecţionărilor realizate de organizaţiile, asociaţiile,
federaţiile care gestionează dezvoltarea alternativei respective la nivel naţional.
Secţiunea a 15-a
Învăţământul particular şi confesional
Art. 50. – (1) Învăţământul particular şi confesional se organizează conform
principiului nonprofit în unităţi de învăţământ preuniversitar, la toate nivelurile şi formele,
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă pe care trebuie să le
îndeplinească unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt identice cu
cele pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ de stat.
(3) Unităţile private de învăţământ sunt unităţi libere, deschise, autonome atât din
punct de vedere organizatoric, cât şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea
privată, garantată de Constituţie.
(4) Autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi evaluarea periodică a
unităţilor de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt realizate de către Agenţia
Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, conform legislaţiei în vigoare.
(5) Unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional acreditate sunt
sprijinite de stat, condiţiile fiind stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Statul sprijină şi coordonează învăţământul particular şi confesional, în condiţiile
legii, respectând în întregime drepturile acestuia.
(7) Patrimoniul unităţilor de învăţământ particular şi confesional preuniversitar este
proprietatea privată a fondatorilor. Directorii unităţilor de învăţământ particular sunt numiţi de
conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenţă. Actul de
numire se aduce la cunoştinţa inspectoratului şcolar pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea
unitatea respectivă.
CAPITOLUL III
REŢEAUA ŞCOLARĂ
Art. 51. – (1) Reţeaua şcolară este formată din totalitatea unităţilor de învăţământ
acreditate, respectiv autorizate provizoriu.
(2) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi particular se organizează de
către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare.
Pentru învăţământul special, liceal şi postliceal, reţeaua şcolară se organizează de către consiliul
judeţean, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu consultarea
partenerilor sociali şi cu avizul conform al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(3) În cadrul reţelei şcolare se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, grupe/clase
în alternative educaţionale integrate în unităţi şcolare publice sau private.
(4) Persoanele juridice şi fizice pot înfiinţa, conform legii, unităţi de educaţie
timpurie şi de învăţământ primar, gimnazial, liceal şi postliceal.
(5) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ se dă publicităţii la începutul fiecărui
an, pentru anul şcolar următor. Cifra de şcolarizare pentru învăţământul de stat se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului şcolar.
(6) În cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar public se pot înfiinţa şi
pot funcţiona, conform legii, unităţi de învăţământ cu clase constituite pe bază de contracte de
parteneriat între unităţi de învăţământ public şi privat acreditate, între acestea şi operatori
19
economici, precum şi între instituţii din ţară şi străinătate, pe baza unor acorduri
interguvernamentale.
(7) Unităţile de învăţământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră şi
profil sunt supuse acreditării şi evaluării periodice, conform legii.
(8) Pentru a sigura calitatea învăţământului, la propunerea autorităţilor administraţiei
publice locale, inspectoratele şcolare pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului ridicarea acreditării/autorizării unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, în
conformitate cu prevederile legale. În situaţia în care Agenţia Română pentru Asigurarea
Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP, retrage
acreditarea/autorizaţia de funcţionare, pentru neîndeplinirea condiţiilor legale, unei şcoli private,
aceasta îşi încetează activitatea. Autorităţile administraţiei publice locale realizează alocarea
elevilor altor unităţi şcolare, cu respectarea interesului copiilor şi asigurarea logisticii necesare.
Art. 52. – (1) În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării
resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide
înfiinţarea consorţiilor şcolare.
(2) Consorţiile şcolare sunt parteneriate contractuale dintre unităţile de învăţământ,
care asigură:
a) mobilitatea personalului între unităţile membre ale consorţiului;
b) utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ din consorţiu;
c) lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a
rezultatelor învăţării şi evaluării acestora.
(3) Cadrul general pentru înfiinţarea, desfiinţarea şi funcţionarea consorţiilor şcolare
se va reglementa prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 53. – (1) În învăţământul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe,
clase sau ani de studiu, după cum urmează:
a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi
nu mai mult de 9;
b) învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de
10 şi nu mai mult de 20;
c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de
12 şi nu mai mult de 25;
d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin
de 12 şi nu mai mult de 30;
e) învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de
15 şi nu mai mult de 30;
f) învăţământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin
de 15 şi nu mai mult de 30;
g) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe uşoare şi/sau moderate: grupa care
cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puţin de 8 şi nu mai mult de 12;
h) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe grave: grupa care cuprinde în medie
5 elevi, dar nu mai puţin de 4 şi nu mai mult de 6.
(2) Situaţiile speciale privind formaţiunile de elevi sau de preşcolari, aflate sub
efectivul minim sau peste efectivul maxim, se aprobă de către consiliul de administraţie al
unităţii de învăţământ, cu asumarea tuturor consecinţelor financiare.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în localităţile în care există cerere pentru
forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de
studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi
funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective.
20
CAPITOLUL IV
CURRICULUMUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Art. 54. – (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat
în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale
fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii.
(2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de
învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar.
Art. 55. – (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile de
studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi
maxim de ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de
pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de
studiu/modulele de pregătire opţionale.
(3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu/ modul
de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile
fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice
generale pentru realizarea şi evaluarea acestora.
(4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu,
respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de
către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale
ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la
nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma
consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia
şcolii.
(6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de
pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului
profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a
reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de
învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de
consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.
(7) În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele şcolare sunt
elaborate, în proiect, de reprezentanţi ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) În învăţământul particular şi confesional se utilizează planurile-cadru de
învăţământ şi programele şcolare pentru Curriculumul Naţional aprobat de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului sau planurile şi programele de învăţământ, similare sau
alternative învăţământului de stat, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(9) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul teologic
si confesional se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
colaborare cu fiecare cult în parte şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
(10) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul militar se elaborează de către
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării
Naţionale şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
21
Art. 56. – (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ
este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, 25 de ore pe săptămână la
învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate
atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a
conţinuturilor predate, conform prezentei legi.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăşit cu
numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei şi tradiţiei minorităţilor şi a
învăţământului bilingv.
(3) În cadrul Curriculumului Naţional, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în
planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului.
(4) În cadrul Curriculumului Naţional, disciplinele opţionale au o pondere de 20% în
planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.
(5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din
orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia
şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu
probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de
performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare
elev.
Art. 57. – (1) Curriculumul pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea
fizică, cognitivă, emoţională şi socială ale copiilor şi pe remedierea precoce a deficienţelor de
dezvoltare.
(2) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională constituie echipe
multidisciplinare de intervenţie timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor,
monitorizarea, depistarea şi asistenţa precoce corespunzătoare a celor cu cerinţe educaţionale
speciale sau cu risc în dezvoltarea competenţelor personale.
Art. 58. – (1) Curriculumul Naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se
axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului:
a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul
minorităţilor naţionale;
b) competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare
şi cunoaştere;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
h) competenţa de a învăţa să înveţi.
(2) Educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul
comun al planurilor de învăţământ.
(3) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională
pentru elevii din clasele I-IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică,
socio-emoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a
atitudinilor în învăţare, asigurând, totodată, punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie.
(5) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea
competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare
sau calificare.
22
Art. 59. – (1) În unităţile de învăţământ public sau privat se utilizează manuale
şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(2) Manualele şcolare se elaborează şi se evaluează pe baza programelor şcolare
aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului reglementează elaborarea de manuale şcolare alternative.
(3) Cadrele didactice selectează şi le recomandă elevilor, în baza libertăţii iniţiativei
profesionale, acele manuale şcolare din lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.
(4) Elevii şi profesorii din învăţământul public şi din învăţământul obligatoriu privat
acreditat/autorizat beneficiază de manuale şcolare gratuite, atât pentru învăţământul în limba
română, cât şi pentru cel în limbile minorităţilor, în condiţiile legii.
(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin
conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot
selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii
procesului educaţional.
Art. 60. – (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare şi informare se
organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma Şcolară de e-learning, care
includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri
metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de legea
dreptului de autor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de
publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit
oricărui elev sau profesor.
(3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda
asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar, sau pentru cei care, din motive de
sănătate, temporar nu pot frecventa şcoala.
(4) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a
Platformei Şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
CAPITOLUL V
EVALUAREA ŞI CERTIFICAREA REZULTATELOR ÎNVĂŢĂRII
Secţiunea 1
Dispoziţii generale privind evaluarea
Art. 61. – (1) Scopul evaluării este acela de a orienta şi de a optimiza învăţarea.
(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru
fiecare disciplină, domeniul de studiu, respectiv modul de pregătire.
(3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învăţământul
primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar
non-universitar sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale.
(4) Controlul utilizării şi al respectării standardelor naţionale de evaluare de către
cadrele didactice se realizează prin inspecţia şcolară.
Art. 62. – (1) Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi
stă la baza planurilor individuale de învăţare. În acest scop, se va crea o bancă de instrumente de
evaluare unică, având funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă.
23
(2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie
remedială.
Art. 63. – (1) Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor
sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la
activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în
contexte de învăţare formale, nonformale şi informale.
(2) Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării învăţării. Utilizarea lui
debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a
elevului.
Secţiunea a 2-a
Structura şi caracteristicile evaluărilor
Art. 64. – (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte, în
baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, un
raport de evaluare a dezvoltării fizice, socio-emoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării,
precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea
competenţelor fundamentale: scris-citit şi matematică. Rezultatele evaluărilor sunt folosite
pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor. Rezultatele evaluării şi
planurile individualizate se comunică părinţilor elevilor şi constituie documente din portofoliul
educaţional al elevului.
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
realizează, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite
în ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ
la nivel primar.
(4) La finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea
elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe. Proba de
limbă şi comunicare va cuprinde limba română şi limba modernă I, iar pentru elevii din clasele
cu predare în limbile minorităţilor, şi limba maternă. Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru
elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor şi pentru preorientarea şcolară către
un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate de învăţare se comunică
părinţilor elevilor şi sunt trecute în portofoliul educaţional al elevului.
(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se realizează o evaluare naţională obligatorie a
tuturor elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale.
Evaluarea se face prin următoarele probe:
a) o probă transdisciplinară de evaluare a competenţelor de comunicare în limba
română, limba maternă şi într-o limbă de circulaţie internaţională – probă scrisă;
b) o probă transdisciplinară de evaluare a competenţelor la matematică şi ştiinţe
– probă scrisă;
c) o probă de evaluare a competenţelor de utilizare a calculatorului – probă practică;
d) o probă transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale – probă
orală.
(6) Rezultatele evaluării naţionale se înscriu în portofoliul educaţional al elevului.
Art. 65. – (1) Absolvenţii învăţământului gimnazial dobândesc diploma de absolvire,
parte a portofoliului educaţional şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional.
24
(2) Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal este
asigurată pe baza unui proces de consiliere şi de orientare şcolară şi profesională. Numărul de
locuri alocate clasei a X-a este cel puţin egal cu cel al absolvenţilor clasei a IX-a.
Art. 66. – (1) Admiterea la liceu se realizează după următoarea procedură:
a) în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte numărul locurilor oferite de
liceu, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educaţional al elevului;
b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite
de liceu, admiterea se face luând în calcul, în proporţie de 70% portofoliul educaţional al
elevului, media de absolvire a învăţământului obligatoriu, precum şi media la probele de la
evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a IX-a şi în proporţie de 30% nota obţinută la proba de
admitere stabilită de liceu.
(2) În cazul mediilor egale, diferenţierea se face pe baza portofoliului educaţional al
elevului.
(3) Metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a admiterii în clasa a X-a este
elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este dată publicităţii,
pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unităţile de învăţământ liceal
care solicită organizarea probei suplimentare de admitere au obligaţia de a anunţa public
disciplina sau disciplinele la care se susţine proba, programele, procedurile de organizare ale
acesteia, precum şi modul de utilizare a portofoliului educaţional până, cel mai târziu, la
începutul clasei a VIII-a.
(4) Proba suplimentară de admitere se va susţine la cel mult două discipline.
Art. 67. – (1) Absolvenţii învăţământului liceal primesc diploma de absolvire şi foaia
matricolă, parte a portofoliului educaţional, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care conferă
dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, precum şi dreptul de susţinere a
examenului de bacalaureat.
(2) La finalul clasei a XII-a/a XIII-a se va susţine examenul naţional de bacalaureat.
(3) Absolvenţii învăţământului liceal, care susţin şi promovează examenul naţional de
bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul
superior, în condiţiile legii.
(4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:
A. proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba
română;
B. proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba
maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;
C. proba de evaluare a competenţei lingvistice la o limbă de circulaţie internaţională
studiată pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de
competenţă corespunzător Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi. Elevii care
promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională
pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine, au dreptul la recunoaşterea şi
echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
D. proba de evaluare a competenţelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin
nivelul de competenţă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care
promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană
pentru certificarea competenţelor digitale, au dreptul la recunoaşterea şi la echivalarea
rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
E. probe scrise de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal,
după cum urmează:
25
a) probă scrisă la Limba şi literatura română – probă comună pentru elevii de la toate
filierele, profilurile şi specializările;
b) probă scrisă la Limba şi literatura maternă – probă comună pentru elevii de la toate
filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor
naţionale;
c) două probe scrise, diferenţiate, după cum urmează:
1. pentru profilul real din filiera teoretică:
(i). matematică;
(ii).probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie, biologie, informatică.
2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:
(i). geografie sau istorie;
(ii). probă transdisciplinară din ştiinţe socio-umane.
3. pentru filiera tehnologică:
(i). probă scrisă disciplinară specifică profilului;
(ii). probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire.
4. pentru filiera vocaţională:
(i). probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului sau specializării;
(ii). probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării.
(5) Conţinuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii elevilor la începutul primei clase de
liceu, în condiţiile legii. Calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare şi desfăşurare
a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, la începutul ultimei clase de liceu.
(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări, stabilite de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, absolvenţii învăţământului liceal pot susţine un
examen de certificare a calificării, separat de examenul de bacalaureat. Conţinutul, calendarul şi
modul de organizare a examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu
la începutul ultimei clase de liceu.
(7) Absolvenţii învăţământului liceal, care susţin şi promovează examenul de
certificare a calificării primesc certificat de calificare, corespunzător nivelului stabilit prin
Cadrul naţional al calificărilor şi suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.
(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiţionată de promovarea
examenului de bacalaureat.
Art. 68. – (1) Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat de către
absolvenţii învăţământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
a) au susţinut probele prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C şi D;
b) au susţinut probele scrise prevăzute la art. 67 alin.(4) lit. E şi au obţinut cel puţin
nota 5 la fiecare dintre acestea;
c) au obţinut media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obţinute
la probele scrise prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. E cel puţin egală cu 6.
(2) În urma promovării examenului naţional de bacalaureat, absolventului i se
eliberează diploma de bacalaureat.
(3) Absolvenţilor de liceu care au susţinut evaluările prevăzute la art. 67 alin. (4)
lit. A, B, C şi D, li se eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică,
respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de
promovarea probelor scrise prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. E.
(4) În cazul nepromovării examenului naţional de bacalaureat, pot fi recunoscute în
sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările susţinute conform prevederilor
26
art. 67 alin. (4) lit. A, B, C şi D, respectiv rezultatele la probele scrise prevăzute la art. 67 alin.
(4) lit. E care au fost promovate cu cel puţin nota 5.
(5) În decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni ale examenului naţional de
bacalaureat.
(6) Candidaţii proveniţi din învăţământul preuniversitar pot susţine examenul
naţional de bacalaureat şi examenul de certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori.
Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(7) Evaluările prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C şi D se organizează şi se
desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ, în timpul anului şcolar, pe parcursul semestrului al
II-lea, în faţa unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi numite prin decizie a
inspectorului şcolar general, în condiţiile stabilite prin metodologie specifică.
(8) Probele scrise la examenul naţional de bacalaureat, prevăzute la art. 67 alin. (4)
lit. E, se susţin după încheierea anului şcolar, în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar.
(9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un preşedinte, numit prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de
predare, având titlul ştiinţific de doctor sau de un cadru didactic din învăţământul liceal, având
gradul didactic I şi performanţe profesionale deosebite, dintr-o unitate de învăţământ situată în
alt judeţ decât cel în care se află unitatea de învăţământ din care provin elevii care susţin probele
scrise ale examenului naţional de bacalaureat.
(10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din profesori de la alte
unităţi de învăţământ decât cele din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului
naţional de bacalaureat.
(11) Rezultatele examenului naţional de bacalaureat sunt publice.
CAPITOLUL VI
RESURSA UMANĂ
Secţiunea 1
Beneficiarii educaţiei
Art. 69. – (1) Beneficiarii primari ai învăţământului preuniversitar sunt
antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii.
(2) Beneficiarii secundari ai învăţământului preuniversitar sunt familiile
antepreşcolarilor, ale preşcolarilor şi ale elevilor.
(3) Comunitatea locală şi societatea în general sunt beneficiari terţiari ai
învăţământului preuniversitar.
Art. 70. – (1) Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile
majore sunt luate prin consultarea reprezentanţilor beneficiarilor primari, respectiv a consiliului
naţional al elevilor sau a altor asociaţii reprezentative ale elevilor şi prin consultarea obligatorie
a reprezentanţilor beneficiarilor secundari şi terţiari, respectiv a structurilor asociative
reprezentative ale părinţilor, a reprezentanţilor mediului de afaceri, a autorităţilor administraţiei
publice locale şi a societăţii civile.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu consiliul
naţional al elevilor şi organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale reprezentative,
elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, care se aprobă prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În baza acestui statut, fiecare
unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu.
27
Art. 71. – (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar au
drepturi egale la educaţie, prin activităţi extraşcolare organizate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Activităţile extraşcolare sunt realizate în cadrul unităţilor de învăţământ
preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere şcolare, în baze sportive, turistice şi de
agrement sau în alte unităţi acreditate în acest sens.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul şi competenţele unităţilor care oferă educaţie
extraşcolară se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 72. – (1) Elevii de la cursurile de zi din învăţământul preuniversitar de stat pot
beneficia de burse de performanţă, de burse de merit, de burse de studiu şi de burse de ajutor
social.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi numărul acestora se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local,
respectiv a consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de
merit, a burselor de studiu şi a celor de ajutor social, se stabilesc anual, în consiliile de
administraţie ale unităţilor de învăţământ, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu
integralitatea efectuării de către elevi a activităţilor şcolare.
(4) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar pot beneficia de burse,
potrivit prevederilor legale.
Art. 73. – (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din unităţile şcolare publice şi
particulare autorizate/acreditate beneficiază de asistenţă medicală, psihologică şi logopedică
gratuită, în cabinete medicale, psihologice şi logopedice şcolare ori în policlinici şi unităţi
spitaliceşti de stat.
(2) La începutul fiecărui ciclu de învăţământ preuniversitar se realizează examinarea
stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune a Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerului Sănătăţii.
(3) Autorizarea sanitară necesară funcţionării unităţilor de învăţământ public se
obţine fără taxe.
Art. 74. – (1) Elevii din învăţământul de stat şi particular beneficiază de tarif redus
cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru
transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic.
(2) Ca măsură de protecţie specială, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi
cei instituţionalizaţi beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport auto, feroviar sau
naval intern.
(3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează
cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km.
(4) Pentru distanţe mai mari de 50 km, se asigură decontarea sumei reprezentând
contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru.
(5) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la
spectacole de teatru, de operă, de film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de
instituţii publice.
(6) De prevederile prezentului articol beneficiază şi elevii din învăţământul privat
acreditat.
28
(7) Elevii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român,
beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (5).
Art. 75. – (1) În situaţii justificate, elevilor din învăţământul primar şi gimnazial,
şcolarizaţi într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de
transport, de masă şi de internat, de către autorităţile administraţiei publice locale din localitatea
de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităţilor locale, al societăţilor de
binefacere, precum şi al altor persoane juridice sau fizice.
(2) Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru copiii
provenind din mediul rural şi din grupuri socio-economice dezavantajate. Modalitatea de
subvenţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 76. – (1) Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, în momentul înscrierii
antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor sau a elevilor, în Registrul Unic Matricol, un contract
educaţional, în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. Contractul
educaţional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului
şi este particularizat, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de
administraţie.
(2) Nerespectarea prevederilor contractului educaţional-tip de către unitatea de
învăţământ este sancţionată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
conformitate cu prevederile metodologiei specifice, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Părintele sau tutorele legal instituit este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea
elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa
părintelui sau a tutorelui legal instituit constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă
cuprinsă între unu şi 5 salarii medii nete pe economie.
(4) Aplicarea contravenţiei prevăzute la alin. (3) se face de primărie, la sesizarea
consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. Banii astfel obţinuţi vor fi utilizaţi exclusiv
în folosul unităţii de învăţământ respective.
Art. 77. – Unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, în
conformitate cu legea, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi
dacă nu sunt contrare intereselor statului român şi legislaţiei în vigoare.
Secţiunea a 2-a
Personalul din învăţământul preuniversitar
Art. 78. – (1) Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal
didactic, personal didactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic.
(2) În învăţământul preuniversitar poate funcţiona personal didactic asociat.
(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi.
(4) Personalul administrativ îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 -
Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 79. – Funcţiile didactice pe tipuri şi forme de învăţământ, precum şi condiţiile
pentru ocuparea acestora se stabilesc în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
29
Art. 80. – (1) În învăţământul preuniversitar public şi privat, posturile se ocupă prin
concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs
se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Angajarea personalului didactic în unităţile de învăţământ cu personalitate
juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unităţii, cu
aprobarea consiliului de administraţie.
Art. 81. – (1) Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor
didactice auxiliare şi administrative dintr-o unitate de învăţământ sunt coordonate de director.
Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ aprobă comisiile de concurs şi validează
rezultatele acestuia.
(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului
didactic auxiliar şi administrativ în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de
către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie.
Art. 82. – (1) La nivelul fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar se
realizează anual evaluarea activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar. Metodologia de
evaluare se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de administraţie privind
acordarea calificativului anual şi a gradaţiei de merit.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dezvoltă programul
naţional de stimulare a excelenţei didactice, finanţat din propriul buget, din care se premiază
excelenţa didactică.
(4) Metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a implementării programului
naţional de stimulare a excelenţei didactice se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(5) Salarizarea personalului didactic şi a celui didactic auxiliar din unităţile de
învăţământ de stat se face şi în funcţie de performanţele profesionale, conform legii.
(6) Veniturile salariale şi extrasalariale ale directorilor şi directorilor adjuncţi, precum
şi salarizarea personalului didactic din unităţile de învăţământ privat se stabilesc prin negociere
dintre conducerea persoanei juridice finanţatoare şi persoana în cauză, cu avizul consiliului de
administraţie al unităţii şcolare.
(7) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti
realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar. Rezultatele
auditului se aduc la cunoştinţa celor în cauză, consiliului de administraţie al unităţii de
învăţământ şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 83. – Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea,
răspunderea disciplinară şi disponibilizarea se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către
consiliul de administraţie, la propunerea directorului, conform legii. Directorul unităţii de
învăţământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angajatorul este
unitatea de învăţământ.
30
CAPITOLUL VII
CONDUCEREA SISTEMULUI ŞI A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 84. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în
domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din
sfera educaţiei.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită, în domeniul
învăţământului preuniversitar, următoarele atribuţii:
a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale;
b) monitorizează activitatea de evaluare externă;
c) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;
d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului,
spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor
administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor
de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv
al municipiului Bucureşti;
e) coordonează elaborarea şi aprobă curriculumul naţional şi sistemul naţional de
evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;
f) evaluează şi aprobă manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii;
g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor
subordonate şi a unităţilor conexe;
h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului;
i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;
j) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor
cu aptitudini deosebite;
k) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi
tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale;
l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune
măsuri corespunzătoare Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate;
m) coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi
continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional;
n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane;
o) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor
naţionale;
p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state
şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi
al cercetării ştiinţifice;
q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a
certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne,
încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de
recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
r) stabileşte structura anului şcolar;
s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al
implementării politicilor educaţionale naţionale;
t) construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei Şcolare de e-learning,
precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;
31
u) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;
v) dă publicităţii şi prezintă anual, în faţa Parlamentului, raportul privind starea
învăţământului preuniversitar în România;
w) coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru
sistemul naţional de indicatori privind educaţia.
(3) În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului înfiinţează, organizează şi finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi
funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului propune
Guvernului înfiinţarea de agenţii.
Art. 85. – (1) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului
Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului cu personalitate juridică având, în principal, următoarele atribuţii:
a) aplică politicile şi strategiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
b) controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de
predare-învăţare şi respectarea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă prin inspecţia
şcolară;
c) controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi
instituţiilor de învăţământ;
d) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor
şi monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu;
e) coordonează admiterea în licee, evaluările naţionale şi concursurile şcolare la
nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ;
f) monitorizează implementarea programelor naţionale iniţiate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe aria judeţului, respectiv al municipiului
Bucureşti, precum şi a proiectelor derulate de unităţile şcolare şi cele conexe în cadrul
programelor Uniunii Europene în domeniul educaţiei şi tineretului;
g) mediază conflictele şi litigiile survenite între autoritatea administraţiei publice
locale şi unităţile de învăţământ;
h) coordonează şi controlează activităţile unităţilor conexe ale Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului din aria judeţului/ municipiului Bucureşti;
i) prezintă un raport anual privind starea învăţământului pe teritoriul judeţului,
respectiv municipiului Bucureşti. Acest raport se face public;
j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judeţene înfiinţarea
unităţilor pentru educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial;
k) aplică politicile educaţionale naţionale la nivel judeţean, respectiv al municipiului
Bucureşti;
l) acordă consiliere şi asistenţă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în gestionarea
resurselor umane şi a posturilor didactice la nivelul judeţului, respectiv al municipiului
Bucureşti;
m) monitorizează activităţile de constituire, de vacantare şi de ocupare a posturilor
didactice din unităţile de învăţământ;
n) gestionează baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unităţile de
învăţământ, precum şi întreaga bază de date a educaţiei;
o) înaintează spre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reţeaua
şcolară din raza lor teritorială propusă de autorităţile administraţiei publice locale, în
conformitate cu politica educaţională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică
şi socială la nivel regional, judeţean şi local, după consultarea unităţilor de învăţământ, a
operatorilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi;
32
p) realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar;
q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind
educaţia.
(2) Structura inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al
Municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(3) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu
consultativ. Funcţionarea acestora se realizează în baza unui regulament propriu, elaborat şi
aprobat de consiliul de administraţie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(4) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile
minorităţilor naţionale, sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ. Aceşti
inspectori şcolari sunt numiţi respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului
parlamentar al minorităţilor naţionale.
(5) În structura inspectoratelor şcolare sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru
problemele copiilor şi tinerilor proveniţi din medii socio-economice dezavantajate, de etnie
rromă.
Secţiunea a 2-a
Conducerea unităţilor de învăţământ
Art. 86. – (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt
conduse de consiliile de administraţie şi de directori, ajutaţi, după caz, de directori adjuncţi. În
exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu
consiliul profesoral şi cu comitetul de părinţi.
(2) În unităţile de învăţământ care au numai funcţia de director, consiliul de
administraţie este format din 9 membri, iar în unităţile de învăţământ care au şi funcţia de
director adjunct, consiliul de administraţie este format din 13 membri.
(3) Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ şi
este format, în învăţământul public, din: 50% membri cadre didactice alese de către personalul
didactic al şcolii, 50% reprezentanţi ai părinţilor şi ai consiliului local, în procente egale de câte
25% fiecare, aleşi de către consiliul reprezentativ al părinţilor, respectiv autorităţile
administraţiei publice locale şi care nu pot fi cadre didactice în unitatea şcolară respectivă.
Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie. Directorul adjunct este membru
de drept al consiliului de administraţie în cota de 50% a cadrelor didactice din unitatea de
învăţământ respectivă. La şedinţele consiliului de administraţie participă reprezentanţii
sindicatelor din unitatea de învăţământ şi un reprezentant al elevilor, cu statut de observatori.
(4) După constituirea consiliului de administraţie, membrii acestuia aleg un
preşedinte de şedinţă din rândul cadrelor didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al
majorităţii. Preşedintele de şedinţă este ales pentru o perioadă de cel mult un an, conduce
şedinţele consiliului de administraţie şi semnează hotărârile adoptate în această perioadă.
(5) În învăţământul particular şi confesional, în componenţa consiliului de
administraţie sunt incluşi reprezentanţi ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administraţie
este asigurată de persoana desemnată de fondatori. În unităţile pentru învăţământul general
obligatoriu, consiliul de administraţie cuprinde şi un reprezentant al consiliului local.
(6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la
solicitarea directorului sau a două treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare şi de
funcţionare a consiliului de administraţie este stabilită prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(7) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii principale:
a) adoptă proiectul de buget şi avizează execuţia bugetară la nivelul unităţii de
învăţământ;
33
b) aprobă planul de dezvoltare instituţională elaborat de directorul unităţii de
învăţământ;
c) aprobă curriculumul la decizia şcolii la propunerea consiliului profesoral;
d) stabileşte poziţia şcolii în relaţiile cu terţi;
e) organizează concursul de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct;
f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic şi didactic auxiliar, precum şi
schema de personal nedidactic;
g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice la propunerea
consiliului profesoral;
h) realizează evaluarea performanţelor profesionale ale cadrelor didactice, ale
cadrelor didactice auxiliare şi ale personalului administrativ;
i) sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice,
conform legii;
j) aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul concursurilor;
k) aprobă orarul unităţii de învăţământ;
l) îşi asumă răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ, alături
de director;
m) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin ordine şi metodologii ale ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, respectiv ale Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(8) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor
prezenţi. Membrii consiliului de administraţie care se află în conflict de interese nu participă la
vot.
Art. 87. – (1) Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ. În
cazul unităţilor de învăţământ cu predare integrală în limbile minorităţilor naţionale, directorul
are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În cazul unităţilor de învăţământ cu secţii de predare
în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii limbii respective.
În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizaţiei care reprezintă
minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare
parlamentară, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.
(2) Directorul unităţii de învăţământ public are următoarele atribuţii:
a) este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea
executivă a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ;
c) îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru
performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce;
d) propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi
funcţionare al unităţii de învăţământ;
e) propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de
execuţie bugetară;
f) răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi
încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ;
g) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de administraţie, conform legii;
h) prezintă, anual, un raport asupra calităţii educaţiei în unitatea sau în instituţia pe
care o conduce. Raportul este prezentat în faţa comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa
autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului
Bucureşti;
i) coordonează colectarea şi transmite inspectoratului şcolar datele statistice pentru
sistemul naţional de indicatori privind educaţia.
34
(3) Structurile şi funcţiile de conducere ale unităţilor de învăţământ particular şi
confesional, atribuţiile, modul de constituire, precum şi durata mandatelor sunt stabilite prin
regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în concordanţă cu prevederile legale.
(4) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional exercită conducerea
executivă, în strictă conformitate cu responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu
hotărârile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu respectarea prevederilor
regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia.
Art. 88. – (1) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ este format din totalitatea
cadrelor didactice din unitatea şcolară cu personalitate juridică, este prezidat de către director şi
se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a
minimum o treime dintre membrii personalului didactic.
(2) Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele:
a) gestionează şi asigură calitatea actului didactic;
b) stabileşte codul de etică profesională şi monitorizează aplicarea acestuia;
c) propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic;
d) propune consiliului de administraţie curriculumul la dispoziţia şcolii;
e) propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea titlului de „profesorul
anului” personalului cu rezultate deosebite la catedră;
f) aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
g) propune consiliului de administraţie iniţierea procedurii legale în cazul cadrelor
didactice, pentru slabe performanţe sau pentru încălcări ale eticii profesionale;
h) propune consiliului de administraţie programele de formare şi dezvoltare
profesională continuă a cadrelor didactice;
i) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administraţie;
j) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie.
(3) La şedinţele consiliului profesoral participă, fără drept de vot, şi reprezentanţi ai
structurilor asociative ale părinţilor şi, după caz, reprezentanţi ai consiliului elevilor.
Secţiunea a 3-a
Instituţiile şi unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar
Art. 89. – (1) Instituţiile şi unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt:
casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale,
Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată
şi Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar.
(2) Organizarea, managementul şi finanţarea instituţiilor conexe intră în
responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează Casa Corpului Didactic,
denumită în continuare CCD, subordonată inspectoratului şcolar judeţean, respectiv al
municipiului Bucureşti. Structura şi atribuţiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(4) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională este o instituţie
specializată a învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, coordonată metodologic
de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
(5) Finanţarea Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională se asigură
de la bugetul consiliului judeţean, respectiv de la bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
(6) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională organizează,
coordonează metodologic, monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/al
municipiului Bucureşti, următoarele activităţi şi servicii educaţionale:
35
a) servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin centrele judeţene
şi prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică/psihologică;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin cabinetele logopedice
interşcolare;
c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională;
d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari;
e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de centrele şcolare de
educaţie incluzivă.
(7) Structura, organizarea şi funcţionarea Centrului Judeţean de Resurse şi de
Asistenţă Educaţională se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(8) Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată se organizează şi funcţionează conform
metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în 12 luni de
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(9) Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se organizează în
subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Atribuţiile, structura,
organizarea şi funcţionarea Unităţii pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se stabilesc
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 90. – (1) În învăţământul preuniversitar funcţionează şi palatele şi cluburile
copiilor, ca unităţi de învăţământ pentru activităţi extraşcolare, aflate în subordinea
inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti/sectoarelor municipiului
Bucureşti.
(2) Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, subordonat Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi palatele copiilor din judeţe, aflate în subordinea
inspectoratelor şcolare judeţene au şi rol metodologic pentru activităţile extraşcolare.
(3) Organizarea şi competenţele unităţilor de învăţământ pentru activităţi extraşcolare
se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
CAPITOLUL VIII
FINANŢAREA ŞI BAZA MATERIALĂ
A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 91. – (1) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi
elevii din învăţământul obligatoriu de stat, particular acreditat sau autorizat provizoriu, precum
şi confesional. Statul asigură finanţarea de bază şi pentru învăţământul liceal şi postliceal public.
Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după
metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) În învăţământul preuniversitar privat, taxele de şcolarizare se stabilesc de
consiliul de administraţie al fiecărei instituţii sau unităţi de învăţământ, în condiţiile legii.
Art. 92. – (1) Cupoanele de creşă prevăzute la art. 26 alin. (6) se acordă de la bugetul
de stat.
(2) Angajatorul are obligaţia legală de a-şi informa angajaţii asupra reglementărilor în
vigoare. Angajatorul are obligaţia legală de a intermedia acordarea cupoanelor de creşă pentru
angajaţii care le solicită şi care renunţă, parţial sau integral, la dreptul de concediu pentru
creşterea copilului.
36
(3) Cuponul de creşă se acordă la solicitarea angajatului cu forme legale, atât în
sistemul de stat, cât şi în cel privat.
(4) Cuponul de creşă se acordă la cerere, unuia dintre părinţi sau opţional, tutorelui
sau celui căruia i s-au încredinţat copii spre creştere şi educare sau în plasament familial, pe baza
livretului de familie.
(5) Cuponul de creşă are o valoare egală cu costul standard per antepreşcolar.
Valoarea acestuia este stabilită anual, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(6) Părintele are dreptul să aleagă creşa pe care o va frecventa copilul său, din
sistemul de stat sau privat.
(7) Valoarea cuponului de creşă este încasată integral de creşa aleasă de părinte.
Acesta are posibilitatea de a achita diferenţa de preţ, în situaţia în care alege o creşă al cărei cost
lunar depăşeşte valoarea cuponului de creşă.
(8) Pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, se aprobă norme metodologice
prin hotărâre a Guvernului.
(9) La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice prevederi contrare se abrogă.
Art. 93. – (1) Finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, particular şi
confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
(2) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:
a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile;
e) eficienţa utilizării resurselor.
(3) Finanţarea învăţământului preuniversitar particular şi confesional acreditat şi
autorizat provizoriu se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învăţământului preşcolar,
primar şi gimnazial obligatoriu, precum şi din alte surse, potrivit legii.
Art. 94. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de
iniţiativă în domeniile politicii financiare şi resurselor umane din domeniul educaţiei şi
colaborează cu alte ministere, cu autorităţi locale, structuri asociative reprezentative ale
autorităţilor administraţiei publice locale, cu asociaţii reprezentative ale părinţilor, asociaţii
reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum şi cu sindicatele reprezentative.
(2) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde finanţarea de bază,
finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară.
(3) Consiliile locale şi consiliul judeţean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti/Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot contribui din bugetele
proprii la finanţarea de bază şi complementară a unităţilor de învăţământ preuniversitar public.
Art. 95. – (1) Finanţarea de bază formată din costul standard per elev/preşcolar la
care se adaugă coeficienţii de corecţie, stabiliţi prin hotărâre a Guvernului, se asigură din
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar public, excepţie
făcând liceele care se finanţează prin bugetele consiliilor judeţene, respectiv ale consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(2) Costul standard cuprinde cheltuielile de personal, materiale şi servicii, manuale
şcolare, dotări generale prevăzute de standardele de autorizare/acreditare, întreţinere curentă şi
cheltuieli cu perfecţionarea profesională, cu excepţia celor care se suportă din bugetul
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Finanţarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe
comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către consiliile judeţene/
37
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu asistenţa tehnică de specialitate a
inspectoratelor şcolare.
(4) Finanţarea de bază se asigură pentru toate unităţile de învăţământ preuniversitar
publice. Pentru unităţile de învăţământ preuniversitar privat acreditate finanţarea de bază se
asigură conform prevederilor art. 91 alin. (1).
(5) Finanţarea de bază se alocă unităţii de învăţământ în care este înscris
elevul/preşcolarul şi se transferă la o altă unitate de învăţământ dacă elevul/preşcolarul se
transferă sau se reînmatriculează la o altă unitate de învăţământ.
(6) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar unde sunt condiţii de
izolare, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează cu un coeficient mărit de
dispersare.
(7) Licitaţiile pentru manuale şcolare, al căror conţinut a fost avizat de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se organizează de consiliile judeţene, respectiv de
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Achiziţionarea de manuale şcolare se
face de unităţile de învăţământ pe baza preţurilor obţinute la licitaţiile organizate de consiliile
judeţene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
Art. 96. – (1) Finanţarea complementară se asigură din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care
aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar public, excepţie făcând liceele care se finanţează
prin bugetele consiliilor judeţene, respectiv bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
(2) Finanţarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) investiţii, reparaţii capitale, consolidări;
b) subvenţii pentru internate şi cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodică a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 74 alin. (1);
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din
învăţământul preuniversitar, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative extraşcolare organizate
în cadrul sistemului de învăţământ.
(3) Finanţarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se
repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către
consiliile judeţene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu
asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare.
(4) Finanţarea de bază şi finanţarea complementară se fac pe baza contractului de
performanţă încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul
localităţii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv cu
preşedintele consiliului judeţean/primarul de sector, în cazul liceelor. Aceeaşi prevedere se
aplică şi pentru unităţile de învăţământ liceal care au în structură niveluri de învăţământ
preşcolar, primar, gimnazial şi postliceal.
(5) Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu personalitate
juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în condiţiile legii.
Art. 97. – (1) Finanţarea suplimentară se acordă ca sumă globală fixă din bugetul
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru premierea unităţilor de
învăţământ cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performanţelor
şcolare.
(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti
şi consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti contribuie la
38
finanţarea suplimentară, acordând granturi unităţilor de învăţământ, în baza unei metodologii
proprii.
Art. 98. – (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar public pot obţine venituri proprii
din activităţi specifice, conform legii, din donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal
constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază, complementară sau
suplimentară şi sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie. La sfârşitul anului
bugetar, sumele necheltuite rămân în contul unităţii de învăţământ care le-a realizat şi se
reportează pentru bugetul anual următor.
Art. 99. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului finanţează
anual, în cadrul programelor naţionale aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele
competiţii:
a) competiţii între şcoli care se bazează pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi
de învăţământ după două axe majore: incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor după fiecare
dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor pe 5 niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”,
„Bun”, „Satisfăcător” şi „Nesatisfacător”. Sunt premiate atât şcolile cu excelenţă în incluziune,
cât şi cele cu excelenţă în performanţă, publice sau private. Şcolile care obţin calificativul
„Satisfăcător” sau „Nesatisfacător” se supun monitorizării în vederea corecţiei;
b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, şcolile vor desemna „Profesorul anului”, ca semn al excelenţei în predare. La nivel
judeţean şi naţional va fi desemnat „Profesorul anului” pentru fiecare disciplină din planul de
învăţământ. Excelenţa în predare va fi recompensată financiar, prin programul naţional de
stimulare a excelenţei didactice;
c) performanţa elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creaţie tehnicoştiinţifică
şi artistică şi la olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) În lansarea competiţiilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
se consultă cu asociaţiile reprezentative ale părinţilor, asociaţiile reprezentative profesionale ale
cadrelor didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi cu sindicatele reprezentative.
Art. 100. – (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de către fiecare
unitate de învăţământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanţare a
învăţământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, se aprobă şi se execută conform legii.
(2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ale
activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu
aceeaşi destinaţie sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se utilizează pentru finanţarea
altor cheltuieli ale unităţii de învăţământ.
(3) Finanţarea unităţilor de învăţământ special, a claselor de învăţământ special, a
elevilor din învăţământul special, a liceelor şi a CJRAE/Centrul Municipal Bucureşti de Resurse
şi de Asistenţă Educaţională, se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat prin consiliile judeţene, respectiv prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.
Art. 101. – (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităţilor de învăţământ
preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special:
a) finanţarea programelor naţionale ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
39
b) fondul de rezervă, constituit prin hotărâre a Guvernului, pentru implementarea
descentralizării;
c) componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanţate de Guvernul
României şi de organismele financiare internaţionale, precum şi rambursările de credite externe
aferente proiectelor respective;
d) bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum şi bursele pentru elevii
străini şi etnicii români din afara graniţelor ţării;
e) organizarea evaluărilor, a simulărilor şi a examenelor naţionale;
f) perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi didactice auxiliare,
pentru implementarea politicilor şi strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului;
g) finanţarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau
multianuale de investiţii, de modernizare şi de dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor publice
de învăţământ preuniversitar public, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări;
h) finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială, stabilite prin reglementări
specifice;
i) finanţarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învăţământ
şi pe meserii, tehnico-aplicative, ştiinţifice, de creaţie, concursuri şi festivaluri cultural-artistice,
campionate şi concursuri sportive şcolare, cu participare naţională şi internaţională, precum şi
olimpiade internaţionale pe obiecte de învăţământ.
(2) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic,
palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare, se asigură din bugetul de stat
prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Cluburile sportive şcolare, precum şi palatele şi cluburile copiilor pot să fie
finanţate şi de autorităţile locale.
(4) Consiliul judeţean/consiliile locale ale sectoarelor şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti alocă, prin hotărâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe
venit la dispoziţia acestora, în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar public,
prin finanţarea complementară.
(5) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură fonduri
pentru organizarea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a concursurilor şcolare judeţene/ale
municipiului Bucureşti.
(6) Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor privind transportul pe calea
ferată şi cu metroul se finanţează prin bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi
din alte surse, potrivit legii.
Art. 102. – Constituirea şi alocarea bugetului pentru învăţământul preuniversitar se
face după următoarea procedură: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin
Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar şi prin inspectoratele şcolare judeţene,
respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti monitorizează implementarea noului
mecanism de finanţare a învăţământului preuniversitar şi asigură asistenţă specializată unităţilor
şi instituţiilor din învăţământul preuniversitar. Primarul localităţii, respectiv primarii sectoarelor
municipiului Bucureşti, preşedintele consiliului judeţean, în calitate de ordonatori principali de
credite, răspund în solidar cu directorul unităţii de învăţământ de utilizarea fondurilor bugetare,
în condiţiile legii.
40
Secţiunea a 2-a
Baza materială a învăţământului preuniversitar public
Art. 103. – (1) Baza materială a învăţământului preuniversitar public constă în întreg
activul patrimonial al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, al instituţiilor şi
unităţilor de învăţământ preuniversitar existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum
şi în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior şi cuprinde: terenuri şi clădiri destinate
procesului de învăţământ preuniversitar, dotări şi echipamente, biblioteci, staţiuni didactice şi de
cercetare, ateliere şcolare, ferme didactice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, palate şi
cluburi ale copiilor, baze cultural-sportive şi de odihnă, precum şi orice alt obiect de patrimoniu
destinat procesului de învăţământ şi salariaţilor din învăţământul preuniversitar.
(2) Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar,
şcolile primare şi gimnaziale, liceele situate în oraşe, municipii sau municipii reşedinţă de judeţ,
inclusiv celelalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din
domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale
bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de
administraţie, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea liceele situate în comune,
inclusiv celelalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, unităţile de învăţământ special
publice, centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională fac parte din domeniul public
judeţean, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliului
judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază
teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ
respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţământ special publice,
ale cluburilor sportive şcolare, ale palatelor şi cluburilor copiilor şi elevilor, precum şi ale
centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională sunt de drept proprietatea acestora şi sunt
administrate de către consiliile de administraţie ale acestora.
(4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea inspectoratele şcolare
judeţene, casele corpului didactic, centrul naţional de excelenţă, centrele recreative şi de
divertisment, Palatul Naţional al Copiilor, precum şi alte unităţi din subordinea Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ale căror cheltuieli curente şi de capital se
finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene şi
prin consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Celelalte componente ale bazei materiale sunt
de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor respective şi sunt administrate de acestea.
(5) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ
preuniversitar public se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale, numai cu
avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În caz contrar, actele
de schimbare a destinaţiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infracţiune şi se
pedepseşte conform legii penale.
Art. 104. – Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau instituţiilor şi unităţilor de
învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului public, precum şi asupra bunurilor
aparţinând consiliilor locale, judeţene şi, respectiv Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar public, se face,
după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de
publicitate funciară, cu scutire de plata taxelor prevăzute de lege.
Art. 105. – (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului colaborează cu ministere, cu instituţii de învăţământ superior, cu
consiliile judeţene/locale, prefecturi, primării, servicii publice descentralizate/deconcentrate,
41
organizaţii ale partenerilor sociali reprezentative, precum şi cu alte organizaţii ale societăţii
civile.
(2) Unităţile de învăţământ colaborează cu consiliile judeţene/locale, cu serviciile
publice descentralizate/deconcentrate, cu organizaţii ale partenerilor sociali, în vederea asigurării
calităţii procesului de învăţământ.
(3) Parteneriatul social se exercită la toate nivelurile decizionale pentru educaţie şi
formare profesională, prin consultare şi în baza unei relaţii directe de colaborare.
(4) Formele de parteneriat social public-privat se concretizează prin protocol de
colaborare, prin contract, prin convenţie sau prin alte forme.
(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, instituţiile şi unităţile de
învăţământ asigură transparenţa acţiunilor şi activităţilor desfăşurate şi pun la dispoziţia celor
interesaţi informaţiile de interes public.
T I T L U L I I I
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 106. – (1) Prezentul titlu reglementează structura, funcţiile, organizarea şi
funcţionarea învăţământului superior din România.
(2) Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute,
şcoli de studii superioare şi altele asemenea.
(3) Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale.
Aceste instituţii au personalitate juridică, au caracter non-profit şi sunt apolitice. În funcţie de
natura patrimoniului, se clasifică în publice şi private, conform prevederilor art. 8 alin.(1).
Art. 107. – (1) Învăţământul superior se poate organiza doar în instituţii de
învăţământ superior care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea, potrivit
legii.
(2) Actele de finalizare a studiilor, emise în România de către instituţii de învăţământ
superior acreditate, sunt recunoscute de stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.
Art. 108. – (1) Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile de
învăţământ superior acreditate sau autorizate provizoriu.
(2) Instituţiile de învăţământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare, în
statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu
instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai cu respectarea legislaţiei în
vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea şi asigurarea calităţii programelor de studii.
(3) Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza, în România sau în alte
state, programe de studii comune cu instituţii de învăţământ superior din străinătate, recunoscute
ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate,
trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât şi în statele respective.
Art. 109. – Misiunea învăţământului superior este de a genera şi de a transfera
cunoaştere către societate prin:
42
a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, a
inserţiei profesionale a individului şi a satisfacerii nevoii de competenţă a mediului
socio-economic;
b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţie
individuală şi colectivă, în domeniul ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, al literelor, prin
asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum şi prin valorificarea şi
diseminarea rezultatelor acestora.
Art. 110. – (1) Sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe următoarele
principii:
a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertăţii academice;
c) principiul răspunderii publice;
d) principiul asigurării calităţii;
e) principiul echităţii;
f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;
g) principiul transparenţei;
h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personalului
academic;
i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice;
j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, a cadrelor
didactice şi a cercetătorilor;
k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;
l) principiul centrării educaţiei pe student.
(2) În învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă,
naţionalitate, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau
alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege.
(3) În învăţământul superior există şi pot fi organizate facultăţi de teologie, în
conformitate cu prevederile art. 14 şi institute de cercetare teologică în consens cu perspectivele
ecumenice şi irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legale.
Art. 111. – (1) În instituţiile de învăţământ superior publice, învăţământul este gratuit
pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă.
(2) În instituţiile de învăţământ superior privat, învăţământul este cu taxă.
(3) Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor,
care sunt decise de Senatul universitar potrivit legii, şi au obligaţia să le comunice tuturor celor
interesaţi.
Art. 112. – (1) Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii sunt
atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate numai de către instituţiile
de învăţământ superior acreditate.
(2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri
oficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentru programele de studii acreditate
sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz trebuie să existe o altă specializare acreditată
într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestei prevederi constituie
infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi se pedepseşte conform legii penale.
Art. 113. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate
publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor
legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită un control á posteriori
împreună cu autorităţile abilitate asupra actelor prin care instituţiile de învăţământ superior
43
exercită autonomia universitară.
Art. 114. – (1) Instituţiile de învăţământ superior au patrimoniu propriu pe care îl
gestionează conform legii.
(2) Instituţiile de învăţământ superior publice şi private se înfiinţează prin lege, la
propunerea Guvernului.
(3) Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior publice aparţine Guvernului.
Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior particular şi confesional aparţine unei
persoane fizice, unui grup de persoane fizice, unei fundaţii, asociaţii, unui cult religios sau unui
alt furnizor de educaţie, denumit fondator.
Art. 115. – (1) Autonomia universitară şi libertatea academică sunt garantate prin
lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice
ingerinţe ideologice, politice sau religioase.
(2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să-şi stabilească
misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea
proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta
universităţii, aprobată de Senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare.
(4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii
publice.
(5) În instituţiile de învăţământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce
priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor.
(6) În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a
dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice.
(7) Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şi specializărilor,
în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile de învăţământ.
(8) Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare şi confesionale,
atribuţiile, modul de constituire, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt
stabilite de Carta universitară, cu avizul consultativ al fondatorilor şi aprobată de Senatul
universitar.
Art. 116. – (1) Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ superior de
stat sau particulară:
a) să respecte legislaţia în vigoare, Carta proprie şi politicile naţionale şi europene în
domeniul învăţământului superior;
b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şi
evaluarea calităţii în învăţământul superior;
c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în codul de etică şi
deontologie profesională aprobat de Senatul universitar;
d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa cheltuirii banului public;
e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor sale, conform legislaţiei în
vigoare;
f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar şi de
cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile studenţilor.
(2) În cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică presupune respectarea
statutului şi a prevederilor dogmatice şi canonice specifice cultului respectiv.
Art. 117. – (1) În cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la
art. 116, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului aplică în termen de maximum
3 luni una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) sesizează Senatul universitar;
44
b) revocă rectorul, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului, în baza constatării Consiliului de Etică şi Management Universitar, cu consultarea
Senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data emiterii ordinului de
revocare, Senatul universitar are obligaţia să desemneze un prorector care reprezintă
universitatea şi care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către
ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În termen de 3 luni de la emiterea
ordinului de revocare, Senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou
rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi trimite spre confirmare ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului numele noului rector;
c) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finanţările din surse publice;
d) propune Guvernului iniţierea unui proiect de lege de desfiinţare a instituţiei de
învăţământ superior în cauză.
(2) Constatarea încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 116 se face de către Consiliul
de Etică şi Management Universitar din care fac parte 3 reprezentanţi numiţi de către Consiliul
Naţional al Rectorilor, 3 reprezentanţi numiţi de către Ministerul Educaţiei, Cercetării
Tineretului şi Sportului şi câte un reprezentant numit de către ARACIS, Consiliul Naţional
pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS), CNCSIS, federaţiile sindicale
reprezentative din învăţământul superior şi federaţiile naţionale ale studenţilor.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură protecţia
intereselor, a drepturilor şi a libertăţilor personalului şi studenţilor din instituţiile de învăţământ
superior sancţionate.
Art. 118. – (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor,
terenurilor, staţiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor
botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor şi clinicilor universitare,
caselor studenţilor, precum şi dotările aferente, folosite de instituţia de învăţământ superior,
indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin
Ministerului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul
medical superior, spaţiile care aparţin cultelor în care se desfăşoară învăţământul confesional,
precum şi spaţiile care aparţin Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Serviciului Român de Informaţii, în care se desfăşoară învăţământ de specialitate.
(3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis
numai în condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară.
Art. 119. – (1) Comunitatea universitară este constituită din studenţi, personal
didactic de predare şi cercetare, personal didactic auxiliar şi personal nedidactic care are contract
de muncă cu universitatea.
(2) Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea
de membru al comunităţii universitare prin hotărâre a Senatului universitar.
(3) Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin
reglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară.
Art. 120. – (1) Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii
universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.
(2) Carta universitară trebuie să se refere în mod expres la:
a) modalităţile de desemnare şi revocare a mandatelor structurilor şi organismelor de
conducere ale universităţii şi a oricărui membru al acestora, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
b) situaţiile de conflicte de interese şi incompatibilităţi, incluzând prevederea că în
aceeaşi facultate nu pot ocupa simultan funcţii de conducere, la oricare nivel, soţi, afini şi rude
până la gradul III, inclusiv;
45
c) în învăţământul superior particular şi confesional situaţiile de conflict de interese
şi incompatibilităţi se stabilesc prin Carta universitară;
d) condiţiile şi modul de desfăşurare a concursurilor de selecţie a personalului
didactic, de cercetare, didactic auxiliar şi tehnico-administrativ;
e) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii;
f) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea în mod independent a
destinaţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate;
g) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi operatori
economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii
nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare;
h) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituţii de învăţământ
superior sau cu alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale;
i) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazei
materiale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice;
j) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională ale instituţiei
de învăţământ superior, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi
internaţionale;
k) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şi
sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi cu organizaţiile
studenţeşti legal constituite;
l) orice alte aspecte socotite relevante de către Senatul universitar, ce corespund
legislaţiei în vigoare.
(3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către Senatul universitar, numai
după dezbaterea cu comunitatea academică, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(4) Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei în vigoare.
Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului
respectiv.
(5) Carta universitară se avizează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
Art. 121. – (1) Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa, singure sau prin
asociere, societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii, cu aprobarea Senatului universitar. Condiţia
ca acestea să se înfiinţeze este aceea ca ele să contribuie la creşterea performanţelor instituţiei şi
să nu influenţeze negativ în niciun fel activităţile de învăţământ, cercetare şi consultanţă.
(2) Instituţiile de învăţământ superior pot constitui consorţii, inclusiv cu unităţile de
cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.
(3) La constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a asociaţiilor, instituţia
publică de învăţământ superior poate aduce aport în numerar şi în natură doar dreptul de
folosinţă şi de administrare asupra bunurilor pe care le are în patrimoniu.
Art. 122. – (1) Instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi
deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară.
(2) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte, în luna aprilie a fiecărui an, un
raport privind starea universităţii. Raportul este făcut public pe site-ul universităţii şi este
transmis tuturor părţilor interesate. Acest raport include cel puţin:
a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli;
b) situaţia fiecărui program de studii;
c) situaţia personalului instituţiei;
d) rezultatele activităţilor de cercetare;
e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii;
f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare;
46
g) situaţia posturilor vacante;
h) situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile precedente.
(3) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice şi constituie
o condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public.
CAPITOLUL II
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
A INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR
Art. 123. – (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice
instituţie de învăţământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice:
facultăţi, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi de proiectare, centre de
consultanţă, clinici universitare, studiouri şi ateliere artistice, muzee, centre pentru formarea
continuă a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii, staţiuni experimentale
sau alte entităţi pentru activităţi de producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. În structura
instituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico - administrative.
(2) Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi pe
proiecte, unităţi de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri şi cheltuieli, care au
autonomie şi statute proprii, aprobate de Senatul universitar.
(3) Componentele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt organizate de fiecare instituţie de
învăţământ superior, astfel încât instituţia să-şi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi
standardele de calitate şi să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ, cercetare,
producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic.
Art. 124. – (1) Facultatea este unitatea funcţională care elaborează şi gestionează
programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor
sau sportului.
(2) Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează la propunerea şi
cu aprobarea Senatului universitar, prin hotărâre anuală a Guvernului privind structura
instituţiilor de învăţământ superior.
(3) Într-o instituţie publică de învăţământ superior, Guvernul, pe baza contractului
instituţional, cu consultarea Senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program
de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de
instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional. Programele de studii astfel
propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calităţii în
învăţământul superior.
(4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, şcoli doctorale, şcoli
postuniversitare şi extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de
studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţii temeinic justificate, Guvernul,
la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, poate înfiinţa/desfiinţa
facultăţi, cu consultarea Senatului universitar.
Art. 125. – (1) Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură
producerea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de
specialitate.
(2) Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare de cercetare,
ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare .
(3) Departamentul se înfiinţează, se organizează, se divizează, se comasează sau se
desfiinţează prin hotărâre a Senatului universitar la propunerea cadrelor didactice din consiliul
facultăţii/facultăţilor în care funcţionează.
47
(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care
funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii.
Art. 126. – Institutele, staţiunile experimentale, centrele sau laboratoarele sunt
aprobate de către Senatul universitar pentru organizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi se
supun legislaţiei în vigoare.
Art. 127. – (1) Învăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează:
a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora funcţionează
facultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba maternă;
b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve; în acest caz, se
constituie secţii/linii cu predare în limbile minorităţilor naţionale;
c) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior pot fi organizate grupe, secţii sau linii
de predare în limbile minorităţilor, în condiţiile legii.
(2) Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale se
organizează în departamente. Consiliul facultăţii elaborează un regulament de funcţionare, care
reglementează procedurile de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice, în
termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Secţia de studiu este o formă de organizare a învăţământului universitar într-o
limbă a minorităţilor naţionale, care poate fi instituţionalizată, atât la nivelul universităţii, cât şi
în cadrul unei facultăţi prin departamentul secţiei, care are în componenţă programele de studiu
şi structurile organizatorice aferente. Secţiile beneficiază de autonomie universitară în
organizarea activităţilor didactice.
(4) În învăţământul universitar pentru minorităţile naţionale, se asigură pregătirea în
ciclul I de studii universitare de licenţă, în ciclul II de studii universitare de master şi în ciclul III
de studii universitare de doctorat, precum şi în învăţământul postuniversitar, în limba maternă.
(5) Finanţarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenţii care
urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE
Secţiunea 1
Structura anului universitar
Art. 128. – (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii
octombrie, şi include două semestre. Un semestru are o durată, de regulă, de 14 săptămâni de
activităţi didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului
universitar se aprobă de către Senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile
dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni.
(2) Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă anual, cu
cel puţin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea
profesională a studenţilor, precum şi calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor
academice de studiu.
Secţiunea a 2-a
Programe de studii universitare
Art. 129. – (1) Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităţi
curriculare de predare, învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare planificate astfel încât să
ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un supliment de diplomă.
48
(2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul
calificării definit în Cadrul naţional al calificărilor şi este inclus în Registrul Calificărilor din
Învăţământul Superior (RCIS). Curriculumul unui program de studii universitare se stabileşte
astfel încât să maximizeze şansele obţinerii calificării dorite şi se aprobă de către Senatul
universitar.
(3) Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de programul de studii
universitare este un aspect esenţial al asigurării calităţii.
(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii şi organizate
pe 3 cicluri de studiu: licenţă, master, doctorat.
(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specifice fiecărui
ciclu de studii universitare absolvit.
Art. 130. – (1) Organizarea programelor de studii este de competenţa instituţiilor de
învăţământ superior, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar
organizat, Senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, în
acord cu standardele naţionale şi internaţionale generale şi specifice de calitate.
(2) Un program de studii universitare funcţionează legal dacă este autorizat
provizoriu sau acreditat şi funcţionează în condiţiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv
acreditare. Organizarea şi desfăşurarea de programe de studii universitare care nu funcţionează
legal se sancţionează cu nerecunoaşterea studiilor pentru beneficiari, precum şi cu amendă
pentru organizatori, potrivit legii penale, şi cu retragerea autorizaţiei de funcţionare provizorie,
respectiv a acreditării pentru instituţia în cauză.
(3) Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii universitare se
realizează distinct pentru fiecare formă de învăţământ, fiecare limbă de predare şi pentru fiecare
locaţie geografică în care se desfăşoară.
(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene reglementarea
naţională nu poate contraveni celei europene.
(5) Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniile şi
programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, locaţiile
geografice de desfăşurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de
studii universitare, formă de învăţământ sau limba de predare si numărul maxim de studenţi care
pot fi şcolarizaţi şi care este propus de ARACIS, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului,
promovată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de
31 martie a fiecărui an.
Secţiunea a 3-a
Forme de organizare
Art. 131. – (1) Programele de studii universitare de licenţă se pot organiza în
următoarele forme de învăţământ: zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.
(2) Programele de studii universitare de master se pot organiza în următoarele forme
de învăţământ: zi, seral şi cu frecvenţă redusă.
Art. 132. – (1) Formele de organizare ale programelor de studii sunt:
a) zi, respectiv seral, caracterizate prin activităţi de învăţământ programate pe durata
întregii zile, respectiv după programul normal de lucru, aproximativ uniform distribuite
săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi presupunând întâlnirea faţă în faţă a studenţilor cu
cadrele didactice de predare în spaţiul universitar;
b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de
sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea
49
faţă în faţă a studenţilor cu cadrele didactice de predare în spaţiul universitar, completate de alte
mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă;
c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse specifice electronice,
informatice şi de comunicaţii, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi
de tutoriat specifice.
(2) Fac excepţie de la prevederile art. 129 programele de studii de licenţă şi master
din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de
învăţământ de zi.
(3) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza la formele de
învăţământ de zi şi cu frecvenţă redusă.
(4) Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate de instituţiile de
învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceleaşi programe de studii, indiferent de forma
de învăţământ absolvită, sunt echivalente.
(5) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învăţământ seral, cu
frecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de învăţământ superior care au acreditat
programul de învăţământ respectiv la forma de învăţământ de zi.
Secţiunea a 4-a
Contracte de studii
Art. 133. – Instituţia de învăţământ superior semnează cu fiecare student/studentdoctorand/
cursant/cercetător post-doctoral înmatriculat la un program de studii , un contract de
studii universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor de organizare şi desfăşurare a
programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Secţiunea a 5-a
Admiterea în programe de studiu
Art. 134. – (1) Admiterea în învăţământul superior de stat şi privat pentru fiecare
ciclu şi program de studii universitare este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ
superior şi se organizează pe baza metodologiilor specifice de admitere stabilite de Senatul
universitar, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) La admiterea în învăţământul superior public şi privat pentru fiecare ciclu şi
program de studii universitare pot candida cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai
statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene în aceleaşi
condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de
şcolarizare. Recunoaşterea studiilor efectuate în afara României se realizează de către direcţia de
specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în condiţiile
legii.
(3) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în
cuantumurile aprobate de Senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin
metodologiile proprii de admitere, scutirea de plată a acestor taxe sau reducerea lor.
(4) Un candidat declarat admis poate beneficia de finanţare de la buget o singură
dată, pentru fiecare dintre cele 3 cicluri de studii universitare.
(5) Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau
doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei
sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de
finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor.
(6) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, în cel mult două zile
lucrătoare de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele
50
candidaţilor declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin admitere, după
afişarea rezultatelor finale.
Secţiunea a 6-a
Examene de finalizare a studiilor
Art. 135. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt:
a) de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă, sau de diplomă pentru
învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;
b) de dizertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) de susţinere publică a tezei de doctorat;
d) de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) de selecţie, care precede examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor
care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.
(2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către
instituţiile de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de Senatul
universitar şi care respectă metodologia-cadru aprobată de ministrul educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior
autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen de licenţă numai în cadrul instituţiilor de
învăţământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate.
Secţiunea a 7-a
Examenele de evaluare pe parcurs ale studenţilor
Art. 136. – (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii
este determinat prin evaluări sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă.
(2) Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii de examinare aprobate
de Senatul universitar având în vedere asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare.
(3) Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene:
a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competenţelor minimale
aferente unei discipline şi promovarea unui examen; sau
b) cu calificative, după caz.
(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul
facultăţii în temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeşte că acestea au
fost obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea principiilor de etică universitară.
Art. 137. – Rezolvarea contestaţiilor depuse de candidaţii la admitere, de studenţii
examinaţi, de absolvenţi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de
competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform propriilor regulamente instituţionale şi
prevederilor Cartei universitare.
Secţiunea a 8-a
Diplome
Art. 138. – Rectorul poate anula un certificat sau o diplomă de studii atunci când se
dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea principiilor eticii
universitare.
Art. 139. – (1) Recunoaşterea perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate
se face pe baza unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
51
şi Sportului şi a unor metodologii specifice aprobate de fiecare instituţie de învăţământ superior
pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare şi transfer al creditelor de
studii.
(2) În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe
universităţi, actele de studii se eliberează în concordanţă cu reglementările naţionale şi cu
prevederile acordurilor interinstituţionale.
Secţiunea a 9-a
Credite de studii
Art. 140. – (1) Programele de studii universitare planifică şi organizează volumul de
muncă specific activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi examinare în concordanţă cu
ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu
transferabil constă în cantitatea de muncă intelectuală dirijată şi independentă necesară pentru
finalizarea individuală de către student a unei unităţi componente a unui curs din cadrul unui
program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării.
(2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea
corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile.
(3) Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileşte de
către Senatul universitar.
(4) Durata programelor de studii universitare de licenţă şi master pe domenii de
specializare se stabileşte la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de master
corespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studii transferabile.
(6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare
de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniul ştiinţific, cultural sau
artistic.
Art. 141. – (1) Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de
referinţă pe care universităţile îl pot utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studii
universitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu fundamental în scopul echivalării şi
transferării creditelor de studiu transferabile şi a eventualei continuări a studiilor dintr-un
program de studii.
(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi recunoaşterea în
străinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe
baza informaţiilor existente în registrul matricol propriu, instituţiile de învăţământ superior pot
elibera la cerere documente în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu
transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru această operaţiune, instituţiile de
învăţământ superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de Senatul universitar.
(3) Recunoaşterea şi echivalarea de către universităţi a unor studii sau perioade de
studii universitare efectuate anterior se realizează pe baza unei metodologii aprobate de Senatul
universitar, cu respectarea reglementărilor-cadru promovate prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(4) Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului poate echivala printr-o metodologie specifică, pe baza
ECTS/SECT, învăţământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani
sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit
legii.
52
Secţiunea a 10-a
Ciclul I - Studii universitare de licenţă
A. Organizarea
Art. 142. – (1) Acreditarea programelor de studii universitare de licenţă este realizată
de către ARACIS. Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimum
180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT şi se finalizează
prin nivelul 6 din EQF/CEC.
(2) La învăţământul de zi, durata specifică a studiilor universitare de licenţă este,
după caz, de 3-4 ani şi corespunde unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile
pentru un an de studii. Durata studiilor de licenţă pentru învăţământul universitar cu profil
ingineresc, drept şi teologie pastorală este de 4 ani.
(3) Un procent de maximum 10% din numărul studenţilor la zi pot parcurge, cu
aprobarea Consiliului facultăţii, 2 ani de studii într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de
învăţământ superior medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute de regulamentele
de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(4) În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unor stagii de
practică.
(5) Studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ de zi se pot organiza în
regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ de zi
un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile publice.
B. Admiterea
Art. 143. – (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenţii
de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă.
(2) În cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior pot stabili
facilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea candidaţilor la programe de studii
universitare de licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la olimpiadele
şcolare şi/sau alte concursuri naţionale sau internaţionale.
C. Diploma
Art. 144. – (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii
universitare de licenţă se numeşte diplomă de licenţă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă
de urbanist.
(2) Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma de
urbanist se menţionează toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit,
inclusiv forma de învăţământ. Diploma de licenţă, diploma de inginer, respectiv diploma de
urbanist sunt însoţite de suplimentul la diplomă şi se eliberează gratuit, în limba română şi într-o
limbă de circulaţie internaţională.
Secţiunea a 11-a
Ciclul II - Studii universitare de masterat
A. Organizarea
Art. 145. – (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu
de studii universitare şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al
53
Calificărilor. Acestea au o durată normală de 1-2 ani şi corespund unui număr de credite de
studii transferabile cuprins, de regulă, între 60 şi 120. Pentru profesii reglementate prin norme,
recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii universitare pot fi oferite
comasat într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la
învăţământul de zi, cu frecvenţă, în condiţiile prezentei legi, diplomele obţinute fiind echivalente
diplomei de master.
(2) Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor învăţământului superior de
lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri de tip Bologna este echivalentă cu
diploma de studii universitare de master în specialitate.
Art. 146. – (1) Programele de studii universitare de master pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competenţelor
profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competenţelor de
cercetare ştiinţifică. Învăţarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu
primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de
cercetare este exclusiv la zi;
c) master didactic. Masterul didactic se organizează exclusiv la forma de învăţământ
de zi.
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele
instituţii de învăţământ superior care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt acreditate;
b) misiunea asumată şi validată în condiţiile prezentei legi permite acest lucru;
c) au acreditat domeniul respectiv pentru studii universitare de master.
Art. 147. – (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii
universitare de master împreună cu numărul maxim al studenţilor care pot fi şcolarizaţi se
realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau
de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul
European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, denumit în continuare EQAR.
(2) În cadrul domeniului acreditat pentru studii universitare de master, programele de
studii promovate sunt stabilite anual de către Senatul universitar şi comunicate Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului până la data de 30 martie a fiecărui an, pentru a fi
publicate centralizat.
(3) Instituţiile de învăţământ superior pot stabili parteneriate cu operatori economici,
asociaţii profesionale şi/sau instituţii publice pentru dezvoltarea unor programe de studii
universitare de master care să răspundă cerinţelor pieţei muncii.
B. Admiterea
Art. 148. – Pot candida la programe de studii universitare de master absolvenţii cu
diplomă de licenţă sau echivalentă.
C. Diploma
Art. 149. – Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare
de master şi susţinerea cu succes a lucrării de disertaţie se numeşte diplomă de master şi
cuprinde toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma
de învăţământ. Aceasta este însoţită de suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în
limba română şi o limbă de circulaţie internaţională.
54
Secţiunea a 12-a
Ciclul III - Studii universitare de doctorat
A. Organizarea
Art. 150. – (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii
universitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul
Naţional al Calificărilor. Acesta se desfăşoară pe baza unui Cod al Studiilor Universitare de
Doctorat, adoptat prin hotărâre a Guvernului.
(2) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza de către universităţi
acreditate în acest sens, numite Universităţi organizatoare de doctorat şi denumite în continuare
UOD, de către consorţii sau parteneriate care se stabilesc legal între o UOD şi institute naţionale
de cercetare sau institute de cercetare din cadrul Academiei Române, precum şi firme de înaltă
tehnologie sau de cercetare-dezvoltare. Parteneriatele sau consorţiile constituie o Instituţie
Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută
ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza acreditării,
respectiv a evaluării periodice.
(3) Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinţa autorizării, acreditării şi
funcţionării ca instituţie de învăţământ superior. Şcoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române poate fi IOSUD şi poate organiza programe universitare de doctorat.
(4) Evaluarea în vederea acreditării se face pentru fiecare instituţie de învăţământ
superior şi pentru fiecare domeniu de doctorat din cadrul acestora de către ARACIS sau de către
o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în EQAR şi CNCSIS,
pe baza unui sistem de criterii şi a unei metodologii care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Fiecare domeniu de
doctorat, precum şi fiecare UOD sau IOSUD sunt evaluate periodic din 5 în 5 ani.
(5) Pe baza rezultatelor evaluării instituţiei de învăţământ superior, ARACIS sau
agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
acordarea sau, după caz, retragerea dreptului de organizare de studii universitare de doctorat.
Dreptul de a organiza studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri:
a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţifică
originală, relevantă internaţional, pe baza unor metode ştiinţifice, organizat numai la forma de
învăţământ cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentru cariera didactică în
învăţământul superior şi pentru cercetare;
b) doctorat profesional, care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală pe
baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice, asupra unor creaţii artistice sau asupra
unor performanţe sportive de înalt nivel naţional şi internaţional şi poate constitui o bază pentru
cariera didactică în învăţământul superior şi pentru cercetare în domeniile artelor şi sportului.
(7) În cadrul UOD şi IOSUD se organizează şcoli doctorale pe discipline sau tematici
disciplinare şi interdisciplinare.
(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul instituţional al UOD şi al
IOSUD, de sisteme proprii şi specifice de conducere şi administrare a programelor de studii şi
cercetare, inclusiv la nivelul şcolilor doctorale.
Art. 151. – (1) Durata programului de studii universitare de doctorat este de regulă de
3 ani, se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat şi
cuprinde:
55
a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, individual sau în
cadrul şcolii doctorale;
b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică.
(2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare
de doctorat respectă reglementările în cauză.
(3) În situaţii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi
prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea Senatului universitar, la propunerea conducătorului de
doctorat şi în limita fondurilor disponibile.
(4) O IOSUD sau UOD poate recunoaşte, conform regulamentului propriu de
organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat şi în condiţiile prezentei legi,
parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii de cercetare ştiinţifică
desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de prestigiu,
precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de
master de cercetare.
(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condiţii
stabilite prin regulamentul propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de
doctorat. Durata acestor studii se prelungeşte în consecinţă cu perioadele cumulate ale
întreruperilor aprobate.
(6) Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt stabilite de şcoala
doctorală.
Art. 152. – (1) Studiile universitare de doctorat se organizează cu finanţare de la
bugetul de stat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă anual, prin hotărâre
a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat ştiinţific şi pentru doctoratul profesional
din domeniul artelor şi al sportului, granturi doctorale. Grantul doctoral include cuantumul
bursei individuale şi costurile pentru programul de studii avansate şi pentru programul de
cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţi corespunzători pe domenii disciplinare şi
profesionale ale doctoratului.
(3) Finanţarea şcolilor doctorale se face pe bază de competiţie, la care participă
şcolile doctorale din cadrul UOD sau IOSUD.
(4) Metodologia de organizare şi finanţare a programelor doctorale se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 153. – Doctoratul se poate desfăşura în limba română, în limba minorităţilor
naţionale sau într-o limbă de circulaţie internaţională, conform contractului de studii doctorale
încheiat între UOD sau IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand.
Art. 154. – (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în
care studentul-doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui
conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară, sau sub
îndrumarea concomitentă a doi conducători ştiinţifici din universităţi diferite din România, pe
baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi
organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi universitate, dar au
specializări/domenii diferite de studiu, conform prevederilor din Carta universitară.
(2) În contextul politicilor de asigurare a mobilităţii universitare, UOD şi IOSUD pot
angaja, pe bază de contract, specialişti din străinătate care deţin dreptul legal de a conduce
doctorat. Pentru ţările din Uniunea Europeană şi Confederaţia Elveţiană acest drept se
dobândeşte automat ca urmare a recunoaşterii şi a echivalării academice. Pentru ţările din afara
Uniunii Europene, acest drept se poate obţine astfel:
a) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a
universităţilor pentru care acest drept se dobândeşte automat;
56
b) pentru universităţile care nu sunt cuprinse în lista stabilită de către Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acest drept se dobândeşte fie printr-o convenţie
internaţională de recunoaştere reciprocă, fie prin evaluarea de către Consiliul Naţional de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, numit în continuare CNATDCU,
a dosarului cu activitatea ştiinţifică a specialistului, înaintat de instituţia angajatoare.
B. Admiterea
Art. 155. – Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de
doctorat numai absolvenţii studiilor universitare de master sau ai studiilor echivalate cu acestea.
C. Studentul-doctorand
Art. 156. – (1) Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare de doctorat,
doctorandul are calitatea de student-doctorand. Doctoranzii cu frecvenţă sunt încadraţi de către
universităţile de cercetare avansată şi educaţie ca asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari
pe perioadă determinată.
(2) Pe toată durata activităţii, studentul-doctorand de la forma de învăţământ de zi
beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi specialitate şi de asistenţă medicală gratuită,
fără plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările
sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(3) Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice, potrivit contractului de
studii de doctorat, în limita a 4-6 ore didactice pe săptămână. Activităţile didactice care depăşesc
acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa
Codului muncii, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu plata
contribuţiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la
asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Art. 157. – (1) Perioada desfăşurării studiilor universitare de doctorat este asimilată,
conform legislaţiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia
cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteşte, în această perioadă,
contribuţii la asigurările sociale.
(2) După susţinerea tezei de doctorat, UOD sau IOSUD eliberează o adeverinţă care
atestă perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat la forma de
învăţământ cu frecvenţă.
D. Conducătorul de doctorat
Art. 158. – (1) Pot fi conducători de doctorat: profesorii universitari, academicienii,
membrii Academiei Române sau cercetător ştiinţific principal gradul I, cu titlul de doctor obţinut
în domeniul fundamental de ştiinţe respectiv sau înrudit, precum şi cadrele didactice şi de
cercetare abilitate sau cercetători ştiinţifici abilitaţi, cu minimum funcţia didactică de lector/şef
de lucrări, respectiv cercetător ştiinţific principal gradul III.
(2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată persoanelor prevăzute la
alin. (1), prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în urma evaluării
de către CNATDCU, în conformitate cu standardele elaborate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel
internaţional.
(3) Cadrele didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi sunt
conducători de doctorat, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
57
(4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţii de
învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de
conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:
a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările Uniunii
Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene dobândesc automat calitatea
de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a
instituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai
prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una
din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în
România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului;
c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din
străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obţine calitatea de conducător de
doctorat în România, fie printr-o convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă, fie în urma
evaluării de către CNATDCU, conform prevederilor alin. (2).
(5) În cadrul aceleiaşi UOD sau IOSUD, un conducător de doctorat poate îndruma
studenţi - doctoranzi numai în domeniul pentru care a obţinut acest drept. Un conducător de
doctorat poate îndruma maximum 8 doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale studiilor de doctorat.
Art. 159. – (1) Conducătorul de doctorat îşi desfăşoară activitatea didactică şi de
cercetare în instituţia de învăţământ superior care l-a propus, într-o UOD sau în cadrul unei
IOSUD.
(2) Un conducător de doctorat îşi poate desfăşura activitatea la o singură instituţie
care organizează studii doctorale. Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate,
conducătorii de doctorat sunt remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
E. Teza de doctorat
Art. 160. – (1) Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor stabilite de
instituţiile organizatoare de doctorat prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a
programelor de studii universitare de doctorat şi în concordanţă cu reglementările în vigoare la
nivel naţional.
(2) Comisia de susţinere a tezei de doctorat, denumită în continuare comisie de
doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea UOD sau IOSUD.
Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri: preşedintele, ca reprezentant al UOD
sau IOSUD, conducătorul de doctorat şi 3 referenţi oficiali din ţară sau din străinătate, specialişti
în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat şi din care cel puţin 2 îşi desfăşoară
activitatea în afara UOD sau IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor
şi au cel puţin funcţia didactică de conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific principal
gradul II.
(3) Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de doctorat, după
evaluarea de către toţi referenţii. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel
puţin 4 din cei 5 membri ai comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a preşedintelui
comisiei şi a conducătorului de doctorat.
(4) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat, comisia de doctorat evaluează şi
deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele
care pot fi atribuite sunt: „Foarte bine”, „Bine” şi „Satisfăcător”.
(5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de
cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Foarte
58
bine”, „Bine” sau „Satisfăcător” comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor,
propunere care se înaintează spre validare CNATDCU.
(6) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU. În domeniul
fundamental Arte, după caz, teza de doctorat va fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a
creaţiei artistice originale.
(7) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, UOD sau
IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului o
motivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat
poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări.
(8) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează şi în format
digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a
creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în
domeniul drepturilor de autor.
Art. 161. – (1) Teza de abilitare relevă capacităţile şi performanţele didactice şi de
cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale deja obţinute, care probează
originalitatea contribuţiilor academice şi profesionale, concretizate în rezultate principial noi
pentru ştiinţă şi practică, soluţii, legităţi, generalizări, concluzii generatoare de noi direcţii, net
superioare celor existente, executate de sine stătător şi anticipând o dezvoltare independentă a
viitoarei cariere universitare.
(2) Teza de abilitare se susţine public, în faţa unei comisii de specialitate numite de
CNATDCU şi formată din minimum 3 profesori universitari din ţară şi din străinătate
(3) După admiterea tezei de abilitare, se obţine atestatul de cadru didactic şi de
cercetare abilitat sau de cercetător ştiinţific abilitat.
(4) Cererea pentru susţinerea examenului de abilitare se adresează CNATDCU, de
către persoanele care deţin cel puţin titlul de lector/şef de lucrări sau cercetător ştiinţific
principal gradul III. Atestatul prevăzut la alin. (3), obţinut după promovarea probelor de
abilitare, este propus de CNATDCU şi aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 162. – (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii
universitare de doctorat se numeşte diplomă de doctor. În diploma care certifică obţinerea şi
deţinerea titlului de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinar sau
interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în cea care certifică obţinerea şi
deţinerea titlul de doctor într-un domeniu profesional se menţionează, în mod expres, domeniul
profesional al doctoratului.
(2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, se conferă de către
UOD sau IOSUD diploma şi titlul de doctor în ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr. S.
(3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferă de
către UOD sau IOSUD diploma şi titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i
acronimul Dr. P.
Art. 163. – (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică
profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte
externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de ARACIS, de CNCSIS sau de
Consiliul de Etică şi Management al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
poate lua următoarele măsuri:
a) retragerea calităţii de conducător de doctorat;
b) retragerea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere pentru
selectarea de noi studenţi-doctoranzi pe o perioadă de până la 3 ani.
59
(2) Redobândirea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere în
ciclul de studii universitare de doctorat se poate obţine numai pe baza unui nou raport extern de
evaluare al CNATDCU, ARACIS şi CNCSIS şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine la propunerea
UOD sau IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă ale cărui aprecieri sunt validate
printr-o evaluare externă efectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri
sunt condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului.
(4) UOD sau IOSUD şi conducătorul de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani,
conform procedurilor stabilite prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului, la propunerea CNATDCU.
CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR
Art. 164. – Programele postuniversitare sunt:
a) programe postdoctorale de cercetare avansată;
b) programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă.
Secţiunea 1
Programele postdoctorale
Art. 165. – (1) Programele postdoctorale de cercetare avansată:
a) sunt programe destinate persoanelor care au finalizat studiile universitare de
doctorat ştiinţific şi au obţinut o diplomă de doctor într-un domeniu al ştiinţei cu cel mult 5 ani
înainte de admiterea într-un program postdoctoral de cercetare;
b) asigură cadrul instituţional pentru dezvoltarea cercetărilor după finalizarea
studiilor universitare de doctorat;
c) au o durată de minimum un an;
d) se pot finanţa de către instituţii publice sau de către operatori economici;
e) se desfăşoară în cadrul UOD sau IOSUD pe baza planului de cercetare al UOD sau
IOSUD propus de cercetătorul postdoctoral şi aprobat de instituţia gazdă.
(2) Instituţiile de învăţământ superior acreditate să organizeze programe de studii
universitare de doctorat pot organiza, în cadrul IOSUD, programe postdoctorale.
(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de
UOD sau IOSUD, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(4) În perioada programului de cercetare postdoctorală, persoana angajată este
încadrată pe poziţia de cercetător ştiinţific principal gradul III cu contract de muncă pe perioadă
determinată.
(5) La finalizarea programului postdoctoral, se acordă un atestat de studii
postdoctorale.
Secţiunea a 2-a
Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă
Art. 166. – (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare şi dezvoltare
profesională continuă toate acele instituţii de învăţământ superior care au acreditate cel puţin
programe de studii universitare de licenţă în domeniul ştiinţific respectiv.
60
(2) Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională ale instituţiilor
acreditate se desfăşoară pe baza unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat de
Senatul universitar şi cu respectarea reglementărilor în vigoare.
(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT şi se finalizează cu un
examen de certificare a competenţelor profesionale asimilate de cursanţi pe parcursul
programului.
(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxă sau cu finanţare din
alte surse.
(5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare absolvenţii care au cel puţin
studii universitare cu diplomă de licenţă sau echivalentă.
(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională,
instituţia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice
programului.
CAPITOLUL V
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR MEDICAL
Secţiunea 1
Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior medical.
Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară
Art. 167. – (1) Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară se
desfăşoară cu respectarea reglementărilor generale şi sectoriale din Uniunea Europeană şi
anume:
a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică şi practică la
programele de studii Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară; 5 ani pentru
programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru
programele de studii Asistenţă Medicală Generală şi Moaşe şi de 3 ani pentru alte programe de
studii de licenţă din domeniul sănătate;
b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT,
fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de
licenţă de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor
de licenţă de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durată
a studiilor de licenţă de 5 ani şi 360 de credite de studii transferabile pentru programele
Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licenţă de 6 ani;
c) studiile universitare de master au între 60 şi 120 de credite de studii transferabile
ECTS/SECT;
d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite de studii transferabile,
iar studiile avansate din cadrul şcolii doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de
doctorat se pot organiza în UOD şi în IOSUD realizate prin consorţii între universităţi şi spitale
sau clinici.
(2) Instituţiile de învăţământ superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară
autorizate provizoriu/acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lângă formele de
învăţământ prevăzute la alin. (1) şi programe postdoctorale şi de formare şi dezvoltare
profesională: de rezidenţiat, perfecţionare, specializare, de studii complementare în vederea
obţinerii de atestate şi educaţie medicală şi farmaceutică continuă.
(3) Durata doctoratului pentru absolvenţii învăţământului superior medical uman,
medical veterinar şi farmaceutic este de 4 ani.
(4) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate şi
medicină veterinară şi instituţiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes
reciproc, pentru asigurarea unor condiţii optime de activitate, privind infrastructura,
echipamentele medicale şi accesul la informaţie medicală.
61
(5) Instituţiile de învăţământ superior care organizează programe de pregătire de
medicină şi farmacie au, pe lângă componentele preponderent educaţionale şi de
cercetare-dezvoltare-inovare, şi misiunea de a asigura asistenţa medicală, pe lângă parteneriatul
cu spitalele, clinicile universitare şi prin structurile proprii autorizate ca furnizor de servicii de
sănătate: centre de diagnostic, centre de cercetare, laboratoare de cercetare etc.. Instituţiile de
învăţământ superior care organizează programe de pregătire de medicină şi farmacie se
constituie ca centre metodologice pentru unităţile sanitare din judeţele incluse în teritoriul
arondat. Teritoriul arondat acestor instituţii de învăţământ superior se stabileşte prin ordin
comun al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi al ministrului sănătăţii, pe
baza unor criterii de calitate.
(6) La selecţia şi promovarea personalului didactic universitar din instituţiile de
învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate se iau în considerare criteriile
privind experienţa profesională medicală dovedită. În învăţământul superior din domeniul
sănătate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reţeaua Ministerului
Sănătăţii pot accede doar persoane care au obţinut, prin concurs, în funcţie de gradul universitar,
titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist în specialitatea
postului.
(7) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate şi
medicină veterinară pot să-şi constituie un patrimoniu din structuri sanitare ca bază de
învăţământ şi ca pol de competitivitate şi excelenţă - spitale, clinici, centre de cercetare şi altele
asemenea, fie prin transfer din domeniul public, fie prin asocieri cu instituţii private. Aceste
structuri se pot asocia, pot desfăşura activităţi sanitare şi pot încheia contracte de finanţare cu
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi cu alte instituţii publice sau private ce
funcţionează legal în România, în alte state membre ale Uniunii Europene, în statele aparţinând
Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană.
(8) În învăţământul superior din domeniul sănătate nu se pot transforma în credite
echivalate şi transfera studiile obţinute în învăţământul postliceal.
(9) Învăţământul superior şi postuniversitar din domeniul sănătate se desfăşoară în
unităţi sanitare publice sau private, institute, centre de diagnostic şi tratament, în secţii cu paturi,
în laboratoare şi în cabinete. Clinica universitară se constituie din una sau mai multe secţii
clinice, în specialităţi înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activităţi de
învăţământ şi cercetare ale departamentelor universitare.
(10) Învăţământul superior farmaceutic se desfăşoară în clinici, laboratoare, farmacii
publice sau de spital şi în unităţi de cercetare şi/sau producţie de medicamente, acreditate de
instituţiile de învăţământ superior de profil.
(11) Secţiile clinice universitare se înfiinţează, la propunerea instituţiei de învăţământ
superior cu programe de studii din domeniul sănătate, prin ordin comun al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului şi al ministrului sănătăţii. Într-o clinică universitară, activitatea
de învăţământ este susţinută de o singură instituţie de învăţământ superior de profil.
(12) Desfiinţarea unei secţii clinice universitare se poate face numai prin ordin
comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la
propunerea instituţiei de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate.
(13) Într-o clinică universitară, întreaga activitate de învăţământ şi cercetare
ştiinţifică este condusă de şeful clinicii. Şeful clinicii universitare, împreună cu şefii secţiilor
clinice, stabilesc nivelul de dotare corespunzător desfăşurării activităţilor didactice şi de
cercetare.
(14) Poziţia de şef de clinică se ocupă de către cadrele didactice universitare cu cel
mai înalt grad universitar, respectiv conferenţiar universitar sau profesor universitar, pe baza
hotărârii Senatului universitar. Şeful de clinică poate fi numit şef de secţie clinică/şef de
laborator, la propunerea Senatului universitar, prin ordin al ministrului sănătăţii. În domeniul
medicină veterinară, şeful clinicii veterinare este propus de Consiliul facultăţii, aprobat de
Senatul universitar şi numit prin decizia rectorului.
62
(15) Secţiile clinice sunt conduse de şeful de secţie/şeful de laborator, care este
desemnat prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Senatului universitar.
(16) Medicii şi farmaciştii cu funcţie didactică din clinicile universitare, salariaţi ai
instituţiei de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate, primesc din
partea unităţii sanitare în care îşi desfăşoară activitatea integrată clinic o indemnizaţie de
activitate clinică reprezentând echivalentul a cel puţin unei jumătăţi de normă corespunzătoare
gradului profesional în care sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, pentru activitatea
de asistenţă medicală, respectiv, farmaceutică. Medicii veterinari cu funcţie didactică din
clinicile veterinare, salariaţi ai instituţiei de învăţământ superior din domeniul medicină
veterinară primesc din partea unităţii sanitare veterinare în care îşi desfăşoară activitatea
integrată clinic o indemnizaţie de activitate clinică reprezentând echivalentul a cel mult 50% din
salariul corespunzător postului didactic pe care sunt încadraţi ca titulari.
(17) Spaţiile şi dotările din unităţile sanitare publice sunt folosite pentru învăţământ
superior şi postuniversitar de stat din domeniul sănătate, fără plată. Instituţiile de învăţământ
superior particular care au programe de studii din domeniul sănătate încheie contracte de
închiriere cu unităţile sanitare publice, cu aprobarea ministrului sănătăţii.
(18) Clinicile universitare se pot constitui în centre de cercetare în domeniul sănătate,
sub formă de fundaţii.
(19) Rezidenţiatul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru
absolvenţii licenţiaţi ai programelor de studii medicină, medicină dentară şi farmacie care
asigură pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile cuprinse în Nomenclatorul
specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.
(20) Admiterea la rezidenţiat se face numai prin concurs naţional organizat de
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Admiterea la
rezidenţiat a cadrelor didactice din învăţământul superior din domeniul sănătate se face în
aceleaşi condiţii ca pentru orice absolvent al învăţământului superior din domeniul sănătate.
(21) Medicii rezidenţi care ocupă prin concurs posturi didactice de asistent
universitar în instituţii de învăţământ superior din domeniul sănătate continuă formarea în
rezidenţiat şi sunt retribuiţi pentru ambele activităţi.
(22) Instituţiile de învăţământ superior care organizează programe de pregătire de
medicină şi farmacie acreditează, în teritoriul arondat, unităţi medicale şi farmaceutice, precum
şi personal din unităţi medicale şi farmaceutice, pentru desfăşurarea activităţilor practice de
rezidenţiat. Acreditarea se face pe baza unor criterii stabilite de către Asociaţia Universităţilor de
Medicină şi Farmacie şi promovate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(23) Administraţia judeţeană şi locală din teritoriul arondat are obligaţia de a pune la
dispoziţia instituţiilor de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate, în
mod gratuit, spaţii de cazare pentru medicii rezidenţi, pe perioada detaşării pentru formare
profesională, în limita prevederilor stabilite prin ordinul comun al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului şi ministrului sănătăţii.
(24) Procesul de formare în rezidenţiat se desfăşoară în unităţi sanitare universitare
de stat sau private sau în unităţi sanitare acreditate în acest scop.
(25) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior care organizează programe de
pregătire în rezidenţiat se constituie un departament de pregătire în rezidenţiat. În instituţiile de
învăţământ superior care organizează programe de pregătire de medicină şi farmacie,
departamentul este subordonat conducerii universităţii.
(26) Rezidenţiatul se finalizează printr-un examen care cuprinde probe teoretice şi
practice organizat de către instituţia de învăţământ superior în care rezidentul a desfăşurat
minimum 60% dintre activităţile de pregătire în specialitate. Comisia de examen este stabilită de
către instituţia de învăţământ superior, cu avizul colegiilor profesionale. După promovarea
examenului de specialist, instituţia de învăţământ superior în care rezidentul a desfăşurat
minimum 60% dintre activităţile de pregătire în specialitate eliberează absolventului de
63
rezidenţiat diploma de medic specialist în specialitatea în care a promovat examenul, specialitate
cuprinsă în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru
reţeaua de asistenţă medicală.
(27) Activitatea după pensionare a profesorilor universitari din învăţământul medical
superior, având calitatea de conducător de doctorat, poate fi prelungită de Senatul universitar cu
o perioadă cuprinsă între un an şi maximum 5 ani, cu respectarea prevederilor legii şi a Cartei
universitare.
Secţiunea a 2-a
Reglementarea altor aspecte specifice
Art. 168. – Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţilor din acest
domeniu se realizează prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului şi, după caz, ordin comun al ministrului sănătăţii şi preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
CAPITOLUL VI
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR MILITAR ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE
INFORMAŢII, DE ORDINE PUBLICĂ ŞI SECURITATE NAŢIONALĂ
Secţiunea 1
Organizare şi funcţionare
Art. 169. – (1) Învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională este învăţământ public, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ,
şi cuprinde: învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor
specialişti, precum şi învăţământ postuniversitar.
(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională din cadrul sistemului naţional de învăţământ, precum şi
specializările/programele de studii din cadrul acestora, se supun reglementărilor referitoare la
asigurarea calităţii, inclusiv celor legate de autorizare şi acreditare în acelaşi condiţii cu
instituţiile de învăţământ superior civil.
(3) Structura organizatorică, oferta de şcolarizare care conţine profilurile, programele
de studii, cifrele anuale de şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru
învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se
stabilesc, după caz, de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor,
Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile
apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, potrivit specificului fiecărei arme,
specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, în condiţiile legii.
(4) Formele de organizare a învăţământului, admiterea la studii, derularea
programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ,
în învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, se
supun procedurilor şi condiţiilor aplicabile instituţiilor de învăţământ superior civil.
(5) Pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională, după caz, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi
Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în
domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale pot emite ordine,
regulamente şi instrucţiuni proprii, în condiţiile legii.
(6) Ofiţerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire
a şcolii militare cu durata de 3 sau 4 ani, pot să-şi completeze studiile în învăţământul superior
civil, pentru obţinerea diplomei de licenţă în profiluri şi specializări similare sau apropiate
64
armei/specialităţii militare. Participarea ofiţerilor în activitate la învăţământul de zi se
reglementează prin ordin al conducătorilor instituţiilor din domeniile apărării, informaţiilor,
ordinii publice şi securităţii naţionale.
(7) Diplomele de licenţă, de master, de doctorat eliberate de instituţiile de învăţământ
superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, precum şi titlurile
ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să
ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil
apropiat şi de acelaşi nivel.
Secţiunea a 2-a
Managementul şi finanţarea instituţiilor
Art. 170. – (1) Managementul instituţiilor de învăţământ superior militar, de
informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează în aceleaşi condiţii ca în
instituţiile civile de învăţământ superior. Finanţarea instituţiilor din învăţământul superior
militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se face în condiţiile legii.
(2) Structurile şi funcţiile de conducere ale instituţiilor de învăţământ militar, de
ordine publică şi de securitate naţională sunt aceleaşi ca cele din instituţiile civile de învăţământ
superior. Ocuparea funcţiilor de conducere se face în aceleaşi condiţii ca în instituţiile civile de
învăţământ superior, indiferent de gradul militar al candidatului ales.
(3) În situaţia în care instituţia de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine
publică şi de securitate naţională are şi comandant, acesta ocupă funcţia în conformitate cu
reglementările Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor,
Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii
publice şi securităţii naţionale. Funcţiile de rector şi de comandant se pot cumula.
Secţiunea a 3-a
Resurse umane
Art. 171. – (1) Funcţiile didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar,
de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se ocupă şi se eliberează în aceleaşi
condiţii ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior. Cadrele didactice şi de cercetare
din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională au
acelaşi statut ca cele din instituţiile civile de învăţământ superior.
(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională se bucură de principiul autonomiei universitare.
(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită de vârstă şi vechime
integrală ca militari, au dreptul să-şi continue activitatea didactică, în cadrul aceleiaşi instituţii de
învăţământ superior, în condiţiile legii.
Secţiunea a 4-a
Viaţa universitară
Art. 172. – Viaţa universitară din instituţiile de învăţământ superior militar, de
informaţii, de ordine publică şi securitate naţională se desfăşoară în conformitate cu
reglementările legale pentru instituţiile civile de învăţământ superior, adaptate mediului militar,
de informaţii, de ordine publică şi securitate naţională.
65
CAPITOLUL VII
ACTIVITATEA DE CERCETARE ŞI CREAŢIE UNIVERSITARĂ
Art. 173. – (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie artistică din
universităţi se organizează şi funcţionează pe baza legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene în
domeniu.
(2) Instituţiile de învăţământ superior care şi-au asumat ca misiune şi cercetarea
ştiinţifică au obligaţia să creeze structuri tehnico-administrative care să faciliteze managementul
activităţilor de cercetare. Aceste structuri deservesc şi răspund optim cerinţelor personalului
implicat în cercetare.
(3) Personalul implicat în activităţi de cercetare în institute, laboratoare sau centre de
cercetare ale universităţii dispune, în limita granturilor şi a contractelor de cercetare, de
autonomie şi de responsabilitate personală, delegată de ordonatorul de credite, în realizarea
achiziţiilor publice şi a gestionării resurselor umane necesare derulării grantului. Aceste activităţi
se desfăşoară conform reglementărilor legale în vigoare şi fac obiectul controlului financiar
intern.
Art. 174. – La sfârşitul fiecărui an bugetar, conducerea universităţii prezintă
Senatului universitar un raport referitor la cuantumul regiei pentru granturile de cercetare şi la
modul în care acestea au fost cheltuite.
Art. 175. – (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea Naţională pentru
Cercetare Ştiinţifică, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură un avans
de până la 90% din valoarea grantului din momentul semnării contractului de finanţare. Pentru
diferenţă, universităţile pot avansa fonduri din venituri proprii.
(2) Mobilitatea interinstituţională a personalului de cercetare după principiul grantul
urmează cercetătorul este garantată prin lege, în conformitate cu reglementările instituţiei care
acordă grantul. Titularul grantului răspunde public, conform contractului cu autoritatea
contractantă, de modul de gestionare a grantului.
CAPITOLUL VIII
PROMOVAREA CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
ŞI ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 176. – (1) Asigurarea calităţii învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice
universitare este o obligaţie a instituţiei de învăţământ superior şi o atribuţie fundamentală a
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În realizarea acestei atribuţii,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu ARACIS, alte agenţii
înscrise în EQAR, precum şi cu Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul
Superior, CNATDCU şi Consiliul de Etică Universitară, conform legislaţiei în vigoare.
(2) Instituţiile de învăţământ superior care refuză să facă publice datele de interes
public solicitate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, încalcă principiul
răspunderii publice şi sunt sancţionate conform legii.
(3) Studenţii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de asigurare a calităţii.
66
Art. 177. – (1) Evaluarea universităţilor se realizează în scopul:
a) autorizării şi acreditării;
b) ierarhizării programelor de studii şi clasificării universităţilor.
(2) Evaluarea în scopul autorizării şi acreditării se realizează de către ARACIS sau de
altă agenţie înscrisă în EQAR şi are loc potrivit legii şi standardelor internaţionale în domeniu.
(3) Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii şi a clasificărilor
universităţilor se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propusă de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(4) Metodologia de ierarhizare a programelor de studii şi de clasificare a
universităţilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului în maximum 12 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
(5) Aplicarea metodologiei de ierarhizare şi clasificare intră în răspunderea
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este realizată de către un consorţiu
format din: ARACIS, incluzând reprezentanţi ai studenţilor, CNCSIS, CNATDCU şi un
organism internaţional cu competenţe în domeniu ierarhizării şi clasificării instituţiilor de
învăţământ selectat pe bază de concurs.
(6) Universităţile se clasifică, pe baza evaluării programelor de studii şi a
capacităţilor instituţionale, în 3 categorii:
a) universităţi preponderent de educaţie;
b) universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică/de creaţie artistică;
c) universităţi de cercetare avansată şi educaţie.
(7) După intrarea în vigoare a prezentei legi, evaluarea iniţială se face numai de către
un organism internaţional cu competenţă în domeniul ierarhizării şi clasificării instituţiilor de
învăţământ superior sau o agenţie internaţională de asigurare a calităţii înregistrată în EQAR.
(8) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior publice, din surse publice, se va
face diferenţiat pe categorii de universităţi şi în funcţie de poziţia în ierarhie a programelor de
studii, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(9) Statul finanţează programele de excelenţă în orice categorie de universităţi. Sunt
finanţate din fonduri publice: programe de licenţă în universităţile menţionate la alin.(6) lit.a),
programe de licenţă şi master în universităţile menţionate la alin.(6) lit.b.) şi programe de
doctorat, master şi licenţă în universităţile menţionate la alin.(6) lit.c).
Art. 178. – (1) Pentru promovarea calităţii şi creşterea eficienţei sistemului de
învăţământ superior, pentru creşterea vizibilităţii internaţionale şi pentru concentrarea resurselor,
universităţile publice şi private pot:
a) să se constituie în consorţii universitare, potrivit legii;
b) să fuzioneze într-o singură instituţie de învăţământ superior cu personalitate
juridică.
(2) Universităţile acreditate la data intrării în vigoare a prezentei legi pot demara
proceduri pentru constituirea de consorţii sau pentru fuzionare prin comasare sau absorbţie.
(3) Fuziunea prin comasare sau absorbţie a instituţiilor de învăţământ superior
publice se face, de regulă, în jurul instituţiilor din categoria universităţilor de cercetare avansată
şi educaţie şi ţinând cont de proximitatea geografică.
(4) Evaluarea programelor de studii şi a instituţiilor de învăţământ superior se face
periodic la iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau a
universităţilor. Rezultatele evaluării sunt publice, pentru informarea beneficiarilor de educaţie şi
pentru transparenţa instituţională.
Art. 179. – (1) Fiecare universitate are obligaţia să realizeze, la intervale de
maximum 5 ani, evaluarea internă şi clasificarea departamentelor pe 5 niveluri de performanţă în
cercetare, conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCSIS şi aprobate prin ordin al
67
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Rezultatele evaluării şi clasificării sunt
publice.
(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza evaluării interne, poate
dispune reorganizarea sau desfiinţarea departamentelor sau institutelor neperformante, fără a
prejudicia, în vreun fel, studenţii.
Art. 180. – Guvernul României înfiinţează Institutul de Studii şi Cercetări Avansate
din România, având ca obiectiv principal susţinerea elitelor româneşti din ţară şi din diaspora.
Metodologia de înfiinţare a acestuia se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 181. – Statul încurajează excelenţa în instituţiile de învăţământ superior prin
pârghii financiare specifice, existente în prezenta lege:
a) un procent de minimum 30% din finanţarea de bază se acordă universităţilor
publice pe baza criteriilor şi a standardelor de calitate stabilite de Consiliul Naţional al Finanţării
Învăţământului Superior şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
b) universităţilor publice li se alocă un fond distinct pentru dezvoltarea instituţională
din bugetul alocat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Fondul de
dezvoltare instituţională se adresează celor mai bune instituţii de învăţământ superior din fiecare
categorie şi se alocă după criterii competitive bazate pe standarde internaţionale. Metodologia de
alocare şi utilizare a fondului pentru dezvoltare instituţională se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.
Secţiunea a 2-a
Sprijinirea excelenţei individuale
Art. 182. – Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studenţii şi cercetătorii cu
performanţe excepţionale includ:
a) granturi de studii sau de cercetare la universităţi din ţară sau din străinătate,
acordate pe bază de competiţie;
b) granturi pentru efectuarea şi finalizarea unor cercetări, inclusiv teze de doctorat;
c) aprobarea unor rute educaţionale flexibile, care permit accelerarea parcursului de
studii universitare;
d) crearea de instrumente şi mecanisme de susţinere a inserţiei lor profesionale în
ţară, astfel încât să valorifice la nivel superior atât talentul, cât şi achiziţiile realizate prin
formare.
CAPITOLUL IX
PROMOVAREA UNIVERSITĂŢII CENTRATE PE STUDENT
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 183. – (1) Studenţii sunt consideraţi parteneri ai instituţiilor de învăţământ
superior şi membri egali ai comunităţii academice. În învăţământul confesional studenţii sunt
membrii ai comunităţii academice în calitate de discipoli.
(2) O persoană dobândeşte statutul de student şi de membru al unei comunităţi
universitare numai în urma admiterii şi a înmatriculării sale într-o instituţie de învăţământ
superior acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
(3) O persoană poate fi admisă şi înmatriculată ca student concomitent la cel mult
două programe de studii, indiferent de instituţiile de învăţământ care le oferă. Orice subvenţie
financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform normelor legale în vigoare, numai
68
într-o singură instituţie de învăţământ superior, pentru un singur program de studii. În cazul
studenţilor care se transferă între universităţi sau programe de studii, subvenţiile urmează
studentul.
(4) În vederea testării cunoştinţelor şi a capacităţilor cognitive, respectiv artistice sau
sportive, şi a admiterii într-un program de studii pentru licenţă, master sau doctorat, instituţiile
de învăţământ superior organizează examene de admitere pentru fiecare program şi ciclu de
studiu.
(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează anual o
metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior publice şi
private din România.
(6) Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi aplică propriul regulament
de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Prevederile acestui regulament sunt
concordante în conţinut cu metodologia-cadru privind organizarea admiterii, instituită de
Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului.
(7) Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare trebuie făcute publice în
fiecare an, cu cel puţin 6 luni înainte de susţinerea concursului de admitere.
Secţiunea a 2-a
Înmatricularea studenţilor. Registrul Matricol Unic al Universităţilor din România
Art. 184. – (1) O instituţie de învăţământ superior poate admite şi înmatricula într-un
program de studii numai acel număr de studenţi pentru care sunt asigurate condiţii optime de
calitate academică, de viaţă şi servicii sociale în spaţiul universitar.
(2) Oferta anuală de şcolarizare publică este făcută de către rectorul instituţiei de
învăţământ superior prin declaraţie pe proprie răspundere, cu respectarea capacităţii de
şcolarizare stabilite prin evaluarea ARACIS.
(3) În urma admiterii într-un program de studii, între student şi universitate se încheie
un contract în care se specifică drepturile şi obligaţiile părţilor.
(4) Universităţile care admit în programele lor de studii mai mulţi studenţi decât
capacitatea de şcolarizare, aprobată conform prezentei legi, încalcă răspunderea lor publică şi
sunt sancţionate în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 185. – (1) Se constituie Registrul Matricol Unic al Universităţilor din România,
denumit în continuare RMUR, ca o bază de date electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii
din România din universităţile publice sau private acreditate sau autorizate să funcţioneze
provizoriu. Registrele matricole ale universităţilor devin parte a RMUR, asigurându-se un
control riguros al diplomelor.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNCSIS,
elaborează un regulament de alocare a codului matricol individual, precum şi conţinutul
informaţiilor care vor fi scrise în RMUR.
(3) RMUR este document oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor din registrul
matricol constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
(4) RMUR, registrele matricole ale universităţilor şi sistemele informatice aferente se
elaborează în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează şi păstrează evidenţa
diplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în universităţile
acreditate.
69
Art. 186. – (1) Principiile care reglementează activitatea studenţilor în cadrul
comunităţii universitare sunt:
a) principiul nediscriminării – în baza căruia toţi studenţii beneficiază de egalitate de
tratament din partea instituţiei de învăţământ superior; orice discriminare directă sau indirectă
faţă de student este interzisă;
b) principiul dreptului la asistenţă şi la servicii complementare gratuite în
învăţământul superior public – exprimat prin: consilierea şi informarea studentului de către
cadrele didactice, în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea în scopul orientării
profesionale; consilierea psihologică, cont e-mail, acces la baza de date specifice domeniului şi
la cea referitoare la situaţia şcolară personală;
c) principiul participării la decizie – în baza căruia toate deciziile majore în cadrul
instituţiilor de învăţământ superior sunt luate cu participarea reprezentanţilor studenţilor;
d) principiul libertăţii de exprimare – în baza căruia studenţii au dreptul să îşi
exprime liber opiniile academice, în cadrul instituţiei de învăţământ în care studiază;
e) principiul transparenţei şi al accesului la informaţii – în baza căruia studenţii au
dreptul de acces liber şi gratuit la informaţii care privesc propriul parcurs educaţional şi viaţa
comunităţii academice din care fac parte, în conformitate cu prevederile legii.
(2) În universităţile confesionale, drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt
stabilite şi în funcţie de specificul dogmatic şi canonic al fiecărui cult.
(3) Drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt cuprinse în Codul drepturilor şi
obligaţiilor studentului, propus de asociaţiile studenţeşti şi adoptat de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului prin ordin al ministrului acestuia.
(4) În universităţile confesionale, studenţii se organizează cu respectarea statutului şi
a normelor degmatice şi canonice ale cultului respectiv.
(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare şi monitorizare a respectării
prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului. Asociaţiile studenţilor prezintă un
raport anual privind respectarea codului, care este public.
Art. 187. – (1) Studenţii au dreptul să înfiinţeze, în instituţiile de învăţământ
superior, publice sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formaţii artistice şi sportive,
publicaţii, conform legii. În universităţile confesionale, studenţii pot înfiinţa ateliere, cercuri,
cenacluri, formaţii artistice şi sportive, cu respectarea statutului şi specificului cultului respectiv.
(2) Studenţii sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal, direct şi secret, la
nivelul diverselor formaţii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrul facultăţilor, cât şi al
universităţii. Ei sunt de drept, reprezentanţi legitimi ai intereselor studenţilor, la nivelul fiecărei
comunităţi academice. Conducerea instituţiei de învăţământ superior nu se implică în
organizarea procesului de alegere a reprezentanţilor studenţilor.
(3) Federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, sunt organismele care exprimă
interesele studenţilor din universităţi, în raport cu instituţiile statului.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează, în
dezvoltarea învăţământului superior, cu federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, şi se va
consulta permanent cu acestea.
(5) Studenţii pot participa la acţiuni de voluntariat, pentru care pot primi un număr de
credite de studii transferabile, în condiţiile stabilite de Carta universitară.
Art. 188. – (1) Studenţii beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru
efectuarea studiilor, garantate de stat, în condiţiile legislaţiei în vigoare, prin Agenţia de Credite
şi Burse de Studii. Împrumuturile pot acoperi taxele de studii şi costul vieţii pe perioada
studiilor.
(2) Absolvenţii care vor practica profesia minimum 5 ani în mediul rural vor fi scutiţi
de plata a 75% din împrumut, această parte fiind preluată de către stat.
70
(3) Agenţia de Credite şi Burse de Studii propune reglementări corespunzătoare în
vederea acordării creditelor.
Art. 189. – (1) Studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în
cabinete medicale şi psihologice universitare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat,
conform legii.
(2) În timpul anului şcolar, studenţii beneficiază de tarif redus cu minimum 50% pe
mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar şi naval. Studenţii orfani
sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului .
(3) Studenţii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte,
spectacole de teatru, operă, film la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii
publice, în limita bugetelor aprobate.
(4) Studenţii cetăţeni români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român,
beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3), care se desfăşoară pe
teritoriul României.
(5) Instituţiile de învăţământ superior au dreptul de a acorda, în afara cifrei de
şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă de
bacalaureat proveniţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de Senatul universitar.
(6) Activităţile extracurricular-ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive –,
precum şi cele pentru studenţii capabili de performanţe sunt finanţate de la bugetul statului,
conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În acest
scop se pot folosi şi alte surse de finanţare.
(7) Prevederile alin. (6) se aplică şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi de odihnă
ale studenţilor.
(8) Statutul de student cu taxă se modifică în condiţiile stabilite de Senatul
universitar.
(9) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate acorda anual burse
pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în
acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional.
(10) La concursurile pentru obţinerea burselor prevăzute la alin. (9) pot participa
studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior publice şi cei ai instituţiilor de
învăţământ superior particular acreditate.
(11) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, a căminelor şi a cantinelor
universităţilor se acoperă din veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ respective şi din
subvenţii de la buget cu această destinaţie.
(12) Pot fi acordate subvenţii pentru cazare şi studenţilor care aleg altă formă de
cazare decât căminele instituţiilor de învăţământ superior.
(13) Instituţiile de învăţământ superior publice asigură, în limita resurselor financiare
alocate pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevăzută în planurile de
învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfăşoară în
afara centrului universitar respectiv.
Art. 190. – (1) Statul român acordă anual, prin hotărâre a Guvernului, un număr de
burse pentru şcolarizarea studenţilor străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universităţi şi
programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent dacă sunt
publice sau private.
(2) Universităţile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile
obţinute din şcolarizarea studenţilor străini.
71
CAPITOLUL X
CONDUCEREA UNIVERSITĂŢILOR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 191. – (1) Structurile de conducere în instituţiile de învăţământ superior publice
sau private sunt:
a) Senatul universitar şi Consiliul de Administraţie, la nivelul universităţii;
b) Consiliul de conducere al UOD sau IOSUD;
c) Consiliul facultăţii;
d) Consiliul departamentului.
(2) Funcţiile de conducere sunt următoarele:
a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universităţii;
b) directorul institutului de studii doctorale, la nivelul universităţii;
c) decanul, prodecanii, la nivelul facultăţii;
d) şeful de departament, la nivelul departamentelor.
(3) La nivelul departamentului, şeful de departament şi membrii consiliului
departamentului se stabilesc prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice
titulare şi al cercetătorilor.
(4) La nivelul facultăţii, stabilirea structurilor şi a funcţiilor de conducere se face
după următoarea procedură:
a) componenţa membrilor Consiliului facultăţii este de maximum 75% cadre
didactice şi de cercetare, respectiv minimum 25% studenţi. Reprezentanţii cadrelor didactice şi
de cercetare sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de
cercetare titulare din facultate, iar reprezentanţii studenţilor sunt aleşi prin vot universal, direct şi
secret de către studenţii facultăţii;
b) decanii sunt selectaţi prin concurs public, organizat de către rectorul universităţii.
La concurs pot participa persoane din cadrul universităţii sau din orice facultate de profil din ţară
sau din străinătate care, pe baza audierii în plenul Consiliului facultăţii, au primit avizul acestuia
de participare la concurs. Consiliul facultăţii are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi;
c) decanul îşi desemnează prodecanii după numirea de către rector;
d) în universităţile multilingve şi multiculturale, cel puţin unul dintre prodecani se
numeşte din rândul cadrelor didactice aparţinând minorităţii din departamentul secţiei sau liniei
de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, cu excepţia cazului în care decanul provine de
la secţia sau linia de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective.
(5) Consiliul de conducere al şcolii doctorale se stabileşte prin votul universal, direct
şi secret al conducătorilor de doctorat. Directorul institutului de studii universitare de doctorat
este asimilat funcţiei de prorector.
(6) În procesul de stabilire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor de conducere la
nivelul universităţii, al facultăţilor şi departamentelor trebuie să se respecte principiul
reprezentativităţii pe facultăţi, departamente, secţii/linii de predare, programe de studii, după caz.
Art. 192. – (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic şi de
cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Reprezentanţii fiecărei facultăţi în Senatul
universitar, pe cote parte de reprezentare stipulate în Carta universitară, sunt stabiliţi prin votul
universal, direct şi secret al cadrelor didactice şi cercetătorilor, respectiv al studenţilor.
(2) Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce şedinţele
Senatului universitar şi reprezintă Senatul universitar în raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin care controlează
activitatea conducerii executive a instituţiei de învăţământ superior şi a Consiliului de
72
Administraţie. Rapoartele de monitorizare şi de control sunt prezentate periodic şi discutate în
Senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor Senatului universitar.
(4) Senatul universitar stabileşte o comisie de selecţie şi de recrutare a rectorului
formată, în proporţie de 50%, din membrii ai universităţii şi, în proporţie de 50%, din
personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi din străinătate. Această
comisie conţine minimum 12 membri. De asemenea, Senatul universitar elaborează şi aprobă
metodologia de avizare, de selecţie şi de recrutare a rectorului.
Art. 193. – (1) Rectorul se stabileşte pe baza unui concurs public, în baza unei
metodologii aprobate de Senatul universitar, conformă cu legislaţia în vigoare.
(2) La concursul de ocupare a funcţiei de rector pot participa orice personalităţi
ştiinţifice sau academice din ţară şi din străinătate care, pe baza audierii în plenul Senatului
universitar, au obţinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Senatul universitar are
obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi.
(3) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe
baza consultării Senatului universitar, îşi numeşte prorectorii. În universităţile multilingve şi
multiculturale cel puţin unul dintre prorectori este numit de către rector din rândul cadrelor
didactice aparţinând minorităţilor naţionale din departamentul secţiei sau liniei de predare într-o
limbă a minorităţilor naţionale, cu excepţia cazului în care rectorul provine de la secţia sau linia
de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective.
(4) Rectorul, selectat de către comisia de concurs stabilită de Senatul universitar, este
confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. După emiterea
ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile,
diplome şi certificate.
(5) Rectorul confirmat de ministru încheie cu Senatul universitar un contract de
management, cuprinzând criteriile şi indicatorii de performanţă managerială, drepturile şi
obligaţiile părţilor contractuale.
(6) Decanii sunt selectaţi prin concurs public organizat de noul rector şi validat de
Senatul universitar. Menţinerea în funcţie a directorului general administrativ se face pe baza
acordului scris al acestuia de susţinere executivă a planului managerial al noului rector.
(7) Rectorul, prorectorii, decanii, directorul general administrativ şi un student ales de
reprezentanţii studenţilor din Senatul universitar formează consiliul de administraţie al
universităţii.
Art. 194. – (1) Rectorul universităţii publice confirmat încheie un contract
instituţional cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) Rectorul poate fi demis de către Senatul universitar, în condiţiile specificate prin
contractul de management şi Carta universitară.
(3) Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului poate revoca rectorul prin
ordin, în cazul în care constată încălcarea legislaţiei în vigoare sau a contractului instituţional şi
se poate adresa Senatului universitar, pentru desemnarea unui nou rector, conform prevederilor
prezentei legi.
Secţiunea a 2-a
Atribuţiile Senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administraţie,
ale decanului şi ale şefului de departament
Art. 195. – (1) Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară şi este cel mai
înalt for de decizie şi deliberare la nivelul universităţii.
(2) Atribuţiile Senatului universitar sunt următoarele:
a) garantează libertatea academică şi autonomia universitară;
b) elaborează şi adoptă Carta universitară;
73
c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituţională şi planurile operaţionale, la
propunerea rectorului;
d) aprobă, la propunerea rectorului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, structura,
organizarea şi funcţionarea universităţii;
e) aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară;
f) elaborează şi aprobă codul de asigurare a calităţii şi codul de etică şi deontologie
profesională universitară;
g) adoptă codul drepturilor şi obligaţiilor studentului;
h) aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea şi funcţionarea
universităţii;
i) încheie contractul de management cu rectorul;
j) controlează activitatea rectorului şi a consiliului de administraţie prin comisii
specializate;
k) validează concursurile publice pentru funcţiile din consiliul de administraţie;
l) aprobă metodologia de concurs şi rezultatele concursurilor pentru angajarea
personalului didactic şi de cercetare şi evaluează periodic resursa umană;
m) aprobă, la propunerea rectorului, sancţionarea personalului cu performanţe
profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii şi a legislaţiei în vigoare;
n) îndeplineşte alte atribuţii, conform Cartei universitare.
(3) Componenţa şi mărimea Senatului universitar este stabilită prin Carta
universitară, astfel încât să se asigure eficienţa decizională şi reprezentativitatea comunităţii
academice.
(4) Mandatul Senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unui membru al
Senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea reînnoirii succesive de maximum două ori.
Pentru studenţi, durata mandatului se reglementează prin Carta universitară.
(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel puţin o treime
dintre membrii Senatului universitar.
(6) Rectorul reprezintă legal universitatea în relaţiile cu terţii şi realizează conducerea
executivă a universităţii. În instituţiile din învăţământul superior public, rectorul este ordonatorul
de credite al universităţii. Rectorul are următoarele atribuţii:
a) realizează managementul şi conducerea operativă a universităţii, pe baza
contractului de management;
b) negociază şi semnează contractul instituţional cu Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului;
c) încheie contractul de management cu Senatul universitar;
d) propune spre aprobare Senatului universitar structura şi reglementările de
funcţionare ale universităţii;
e) propune spre aprobare Senatului universitar proiectul de buget şi raportul privind
execuţia bugetară;
f) prezintă Senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an, raportul referitor la:
starea generală a universităţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare, situaţia
posturilor vacante şi ocupate, situaţia financiară şi inserţia absolvenţilor pe piaţa muncii. Senatul
universitar validează raportul menţionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de
specialitate. Aceste documente sunt publice;
g) conduce consiliul de administraţie;
h) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de Senatul universitar, în conformitate cu
contractul de management, Carta universitară şi legislaţia în vigoare.
(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani, cu posibilitatea reînnoirii conform
prevederilor Cartei universitare.
(8) Atribuţiile prorectorilor, numărul şi durata mandatelor acestora se stabilesc prin
Carta universitară.
74
(9) Decanul reprezintă facultatea şi răspunde de managementul şi conducerea
facultăţii. Decanul prezintă anual un raport Consiliului facultăţii privind starea facultăţii.
Decanul conduce şedinţele Consiliului facultăţii şi aplică hotărârile rectorului, consiliului de
administraţie şi Senatului universitar. Atribuţiile decanului sunt stabilite în conformitate cu
prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.
(10) Consiliul facultăţii reprezintă organismul decizional şi deliberativ al facultăţii.
Consiliul facultăţii are următoarele atribuţii:
a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea şi funcţionarea facultăţii;
b) aprobă programele de studii gestionate de facultate;
c) controlează activitatea decanului şi aprobă rapoartele anuale ale acestuia privind
starea generală a facultăţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare la nivelul
facultăţii;
d) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Carta universitară sau aprobate de Senatul
universitar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(11) Şeful de departament realizează managementul şi conducerea operativă a
departamentului. În exercitarea acestei funcţii, el este ajutat de consiliul departamentului,
conform Cartei universitare. Şeful de departament răspunde de planurile de învăţământ, de
statele de funcţii, de managementul cercetării şi al calităţii, de managementul financiar, precum
şi de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea relaţiilor
contractuale de muncă ale personalului din departament.
(12) Consiliul de administraţie asigură, sub conducerea rectorului sau a unei alte
persoane desemnate prin Carta universitară, în cazul universităţilor particulare şi confesional
particulare, conducerea operativă a universităţii şi aplică deciziile strategice ale Senatului
universitar. De asemenea, consiliul de administraţie:
a) stabileşte în termeni operaţionali bugetul instituţional;
b) aprobă execuţia bugetară şi bilanţul anual;
c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice şi de cercetare;
d) avizează propunerile de programe noi de studii şi formulează propuneri către
Senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadrează în
misiunea universităţii sau care sunt ineficiente academic şi financiar;
e) aprobă participarea universităţii la proiecte cu valori financiare mai mari de
500.000 lei şi cheltuielile mai mari de 500.000 lei;
f) propune Senatului universitar strategii ale universităţii pe termen lung şi mediu şi
politici pe domenii de interes ale universităţii.
(13) Studenţii au cel puţin un reprezentant în comisiile de etică, cazări şi de calitate.
Art. 196. – (1) Funcţiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan,
de şef de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducţie nu se cumulează.
(2) În cazul vacantării unui loc în funcţiile de conducere, se procedează la alegeri
parţiale, în cazul şefului de departament sau se organizează concurs public, potrivit Cartei
universitare, în termen de maximum 3 luni de la data vacantării.
(3) Numărul de prorectori şi de prodecani din instituţiile de învăţământ superior se
stabileşte prin Carta universitară.
(4) Atribuţiile şi competenţele structurilor şi ale funcţiilor de conducere din
învăţământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a instituţiei, potrivit legii. Hotărârile
senatelor universitare, ale consiliilor facultăţilor şi ale departamentelor se iau cu votul majorităţii
membrilor prezenţi, dacă numărul lor reprezintă cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor.
Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.
(5) Structura administrativă a universităţii este condusă de către un director
administrativ şi este organizată pe direcţii. Postul de director general administrativ se ocupă prin
concurs organizat de instituţia de învăţământ superior. Preşedintele comisiei de concurs este
rectorul instituţiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului
75
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Validarea concursului se face de către Senatul
universitar, iar numirea pe post, de către rector.
(6) Unităţile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unităţilor respective,
potrivit Cartei universitare.
(7) Prin Carta universitară, universitatea îşi poate dezvolta structuri consultative
formate din reprezentanţi ai mediului economic şi personalităţi din mediul academic, cultural şi
profesional extern.
Art. 197. – (1) După împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei funcţii de
conducere în universităţile publice este interzisă.
(2) Persoanele care exercită o funcţie de conducere sau de demnitate publică au
postul rezervat în sistemul educaţional.
(3) Persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de demnitate publică nu pot
exercita funcţia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului de conducător sau de demnitar.
(4) Funcţia de rector este incompatibilă cu deţinerea de funcţii de conducere în cadrul
unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului.
Art. 198. – (1) Pentru monitorizarea eficienţei manageriale, a echităţii şi a relevanţei
învăţământului superior pentru piaţa muncii, se stabileşte, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici de referinţă pentru
învăţământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referinţă la nivel european
din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, prin consultarea ARACIS şi a celor interesaţi - CNCSIS, Consiliul
Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS), CNATDCU şi Agenţia Naţională
pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social - şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului. Raportul anual privind starea învăţământului superior se
bazează pe indicatorii prevăzuţi la alin. (1).
Secţiunea a 3-a
Rolul statului în învăţământul superior
Art. 199. – (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior prin
intermediul Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are următoarele atribuţii
principale:
a) propune politicile şi strategiile naţionale pentru învăţământul superior, ca parte a
Ariei Europene a Învăţământului Superior;
b) elaborează reglementările de organizare şi funcţionare a sistemului de învăţământ
superior;
c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens
respectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământului superior,
cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şi asigurarea calităţii în
învăţământul superior;
d) realizează evaluarea periodică, diferenţierea universităţilor şi ierarhizarea
programelor de studii ale acestora;
e) controlează gestionarea RMUR;
f) organizează recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii;
g) elaborează şi propune proiectul de buget pentru învăţământul superior, ca parte a
bugetului educaţiei şi bugetului cercetării;
76
h) verifică şi gestionează sistemul naţional de indicatori şi bazele de date
corespunzătoare pentru monitorizarea şi prognozarea evoluţiei acestuia în raport cu piaţa muncii,
propus de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi alte instituţii abilitate;
i) susţine realizarea de studii şi de cercetări în învăţământului superior.
Art. 200. – (1) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului constituie registre de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la
nivel naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul Naţional de
Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Învăţământul Superior, Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior, Consiliul
Naţional al Bibliotecilor Universitare, Consiliul Naţional pentru Calificări Universitare şi
Consiliul de Etică şi Management Universitar.
(2) Organismele specializate prevăzute la alin. (1) se înfiinţează prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi funcţionează în baza unor regulamente
proprii aprobate prin ordin al ministrului. Bugetele acestora se constituite pe bază contractuală
cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi din alte surse legal constituite.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor cu care sunt învestite, organismele prevăzute la
alin. (1) beneficiază de logistică şi de un secretariat propriu, denumit Secretariatul Consiliilor
Naţionale pentru Învăţământul Superior, care are personalitate juridică şi este ordonator de
credite. Actuala Unitate Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării
Ştiinţifice Universitare devine Secretariatul Consiliilor Naţionale pentru Învăţământul Superior.
Contractele dintre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi consilii sunt
gestionate prin Secretariatul Consiliilor Naţionale pentru Învăţământul Superior.
Art. 201. – (1) Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior
are ca atribuţii principale elaborarea şi actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a
învăţământului superior şi prognoza evoluţiei acestuia în raport cu dinamica pieţei muncii.
(2) Consiliul Naţional pentru Calificări Universitare reuneşte reprezentanţi ai
universităţilor, ai asociaţiilor profesionale şi ai angajatorilor, pentru constituirea Cadrului
naţional al calificărilor din învăţământul superior. În realizarea misiunii sale, Consiliul Naţional
pentru Calificări Universitare este susţinut de Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC).
(3) Consiliul de Etică şi Management Universitar se pronunţă asupra litigiilor de etică
universitară şi are ca principale atribuţii:
a) monitorizarea realizării eticii universitare la nivelul sistemului de învăţământ
superior;
b) auditarea comisiilor de etică din universităţi şi prezentarea unui raport anual
privind etica universitară. Acest raport se face public;
c) constatarea încălcării de către o instituţie de învăţământ superior a obligaţiilor
prevăzute de prezenta lege.
Art. 202. – (1) CNATDCU are următoarele atribuţii:
a) propune, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o
metodologie de atestare a titlurilor, a diplomelor, a certificatelor şi a calificărilor universitare şi
de auditare a universităţilor cu referire la un set de criterii minimale necesare şi obligatorii
pentru conferirea de către universităţi a titlurilor didactice din învăţământul superior,
metodologia fiind adoptată prin hotărâre a Guvernului;
b) verifică anual, la solicitarea Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului sau din proprie iniţiativă, modul de desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea
posturilor didactice şi de cercetare din universităţi. Raportul de verificare instituţională este
prezentat ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, specificând concluzii bazate pe
date şi documente;
77
c) prezintă un raport anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
privind resursa umană pentru activităţile didactice şi de cercetare din învăţământul superior.
Acest raport este public;
d) stabileşte criteriile de acordare a titlului de conducător de doctorat şi acordă titlul
de conducător de doctorat;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.
(2) Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior (CNFIS) are
următoarele atribuţii principale:
a) propune metodologia de finanţare a universităţilor şi stabileşte costul mediu per
student echivalent pe cicluri şi domenii de studii;
b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului sau din proprie iniţiativă, realizarea proiectelor de dezvoltare instituţională şi eficienţa
gestionării fondurilor publice de către universităţi şi face propuneri pentru finanţarea
complementară a universităţilor pe bază de proiecte instituţionale;
c) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un raport
privind starea finanţării învăţământului superior şi măsurile de optimizare ce se impun. Acest
raport este public.
(3) CNCSIS are următoarele atribuţii principale:
a) stabileşte standardele, criteriile şi indicatorii de calitate pentru cercetarea ştiinţifică
din învăţământul superior, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului;
b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului sau din proprie iniţiativă, cercetarea ştiinţifică universitară;
c) gestionează programe de cercetare şi procese de evaluare a proiectelor de cercetare
care sunt propuse pentru finanţare competitivă;
d) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un raport
privind starea cercetării ştiinţifice în învăţământul superior şi performanţele universităţilor.
Raportul este public.
(4) Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare are în atribuţii elaborarea
strategiei de dezvoltare, evaluare periodică şi coordonarea sistemului de biblioteci din
învăţământul superior.
Art. 203. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi realizează
atribuţiile în domeniul cercetării prin Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică, conform
legii.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului colaborează cu Consiliul Naţional al Rectorilor şi, după caz, cu autorităţi şi asociaţii
profesionale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale reprezentative, federaţii sindicale la nivel de
ramură şi federaţii studenţeşti legal constituite la nivel naţional.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă, anual, Consiliului
Naţional al Rectorilor un grant pentru gestionarea activităţii curente şi pentru plata cotizaţiilor la
organismele Uniunii Europene în care este această autoritate membră.
CAPITOLUL XI
FINANŢAREA ŞI PATRIMONIUL UNIVERSITĂŢILOR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 204. – (1) Învăţământul universitar public este gratuit pentru cifra de şcolarizare
aprobată anual de Guvern şi cu taxă, în condiţiile legii.
78
(2) În învăţământul universitar public gratuit se percep taxe pentru: depăşirea duratei
de şcolarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi
a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planului de învăţământ. De asemenea, se
pot percepe taxe şi pentru activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei
aprobate de Senatul universitar.
(3) Finanţarea învăţământului superior public se asigură din fonduri publice, în
concordanţă cu următoarele cerinţe:
a) considerarea dezvoltării învăţământului superior ca responsabilitate publică şi a
învăţământului, în general, ca primă prioritate naţională;
b) asigurarea calităţii învăţământului superior la nivelul standardelor din Spaţiul
European al Învăţământului Superior pentru pregătirea resurselor umane şi dezvoltarea personală
ca cetăţeni ai unei societăţi democratice bazate pe cunoaştere;
c) profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii;
d) dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice şi creaţiei artistice
universitare pentru integrarea la vârf în viaţa ştiinţifică mondială.
(4) Execuţia bugetară anuală a instituţiilor de învăţământ superior este publică.
(5) Finanţarea învăţământului superior public poate fi realizată pe bază de contract şi
prin contribuţia altor ministere, pentru acele instituţii de învăţământ superior care pregătesc
specialişti în funcţie de cerinţele ministerelor respective, precum şi din alte surse, inclusiv
împrumuturi şi ajutoare externe.
(6) Toate resursele de finanţare ale universităţilor publice sunt venituri proprii.
(7) Statul poate sprijini învăţământul superior particular acreditat.
(8) Instituţiile de învăţământ superior publice şi private pot primi donaţii din ţară şi
din străinătate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 205. – (1) Instituţiile de învăţământ superior publice funcţionează ca instituţii
finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri proprii şi din alte surse, potrivit
legii.
(2) Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe bază de contract, pentru finanţarea de bază,
finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară, realizarea de obiective de investiţii, fonduri
alocate pe bază competiţională pentru dezvoltare instituţională, fonduri pentru incluziune, burse
şi protecţia socială a studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări şi
taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte
surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile
autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului
din domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice universitare.
(3) Finanţarea suplimentară se acordă din fonduri publice de către Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru a stimula excelenţa instituţiilor şi a
programelor de studii, atât din cadrul universităţilor publice, cât şi a celor private. Fondul va fi
alocat exclusiv celor mai bine plasate programe de studii, conform ierarhizării acestora.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură finanţarea de
bază pentru universităţile publice, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per
student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu şi per limbă de predare. Fondurile vor fi
alocate prioritar spre acele domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă şi competitivă a
societăţii, iar, în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia
calităţii acestora.
(5) Finanţarea de bază este multianuală, asigurându-se pe toată durata unui ciclu de
studii.
(6) Finanţarea complementară se realizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului prin:
a) subvenţii pentru cazare şi masă;
79
b) fonduri alocate pe bază de priorităţi şi norme specifice pentru dotări şi alte
cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale;
c) fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea ştiinţifică universitară.
(7) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat se face pe bază de contract
încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi instituţia de învăţământ
superior respectivă, după cum urmează:
a) contract instituţional pentru finanţarea de bază, pentru fondul de burse şi protecţie
socială a studenţilor, pentru fondul de dezvoltare instituţională, precum şi pentru finanţarea de
obiective de investiţii;
b) contract complementar pentru finanţarea cercetării ştiinţifice universitare, a
reparaţiilor capitale, a dotărilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi subvenţii pentru
cazare şi masă. Sumele aferente cercetării ştiinţifice universitare, cuprinse în contractul
complementar, se eşalonează, prin derogare de la alte reglementări în vigoare, în rate stabilite
prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective;
c) contractele instituţionale si complementare sunt supuse controlului periodic
efectuat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi CNFIS.
(8) Fondurile pentru burse şi protecţie socială a studenţilor se alocă în funcţie de
numărul de studenţi şi doctoranzi de la învăţământul de zi, fără taxa de studii.
(9) Bursele sociale trebuie să acopere un minimum de cheltuieli pentru masă şi cazare
şi pot fi cumulate cu alte forme de burse.
(10) Categoriile de cheltuieli eligibile şi metodologia de distribuire a acestora din
finanţarea suplimentară şi fondul pentru incluziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la
iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de maximum
6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(11) Rectorii universităţilor publice, prin contractul instituţional încheiat cu
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, sunt direct responsabili de alocarea
resurselor instituţiei, prioritar spre departamentele cele mai performante.
Art. 206. – Statul român acordă anual burse pentru sprijinirea tinerilor de origine
etnică română din ţări învecinate şi a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate, care
doresc să studieze în cadrul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat din România.
Art. 207. – (1) Programele de studii de master şi doctorat în ştiinţe şi tehnologii
avansate, cele care se desfăşoară în limbi de circulaţie internaţională, precum şi doctoratele în
cotutelă cu universităţi de prestigiu din străinătate beneficiază de finanţare preferenţială.
(2) Fondurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevăzut în contractul
instituţional şi complementar, precum şi fondurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi
veniturile extrabugetare rămân la dispoziţia universităţilor şi se cuprind în bugetul de venituri şi
cheltuieli al instituţiei, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul
de stat pentru anul următor.
Art. 208. – Toate materialele, echipamentele şi publicaţiile achiziţionate de
universităţi pentru activităţile de educaţie şi cercetare sunt scutite de TVA.
Art. 209. – (1) Universităţile publice sau private au patrimoniu propriu, pe care îl
gestionează conform legii.
(2) Drepturile pe care le au universităţile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot
fi drepturi reale, după caz, drept de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia (uz, uzufruct,
servitute, superficie) potrivit dispoziţiilor Codului civil, drept de folosinţă dobândit prin
închiriere, concesiune, comodat etc. ori drept de administrare, în condiţiile legii.
(3) În patrimoniul universităţilor pot exista şi drepturi de creanţă izvorâte din
contracte, convenţii sau hotărâri judecătoreşti.
80
(4) Universităţile publice pot avea în patrimoniu bunuri mobile şi imobile din
domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universităţilor asupra bunurilor din domeniul public al
statului pot fi drepturi de administrare, de folosinţă, de concesiune ori de închiriere, în condiţiile
legii.
(6) Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute
în domeniul privat al statului şi transmise în proprietate universităţilor publice, în condiţiile legii.
(7) Universităţile publice au drept de proprietate asupra bunurilor existente în
patrimoniul lor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate
pentru universităţile publice pe baza documentaţiei înaintate de acestea.
(8) Dreptul de proprietate al universităţilor publice asupra bunurilor prevăzute la
alin. (7) se exercită în condiţiile prevăzute de Carta universitară, cu respectarea dispoziţiilor
dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum şi alte drepturi reale ale
universităţilor publice sunt supuse procedurii publicităţii imobiliare prevăzute de legislaţia
specială în materie.
(10) În cazul desfiinţării unei universităţi publice, bunurile aflate în proprietate,
rămase în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului.
(11) Universităţile private sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor
drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.
Secţiunea a 2-a
Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior particular şi confesional particular
Art. 210. – (1) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi instituţiile de
învăţământ superior confesionale particulare sunt:
a) fondate din iniţiativa şi cu resursele materiale şi financiare ale unei persoane fizice,
ale unui grup de persoane fizice, ale unei fundaţii sau asociaţii, ale unui cult religios sau ale unui
alt furnizor de educaţie;
b) persoane juridice de drept privat.
(2) Structurile universităţilor particulare şi confesionale particulare, atribuţiile, durata
mandatelor, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta
universitară, avizate de fondatori şi aprobate de Senatul universitar.
(3) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare pot
înfiinţa funcţia de preşedinte al universităţii, cu atribuţii stabilite de Carta universitară.
Secţiunea a 3-a
Înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 211. – (1) O instituţie de învăţământ superior particular şi confesional
particular trebuie să parcurgă toate procedurile de autorizare provizorie şi acreditare stabilite de
prezenta lege.
(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare sunt
acreditate prin legea de înfiinţare.
(3) Universităţilor acreditate li se recunoaşte perioada de funcţionare legală.
81
Secţiunea a 4-a
Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 212. – (1) Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi
confesionale particulare constă din patrimoniul iniţial al fondatorilor, la care se adaugă
patrimoniul dobândit ulterior.
(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare, pe
durata existenţei lor, dispun în mod liber de patrimoniul pus la dispoziţia lor.
Secţiunea a 5-a
Desfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 213. – (1) Desfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi
confesionale particulare se face în condiţiile legii. Iniţiativa desfiinţării instituţiilor de
învăţământ superior particulare sau confesionale particulare poate aparţine şi fondatorilor, cu
avizul consiliului de administraţie.
(2) În caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul instituţiilor de
învăţământ superior particulare şi confesionale particulare revine fondatorilor.
Secţiunea a 6-a
Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 214. – Sursele de finanţare ale instituţiilor de învăţământ superior particulare şi
confesionale particulare sunt compuse din:
a) sumele depuse de fondatori;
b) taxe de studiu şi alte taxe şcolare;
c) sponsorizări, donaţii şi alte surse legal constituite.
T I T L U L I V
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
CAPITOLUL I
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 215. – Statutul reglementează:
a) funcţiile, competenţele, responsabilităţile, drepturile şi obligaţiile specifice
personalului didactic şi didactic auxiliar, precum şi ale celui de conducere, de îndrumare şi de
control;
b) formarea iniţială şi continuă a personalului didactic şi a personalului de conducere,
de îndrumare şi de control;
c) condiţiile şi modalităţile de ocupare a posturilor şi funcţiilor didactice, didactice
auxiliare, a funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi condiţiile şi
82
modalităţile de eliberare din aceste posturi şi funcţii, de încetare a activităţii şi de pensionare a
personalului didactic şi didactic auxiliar;
d) criteriile de normare, de acordare a distincţiilor, de aplicare a sancţiunilor.
Art. 216. – (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învăţământ
responsabile cu instruirea şi educaţia.
(2) Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc
condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o
conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical şi
psihologic pentru îndeplinirea funcţiei.
Art. 217. – (1) Încadrarea şi menţinerea într-o funcţie didactică sau didactică
auxiliară, precum şi într-o funcţie de conducere, de îndrumare şi de control sunt condiţionate de
prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Sănătăţii.
Incompatibilităţile de ordin medical cu funcţia didactică sunt stabilite prin protocol dintre
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare şi de control,
care se consideră nedreptăţit, poate solicita o expertiză a capacităţii de muncă.
(3) Nu pot ocupa posturile prevăzute la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe
durata stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală.
(4) În situaţii de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală,
conducerea unităţii sau a instituţiei de învăţământ poate solicita, cu acordul consiliului de
administraţie, un nou examen medical complet. Aceeaşi prevedere se aplică, în mod similar,
funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi personalului din unităţile conexe
învăţământului.
(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare şi de control în
învăţământ persoanele care desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice,
cum sunt:
a) prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităţi comerciale în incinta unităţii
de învăţământ sau în zona limitrofă;
b) comerţul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale;
c) practicarea, în public, a unor activităţi cu componenţă lubrică sau altele care
implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului.
Secţiunea a 2-a
Formarea iniţială şi continuă. Cariera didactică
Art. 218. – (1) Formarea iniţială pentru ocuparea funcţiilor didactice din
învăţământul preuniversitar cuprinde:
a) formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităţi, în cadrul unor
programe acreditate potrivit legii;
b) master didactic cu durata de 2 ani;
c) stagiul practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, sub
coordonarea unui profesor mentor.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (l), formarea personalului din educaţia
antepreşcolară se realizează prin:
a) licee pedagogice;
b) specializare în cadrul facultăţilor de educaţie.
(3) Pentru a obţine altă specializare, absolvenţii studiilor de licenţă pot urma un
modul de minimum 90 de credite transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a
unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma
83
de licenţă. Acest modul poate fi urmat în paralel cu masterul didactic sau după finalizarea
acestuia.
Art. 219. – (1) În calitatea sa de principal finanţator, pe baza analizei nevoilor de
formare din sistem, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte reperele
curriculare şi calificările de formare iniţială teoretică în specialitate a personalului didactic.
(2) Programele de formare iniţială teoretică în specialitate şi psihopedagogică sunt
acreditate şi evaluate periodic de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
prin intermediul ARACIS sau a altor organisme abilitate, potrivit legii.
Art. 220. – (1) Studenţii şi absolvenţii de învăţământ superior care optează pentru
profesiunea didactică au obligaţia să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor
profesionale pentru funcţiile didactice, se aprobă de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi se acreditează conform legii.
(3) Studenţii care frecventează cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului într-o instituţie publică beneficiază de burse de
studiu finanţate de la bugetul de stat.
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este egal cu salariul net al
unui profesor debutant.
(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de către
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(6) Absolvenţilor masterului didactic li se eliberează diplomă de master didactic în
domeniul programului de licenţă.
(7) Planurile de învăţământ ale studiilor de licenţă în specialitatea pedagogia
învăţământului primar şi preşcolar se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 221. – (1) Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic prevăzut la
art. 218 alin. (1) lit. c) este condiţionată de obţinerea diplomei de licenţă şi a diplomei de master
didactic.
(2) În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic se constituie
o reţea permanentă de unităţi de învăţământ, în baza unor acorduri-cadru încheiate între
unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială şi inspectoratele şcolare, în
condiţii stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură
formarea iniţială încheie contracte de colaborare cu durata de 1-4 ani şcolari cu unităţile de
învăţământ din reţeaua prevăzută la alin. (2) pentru stabilirea condiţiilor de organizare şi
desfăşurare a stagiilor practice.
(4) Unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială pot realiza
independent parteneriate cu instituţii ofertante de servicii în domeniu - centre de consiliere,
cluburi şi palate ale copiilor, centre logopedice şi organizaţii nonguvernamentale.
(5) Pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei
perioade de stagiu în străinătate în cadrul unui program al Uniunii Europene - componenta
dedicată formării iniţiale a profesorilor - perioadă certificată prin documentul Europass
Mobilitate.
Art. 222. – (1) Ocuparea unei funcţii didactice, pentru perioada stagiului practic cu
durata de un an şcolar, se realizează prin:
a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;
b) repartizare de către inspectoratul şcolar judeţean pe posturile rămase neocupate în
urma concursului.
84
(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata de un an şcolar li se
aplică, în mod corespunzător funcţiei didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei
legi, precum şi toate celelalte prevederi corespunzătoare din legislaţia în vigoare.
Art. 223. – (1) Examenul naţional de definitivare în învăţământ este organizat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, conform unei metodologii aprobate
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi cuprinde:
a) etapa I, eliminatorie – realizată de către inspectoratele şcolare în perioada stagiului
practic cu durata de un an şcolar şi constă în evaluarea activităţii profesionale la nivelul unităţii
de învăţământ, evaluarea portofoliului profesional personal şi în susţinerea a cel puţin două
inspecţii la clasă;
b) etapa a II-a, finală – realizată Ia finalizarea stagiului practic cu durata de un an
şcolar şi constă într-o examinare scrisă, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte.
(2) Cadrele didactice care promovează examenul de definitivat dobândesc titlul de
profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar.
(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de muncă pe o perioadă determinată, care
au promovat examenul de definitivare în învăţământ, li se poate asigura continuitatea pe postul
didactic/catedra ocupat(ă), prin hotărârea consiliului de administraţie din unitatea de învăţământ
respectivă, în condiţiile legii.
(4) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învăţământ pot
participa la cel mult două alte sesiuni ale acestui examen, în condiţiile reluării de fiecare dată,
anterior susţinerii examenului, a stagiului de practică cu durata de un an şcolar.
(5) Stagiul de practică cu durata de un an şcolar şi examenul de definitivare în
învăţământ pot fi reluate, în condiţiile legii, într-un interval de timp care nu depăşeşte 5 ani de la
începerea primului stagiu de practică.
(6) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învăţământ, în
condiţiile prezentului articol, pot fi angajate în sistemul naţional de învăţământ preuniversitar
numai pe perioadă determinată, cu statut de profesor debutant.
Art. 224. – (1) Formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea
profesională şi evoluţia în carieră.
(2) Evoluţia în carieră se realizează prin gradul didactic II şi gradul didactic I,
examene de certificare a diferitelor niveluri de competenţă.
(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum şi procedura de organizare şi
desfăşurare a examenelor pentru obţinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie
elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Gradul didactic II se obţine de către personalul didactic de predare care are o
vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la obţinerea definitivării în învăţământ, prin promovarea
următoarelor probe:
a) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două inspecţii şcolare curente,
eşalonate pe parcursul celor 4 ani;
b) un test din metodica specialităţii, cu abordări interdisciplinare şi de creativitate,
elaborat pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
c) o probă orală de pedagogie, pe baza unei programe aprobate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care cuprinde şi elemente de psihologie şi de
sociologie educaţională.
(5) Gradul didactic I se poate obţine de către personalul didactic de predare care are o
vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea
următoarelor probe:
85
a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
b) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două inspecţii şcolare curente,
eşalonate pe parcursul celor 4 ani, toate apreciate cu calificativul maxim;
c) elaborarea unei lucrări metodico-ştiinţifice, sub îndrumarea unui conducător
ştiinţific stabilit de instituţia cu competenţe în domeniu;
d) susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice, în faţa comisiei instituite, conform
metodologiei Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(6) În caz de nepromovare, examenele pentru obţinerea gradelor didactice II,
respectiv I, pot fi repetate la un interval de cel puţin 2 ani şcolari.
(7) Personalului didactic încadrat în învăţământul preuniversitar, care îndeplineşte
condiţiile de formare iniţială şi care a obţinut titlul ştiinţific de doctor în domeniul specialităţii pe
care o predă sau în domeniul fundamental, i se acordă gradul didactic I, pe baza unei inspecţii
şcolare speciale.
(8) Personalul didactic care a obţinut definitivarea în învăţământ sau gradul didactic
II cu media 10 se poate prezenta, după caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu
un an mai devreme faţă de perioada prevăzută de prezenta lege.
(9) În cazul în care profesorii au dobândit două sau mai multe specialităţi,
definitivarea în învăţământ şi gradele didactice II şi I obţinute la una dintre acestea sunt
recunoscute pentru oricare dintre specialităţile dobândite prin studii.
(10) Gradele didactice se acordă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 225. – (1) Personalul didactic care a obţinut gradul didactic I, cu performanţe
deosebite în activitatea didactică şi managerială, poate dobândi titlul de profesor-emerit în
sistemul de învăţământ preuniversitar, acordat în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Persoana care dobândeşte titlul de profesor-emerit beneficiază de:
a) angajare pe perioadă nedeterminată la unitatea de învăţământ;
b) ocuparea unui post prin transfer consimţit de unităţile de învăţământ implicate;
c) calitatea de mentor pentru formarea continuă a cadrelor didactice;
d) prioritate la ocuparea posturilor didactice în condiţii de medii egale;
e) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile programelor naţionale iniţiate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
f) delegare de către inspectoratele şcolare pentru rezolvarea atribuţiilor acestora în
teritoriu.
Art. 226. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte
obiectivele şi coordonează formarea continuă a personalului didactic la nivel de sistem de
învăţământ preuniversitar, în conformitate cu strategiile şi politicile naţionale.
(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, pe baza analizei de nevoi,
stabilesc obiectivele şi formarea continuă, inclusiv prin conversie profesională, pentru angajaţii
proprii.
(3) Acreditarea şi evaluarea periodică a furnizorilor de formare continuă şi a
programelor de formare oferite de aceştia, metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a
formării continue sunt realizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin
direcţiile de specialitate.
(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse şi asistenţă educaţională şi
managerială pentru cadrele didactice şi didactice-auxiliare şi se pot acredita ca furnizori de
formare continuă.
(5) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi
de control şi recalificarea profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru
86
profesiunea didactică, standarde de calitate şi competenţe profesionale şi are următoarele
finalităţi generale:
a) actualizarea şi dezvoltarea competenţelor în domeniul de specializare
corespunzător funcţiei didactice ocupate, precum şi în domeniul psiho-pedagogic şi metodic;
b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de
pregătire şi obţinere a gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, de îndrumare şi de
control;
d) dobândirea de noi competenţe, prin programe de conversie pentru noi specializări
şi/sau ocuparea de noi funcţii didactice, altele decât cele ocupate în baza formării iniţiale;
e) dobândirea unor competenţe complementare prin care se extinde categoria de
activităţi ce pot fi prestate în activitatea curentă, cum ar fi predarea asistată de calculator,
predarea în limbi străine, consilierea educaţională şi orientarea în carieră, educaţia adulţilor şi
altele;
f) dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind interacţiunea şi
comunicarea cu mediul social şi cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind
organizarea, conducerea şi îmbunătăţirea performanţei strategice a grupurilor profesionale,
autocontrolul şi analiza reflexivă a propriei activităţi şi altele.
(6) Descrierea competenţelor menţionate, precum şi a modalităţilor de evaluare şi
certificare a acestora în cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizează prin
metodologia formării continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control,
aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 227. – (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi de control,
formarea continuă este un drept şi o obligaţie.
(2) Organizarea, desfăşurarea, evaluarea şi finanţarea activităţilor de formare
continuă se stabilesc prin metodologie aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
(3) Formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de
control se realizează în funcţie de evoluţiile din domeniul educaţiei şi formării profesionale,
inclusiv în ceea ce priveşte curriculumul naţional, precum şi în funcţie de interesele şi nevoile
personale de dezvoltare.
(4) Obţinerea prin studiile corespunzătoare a unei noi specializări didactice, diferite
de specializarea curentă, se consideră formare continuă.
(5) Pe lângă una sau mai multe specializări, cadrele didactice pot dobândi competenţe
didactice pentru disciplinele din acelaşi domeniu fundamental cu domeniul licenţei, prin
programe de formare stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de
control din învăţământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare
continuă, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data
promovării examenului de definitivare în învăţământ, minimum 90 de credite profesionale
transferabile.
(7) Programele de conversie profesională intră în atribuţiile instituţiilor de învăţământ
superior şi se desfăşoară în baza unor norme metodologice specifice.
(8) Evaluarea şi validarea achiziţiilor dobândite de personalul didactic, de conducere,
de îndrumare şi de control prin diferite programe şi forme de organizare a formării continue se
realizează pe baza sistemului de acumulare, recunoaştere şi echivalare a creditelor profesionale
transferabile, elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobat prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 228. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează
corpul naţional de experţi în management educaţional, constituit în urma selecţiei, prin concurs,
87
a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul
managementului educaţional, cu minimum 60 de credite transferabile.
(2) Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin
al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Pot ocupa funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în unităţile de
învăţământ şi inspectoratele şcolare numai cadrele didactice membre ale corpului naţional de
experţi în management educaţional.
Secţiunea a 3-a
Funcţiile didactice şi didactice - auxiliare. Condiţii de ocupare
Art. 229. – Funcţiile didactice sunt:
a) în educaţia antepreşcolară: educator-puericultor – se normează câte un post pentru
fiecare grupă de copii; în instituţiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul didactic se
normează pe ture;
b) în învăţământul preşcolar: profesor pentru învăţământ preşcolar – se normează câte
un post pentru fiecare grupă de copii; în instituţiile cu program prelungit sau săptămânal,
personalul didactic se normează pe ture;
c) în învăţământul primar: profesor pentru învăţământ primar – se normează câte un
post pentru fiecare clasă de elevi;
d) în învăţământul gimnazial şi liceal: profesor;
e) în învăţământul preşcolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupă sau
clasă se normează cadre didactice conform specificului fiecărei alternative educaţionale;
f) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: profesor itinerant şi
de sprijin, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, psiholog,
psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză şi kinetoterapeut – se normează câte un post
la fiecare grupă/clasă; profesor, profesor de educaţie specială;
g) în centrele şi cabinetele de asistenţă psiho-pedagogică: profesor-psiho-pedagog,
profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier şcolar;
h) în centrele logopedice interşcolare şi în cabinetele şcolare: profesor-logoped, cu
calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie;
i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor
de dezvoltare profesională;
j) în cluburile sportive şcolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor;
k) pentru realizarea de activităţi extraşcolare: profesor;
l) în unităţile de învăţământ, pentru asigurarea formării iniţiale şi a inserţiei
profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;
m) în centrele de documentare şi informare - profesor documentarist;
n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la altă şcoală, personalul
didactic pensionat plătit în regim de plată cu ora sau specialişti consacraţi în domeniul de
specialitate al curriculei şcolare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la
îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unităţii şcolare.
Art. 230. – (1) Pentru ocuparea funcţiilor didactice este necesară efectuarea unui
stagiu practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, în funcţia didactică
corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor şi trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii minime de studii:
a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licenţă în profilul postului;
b) absolvirea masterului didactic cu durata de 2 ani.
(2) În vederea efectuării stagiilor de practică pentru ocuparea unei funcţii didactice la
nivelul inspectoratelor şcolare judeţene se constituie corpul profesorilor mentori.
88
(3) Cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare,
institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor în baza finalizării
studiilor medii pedagogice/postliceale sau a colegiilor universitare de institutori, au obligaţia ca,
în termen de cel mult 15 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să finalizeze studiile
universitare în profilul postului.
(4) Absolvenţilor liceelor pedagogice, ai şcolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor
universitare de institutori sau a altor şcoli echivalente încadraţi în învăţământul preşcolar şi
primar, care până la intrarea în vigoare a prezentei legi au absolvit ciclul de licenţă, li se
consideră îndeplinită condiţia pentru ocuparea funcţiilor didactice de profesor pentru
învăţământul preşcolar, respectiv profesor pentru învăţământul primar.
(5) Pentru funcţia de profesor mentor şi profesor formator este necesară pe lângă
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin.(1) absolvirea unui curs specific de formare acreditat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau titlul de profesor-emerit.
(6) Pentru ocuparea funcţiilor didactice din învăţământul special trebuie îndeplinite în
mod corespunzător condiţiile prevăzute la alin. (1), iar pentru alte specializări decât cele
psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregătire teoretică şi practică în educaţie
specială, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(7) Pentru ocuparea funcţiei de antrenor în cluburile sportive şcolare, în palatele şi în
cluburile copiilor, se cere absolvirea cu diplomă a unui liceu şi a unei şcoli de antrenori ori a
unei instituţii de învăţământ postliceal sau superior de profil, cu specializarea în ramura de sport
respectivă.
Art. 231. – Personalul didactic auxiliar este format din:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog şcolar;
f) instructor de educaţie extraşcolară;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator şcolar;
j) secretar;
k) administrator financiar (contabil);
l) instructor-animator.
Art. 232. – Pentru ocuparea funcţiilor didactice auxiliare trebuie îndeplinite
următoarele condiţii de studii:
a) pentru funcţia de bibliotecar, de documentarist şi de redactor – absolvirea, cu
examen de diplomă, a unei instituţii de învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor
instituţii de învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor şi absolvenţi ai învăţământului postliceal sau liceal cu diplomă în domeniu/absolvirea
cu examen de diplomă a unei instituţii de învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor
instituţii de învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor şi alţi absolvenţi ai învăţământului superior, postliceal sau liceal cu diplomă, pe
perioadă determinată, dacă au urmat un curs de iniţiere în domeniu;
b) pentru funcţia de informatician – absolvirea, cu diplomă, a unei instituţii de
învăţământ superior sau a unei unităţi de învăţământ preuniversitar, de profil;
89
c) pentru funcţia de laborant – absolvirea, cu examen de diplomă, a unei instituţii de
învăţământ superior, a unei şcoli postliceale sau a liceului, în domeniu;
d) tehnician – absolvirea unei şcoli postliceale sau a liceului, în domeniu/absolvirea
cu examen de diplomă, în profilul postului, a unei şcoli postliceale sau a liceului, urmată de un
curs de iniţiere în domeniu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului;
e) pentru funcţia de pedagog şcolar – absolvirea liceului cu examen de bacalaureat;
f) pentru funcţia de instructor de educaţie extraşcolară – absolvirea cu diplomă a unei
instituţii de învăţământ superior, a unei şcoli postliceale în specialitate sau a unui liceu
pedagogic sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu şi absolvirea cursurilor speciale pentru
obţinerea certificatului de calificare profesională pentru această funcţie;
g) pentru funcţia de asistent social – absolvirea unei instituţii de învăţământ superior
de profil, de lungă sau de scurtă durată, cu examen de licenţă sau de absolvire, sau a unei şcoli
sanitare postliceale ori a unei şcoli postliceale de educatori puericultori;
h) pentru funcţia de corepetitor – absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de
profil, de lungă sau de scurtă durată, ori a unui liceu de specialitate;
i) pentru funcţia de mediator şcolar – absolvirea cu diplomă de licenţă cu
specializarea asistenţă socială sau absolvirea cu diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic,
specializarea mediator şcolar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a oricărui alt profil liceal,
urmată de un curs de formare profesională cu specializarea mediator şcolar, recunoscut de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
j) pentru funcţia de secretar – absolvirea unei instituţii de învăţământ superior,
respectiv a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat sau absolvirea învăţământului postliceal cu
specialitatea tehnician în activităţi de secretariat;
k) pentru funcţia de administrator financiar – îndeplinirea condiţiilor prevăzute de
legislaţia în vigoare pentru funcţia de contabil, contabil-şef.
Art. 233. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare
cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, este autorizat ca, în funcţie de dinamica
învăţământului, să stabilească şi să reglementeze noi funcţii didactice, respectiv
didactic-auxiliare.
(2) Norma didactică pentru noile funcţii prevăzute la alin. (1) se reglementează de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 234. – (1) Personalul didactic titular în sistemul de învăţământ preuniversitar, la
data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează dreptul dobândit la concursul naţional unic
de titularizare.
(2) În condiţiile intrării în restrângere de activitate, cadrele didactice titulare în
sistemul de învăţământ preuniversitar beneficiază de soluţionarea restrângerii de activitate prin:
a) transferul consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar;
b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonată de inspectoratul şcolar
judeţean/Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, conform metodologiei elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, până la data de 15 noiembrie a
fiecărui an.
(3) Prin restrângere de activitate se înţelege:
a) situaţia în care postul/norma didactică nu se încadrează în sistemul de normare
privind efectivele de preşcolari şi elevi prevăzute de lege;
b) situaţia în care se constată diminuarea numărului de ore, sub nivelul unei jumătăţi
de normă fără posibilitate de completare în aceeaşi unitate sau într-o unitate de învăţământ
apropiată.
90
Art. 235. – Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul
naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au
obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/catedră devin titulari ai şcolii respective dacă:
a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;
b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord.
Secţiunea a 4-a
Forme de angajare a personalului didactic
Art. 236. – (1) În unităţile de învăţământ sau în consorţiile şcolare poate fi angajat
personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă
determinată de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata
cu ora, în condiţiile legii.
(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unităţii de învăţământ sau al
consorţiilor şcolare se face pe baza normativelor în vigoare privind formaţiunile de studiu.
(3) În învăţământul preuniversitar public şi privat, posturile didactice se ocupă prin
concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe
post şi angajarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul
de administraţie al unităţii de învăţământ, la propunerea directorului, conform unei metodologii
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(5) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ stabileşte posturile
didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum şi
condiţiile şi modalităţile de ocupare a acestora.
(6) Inspectoratul şcolar analizează, corectează în colaborare cu unităţile de
învăţământ şi avizează oferta de posturi didactice/catedre vacante/rezervate.
(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publică prin afişare la inspectoratele
şcolare şi la unităţile de învăţământ respective şi pe site-ul acestor instituţii cu cel puţin 30 de
zile înaintea declanşării procedurilor de selecţie şi angajare pe aceste posturi didactice/catedre.
(8) Concursul prevăzut la alin.(3) constă în:
a) probă practică sau inspecţie specială la clasă şi probă scrisă din didactica
specialităţii la angajarea personalului didactic cu contract individual de muncă;
b) prezentarea unui curriculum vitae şi interviu la angajarea prin plata cu ora a
personalului didactic asociat şi a personalului didactic pensionat.
(9) Unităţile de învăţământ, individual, în consorţii şcolare sau în asocieri temporare
la nivel local sau judeţean, organizează concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor,
conform statutului acestor posturi didactice şi catedre, stabilit în condiţiile alin.(1).
(10) Comisiile de concurs se aprobă de consiliul de administraţie al unităţii de
învăţământ. Din comisia de concurs compusă din cadre didactice, face parte, în mod obligatoriu
şi un reprezentant al inspectoratului şcolar judeţean. În situaţia în care concursul se organizează
în consorţii şcolare sau în asocieri temporare la nivel local sau judeţean, comisiile sunt validate
de consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.
(11) În învăţământul preuniversitar, validarea concursurilor pentru ocuparea
posturilor/catedrelor didactice se face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ
care organizează concursul.
(12) În învăţământul particular, validarea concursurilor şi angajarea pe post se fac de
către conducerea unităţii de învăţământ particular şi se comunică, în scris, inspectoratului şcolar.
(13) Candidaţii care au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori cu drept de
practică, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de
administraţie al unităţii de învăţământ, un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupat.
91
Directorul unităţii de învăţământ încheie cu aceştia contractul individual de muncă pe perioadă
nedeterminată.
(14) Pentru candidaţii care nu au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori
debutanţi, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de
administraţie al unităţii de învăţământ un post didactic vacant, directorul unităţii de învăţământ
încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an şcolar. În situaţia în care,
aceşti candidaţi promovează examenul pentru definitivarea în învăţământ, consiliul de
administraţie poate hotărî modificarea duratei contractului individual de muncă din perioadă
determinată în perioadă nedeterminată.
(15) Pentru candidaţii care au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei,
de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, un post didactic rezervat, directorul
unităţii de învăţământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an
şcolar, respectiv până la revenirea titularului pe post. Consiliul de administraţie al unităţii de
învăţământ poate decide prelungirea contractului individual de muncă şi în anul şcolar următor,
în situaţia în care postul rămâne rezervat.
(16) Directorii unităţilor de învăţământ comunică în scris inspectoratului şcolar
situaţia angajării pe posturi didactice a candidaţilor validaţi după concurs, a candidaţilor
participanţi la concurs şi nerepartizaţi, precum şi situaţia posturilor didactice şi a orelor rămase
neocupate după concursul organizat la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare.
(17) Inspectoratul şcolar centralizează la nivel judeţean posturile didactice şi orele
rămase neocupate, care vor fi repartizate în ordine:
a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învăţământ pentru completarea normei
didactice;
b) profesorilor debutanţi aflaţi în stagiul practic;
c) candidaţilor rămaşi nerepartizaţi după concursul organizat la nivelul unităţii sau al
consorţiilor şcolare.
(18) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a
învăţământului participă cu statut de observatori la toate etapele de organizare şi desfăşurare a
concursurilor organizate la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare.
(19) Posturile didactice rămase neocupate prin concurs sau eliberate în timpul anului
şcolar se ocupă prin plata cu ora până la sfârşitul anului şcolar sau până la revenirea pe post a
cadrului didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.
(20) Eliberarea din funcţie a personalului didactic în unităţile de învăţământ cu
personalitate juridică se face de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de
administraţie, iar la unităţile de învăţământ private de către persoana juridică fondatoare.
Art. 237. – (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe perioadă nedeterminată,
alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc funcţii de specialitate specifice în
aparatul Parlamentului, al Preşedinţiei, al Guvernului şi în Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, precum şi cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului au
drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada în care îndeplinesc aceste
funcţii.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică şi cadrelor didactice titulare, cu contract pe perioadă
nedeterminată, care îndeplinesc funcţia de prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al
consiliului judeţean, primar, viceprimar, precum şi cadrelor didactice trecute în funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control în sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi sport.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul de conducere şi de specialitate de la casa corpului
didactic, precum şi cadrele didactice numite ca personal de conducere sau în funcţii de
specialitate specifice la comisiile şi agenţiile din subordinea Preşedinţiei, a Parlamentului, a
Guvernului sau a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
92
(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învăţământ au dreptul de rezervare a
postului, conform prevederilor legale în vigoare şi contractului colectiv de muncă la nivel de
ramură.
(4) De prevederile alin.(1) beneficiază şi personalul didactic titular cu contract pe
perioadă nedeterminată trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme
internaţionale, precum şi însoţitorii acestora, dacă sunt cadre didactice.
(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată solicitat în
străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca
urmare a unor acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau interinstituţionale, i se
rezervă postul didactic.
(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii didactice, cu rezervarea
postului, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul
copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre părinţi sau susţinătorii legali.
(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în condiţiile alin. (1)-(6), se consideră
vechime în învăţământ.
(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată poate beneficia
de concediu fără plată pe timp de un an şcolar, o data la 10 ani, cu aprobarea unităţii de
învăţământ sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu rezervarea postului pe perioada respectivă.
Secţiunea a 5-a
Funcţiile de conducere, de îndrumare şi de control
Art. 238. – (1) Funcţiile de conducere din unităţile de învăţământ sunt: director şi
director adjunct.
(2) Funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare sunt: inspector şcolar general şi
inspector şcolar general adjunct.
(3) Funcţiile de conducere din unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar se
stabilesc potrivit specificului acestora, prin reglementări ale Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(4) Funcţiile de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar sunt:
a) la inspectoratele şcolare: inspector şcolar;
b) la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului: inspector general,
inspector principal de specialitate şi alte funcţii stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Art. 239. – (1) Funcţia de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs public
de către cadre didactice titulare membre ale corpului naţional de experţi în management
educaţional.
(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de director sau de director adjunct se
organizează de unitatea de învăţământ, prin consiliul de administraţie.
(3) În urma promovării concursului, directorul încheie contract de performanţă cu
primarul/primarul de sector al unităţii administrativ-teritoriale, respectiv preşedintele consiliului
judeţean pe raza căreia se află unitatea de învăţământ.
(4) Directorul şi directorul adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar nu pot
avea funcţii de conducere în cadrul unui partid politic pe perioada exercitării mandatului.
Art. 240. – (1) Consiliul de administraţie stabileşte componenţa comisiei de concurs
pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unităţii de învăţământ
preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al
inspectoratului şcolar, precum şi un reprezentant al consiliului local, respectiv judeţean, în
funcţie de unităţile aflate în subordine.
93
(2) Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei
de director şi de director adjunct se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
(3) Consiliul de administraţie validează rezultatele concursului de ocupare a funcţiilor
de director, respectiv director adjunct şi emite decizia de numire în funcţia de director, respectiv
de director adjunct.
(4) Metodologia-cadru a contractului de performanţă este stabilită prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Dacă în termen de 30 de zile consiliul
local/consiliul judeţean nu se pronunţă asupra contractului de performanţă, acesta se consideră
aprobat tacit.
(5) Directorul unităţii de învăţământ public poate fi eliberat din funcţie:
a) prin hotărârea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 dintre membri;
b) prin hotărârea consiliului local, respectiv judeţean în cazul liceelor şi al unităţilor
de învăţământ special, doar dacă se constată neîndeplinirea contractului de performanţă încheiat
cu aceste consilii. În ambele situaţii realizarea unui audit din partea inspectoratului şcolar
judeţean este obligatorie.
(6) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional poate fi eliberat din
funcţie, la propunerea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia
persoanei juridice fondatoare.
(7) În condiţiile vacantării funcţiei de director, până la organizarea unui nou concurs,
conducerea interimară este preluată, prin hotărârea consiliului de administraţie, de către
directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administraţie, care devine
automat şi ordonator de credite.
Art. 241. – (1) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi şi directorii caselor
corpului didactic sunt numiţi de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza
unui concurs public, reglementat prin metodologie elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(2) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi şi directorii caselor corpului didactic
încheie contract de management cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării
performanţelor manageriale.
(3) Directorii unităţilor destinate activităţilor extraşcolare sunt numiţi de către
inspectorul şcolar general sau de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,
conform subordonării acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii elaborate
de ministerul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Directorul încheie contract de
management cu inspectorul şcolar general sau cu ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, conform subordonării acestora. Contractul de management poate fi prelungit, cu
acordul părţilor, în urma evaluării performanţelor manageriale.
Art. 242. – (1) Funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare şi de director la casa
corpului didactic se ocupă, prin concurs, de către cadre didactice titulare, cu diplomă de licenţă,
membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional, care îndeplinesc criteriile
de competenţă profesională, managerială şi de prestigiu moral evaluate prin:
a) curriculum vitae;
b) calităţi dovedite în activitatea didactică şi în funcţii de conducere, de îndrumare şi
de control, anterioare, în sistemul naţional de învăţământ;
c) titlul de doctor sau gradul didactic I;
d) calificativul „foarte bine” obţinut în ultimii 5 ani;
e) interviu în faţa unei comisii de concurs, privind managementul educaţional şi
deontologia profesională.
94
(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar
general adjunct şi director la casa corpului didactic se desfăşoară la sediul Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Comisia ministerială pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, de
inspector şcolar general adjunct şi de director la casa corpului didactic, numită prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului este alcătuită din 5 membri, dintre care:
a) pentru funcţia de inspector şcolar general:
(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în calitate de preşedinte;
(ii) 3 inspectori şcolari generali din teritoriu;
(iii) un director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu
competenţe în domeniu;
b) pentru funcţia de inspector şcolar general adjunct şi de director la casa corpului
didactic:
(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în calitate de preşedinte;
(ii) 2 inspectori şcolari generali din teritoriu;
(iii) inspectorul şcolar general al inspectoratului şcolar pentru care se organizează
concursul;
(iv) un director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu
competenţe în domeniu.
(4) În comisiile de concurs participă, cu statut de observator, reprezentanţii
organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului.
(5) Eventualele contestaţii la hotărârile comisiei prevăzute la alin.(3) se adresează
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea
rezultatelor concursului. Hotărârea acestuia poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.
Art. 243. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, respectiv
inspectoratele şcolare vacantează, în condiţiile legii, posturile corespunzătoare funcţiilor de
îndrumare şi de control cuprinse în organigramele proprii şi asigură publicarea acestora în presa
centrală/locală şi la sediul propriu, cu cel puţin 30 de zile înainte de organizarea concursului.
(2) Funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare se ocupă prin
concurs de cadre didactice din cadrul corpului naţional de experţi.
(3) Funcţiile de îndrumare şi de control din Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului se ocupă prin concurs.
(4) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de îndrumare şi de control constă în:
a) curriculum vitae, analiza şi evaluarea acestuia;
b) inspecţie specială la clasă;
c) probă practică, constând din asistenţă la ore, analiză de lecţii şi întocmirea
procesului-verbal de inspecţie;
d) interviu în faţa unei comisii de concurs, privind managementul educaţional şi
deontologia profesională;
e) probă scrisă în profilul postului pentru care candidează.
(5) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de îndrumare şi de control din
inspectoratul şcolar este formată din: inspectorul şcolar general - în calitate de preşedinte; un
reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; un profesor sau
conferenţiar universitar din profilul postului pentru care candidează.
(6) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de îndrumare şi de control din
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este formată din: secretarul de stat al
departamentului în care se află postul scos la concurs - în calitate de preşedinte; directorul
general din departamentul respectiv; un profesor sau un conferenţiar universitar din profilul
postului, stabilit de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(7) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a
învăţământului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.
95
(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în funcţiile de îndrumare şi de
control din inspectoratele şcolare se face de către inspectorul şcolar general, cu avizul
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar în funcţiile de îndrumare şi
control din cadrul ministerului, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(9) Inspectorii şcolari încheie contract de management cu inspectorul şcolar general.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării
performanţelor manageriale.
Secţiunea a 6-a
Norma didactică
Art. 244. – (1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un
interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, şi cuprinde:
a) activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi examene
de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învăţământ;
b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică;
c) activităţi de educaţie, complementare procesului de învăţământ: mentorat, şcoală
după şcoală, învăţare pe tot parcursul vieţii;
(2) Activităţile concrete prevăzute la alin. (l), care corespund profilului, specializării
şi aptitudinilor persoanei care ocupă postul didactic respectiv, sunt prevăzute în fişa individuală
a postului. Aceasta se aprobă în consiliul de administraţie, se revizuieşte anual şi constituie
anexă la contractul individual de muncă.
(3) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi de
evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător
activităţilor prevăzute la alin.(l) lit. a) şi se stabileşte după cum urmează:
a) un post de profesor pentru învăţământul preşcolar pentru fiecare grupă cu
program normal, constituită în educaţia timpurie;
b) un post de profesor pentru învăţământul primar pentru fiecare clasă din
învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui
clase separate;
c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învăţământul secundar şi terţiar
non-universitar, pentru profesorii din unităţile şi clasele cu program integrat şi suplimentar de
artă şi sportiv, precum şi din unităţile cu activităţi extraşcolare şi din centrele sau cabinetele de
asistenţă psihopedagogică;
d) 14 ore pe săptămână pentru profesorii mentori;
e) 24 de ore pe săptămână pentru profesorii de instruire practică;
f) pentru personalul didactic din învăţământul special, norma didactică se stabileşte
astfel: profesori la predare - 16 ore pe săptămână; profesor-educator şi profesor pentru instruire
practică - 20 de ore pe săptămână;
g) un post pentru personalul didactic din învăţământul special integrat, pentru cel din
centrele logopedice interşcolare, pentru personalul didactic itinerant, pentru profesori care
efectuează terapiile specifice, profesori pentru cultura fizică medicală, kinetoterapie, educaţia
psihomotrică şi altele, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă, conform metodologiei elaborate
de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
h) un post de profesor documentarist în centrele de documentare şi informare.
Art. 245. – (1) Norma didactică în învăţământul preuniversitar cuprinde ore
prevăzute în planurile-cadru de învăţământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau
specializărilor înscrise pe diploma de licenţă sau pe certificatul de absolvire a unui modul de
minimum 90 de credite transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a unei
discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diplomă.
96
(2) Prin excepţie, în norma didactică prevăzută la alin. (1), se pot include şi ore de la
disciplinele stabilite prin metodologia aprobată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, cu menţinerea drepturilor salariale.
(3) În situaţia în care norma didactică nu se poate constitui conform alin. (1) şi (2),
aceasta se poate completa cu activităţi prevăzute la art. 244 alin. (1) lit. c).
(4) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate, în condiţiile
prezentei legi, de profesorii pentru învăţământul primar de la grupa sau clasa respectivă, în
cadrul activităţilor postului, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin
certificatul de competenţă. Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate şi de
profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu
ora, în cazul în care profesorii pentru învăţământul primar de la grupa sau clasa respectivă nu fac
dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competenţă.
(5) Profesorii pentru învăţământul primar de la clasele cu predare în limbile
minorităţilor naţionale sunt remuneraţi prin plata cu ora pentru orele care depăşesc numărul de
ore prevăzut în planurile de învăţământ de la clasele cu predare în limba română.
(6) În învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de
învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.
(7) În palatele şi în cluburile copiilor, norma didactică cuprinde activităţile prevăzute
în planurile de educaţie corespunzătoare profilurilor cercurilor şi atelierelor, aprobate prin
regulament de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în limitele normelor
stabilite la art. 244 alin. (3).
(8) Prin excepţie, dacă norma didactică a profesorilor din învăţământul gimnazial nu
se poate constitui conform prevederilor alin. (1) şi art. 244 alin. (3), aceasta poate fi constituită
din 2/3 din ore de la specializarea sau specializările de bază şi completată cu 1/3 din ore de la
disciplinele stabilite la alin. (2) sau prin adăugarea de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1)
lit. c). În învăţământul gimnazial din mediu rural norma didactică se poate constitui din 1/2 din
ore de la specialitatea sau specialităţile de bază şi completată cu 1/2 din ore de la disciplinele
stabilite la alin. (2) sau prin adăugare de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1) lit. c).
(9) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control poate fi degrevat
parţial de norma didactică de predare, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(10) Timpul săptămânal de activitate a personalului didactic auxiliar este identic cu
cel stabilit pentru personalul cu funcţii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.
Sarcinile acestuia sunt prevăzute în fişa individuală a postului.
Secţiunea a 7-a
Distincţii
Art. 246. – (1) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de
gradaţie de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile
didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă 25% din salariul de bază.
Gradaţia de merit se atribuie pe o perioadă de 5 ani.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologia
şi criteriile de acordare a gradaţiei de merit, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la
nivel de ramură de învăţământ.
Art. 247. – (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică,
educativă şi ştiinţifică poate primi decoraţii, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului didactic din învăţământul
preuniversitar sunt: Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer, Medalia Membru
de onoare al corpului didactic. Medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate
deosebită în învăţământ.
97
(3) În afara distincţiilor prevăzute la alin. (2), ministrul educaţiei cercetării,
tineretului şi sportului este autorizat să acorde personalului didactic din învăţământul
preuniversitar următoarele distincţii:
a) adresă de mulţumire publică;
b) diplomă Gheorghe Lazăr, clasele I, a II-a şi a III-a;
c) diplomă de excelenţă, care se acordă cadrelor didactice pensionate sau
pensionabile, cu activitate deosebită în învăţământ.
(4) Diploma Gheorghe Lazăr clasele I, a II-a şi a III-a este însoţită de un premiu de
20%, 15% şi, respectiv 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.
Diploma de excelenţă este însoţită de un premiu de 20% din suma salariilor de bază primite în
ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distincţiile şi premiile prevăzute la alin. (3) se acordă în baza unui regulament
aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în limita unui
procent de 1% din numărul total al posturilor didactice din fiecare judeţ/sectoarele municipiului
Bucureşti.
(6) Fondurile pentru acordarea distincţiilor prevăzute la alin. (3) sunt asigurate de
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Secţiunea a 8-a
Drepturi şi obligaţii
Art. 248. – Personalul din învăţământul preuniversitar are drepturi şi obligaţii care
decurg din legislaţia în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice şi din prevederile
contractului individual de muncă.
Art. 249. – (1) Cadrele didactice beneficiază de concediu anual cu plată, în perioada
vacanţelor şcolare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea
unităţii de învăţământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi
remunerate pentru munca depusă.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se
stabilesc de consiliul de administraţie, în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză,
dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfăşurarea examenelor naţionale.
(3) Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în
vacanţele anului şcolar următor.
Art. 250. – (1) Cadrele didactice care redactează teza de doctorat sau lucrări în
interesul învăţământului pe bază de contract de cercetare sau de editare, au dreptul Ia 6 luni de
concediu plătit, o singură dată, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de
învăţământ.
(2) Personalul didactic aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) nu poate fi încadrat în
activităţi didactice retribuite în regim de plată cu ora.
(3) În situaţia desfiinţării unei unităţi de învăţământ, salariaţii disponibilizaţi primesc
salarii compensatorii, conform legii.
Art. 251. – Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele
şcolare si casele corpului didactic beneficiază de concediu de odihna, conform Codului muncii.
Art. 252. – Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împreună cu reprezentanţii
organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului.
Art. 253. – Dreptul la iniţiativă profesională constă în:
98
a) conceperea activităţii profesionale şi realizarea obiectivelor educaţionale ale
disciplinelor de învăţământ, prin metodologii care respectă principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale şi a resurselor învăţământului, în scopul realizării
obligaţiilor profesionale;
c) punerea în practică a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de
învăţământ.
Secţiunea a 9-a
Dreptul la securitate al personalului didactic
Art. 254. – (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii
didactice de nicio autoritate şcolară sau publică.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), nu se consideră perturbare a cadrelor
didactice în timpul desfăşurării activităţii didactice intervenţia autorităţilor şcolare şi/sau publice
în situaţiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor sau a personalului este pusă în pericol
în orice mod, conform constatării personalului de conducere, respectiv în timpul exerciţiilor de
alarmare pentru situaţii de urgenţă.
(3) Înregistrarea prin orice procedee a activităţii didactice poate fi făcută numai cu
acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii didactice de către elevi
sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
(5) Înregistrarea prin orice procedee a activităţilor desfăşurate în spaţiile şcolare este
permisă numai cu acordul personalului de conducere, cu excepţia celor de la alin.(3).
Secţiunea a 10-a
Dreptul de participare la viaţa socială
Art. 255. – (1) Personalul didactic are dreptul să participe la viaţa socială şi publică,
în beneficiul propriu, în interesul învăţământului.
(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociaţii şi organizaţii sindicale,
profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale legal constituite, în conformitate cu
prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul şcolar şi
poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează
prestigiul învăţământului şi demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei
legi.
Art. 256. – (1) Personalul didactic beneficiază, în limita fondurilor alocate prin
buget, din fonduri extrabugetare sau sponsorizări, de acoperirea integrală sau parţială a
cheltuielilor de deplasare şi de participare la manifestări ştiinţifice organizate în străinătate, cu
aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) înaintează unităţii de învăţământ propuneri de
valorificare a rezultatelor acţiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.
Art. 257. – (1) Cadrele didactice au obligaţia morală să-şi acorde respect reciproc şi
sprijin în îndeplinirea obligaţiilor profesionale.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi
personalul didactic auxiliar au obligaţia de a respecta atribuţiile prevăzute în fişa postului.
(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi
personalul didactic auxiliar au obligaţia de a participa la activităţi de formare continuă, în
condiţiile legii.
99
Art. 258. – Personalului didactic din unităţile de învăţământ conexe, care nu dispune
de locuinţă în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.
Art. 259. – Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt scutiţi de plata taxelor
de înscriere la concursurile de admitere în învăţământul superior şi beneficiază de gratuitate la
cazare în cămine şi internate.
Art. 260. – Personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de o
compensaţie de la bugetul asigurărilor sociale de 50% din valoarea cazării, mesei şi a
tratamentului în bazele de odihnă şi tratament.
Art. 261. – Personalul didactic titular, care din proprie iniţiativă solicită să se
specializeze/să continue studiile are dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestora nu
poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa
unităţii şcolare prin consiliul de administraţie, dacă se face dovada activităţii respective.
Secţiunea a 11-a
Răspunderea disciplinară şi patrimonială
Art. 262. – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de
conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru
încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă,
precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi
prestigiului unităţii/instituţiei conform legii.
(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în
raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observaţie scrisă;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni;
d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a
unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;
e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(3) Orice persoană poate sesiza unitatea de învăţământ/instituţia de învăţământ cu
privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi
se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ.
(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate, săvârşite de personalul didactic,
personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, al personalului de îndrumare
şi de control din cadrul inspectoratelor şcolare şi al personalului de îndrumare şi de control din
cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisiile de cercetare
disciplinară se constituie după cum urmează:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul
reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant
al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, comisii
formate din 3-5 membri dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte
persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel
puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea. Din comisie face parte şi un inspector din cadrul
inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;
100
c) pentru personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezintă
organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al
salariaţilor iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor şcolare judeţene/ale municipiului
Bucureşti, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din
care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia
didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea.
(4) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:
a) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar pentru personalul
didactic şi personalul de conducere al acesteia;
b) ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului pentru funcţiile de îndrumare
şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi a
personalului de conducere din inspectoratele şcolare judeţene/ale municipiului Bucureşti.
(5) În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele şi urmările acestora,
împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte
date concludente. Audierea celui cercetat şi verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul
celui cercetat de a se prezenta la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu minimum 48 de ore
înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se constată prin proces-verbal şi nu împiedică
finalizarea cercetării. Cadrul didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi
să-şi producă probe în apărare.
(6) Cercetarea faptei şi comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile
de la data constatării acesteia, consemnată în condica de inspecţii sau la registratura generală a
unităţii de învăţământ preuniversitar/instituţiei. Persoanei nevinovate i se comunică în scris
inexistenţa faptelor pentru care a fost cercetată.
(7) Persoanele sancţionate încadrate în unităţile de învăţământ au dreptul de a
contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe
lângă inspectoratul şcolar. Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele
şcolare şi din Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a fost sancţionat,
are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul
central de disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) Normele privind componenţa, organizarea şi funcţionarea, precum şi atribuţiile
colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar, ale colegiului central de disciplină al
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se stabilesc prin regulament aprobat
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(9) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este
garantat.
Art. 263. – (1) Pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar,
propunerea de sancţionare se face de către director sau de cel puţin 1/3 din numărul total al
membrilor consiliului de administraţie. Sancţiunile aprobate de consiliul de administraţie sunt
puse în aplicare şi comunicate prin decizia directorului unităţii de învăţământ preuniversitar.
(2) Pentru personalul de conducere al unităţii de învăţământ preuniversitar,
propunerea de sancţionare se face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ
preuniversitar şi se comunică prin decizie a inspectorului şcolar general.
(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele şcolare şi casele corpului
didactic, propunerea de sancţionare se face de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului şi se comunică prin ordin.
(4) Pentru personalul de îndrumare şi control din Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, propunerea de sancţionare se face, după caz, de ministrul educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului, respectiv de secretarul de stat sau de şeful ierarhic al persoanei
în cauză şi se comunică prin ordin.
101
Art. 264. – Sancţiunea se stabileşte, pe baza raportului comisiei de cercetare, de
autoritatea care a numit această comisie şi se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după
caz, de către directorul unităţii de învăţământ, inspectorul şcolar general sau ministrul educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 265. – Răspunderea patrimonială a personalului didactic, a personalului didactic
auxiliar, precum şi a celui de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul
preuniversitar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Decizia de imputare, precum şi celelalte
acte pentru recuperarea pagubelor şi a prejudiciilor se fac de conducerea unităţii sau a instituţiei
al cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.
Secţiunea a 12-a
Pensionarea
Art. 266. – (1) Personalul didactic beneficiază de pensie pentru munca depusă şi
limită de vârstă, de pensie pentru pierderea capacităţii de muncă, de pensie suplimentară şi de
alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii. Personalul didactic se pensionează la
împlinirea vârstei legale de pensionare.
(2) Personalul didactic care are îndeplinite criteriile de vechime poate beneficia, la
cerere, de pensionare anticipată cu până la 3 ani faţă de vârsta legală de pensionare.
(3) Personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi de control din
învăţământul public se pensionează la data împlinirii vârstei legale de pensionare. După data
împlinirii vârstei legale de pensionare, se interzice îndeplinirea oricărei funcţii de conducere, de
îndrumare sau de control.
(4) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic, de conducere, de
îndrumare şi de control se poate face şi în timpul anului şcolar, cu aprobarea consiliului de
administraţie al unităţii de învăţământ, respectiv al inspectoratului şcolar.
(5) Cadrele didactice pensionate pot desfăşura activităţi didactice, salarizate prin
plata cu ora, după împlinirea vârstei standard de pensionare.
(6) Personalul didactic pensionat din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală şi
de acces la casele de odihnă şi la bazele de tratament ale cadrelor didactice.
CAPITOLUL II
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR ŞI DE CERCETARE
Secţiunea 1
Norma universitară
Art. 267. – (1) În instituţiile de învăţământ superior, funcţiile didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/şef de lucrări;
c) conferenţiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) În instituţiile de învăţământ superior şi de cercetare, funcţiile de cercetare sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetător ştiinţific;
c) cercetător ştiinţific gradul III;
d) cercetător ştiinţific gradul II;
e) cercetător ştiinţific gradul I.
(3) Echivalenţa funcţiilor din cercetare cu funcţiile didactice este următoarea:
102
a) asistent cercetare se echivalează cu student-doctorand cu frecvenţă;
b) cercetător ştiinţific se echivalează cu asistent universitar;
c) cercetător ştiinţific gradul III se echivalează cu lector universitar/şef de lucrări;
d) cercetător ştiinţific gradul II se echivalează cu conferenţiar universitar;
e) cercetător ştiinţific gradul I se echivalează cu profesor universitar.
(4) Ocuparea posturilor didactice sau de cercetare echivalente se face prin concurs,
fără evaluarea CNATDCU dacă titularizarea sau evaluarea periodică a avut loc în ultimii 5 ani.
(5) După intrarea în vigoare a prezentei legi, funcţiile de asistent universitar sau
asistent de cercetare sunt ocupate numai de doctori sau de studenţi doctoranzi la zi. Persoanele
care ocupă în prezent funcţiile de preparator pot deveni, în termen de 2 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, doctoranzi la zi. Persoanele care în prezent ocupă funcţia de asistent
universitar sau asistent de cercetare fie devin doctoranzi la zi, fie obţin titlul de doctor în ştiinţe,
fie îşi încetează relaţia contractuală de muncă cu universitatea în termen de 3 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(6) În învăţământul superior poate funcţiona personal didactic asociat pentru
următoarele funcţii: lector universitar/şef de lucrări, conferenţiar universitar şi profesor
universitar.
(7) În raport cu necesităţile academice proprii, Senatul universitar poate aproba, pe o
durată determinată, invitarea la departament a unor profesori universitari, conferenţiari
universitari şi a altor specialişti cu valoare recunoscută în domeniu, din ţară sau din străinătate,
în calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. În cazul specialiştilor fără grad
didactic recunoscut în învăţământul superior, Senatul universitar aprobă, prin evaluare, gradul
didactic corespunzător performanţei, în conformitate cu standardele naţionale.
(8) Acolo unde este cazul, obţinerea permisului de muncă este sarcina instituţiei de
învăţământ superior angajatoare.
(9) În departamente, în institute de cercetare, în centre de cercetare şi microproducţie
sau în alte unităţi poate funcţiona pe posturi distincte şi personal de cercetare, personal de
cercetare asociat, inclusiv studenţi din toate cele 3 cicluri, precum şi alte categorii de personal,
potrivit legii. Angajarea acestora se face conform legii.
Art. 268. – (1) Statele de funcţii ale personalului didactic şi de cercetare se întocmesc
anual, pe norme universitare, la începutul fiecărui an universitar şi nu se pot modifica în timpul
anului universitar.
(2) Funcţiile didactice şi numărul posturilor se stabilesc ţinând seama de:
a) planurile de învăţământ;
b) formaţiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) În statul de funcţii sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile didactice şi de
cercetare ocupate sau vacante, specificându-se funcţiile didactice şi de cercetare corespunzătoare
şi numărul săptămânal de ore convenţionale repartizate pe ore de curs, seminarii, laboratoare,
lucrări practice sau proiecte, cercetare, îndrumare de doctoranzi, practica de specialitate şi
activităţi echivalente acestora, la disciplinele din planul de învăţământ.
(4) Statele de funcţii se întocmesc la departamente sau în şcolile doctorale, prin
consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizării sarcinilor didactice şi de cercetare de
către consiliul facultăţii. La departamentele cu discipline la mai multe facultăţi, statele de funcţii
se completează pe baza notelor de comandă, avizate de conducerea instituţiei de învăţământ
superior.
(5) Statul de funcţii ale personalului didactic şi de cercetare se avizează de Consiliul
facultăţii şi se aprobă de Senatul universitar.
(6) Numărul posturilor pentru personalul didactic auxiliar se stabileşte de Senatul
universitar, în funcţie de bugetul şi specificul instituţiei, al facultăţii, al programului de studii şi
al d