Autentificare

Avem 4 vizitatori și niciun membru online

Legea educatiei nationale- adoptata in camera deputatilor

CAMERA DEPUTAŢILOR
L E G E A
educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii
Camera Deputaţilor adoptă prezentul proiect de lege.
T I T L U L I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1. – Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la
învăţătură pe tot parcursul vieţii. Prezenta lege reglementează structura, funcţiile, organizarea şi
funcţionarea sistemului de învăţământ de stat, particular şi confesional.
Art. 2. – (1) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în
asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală,
pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate,
pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.
(2) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi
formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii,
fără nicio altă formă de discriminare.
(3) În România învăţământul constituie prioritate naţională.
Art. 3. – Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum
şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:
a) principiul echităţii – în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără
discriminare;
b) principiul calităţii – în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la
standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei – în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare
personală şi social-economice;
d) principiul eficienţei – în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate
educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
2
e) principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către
actorii implicaţi direct în proces;
f) principiul răspunderii publice – în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ
răspund public de performanţele lor;
g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi a
dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi valorilor
culturale ale poporului român;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor
etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
j) principiul asigurării egalităţii de şanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertăţii academice;
m) principiul transparenţei – concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi
a rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;
n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme
religioase şi doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate prin practicarea mişcării fizice şi
a activităţilor sportive;
s) principiul organizării învăţământului confesional în consens cu perspectivele
ecumenice şi irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legii.
Art. 4. – Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca
finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil
de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă,
conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei
economii durabile;
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe
cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
al demnităţii şi al toleranţei;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi
a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.
Art. 5. – (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional
de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte
normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu
prima zi a anului şcolar, respectiv universitar, următor celui în care a fost adoptată prin lege.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), modificările sau completările prezentei
legi care vizează evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică
începând cu promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data
intrării în vigoare a modificării sau a completării.
3
Art. 6. – (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român,
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se
stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului şi
sunt iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 7. – (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate
educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi
orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a
tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile
de natură politică şi prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă.
Art. 8. – (1) Unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat fac parte din proprietatea
publică, cele de învăţământ particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de
învăţământ confesional aparţin, în funcţie de entitatea care le-a înfiinţat, uneia dintre cele două
forme de proprietate.
(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din
învăţământul obligatoriu public şi privat acreditat. Statul asigură finanţarea de bază şi pentru
învăţământul liceal şi postliceal public. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard
per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(3) Învăţământul public este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri şi programe de
studii se pot percepe taxe în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(4) Statul, prin organismul specializat al Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, stabileşte anual costul standard per elev sau per preşcolar, cost care stă
la baza finanţării de bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul
public, precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul obligatoriu privat şi confesional, care
studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare.
(5) Finanţarea învăţământului preuniversitar se face după principiul „resursa
financiară urmează elevul”, în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar
se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă.
(6) Pentru finanţarea din fonduri publice a învăţământului public şi finanţarea
învăţământului privat acreditat se alocă anual minimum 6% din produsul intern brut al anului
respectiv, iar pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă minimum 1% din produsul intern
brut al anului respectiv.
(7) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a aloca resursele şi de a
asigura, în condiţiile legii, cele necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile învăţământului
obligatoriu.
(8) Învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatorii economici, precum
şi de alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(9) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii,
sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.
Art. 9. – (1) În România învăţământul este serviciu de utilitate publică şi se
desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în limba română, în limbile minorităţilor naţionale şi în
limbi de circulaţie internaţională.
(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau
formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi, după caz, cu predarea în limbile
minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea în limba maternă în cea mai apropiată localitate
în care este posibil.
4
(3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie
pentru toţi cetăţenii români. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar
şi suficient învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice asigură condiţiile
materiale şi resursele umane care să permită însuşirea limbii române.
(4) În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale,
nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc
numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de
predare.
(5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, traduceri
oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii.
Art. 10. – (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc
români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu
Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de
învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale
României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri
de limbă, cultură şi civilizaţie românească.
Art. 11. – (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu
probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale.
(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii
defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi altele asemenea elevilor şi
studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi rezultate remarcabile în educaţia şi
formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive.
(4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studiu pot primi şi burse
pentru performanţe şcolare şi universitare.
(5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel
naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.
(6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale
speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţional de
învăţământ preuniversitar.
(7) Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară
diferenţiată, adaptată şi de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată
persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale.
(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate
de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată
unitate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare.
Art. 12. – (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege.
(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare
realizate de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe,
formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă
personală, civică, socială şi/sau ocupaţională.
Art. 13. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează,
fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor
reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului
Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi
confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ,
asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor
5
administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care
susţin programe educative/ federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat prin măsuri specifice
cuprinse în hotărâri ale Guvernului şi în ordine ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
Art. 14. – (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific, în cadrul
învăţământului public în universităţile de stat existente, ca facultăţi cu dublă subordonare,
destinat pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru
absolvenţii învăţământului liceal, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în
configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial. Înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea acestui învăţământ se realizează potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învăţământ confesional prin
înfiinţarea şi administrarea propriilor unităţi şi instituţii de învăţământ privat, conform
prevederilor prezentei legi.
T I T L U L I I
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 15. – (1) Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde
învăţământul primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu
în anul 2020.
(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma de zi, încetează la
vârsta de 18 ani.
(3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul
naţional de învăţământ, învăţământul liceal este generalizat şi gratuit.
Art. 16. – Pe durata şcolarizării în învăţământul preuniversitar, copiii beneficiază de
alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii.
Art. 17. – (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi
profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal
instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia
şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia,
din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform
prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.
Art. 18. – (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ public au
personalitate juridică dacă se organizează şi funcţionează, după caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari;
6
c) cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari;
d) cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul unităţilor de învăţământ
special.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile administrativ-teritoriale, în
care numărul total al elevilor şi preşcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1), se
organizează o singură unitate de învăţământ cu personalitate juridică.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în toate unităţile administrativ-teritoriale
din ţară funcţionează unităţi de învăţământ public, cu personalitate juridică, cu predare în limba
română.
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare profesională, autorităţile
administraţiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă
organizarea, funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de învăţământ, fără
personalitate juridică – ca părţi ale unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică - şi
subordonate aceluiaşi ordonator principal de credite, în condiţiile legii.
(5) În cazul unităţilor de învăţământ confesional preuniversitar public existente la
data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
legi, să elaboreze o metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului, care
stabileşte relaţia juridică, patrimonială, financiară şi administrativă.
Art. 19. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii,
buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită
autoritatea.
(2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor ce
le revin în organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar se sancţionează conform
legii.
Art. 20. – (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis. În
învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta,
de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin metodologia
elaborată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Elevii din învăţământul particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de
stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului
educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale.
(4) Absolvenţii clasei a X-a pot urma programul de diplomă al Bacalaureatului
Internaţional, în conformitate cu metodologia Organizaţiei Bacalaureatului Internaţional, cu
asumarea costurilor corespunzătoare. Diploma obţinută în urma promovării Bacalaureatului
Internaţional este recunoscută şi conferă aceleaşi drepturi cu diploma obţinută în urma
promovării examenului naţional de bacalaureat.
(5) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an
şcolar conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
7
CAPITOLUL II
STRUCTURA SISTEMULUI NAŢIONAL
DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 21. – (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din
ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate.
(2) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde unităţi de învăţământ
public, privat şi confesional acreditate.
(3) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi,
după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie
şi pentru profesionalizarea progresivă.
Art. 22. – (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele
niveluri:
a) educaţia timpurie (0 - 6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0 - 3 ani) şi
învăţământul preşcolar (3 - 6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;
b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;
c) învăţământul secundar, care cuprinde:
- învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
- învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII,
cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;
d) învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal.
(2) Învăţământul preuniversitar se organizează pentru specializări şi calificări stabilite
de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul
Naţional al Calificărilor.
Art. 23. – (1) Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi
cel secundar inferior.
(2) Învăţământul profesional cuprinde clasele a X-a şi a XI-a din învăţământul liceal,
filiera tehnologică şi, după caz, vocaţională, urmate de un stagiu de pregătire practică.
(3) Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal,
filiera tehnologică.
(4) Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional,
învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal.
Art. 24. – (1) Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ
de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi, pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, nedeplasabili,
la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală.
(2) Învăţământul obligatoriu este învăţământ de zi. În mod excepţional, pentru
persoanele care au depăşit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate
organiza şi în alte forme de învăţământ, în conformitate cu prevederile unei metodologii
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 25. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin
hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi pilot,
experimentale şi de aplicaţie.
8
Secţiunea a 2-a
Educaţia antepreşcolară
Art. 26. – (1) Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în
grădiniţe şi în centre de zi.
(2) Organizarea unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară, conţinutul educativ,
standardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de
maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se
face de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele şcolare, cu
respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în vigoare.
(4) Tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie timpurie
antepreşcolară se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi. Finanţarea din resurse publice se poate acorda numai
furnizorilor de servicii de educaţie timpurie acreditaţi, publici sau privaţi.
(5) Acreditarea furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară se realizează în
conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.
(6) Statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul
vieţii, prin acordarea unor cupoane de creşă. Acestea vor fi acordate în scop educaţional, din
bugetul de stat, prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Secţiunea a 3-a
Învăţământul preşcolar
Art. 27. – (1) Învăţământul preşcolar se organizează în grădiniţe cu program normal,
prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în
cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele şcolare asigură
condiţiile pentru generalizarea treptată a învăţământului preşcolar.
Secţiunea a 4-a
Învăţământul primar
Art. 28. – (1) Învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu
program de dimineaţă.
(2) În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la
data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor
legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani, până la sfârşitul
anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
(3) În clasa pregătitoare din învăţământul special sunt înscrişi copii cu cerinţe
educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului şcolar. La
solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa
pregătitoare şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data începerii anului şcolar.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aproba organizarea
de programe educaţionale de tip ,,A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului primar
pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învăţământ până la 14
ani.
9
Secţiunea a 5-a
Învăţământul gimnazial
Art. 29. – (1) Învăţământul gimnazial este, de regulă, învăţământ de dimineaţă.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu
autorităţile administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, poate organiza programe
educaţionale de tip „A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului gimnazial pentru
persoane care depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive,
nu au absolvit învăţământul secundar, gimnazial.
(3) Absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă studiile în învăţământul
liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională
care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor.
Secţiunea a 6-a
Învăţământul liceal
Art. 30. – (1) Învăţământul liceal cuprinde următoarele filiere şi profiluri:
a) filiera teoretică, cu profilurile uman şi real;
b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia
mediului;
c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este abilitat să stabilească
prin planurile-cadru de învăţământ, în funcţie de dinamica socială, economică şi educaţională,
specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1).
(3) Durata studiilor în învăţământul liceal – forma de învăţământ de zi – este de 3 ani
pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională, şi de 4 ani pentru filiera
tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului. Pentru formele de învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, durata
studiilor se prelungeşte cu un an.
(4) Învăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de regulă, ca învăţământ de zi.
Acesta se poate organiza şi poate funcţiona şi ca învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, în
unităţile de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar, în colaborare cu autorităţile
administraţiei publice locale.
(5) Unităţile de învăţământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere şi unul
sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări
profesionale sau specializări, conform legii.
(6) Absolvenţii învăţământului liceal pot susţine examen de certificare a calificării
corespunzător nivelului de calificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor. Absolvenţii care
promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi suplimentul descriptiv
al certificatului, conform Europass.
(7) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera tehnologică sau vocaţională
a liceului sunt stabilite de inspectoratele şcolare, cu consultarea autorităţilor administraţiei
publice locale, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială şi economică precizate în
documentele strategice regionale, judeţene şi locale.
(8) Calificările care pot fi dobândite prin învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în
Registrul naţional al calificărilor şi sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
10
Secţiunea a 7-a
Învăţământul profesional şi tehnic
Art. 31. – (1) Învăţământul profesional şi tehnic se poate organiza în cadrul liceelor
din filiera tehnologică sau, după caz, vocaţională, pentru calificări din Registrul naţional al
calificărilor, în funcţie de nevoile pieţei muncii identificate prin documente strategice de
planificare a ofertei de formare regionale, judeţene şi locale.
(2) Învăţământul profesional şi tehnic se poate organiza în cadrul liceelor din filiera
tehnologică şi vocaţională, precum şi pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privaţi sau ai
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza unor contracte de şcolarizare.
(3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au
finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării
corespunzător nivelului de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor.
(4) Programele de pregătire profesională, prevăzute la art. 29 alin. (3), sunt organizate
prin unităţile de învăţământ de stat şi sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la
vârsta de 18 ani.
(5) Durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de
unitatea de învăţământ, pe baza standardelor ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii.
(6) Programele de pregătire profesională se finalizează cu examen de certificare a
calificării. Organizarea şi desfăşurarea examenului de certificare a calificării sunt reglementate
de autoritatea naţională a calificărilor.
(7) Absolvenţii programelor de pregătire profesională prevăzute la art. 29 alin. (3) pot
continua studiile în învăţământul liceal tehnologic. Recunoaşterea rezultatelor învăţării
dobândite în vederea continuării studiilor este reglementată prin metodologie aprobată prin ordin
al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(8) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice se pot organiza la
nivelul unităţii de învăţământ şi/sau la operatorii economici cu care unitatea de învăţământ are
încheiate contracte pentru pregătire practică sau la organizaţii gazdă din străinătate în cadrul
unor programe ale Uniunii Europene-componenta de formare profesională iniţială. Durata
stagiului de pregătire practică este stabilită prin planul-cadru de învăţământ, aprobat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(9) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ,
burse de şcolarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spaţiilor de pregătire practică
sau locuri de muncă pentru absolvenţi beneficiază de facilităţi fiscale, potrivit prevederilor
legale.
(10) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe baza standardelor de
pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
urma consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza
standardelor ocupaţionale validate de comitetele sectoriale.
(11) Absolvenţii învăţământului profesional, care decid să nu continue studiile
liceale, dobândesc certificat de absolvire, portofoliu de educaţie permanentă şi foaia matricolă.
(12) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de
certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională şi suplimentul
descriptiv al certificatului, conform Europass.
(13) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de certificare a calificării
profesionale este reglementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin
metodologie, care se dă publicităţii la începutul clasei a X-a.
(14) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de
certificare a calificării profesionale, pot urma cursurile învăţământului liceal conform unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
11
Art. 32. – Statul susţine învăţământul profesional şi învăţământul liceal – filiera
tehnologică sau vocaţională, prin:
a) recunoaşterea în învăţământul terţiar non-universitar a creditelor profesionale
obţinute în cadrul învăţământului profesional şi în învăţământul liceal – filiera tehnologică sau
vocaţională;
b) gratuitate la şcolarizarea în cadrul şcolilor postliceale;
c) burse speciale şi alte forme de sprijin material;
d) garantarea gratuităţii primului an de studiu pentru absolvenţii de învăţământ liceal
– filiera tehnologică sau vocaţională, admişi în profilurile corespunzătoare din învăţământul
superior.
Secţiunea a 8-a
Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv
Art. 33. – (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru
elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv
public se stabilesc de către inspectoratele şcolare, cu avizul conform al autorităţilor
administraţiei publice locale, potrivit legii.
(3) În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:
a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu învăţământul gimnazial;
b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice;
c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate specificului acestui învăţământ;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase, pe grupe sau individual,
potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
e) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi pentru învăţământul liceal
sportiv respectă obiectivele educaţionale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, la propunerea autorităţilor
administraţiei publice locale şi a inspectoratelor şcolare, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului poate organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar
public cu program sportiv sau de artă, integrat sau suplimentar.
(5) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv integrat se organizează în şcolile şi
liceele cu program de artă, respectiv sportiv, precum şi în clase cu program de artă sau sportiv,
organizate în celelalte unităţi de învăţământ primar, gimnazial şi liceal.
(6) Organizarea învăţământului de artă şi a învăţământului sportiv se face prin
regulamente aprobate de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(7) Unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi
sportive şcolare, se constituie ca unităţi de învăţământ de nivel liceal, independente sau afiliate
pe lângă alte unităţi de învăţământ de acelaşi nivel.
(8) Pentru buna desfăşurare a activităţii, cluburile sportive şcolare beneficiază de
baze sportive proprii şi de acces în bazele sportive care aparţin celorlalte unităţi de învăţământ,
cu acordul conducerilor acestor unităţi de învăţământ.
(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele şi cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfăşurare a activităţilor artistice, unităţile de învăţământ gimnazial
şi liceal beneficiază de săli de repetiţie şi spectacol proprii sau de acces la sălile unităţilor de
învăţământ de acelaşi nivel, cu acordul conducerii acestora.
(11) Cluburile sportive şcolare pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei
publice locale.
Art. 34. – (1) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează tabere sportive sau de
12
creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri şi acordă burse
şi alte forme de sprijin material.
(2) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi celelalte ministere interesate,
Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, autorităţile locale, precum şi
instituţiile de cultură pot sprijini financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul
artelor, respectiv al sportului.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu instituţii,
cu organizaţii şi cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea
resurselor financiare şi materiale necesare desfăşurării, în bune condiţii, a învăţământului de artă
şi învăţământului sportiv integrat şi suplimentar, precum şi a competiţiilor artistice şi sportive de
nivel regional şi naţional.
Secţiunea a 9-a
Învăţământul postliceal
Art. 35. – (1) Învăţământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale
înscrise în Registrul naţional al calificărilor, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Învăţământul postliceal face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este
parţial subvenţionat de stat.
(3) Învăţământul postliceal special face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi
este integral subvenţionat de stat.
(4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.
(5) Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea
calificării şi de numărul de credite pentru educaţie şi formare profesională.
(6) Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizat în conformitate cu
prevederile prezentei legi, se finanţează prin bugetele locale ale unităţilor administrativteritoriale,
din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat şi din venituri ale bugetelor
locale. Şcolarizarea poate să fie finanţată şi de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin
contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. Statul susţine şi stimulează,
inclusiv financiar, programe de studiu pentru învăţământul postliceal, în parteneriat
public-privat.
(7) Cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre
a Guvernului. Prin excepţie, cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat
integral de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul
şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale
stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unei metodologii
elaborate de unitatea de învăţământ, prin consultarea factorilor interesaţi.
(9) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (8),
absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
(10) Creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul
postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în
baza deciziilor Senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul
licenţă.
13
Secţiunea a 10-a
Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale
Art. 36. – (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi
să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ
preuniversitar, în condiţiile legii.
(2) În funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor
legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în
limbile minorităţilor naţionale.
(3) La toate formele de învăţământ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale
sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român,
indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a studiat anterior.
(4) În cadrul unităţilor sau secţiilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale,
singulare în localitate, se pot organiza clase liceale şi profesionale cu grupe de elevi de diferite
profiluri, în condiţiile legii.
(5) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, cu mai multe unităţi de învăţământ
cu predare în limbile minorităţilor naţionale, funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu
personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi.
(6) În cadrul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, singulare în municipiu, oraş sau comună se acordă personalitate juridică,
indiferent de efectivul de elevi.
(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor
maternă, sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în
limba maternă, sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare
în limba maternă.
(8) Minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare în organele de conducere ale
unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor echivalente, cu
respectarea criteriilor de competenţă profesională, potrivit legii.
(9) În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale unul dintre
directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de
competenţă profesională.
(10) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar din judeţele în care
funcţionează forme de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale, se asigură încadrarea cu
specialişti şi din rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de competenţă
profesională.
(11) Cadrele didactice, care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba
minorităţilor naţionale, trebuie să facă dovada competenţei profesionale în limba minorităţii
respective şi au dreptul la pregătire şi perfecţionare în limba de predare în ţară sau în străinătate.
Fac excepţie cadrele didactice care predau limba şi literatura română.
(12) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură materiale
didactice specifice disciplinelor predate în limba maternă.
(13) Pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului asigură manualele şcolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de
predare a minorităţilor şi manuale traduse din limba română sau manuale de import, avizate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru titlurile needitate din cauza
tirajului redus.
(14) În învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în comunicarea internă şi în
comunicarea cu părinţii elevilor şi ai preşcolarilor, se poate folosi şi limba de predare.
(15) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale,
calificativele se comunică şi în limba de predare.
14
(16) În cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din subordinea ministerului de
resort, va funcţiona şi o secţie de resurse de cercetare şi inovare în învăţământul cu predare în
limbile minorităţilor naţionale.
(17) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient
mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea limbii minorităţii naţionale. În
cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi
preşcolari. Acest coeficient de limbă se aplică şi în cazul unităţilor şcolare în limba română, în
condiţii similare.
Art. 37. – (1) În cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei
Limba şi literatura română.
(2) Disciplina Limba şi literatura română se predă, pe tot parcursul învăţământului
preuniversitar, după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea
respectivă.
(3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu predare în limba unei minorităţi
naţionale, ca urmare a cererii părinţilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii
naţionale, reprezentată în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu
are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale,
predarea disciplinei Limba şi literatura română se face după manualele utilizate în unităţile de
învăţământ cu predare în limba română.
(4) Testele la disciplina Limba şi literatura română se elaborează pe baza programei
speciale.
(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învăţământul
preuniversitar şi lucrările semestriale pentru elevii din învăţământul cu predare în limbile
minorităţilor naţionale se elaborează pe baza cerinţelor didactico-metodologice stabilite de
curriculumul naţional.
(6) În învăţământul preuniversitar, activitatea de predare şi de educare la limba şi
literatura maternă, la istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective şi la educaţia muzicală
se realizează pe baza programelor şi a metodologiilor specifice elaborate de colective de experţi
cunoscători ai limbii şi ai culturii minorităţii respective şi aprobate potrivit legii.
(7) Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de
învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la
cerere, şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria
şi tradiţiile minorităţii naţionale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele şi
manualele disciplinei istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale sunt aprobate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor
naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe
şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia
transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română.
(9) În învăţământul gimnazial cu predare în limbile minorităţilor naţionale se
introduce, ca disciplină de studiu, istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective, cu
predare în limba maternă. Programele şcolare şi manualele la această disciplină sunt aprobate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(10) În programele şi manualele de istorie se vor reflecta istoria şi tradiţiile
minorităţilor naţionale din România.
(11) În învăţământul liceal şi postliceal, în care predarea se face în limba maternă
pentru disciplinele, respectiv modulele de pregătire de specialitate, se realizează însuşirea
terminologiei de specialitate şi în limba română.
15
(12) În învăţământul preuniversitar, probele de admitere şi probele examenelor de
absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile
legii.
Art. 38. – (1) Persoanele care doresc au dreptul să studieze şi să se instruiască în
limba română la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile
legii, în toate localităţile României.
(2) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale funcţionează cel puţin o unitate
şcolară cu predare în limba română, cu personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.
(3) În cadrul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limba română,
singulare în municipiu sau în oraş, se acordă acestora personalitate juridică indiferent de
efectivul de elevi.
Secţiunea a 11-a
Învăţământul special şi special integrat
Art. 39. – (1) Învăţământul special şi special integrat, organizat pentru persoanele cu
cerinţe educaţionale speciale sau alte tipuri de cerinţe educaţionale, stabilite prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se realizează pentru toate nivelurile de
învăţământ, diferenţiat, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă.
(2) Învăţământul special şi special integrat este gratuit şi este organizat, de regulă, ca
învăţământ de zi. În funcţie de necesităţile locale, acesta se poate organiza şi sub alte forme, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educaţionale şi de
asistenţă, oferite copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
Art. 40. – (1) Învăţământul special se organizează, după caz, în unităţi de învăţământ
special şi în unităţi de învăţământ de masă.
(2) Învăţământul special integrat se poate organiza în clase speciale şi individual sau
în grupe integrate în clase de masă. Efectivele formaţiunilor de studiu din învăţământul special şi
special integrat sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
funcţie de tipul şi gradul deficienţei.
(3) Conţinuturile învăţământului special şi special integrat, demersurile didactice,
precum şi pregătirea şi formarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
educaţiei copiilor cu cerinţe educaţionale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Durata şcolarizării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale poate fi mai mare
decât cea precizată prin prezenta lege şi se stabileşte, în funcţie de gradul şi tipul dizabilităţii,
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 41. – (1) Evaluarea, asistenţa psiho-educaţională, orientarea şcolară şi
orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe speciale sau cu cerinţe
educaţionale speciale se realizează de către centrele judeţene de resurse şi de asistenţă
educaţională, denumite în continuare CJRAE, prin serviciile de evaluare şi de orientare şcolară
şi profesională, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(2) Stabilirea gradului de handicap al elevilor cu cerinţe speciale se realizează de
către comisiile din cadrul CJRAE în colaborare cu comisiile pentru protecţia copilului din cadrul
direcţiilor generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(3) Profesionalizarea elevilor/tinerilor cu cerinţe speciale se face în unităţi de
învăţământ special şi de masă, cu consultarea factorilor locali interesaţi.
(4) Elevii şi tinerii cu cerinţe speciale pot dobândi calificări profesionale
16
corespunzătoare tipului şi gradului de deficienţă.
Art. 42. – (1) Copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în
învăţământul de masă, beneficiază de suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi
itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educaţional se face de către CJRAE
şi se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(2) Copiii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de
învăţământ special sau de masă, inclusiv cei şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu,
beneficiază de asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor
şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei în cuantum egal cu cel pentru
copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului, precum şi de găzduire gratuită în internate sau
centrele de asistare pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale din cadrul direcţiilor generale
judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Art. 43. – (1) Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită
perioade de spitalizare mai mari de 4 săptămâni, se pot organiza, după caz, grupe sau clase în
cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi.
(2) Pentru copiii, elevii şi tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei
dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă
determinată.
(3) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase sau de grupe în spitale se
face de către inspectoratul şcolar, la propunerea CJRAE, conform unei metodologii-cadru,
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Şcolarizarea minorilor şi a adulţilor din centrele de reeducare, din penitenciarele
pentru minori şi tineri şi din penitenciarele pentru adulţi se realizează cu respectarea
curriculumului naţional. Resursa umană necesară pentru şcolarizarea acestora este asigurată de
către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare.
(5) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie
socială, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din
străinătate, pentru stimulare, compensare şi pentru recuperarea handicapului.
Art. 44. – Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, de programe
şcolare, de programe de asistenţă psihopedagogică, de manuale şi de metodologii didactice
alternative, adaptate tipului şi gradului de handicap şi aprobate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 45. – (1) În funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare
dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul
în cauză sau de către părinţii copilului/tutorelui legal instituit şi de către psihologul şcolar.
Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză, din cadrul CJRAE, cu acordul familiei
sau al susţinătorului legal.
Art. 46. – În vederea profesionalizării şi a integrării în viaţa activă a tinerilor cu
cerinţe educaţionale speciale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună
cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pot organiza ateliere protejate.
17
Secţiunea a 12-a
Învăţământul pentru copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte
Art. 47. – (1) Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în
unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin. (1) este asigurată de centrul naţional de
instruire diferenţiată, înfiinţat prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi financiare pentru
susţinerea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte se asigură de unităţile de
învăţământ şi de inspectoratele şcolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Pentru sprijinirea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte, Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează olimpiade şi concursuri, tabere de
profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material.
(5) Copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de
programe educative care le respectă particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei.
Aceste programe sunt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi, de îmbogăţire a
curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi transfer de competenţă, de accelerare a promovării
conform ritmului individual de învăţare.
Secţiunea a 13-a
Programul „Şcoala după şcoală”
Art. 48. – (1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie, pot
să-şi extindă activităţile cu elevii după orele de curs, prin programe „Şcoala după şcoală”.
(2) În parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, prin
programul „Şcoala după şcoală”, se oferă activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru
consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de
învăţare remedială. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu
organizaţii nonguvernamentale cu competenţe în domeniu.
(3) Programele „Şcoala după şcoală” se organizează în baza unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(4) Statul poate finanţa programul „Şcoala după şcoală” pentru copiii şi elevii din
grupurile dezavantajate, potrivit legii.
Secţiunea a 14-a
Alternativele educaţionale
Art. 49. – (1) În sistemul de învăţământ preuniversitar, pot fi iniţiate şi organizate
alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educaţionale, se face
potrivit legii.
(3) Unităţile de învăţământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie
organizatorică şi funcţională, în conformitate cu specificul alternativei.
(4) La toate formele de învăţământ alternativ în limba română, în limbile
minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice
cetăţean român.
18
(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educaţionale au
dreptul la recunoaşterea de către inspectoratele locale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului a pregătirii şi a perfecţionărilor realizate de organizaţiile, asociaţiile,
federaţiile care gestionează dezvoltarea alternativei respective la nivel naţional.
Secţiunea a 15-a
Învăţământul particular şi confesional
Art. 50. – (1) Învăţământul particular şi confesional se organizează conform
principiului nonprofit în unităţi de învăţământ preuniversitar, la toate nivelurile şi formele,
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă pe care trebuie să le
îndeplinească unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt identice cu
cele pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ de stat.
(3) Unităţile private de învăţământ sunt unităţi libere, deschise, autonome atât din
punct de vedere organizatoric, cât şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea
privată, garantată de Constituţie.
(4) Autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi evaluarea periodică a
unităţilor de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt realizate de către Agenţia
Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, conform legislaţiei în vigoare.
(5) Unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional acreditate sunt
sprijinite de stat, condiţiile fiind stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Statul sprijină şi coordonează învăţământul particular şi confesional, în condiţiile
legii, respectând în întregime drepturile acestuia.
(7) Patrimoniul unităţilor de învăţământ particular şi confesional preuniversitar este
proprietatea privată a fondatorilor. Directorii unităţilor de învăţământ particular sunt numiţi de
conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenţă. Actul de
numire se aduce la cunoştinţa inspectoratului şcolar pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea
unitatea respectivă.
CAPITOLUL III
REŢEAUA ŞCOLARĂ
Art. 51. – (1) Reţeaua şcolară este formată din totalitatea unităţilor de învăţământ
acreditate, respectiv autorizate provizoriu.
(2) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi particular se organizează de
către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare.
Pentru învăţământul special, liceal şi postliceal, reţeaua şcolară se organizează de către consiliul
judeţean, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu consultarea
partenerilor sociali şi cu avizul conform al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(3) În cadrul reţelei şcolare se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, grupe/clase
în alternative educaţionale integrate în unităţi şcolare publice sau private.
(4) Persoanele juridice şi fizice pot înfiinţa, conform legii, unităţi de educaţie
timpurie şi de învăţământ primar, gimnazial, liceal şi postliceal.
(5) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ se dă publicităţii la începutul fiecărui
an, pentru anul şcolar următor. Cifra de şcolarizare pentru învăţământul de stat se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului şcolar.
(6) În cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar public se pot înfiinţa şi
pot funcţiona, conform legii, unităţi de învăţământ cu clase constituite pe bază de contracte de
parteneriat între unităţi de învăţământ public şi privat acreditate, între acestea şi operatori
19
economici, precum şi între instituţii din ţară şi străinătate, pe baza unor acorduri
interguvernamentale.
(7) Unităţile de învăţământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră şi
profil sunt supuse acreditării şi evaluării periodice, conform legii.
(8) Pentru a sigura calitatea învăţământului, la propunerea autorităţilor administraţiei
publice locale, inspectoratele şcolare pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului ridicarea acreditării/autorizării unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, în
conformitate cu prevederile legale. În situaţia în care Agenţia Română pentru Asigurarea
Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP, retrage
acreditarea/autorizaţia de funcţionare, pentru neîndeplinirea condiţiilor legale, unei şcoli private,
aceasta îşi încetează activitatea. Autorităţile administraţiei publice locale realizează alocarea
elevilor altor unităţi şcolare, cu respectarea interesului copiilor şi asigurarea logisticii necesare.
Art. 52. – (1) În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării
resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide
înfiinţarea consorţiilor şcolare.
(2) Consorţiile şcolare sunt parteneriate contractuale dintre unităţile de învăţământ,
care asigură:
a) mobilitatea personalului între unităţile membre ale consorţiului;
b) utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ din consorţiu;
c) lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a
rezultatelor învăţării şi evaluării acestora.
(3) Cadrul general pentru înfiinţarea, desfiinţarea şi funcţionarea consorţiilor şcolare
se va reglementa prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 53. – (1) În învăţământul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe,
clase sau ani de studiu, după cum urmează:
a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi
nu mai mult de 9;
b) învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de
10 şi nu mai mult de 20;
c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de
12 şi nu mai mult de 25;
d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin
de 12 şi nu mai mult de 30;
e) învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de
15 şi nu mai mult de 30;
f) învăţământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin
de 15 şi nu mai mult de 30;
g) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe uşoare şi/sau moderate: grupa care
cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puţin de 8 şi nu mai mult de 12;
h) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe grave: grupa care cuprinde în medie
5 elevi, dar nu mai puţin de 4 şi nu mai mult de 6.
(2) Situaţiile speciale privind formaţiunile de elevi sau de preşcolari, aflate sub
efectivul minim sau peste efectivul maxim, se aprobă de către consiliul de administraţie al
unităţii de învăţământ, cu asumarea tuturor consecinţelor financiare.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în localităţile în care există cerere pentru
forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de
studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi
funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective.
20
CAPITOLUL IV
CURRICULUMUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Art. 54. – (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat
în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale
fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii.
(2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de
învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar.
Art. 55. – (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile de
studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi
maxim de ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de
pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de
studiu/modulele de pregătire opţionale.
(3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu/ modul
de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile
fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice
generale pentru realizarea şi evaluarea acestora.
(4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu,
respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de
către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale
ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la
nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma
consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia
şcolii.
(6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de
pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului
profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a
reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de
învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de
consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.
(7) În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele şcolare sunt
elaborate, în proiect, de reprezentanţi ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) În învăţământul particular şi confesional se utilizează planurile-cadru de
învăţământ şi programele şcolare pentru Curriculumul Naţional aprobat de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului sau planurile şi programele de învăţământ, similare sau
alternative învăţământului de stat, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(9) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul teologic
si confesional se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
colaborare cu fiecare cult în parte şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
(10) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul militar se elaborează de către
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării
Naţionale şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
21
Art. 56. – (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ
este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, 25 de ore pe săptămână la
învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate
atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a
conţinuturilor predate, conform prezentei legi.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăşit cu
numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei şi tradiţiei minorităţilor şi a
învăţământului bilingv.
(3) În cadrul Curriculumului Naţional, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în
planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului.
(4) În cadrul Curriculumului Naţional, disciplinele opţionale au o pondere de 20% în
planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.
(5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din
orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia
şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu
probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de
performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare
elev.
Art. 57. – (1) Curriculumul pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea
fizică, cognitivă, emoţională şi socială ale copiilor şi pe remedierea precoce a deficienţelor de
dezvoltare.
(2) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională constituie echipe
multidisciplinare de intervenţie timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor,
monitorizarea, depistarea şi asistenţa precoce corespunzătoare a celor cu cerinţe educaţionale
speciale sau cu risc în dezvoltarea competenţelor personale.
Art. 58. – (1) Curriculumul Naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se
axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului:
a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul
minorităţilor naţionale;
b) competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare
şi cunoaştere;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
h) competenţa de a învăţa să înveţi.
(2) Educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul
comun al planurilor de învăţământ.
(3) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională
pentru elevii din clasele I-IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică,
socio-emoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a
atitudinilor în învăţare, asigurând, totodată, punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie.
(5) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea
competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare
sau calificare.
22
Art. 59. – (1) În unităţile de învăţământ public sau privat se utilizează manuale
şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(2) Manualele şcolare se elaborează şi se evaluează pe baza programelor şcolare
aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului reglementează elaborarea de manuale şcolare alternative.
(3) Cadrele didactice selectează şi le recomandă elevilor, în baza libertăţii iniţiativei
profesionale, acele manuale şcolare din lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.
(4) Elevii şi profesorii din învăţământul public şi din învăţământul obligatoriu privat
acreditat/autorizat beneficiază de manuale şcolare gratuite, atât pentru învăţământul în limba
română, cât şi pentru cel în limbile minorităţilor, în condiţiile legii.
(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin
conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot
selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii
procesului educaţional.
Art. 60. – (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare şi informare se
organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma Şcolară de e-learning, care
includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri
metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de legea
dreptului de autor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de
publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit
oricărui elev sau profesor.
(3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda
asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar, sau pentru cei care, din motive de
sănătate, temporar nu pot frecventa şcoala.
(4) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a
Platformei Şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
CAPITOLUL V
EVALUAREA ŞI CERTIFICAREA REZULTATELOR ÎNVĂŢĂRII
Secţiunea 1
Dispoziţii generale privind evaluarea
Art. 61. – (1) Scopul evaluării este acela de a orienta şi de a optimiza învăţarea.
(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru
fiecare disciplină, domeniul de studiu, respectiv modul de pregătire.
(3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învăţământul
primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar
non-universitar sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale.
(4) Controlul utilizării şi al respectării standardelor naţionale de evaluare de către
cadrele didactice se realizează prin inspecţia şcolară.
Art. 62. – (1) Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi
stă la baza planurilor individuale de învăţare. În acest scop, se va crea o bancă de instrumente de
evaluare unică, având funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă.
23
(2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie
remedială.
Art. 63. – (1) Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor
sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la
activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în
contexte de învăţare formale, nonformale şi informale.
(2) Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării învăţării. Utilizarea lui
debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a
elevului.
Secţiunea a 2-a
Structura şi caracteristicile evaluărilor
Art. 64. – (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte, în
baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, un
raport de evaluare a dezvoltării fizice, socio-emoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării,
precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea
competenţelor fundamentale: scris-citit şi matematică. Rezultatele evaluărilor sunt folosite
pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor. Rezultatele evaluării şi
planurile individualizate se comunică părinţilor elevilor şi constituie documente din portofoliul
educaţional al elevului.
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
realizează, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite
în ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ
la nivel primar.
(4) La finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea
elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe. Proba de
limbă şi comunicare va cuprinde limba română şi limba modernă I, iar pentru elevii din clasele
cu predare în limbile minorităţilor, şi limba maternă. Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru
elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor şi pentru preorientarea şcolară către
un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate de învăţare se comunică
părinţilor elevilor şi sunt trecute în portofoliul educaţional al elevului.
(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se realizează o evaluare naţională obligatorie a
tuturor elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale.
Evaluarea se face prin următoarele probe:
a) o probă transdisciplinară de evaluare a competenţelor de comunicare în limba
română, limba maternă şi într-o limbă de circulaţie internaţională – probă scrisă;
b) o probă transdisciplinară de evaluare a competenţelor la matematică şi ştiinţe
– probă scrisă;
c) o probă de evaluare a competenţelor de utilizare a calculatorului – probă practică;
d) o probă transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale – probă
orală.
(6) Rezultatele evaluării naţionale se înscriu în portofoliul educaţional al elevului.
Art. 65. – (1) Absolvenţii învăţământului gimnazial dobândesc diploma de absolvire,
parte a portofoliului educaţional şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional.
24
(2) Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal este
asigurată pe baza unui proces de consiliere şi de orientare şcolară şi profesională. Numărul de
locuri alocate clasei a X-a este cel puţin egal cu cel al absolvenţilor clasei a IX-a.
Art. 66. – (1) Admiterea la liceu se realizează după următoarea procedură:
a) în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte numărul locurilor oferite de
liceu, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educaţional al elevului;
b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite
de liceu, admiterea se face luând în calcul, în proporţie de 70% portofoliul educaţional al
elevului, media de absolvire a învăţământului obligatoriu, precum şi media la probele de la
evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a IX-a şi în proporţie de 30% nota obţinută la proba de
admitere stabilită de liceu.
(2) În cazul mediilor egale, diferenţierea se face pe baza portofoliului educaţional al
elevului.
(3) Metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a admiterii în clasa a X-a este
elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este dată publicităţii,
pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unităţile de învăţământ liceal
care solicită organizarea probei suplimentare de admitere au obligaţia de a anunţa public
disciplina sau disciplinele la care se susţine proba, programele, procedurile de organizare ale
acesteia, precum şi modul de utilizare a portofoliului educaţional până, cel mai târziu, la
începutul clasei a VIII-a.
(4) Proba suplimentară de admitere se va susţine la cel mult două discipline.
Art. 67. – (1) Absolvenţii învăţământului liceal primesc diploma de absolvire şi foaia
matricolă, parte a portofoliului educaţional, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care conferă
dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, precum şi dreptul de susţinere a
examenului de bacalaureat.
(2) La finalul clasei a XII-a/a XIII-a se va susţine examenul naţional de bacalaureat.
(3) Absolvenţii învăţământului liceal, care susţin şi promovează examenul naţional de
bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul
superior, în condiţiile legii.
(4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:
A. proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba
română;
B. proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba
maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;
C. proba de evaluare a competenţei lingvistice la o limbă de circulaţie internaţională
studiată pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de
competenţă corespunzător Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi. Elevii care
promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională
pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine, au dreptul la recunoaşterea şi
echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
D. proba de evaluare a competenţelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin
nivelul de competenţă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care
promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană
pentru certificarea competenţelor digitale, au dreptul la recunoaşterea şi la echivalarea
rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
E. probe scrise de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal,
după cum urmează:
25
a) probă scrisă la Limba şi literatura română – probă comună pentru elevii de la toate
filierele, profilurile şi specializările;
b) probă scrisă la Limba şi literatura maternă – probă comună pentru elevii de la toate
filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor
naţionale;
c) două probe scrise, diferenţiate, după cum urmează:
1. pentru profilul real din filiera teoretică:
(i). matematică;
(ii).probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie, biologie, informatică.
2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:
(i). geografie sau istorie;
(ii). probă transdisciplinară din ştiinţe socio-umane.
3. pentru filiera tehnologică:
(i). probă scrisă disciplinară specifică profilului;
(ii). probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire.
4. pentru filiera vocaţională:
(i). probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului sau specializării;
(ii). probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării.
(5) Conţinuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii elevilor la începutul primei clase de
liceu, în condiţiile legii. Calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare şi desfăşurare
a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, la începutul ultimei clase de liceu.
(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări, stabilite de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, absolvenţii învăţământului liceal pot susţine un
examen de certificare a calificării, separat de examenul de bacalaureat. Conţinutul, calendarul şi
modul de organizare a examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu
la începutul ultimei clase de liceu.
(7) Absolvenţii învăţământului liceal, care susţin şi promovează examenul de
certificare a calificării primesc certificat de calificare, corespunzător nivelului stabilit prin
Cadrul naţional al calificărilor şi suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.
(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiţionată de promovarea
examenului de bacalaureat.
Art. 68. – (1) Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat de către
absolvenţii învăţământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
a) au susţinut probele prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C şi D;
b) au susţinut probele scrise prevăzute la art. 67 alin.(4) lit. E şi au obţinut cel puţin
nota 5 la fiecare dintre acestea;
c) au obţinut media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obţinute
la probele scrise prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. E cel puţin egală cu 6.
(2) În urma promovării examenului naţional de bacalaureat, absolventului i se
eliberează diploma de bacalaureat.
(3) Absolvenţilor de liceu care au susţinut evaluările prevăzute la art. 67 alin. (4)
lit. A, B, C şi D, li se eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică,
respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de
promovarea probelor scrise prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. E.
(4) În cazul nepromovării examenului naţional de bacalaureat, pot fi recunoscute în
sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările susţinute conform prevederilor
26
art. 67 alin. (4) lit. A, B, C şi D, respectiv rezultatele la probele scrise prevăzute la art. 67 alin.
(4) lit. E care au fost promovate cu cel puţin nota 5.
(5) În decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni ale examenului naţional de
bacalaureat.
(6) Candidaţii proveniţi din învăţământul preuniversitar pot susţine examenul
naţional de bacalaureat şi examenul de certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori.
Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(7) Evaluările prevăzute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C şi D se organizează şi se
desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ, în timpul anului şcolar, pe parcursul semestrului al
II-lea, în faţa unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi numite prin decizie a
inspectorului şcolar general, în condiţiile stabilite prin metodologie specifică.
(8) Probele scrise la examenul naţional de bacalaureat, prevăzute la art. 67 alin. (4)
lit. E, se susţin după încheierea anului şcolar, în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar.
(9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un preşedinte, numit prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de
predare, având titlul ştiinţific de doctor sau de un cadru didactic din învăţământul liceal, având
gradul didactic I şi performanţe profesionale deosebite, dintr-o unitate de învăţământ situată în
alt judeţ decât cel în care se află unitatea de învăţământ din care provin elevii care susţin probele
scrise ale examenului naţional de bacalaureat.
(10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din profesori de la alte
unităţi de învăţământ decât cele din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului
naţional de bacalaureat.
(11) Rezultatele examenului naţional de bacalaureat sunt publice.
CAPITOLUL VI
RESURSA UMANĂ
Secţiunea 1
Beneficiarii educaţiei
Art. 69. – (1) Beneficiarii primari ai învăţământului preuniversitar sunt
antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii.
(2) Beneficiarii secundari ai învăţământului preuniversitar sunt familiile
antepreşcolarilor, ale preşcolarilor şi ale elevilor.
(3) Comunitatea locală şi societatea în general sunt beneficiari terţiari ai
învăţământului preuniversitar.
Art. 70. – (1) Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile
majore sunt luate prin consultarea reprezentanţilor beneficiarilor primari, respectiv a consiliului
naţional al elevilor sau a altor asociaţii reprezentative ale elevilor şi prin consultarea obligatorie
a reprezentanţilor beneficiarilor secundari şi terţiari, respectiv a structurilor asociative
reprezentative ale părinţilor, a reprezentanţilor mediului de afaceri, a autorităţilor administraţiei
publice locale şi a societăţii civile.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu consiliul
naţional al elevilor şi organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale reprezentative,
elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, care se aprobă prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În baza acestui statut, fiecare
unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu.
27
Art. 71. – (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar au
drepturi egale la educaţie, prin activităţi extraşcolare organizate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Activităţile extraşcolare sunt realizate în cadrul unităţilor de învăţământ
preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere şcolare, în baze sportive, turistice şi de
agrement sau în alte unităţi acreditate în acest sens.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul şi competenţele unităţilor care oferă educaţie
extraşcolară se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 72. – (1) Elevii de la cursurile de zi din învăţământul preuniversitar de stat pot
beneficia de burse de performanţă, de burse de merit, de burse de studiu şi de burse de ajutor
social.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi numărul acestora se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local,
respectiv a consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de
merit, a burselor de studiu şi a celor de ajutor social, se stabilesc anual, în consiliile de
administraţie ale unităţilor de învăţământ, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu
integralitatea efectuării de către elevi a activităţilor şcolare.
(4) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar pot beneficia de burse,
potrivit prevederilor legale.
Art. 73. – (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din unităţile şcolare publice şi
particulare autorizate/acreditate beneficiază de asistenţă medicală, psihologică şi logopedică
gratuită, în cabinete medicale, psihologice şi logopedice şcolare ori în policlinici şi unităţi
spitaliceşti de stat.
(2) La începutul fiecărui ciclu de învăţământ preuniversitar se realizează examinarea
stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune a Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerului Sănătăţii.
(3) Autorizarea sanitară necesară funcţionării unităţilor de învăţământ public se
obţine fără taxe.
Art. 74. – (1) Elevii din învăţământul de stat şi particular beneficiază de tarif redus
cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru
transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic.
(2) Ca măsură de protecţie specială, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi
cei instituţionalizaţi beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport auto, feroviar sau
naval intern.
(3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează
cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km.
(4) Pentru distanţe mai mari de 50 km, se asigură decontarea sumei reprezentând
contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru.
(5) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la
spectacole de teatru, de operă, de film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de
instituţii publice.
(6) De prevederile prezentului articol beneficiază şi elevii din învăţământul privat
acreditat.
28
(7) Elevii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român,
beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (5).
Art. 75. – (1) În situaţii justificate, elevilor din învăţământul primar şi gimnazial,
şcolarizaţi într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de
transport, de masă şi de internat, de către autorităţile administraţiei publice locale din localitatea
de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităţilor locale, al societăţilor de
binefacere, precum şi al altor persoane juridice sau fizice.
(2) Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru copiii
provenind din mediul rural şi din grupuri socio-economice dezavantajate. Modalitatea de
subvenţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 76. – (1) Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, în momentul înscrierii
antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor sau a elevilor, în Registrul Unic Matricol, un contract
educaţional, în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. Contractul
educaţional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului
şi este particularizat, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de
administraţie.
(2) Nerespectarea prevederilor contractului educaţional-tip de către unitatea de
învăţământ este sancţionată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
conformitate cu prevederile metodologiei specifice, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Părintele sau tutorele legal instituit este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea
elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa
părintelui sau a tutorelui legal instituit constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă
cuprinsă între unu şi 5 salarii medii nete pe economie.
(4) Aplicarea contravenţiei prevăzute la alin. (3) se face de primărie, la sesizarea
consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. Banii astfel obţinuţi vor fi utilizaţi exclusiv
în folosul unităţii de învăţământ respective.
Art. 77. – Unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, în
conformitate cu legea, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi
dacă nu sunt contrare intereselor statului român şi legislaţiei în vigoare.
Secţiunea a 2-a
Personalul din învăţământul preuniversitar
Art. 78. – (1) Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal
didactic, personal didactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic.
(2) În învăţământul preuniversitar poate funcţiona personal didactic asociat.
(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi.
(4) Personalul administrativ îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 -
Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 79. – Funcţiile didactice pe tipuri şi forme de învăţământ, precum şi condiţiile
pentru ocuparea acestora se stabilesc în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
29
Art. 80. – (1) În învăţământul preuniversitar public şi privat, posturile se ocupă prin
concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs
se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Angajarea personalului didactic în unităţile de învăţământ cu personalitate
juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unităţii, cu
aprobarea consiliului de administraţie.
Art. 81. – (1) Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor
didactice auxiliare şi administrative dintr-o unitate de învăţământ sunt coordonate de director.
Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ aprobă comisiile de concurs şi validează
rezultatele acestuia.
(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului
didactic auxiliar şi administrativ în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de
către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie.
Art. 82. – (1) La nivelul fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar se
realizează anual evaluarea activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar. Metodologia de
evaluare se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de administraţie privind
acordarea calificativului anual şi a gradaţiei de merit.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dezvoltă programul
naţional de stimulare a excelenţei didactice, finanţat din propriul buget, din care se premiază
excelenţa didactică.
(4) Metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a implementării programului
naţional de stimulare a excelenţei didactice se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(5) Salarizarea personalului didactic şi a celui didactic auxiliar din unităţile de
învăţământ de stat se face şi în funcţie de performanţele profesionale, conform legii.
(6) Veniturile salariale şi extrasalariale ale directorilor şi directorilor adjuncţi, precum
şi salarizarea personalului didactic din unităţile de învăţământ privat se stabilesc prin negociere
dintre conducerea persoanei juridice finanţatoare şi persoana în cauză, cu avizul consiliului de
administraţie al unităţii şcolare.
(7) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti
realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar. Rezultatele
auditului se aduc la cunoştinţa celor în cauză, consiliului de administraţie al unităţii de
învăţământ şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 83. – Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea,
răspunderea disciplinară şi disponibilizarea se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către
consiliul de administraţie, la propunerea directorului, conform legii. Directorul unităţii de
învăţământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angajatorul este
unitatea de învăţământ.
30
CAPITOLUL VII
CONDUCEREA SISTEMULUI ŞI A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 84. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în
domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din
sfera educaţiei.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită, în domeniul
învăţământului preuniversitar, următoarele atribuţii:
a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale;
b) monitorizează activitatea de evaluare externă;
c) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;
d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului,
spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor
administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor
de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv
al municipiului Bucureşti;
e) coordonează elaborarea şi aprobă curriculumul naţional şi sistemul naţional de
evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;
f) evaluează şi aprobă manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii;
g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor
subordonate şi a unităţilor conexe;
h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului;
i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;
j) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor
cu aptitudini deosebite;
k) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi
tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale;
l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune
măsuri corespunzătoare Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate;
m) coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi
continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional;
n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane;
o) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor
naţionale;
p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state
şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi
al cercetării ştiinţifice;
q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a
certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne,
încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de
recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
r) stabileşte structura anului şcolar;
s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al
implementării politicilor educaţionale naţionale;
t) construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei Şcolare de e-learning,
precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;
31
u) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;
v) dă publicităţii şi prezintă anual, în faţa Parlamentului, raportul privind starea
învăţământului preuniversitar în România;
w) coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru
sistemul naţional de indicatori privind educaţia.
(3) În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului înfiinţează, organizează şi finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi
funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului propune
Guvernului înfiinţarea de agenţii.
Art. 85. – (1) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului
Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului cu personalitate juridică având, în principal, următoarele atribuţii:
a) aplică politicile şi strategiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
b) controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de
predare-învăţare şi respectarea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă prin inspecţia
şcolară;
c) controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi
instituţiilor de învăţământ;
d) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor
şi monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu;
e) coordonează admiterea în licee, evaluările naţionale şi concursurile şcolare la
nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ;
f) monitorizează implementarea programelor naţionale iniţiate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe aria judeţului, respectiv al municipiului
Bucureşti, precum şi a proiectelor derulate de unităţile şcolare şi cele conexe în cadrul
programelor Uniunii Europene în domeniul educaţiei şi tineretului;
g) mediază conflictele şi litigiile survenite între autoritatea administraţiei publice
locale şi unităţile de învăţământ;
h) coordonează şi controlează activităţile unităţilor conexe ale Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului din aria judeţului/ municipiului Bucureşti;
i) prezintă un raport anual privind starea învăţământului pe teritoriul judeţului,
respectiv municipiului Bucureşti. Acest raport se face public;
j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judeţene înfiinţarea
unităţilor pentru educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial;
k) aplică politicile educaţionale naţionale la nivel judeţean, respectiv al municipiului
Bucureşti;
l) acordă consiliere şi asistenţă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în gestionarea
resurselor umane şi a posturilor didactice la nivelul judeţului, respectiv al municipiului
Bucureşti;
m) monitorizează activităţile de constituire, de vacantare şi de ocupare a posturilor
didactice din unităţile de învăţământ;
n) gestionează baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unităţile de
învăţământ, precum şi întreaga bază de date a educaţiei;
o) înaintează spre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reţeaua
şcolară din raza lor teritorială propusă de autorităţile administraţiei publice locale, în
conformitate cu politica educaţională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică
şi socială la nivel regional, judeţean şi local, după consultarea unităţilor de învăţământ, a
operatorilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi;
32
p) realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar;
q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind
educaţia.
(2) Structura inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al
Municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(3) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu
consultativ. Funcţionarea acestora se realizează în baza unui regulament propriu, elaborat şi
aprobat de consiliul de administraţie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(4) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile
minorităţilor naţionale, sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ. Aceşti
inspectori şcolari sunt numiţi respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului
parlamentar al minorităţilor naţionale.
(5) În structura inspectoratelor şcolare sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru
problemele copiilor şi tinerilor proveniţi din medii socio-economice dezavantajate, de etnie
rromă.
Secţiunea a 2-a
Conducerea unităţilor de învăţământ
Art. 86. – (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt
conduse de consiliile de administraţie şi de directori, ajutaţi, după caz, de directori adjuncţi. În
exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu
consiliul profesoral şi cu comitetul de părinţi.
(2) În unităţile de învăţământ care au numai funcţia de director, consiliul de
administraţie este format din 9 membri, iar în unităţile de învăţământ care au şi funcţia de
director adjunct, consiliul de administraţie este format din 13 membri.
(3) Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ şi
este format, în învăţământul public, din: 50% membri cadre didactice alese de către personalul
didactic al şcolii, 50% reprezentanţi ai părinţilor şi ai consiliului local, în procente egale de câte
25% fiecare, aleşi de către consiliul reprezentativ al părinţilor, respectiv autorităţile
administraţiei publice locale şi care nu pot fi cadre didactice în unitatea şcolară respectivă.
Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie. Directorul adjunct este membru
de drept al consiliului de administraţie în cota de 50% a cadrelor didactice din unitatea de
învăţământ respectivă. La şedinţele consiliului de administraţie participă reprezentanţii
sindicatelor din unitatea de învăţământ şi un reprezentant al elevilor, cu statut de observatori.
(4) După constituirea consiliului de administraţie, membrii acestuia aleg un
preşedinte de şedinţă din rândul cadrelor didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al
majorităţii. Preşedintele de şedinţă este ales pentru o perioadă de cel mult un an, conduce
şedinţele consiliului de administraţie şi semnează hotărârile adoptate în această perioadă.
(5) În învăţământul particular şi confesional, în componenţa consiliului de
administraţie sunt incluşi reprezentanţi ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administraţie
este asigurată de persoana desemnată de fondatori. În unităţile pentru învăţământul general
obligatoriu, consiliul de administraţie cuprinde şi un reprezentant al consiliului local.
(6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la
solicitarea directorului sau a două treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare şi de
funcţionare a consiliului de administraţie este stabilită prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(7) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii principale:
a) adoptă proiectul de buget şi avizează execuţia bugetară la nivelul unităţii de
învăţământ;
33
b) aprobă planul de dezvoltare instituţională elaborat de directorul unităţii de
învăţământ;
c) aprobă curriculumul la decizia şcolii la propunerea consiliului profesoral;
d) stabileşte poziţia şcolii în relaţiile cu terţi;
e) organizează concursul de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct;
f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic şi didactic auxiliar, precum şi
schema de personal nedidactic;
g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice la propunerea
consiliului profesoral;
h) realizează evaluarea performanţelor profesionale ale cadrelor didactice, ale
cadrelor didactice auxiliare şi ale personalului administrativ;
i) sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice,
conform legii;
j) aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul concursurilor;
k) aprobă orarul unităţii de învăţământ;
l) îşi asumă răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ, alături
de director;
m) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin ordine şi metodologii ale ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, respectiv ale Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(8) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor
prezenţi. Membrii consiliului de administraţie care se află în conflict de interese nu participă la
vot.
Art. 87. – (1) Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ. În
cazul unităţilor de învăţământ cu predare integrală în limbile minorităţilor naţionale, directorul
are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În cazul unităţilor de învăţământ cu secţii de predare
în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii limbii respective.
În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizaţiei care reprezintă
minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare
parlamentară, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.
(2) Directorul unităţii de învăţământ public are următoarele atribuţii:
a) este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea
executivă a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ;
c) îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru
performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce;
d) propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi
funcţionare al unităţii de învăţământ;
e) propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de
execuţie bugetară;
f) răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi
încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ;
g) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de administraţie, conform legii;
h) prezintă, anual, un raport asupra calităţii educaţiei în unitatea sau în instituţia pe
care o conduce. Raportul este prezentat în faţa comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa
autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului
Bucureşti;
i) coordonează colectarea şi transmite inspectoratului şcolar datele statistice pentru
sistemul naţional de indicatori privind educaţia.
34
(3) Structurile şi funcţiile de conducere ale unităţilor de învăţământ particular şi
confesional, atribuţiile, modul de constituire, precum şi durata mandatelor sunt stabilite prin
regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în concordanţă cu prevederile legale.
(4) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional exercită conducerea
executivă, în strictă conformitate cu responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu
hotărârile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu respectarea prevederilor
regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia.
Art. 88. – (1) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ este format din totalitatea
cadrelor didactice din unitatea şcolară cu personalitate juridică, este prezidat de către director şi
se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a
minimum o treime dintre membrii personalului didactic.
(2) Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele:
a) gestionează şi asigură calitatea actului didactic;
b) stabileşte codul de etică profesională şi monitorizează aplicarea acestuia;
c) propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic;
d) propune consiliului de administraţie curriculumul la dispoziţia şcolii;
e) propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea titlului de „profesorul
anului” personalului cu rezultate deosebite la catedră;
f) aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
g) propune consiliului de administraţie iniţierea procedurii legale în cazul cadrelor
didactice, pentru slabe performanţe sau pentru încălcări ale eticii profesionale;
h) propune consiliului de administraţie programele de formare şi dezvoltare
profesională continuă a cadrelor didactice;
i) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administraţie;
j) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie.
(3) La şedinţele consiliului profesoral participă, fără drept de vot, şi reprezentanţi ai
structurilor asociative ale părinţilor şi, după caz, reprezentanţi ai consiliului elevilor.
Secţiunea a 3-a
Instituţiile şi unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar
Art. 89. – (1) Instituţiile şi unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt:
casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale,
Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată
şi Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar.
(2) Organizarea, managementul şi finanţarea instituţiilor conexe intră în
responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează Casa Corpului Didactic,
denumită în continuare CCD, subordonată inspectoratului şcolar judeţean, respectiv al
municipiului Bucureşti. Structura şi atribuţiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(4) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională este o instituţie
specializată a învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, coordonată metodologic
de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
(5) Finanţarea Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională se asigură
de la bugetul consiliului judeţean, respectiv de la bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
(6) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională organizează,
coordonează metodologic, monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/al
municipiului Bucureşti, următoarele activităţi şi servicii educaţionale:
35
a) servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin centrele judeţene
şi prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică/psihologică;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin cabinetele logopedice
interşcolare;
c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională;
d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari;
e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de centrele şcolare de
educaţie incluzivă.
(7) Structura, organizarea şi funcţionarea Centrului Judeţean de Resurse şi de
Asistenţă Educaţională se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(8) Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată se organizează şi funcţionează conform
metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în 12 luni de
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(9) Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se organizează în
subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Atribuţiile, structura,
organizarea şi funcţionarea Unităţii pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar se stabilesc
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 90. – (1) În învăţământul preuniversitar funcţionează şi palatele şi cluburile
copiilor, ca unităţi de învăţământ pentru activităţi extraşcolare, aflate în subordinea
inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti/sectoarelor municipiului
Bucureşti.
(2) Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti, subordonat Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi palatele copiilor din judeţe, aflate în subordinea
inspectoratelor şcolare judeţene au şi rol metodologic pentru activităţile extraşcolare.
(3) Organizarea şi competenţele unităţilor de învăţământ pentru activităţi extraşcolare
se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
CAPITOLUL VIII
FINANŢAREA ŞI BAZA MATERIALĂ
A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 91. – (1) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi
elevii din învăţământul obligatoriu de stat, particular acreditat sau autorizat provizoriu, precum
şi confesional. Statul asigură finanţarea de bază şi pentru învăţământul liceal şi postliceal public.
Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după
metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) În învăţământul preuniversitar privat, taxele de şcolarizare se stabilesc de
consiliul de administraţie al fiecărei instituţii sau unităţi de învăţământ, în condiţiile legii.
Art. 92. – (1) Cupoanele de creşă prevăzute la art. 26 alin. (6) se acordă de la bugetul
de stat.
(2) Angajatorul are obligaţia legală de a-şi informa angajaţii asupra reglementărilor în
vigoare. Angajatorul are obligaţia legală de a intermedia acordarea cupoanelor de creşă pentru
angajaţii care le solicită şi care renunţă, parţial sau integral, la dreptul de concediu pentru
creşterea copilului.
36
(3) Cuponul de creşă se acordă la solicitarea angajatului cu forme legale, atât în
sistemul de stat, cât şi în cel privat.
(4) Cuponul de creşă se acordă la cerere, unuia dintre părinţi sau opţional, tutorelui
sau celui căruia i s-au încredinţat copii spre creştere şi educare sau în plasament familial, pe baza
livretului de familie.
(5) Cuponul de creşă are o valoare egală cu costul standard per antepreşcolar.
Valoarea acestuia este stabilită anual, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(6) Părintele are dreptul să aleagă creşa pe care o va frecventa copilul său, din
sistemul de stat sau privat.
(7) Valoarea cuponului de creşă este încasată integral de creşa aleasă de părinte.
Acesta are posibilitatea de a achita diferenţa de preţ, în situaţia în care alege o creşă al cărei cost
lunar depăşeşte valoarea cuponului de creşă.
(8) Pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, se aprobă norme metodologice
prin hotărâre a Guvernului.
(9) La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice prevederi contrare se abrogă.
Art. 93. – (1) Finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, particular şi
confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
(2) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:
a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile;
e) eficienţa utilizării resurselor.
(3) Finanţarea învăţământului preuniversitar particular şi confesional acreditat şi
autorizat provizoriu se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învăţământului preşcolar,
primar şi gimnazial obligatoriu, precum şi din alte surse, potrivit legii.
Art. 94. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de
iniţiativă în domeniile politicii financiare şi resurselor umane din domeniul educaţiei şi
colaborează cu alte ministere, cu autorităţi locale, structuri asociative reprezentative ale
autorităţilor administraţiei publice locale, cu asociaţii reprezentative ale părinţilor, asociaţii
reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum şi cu sindicatele reprezentative.
(2) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde finanţarea de bază,
finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară.
(3) Consiliile locale şi consiliul judeţean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti/Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot contribui din bugetele
proprii la finanţarea de bază şi complementară a unităţilor de învăţământ preuniversitar public.
Art. 95. – (1) Finanţarea de bază formată din costul standard per elev/preşcolar la
care se adaugă coeficienţii de corecţie, stabiliţi prin hotărâre a Guvernului, se asigură din
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar public, excepţie
făcând liceele care se finanţează prin bugetele consiliilor judeţene, respectiv ale consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(2) Costul standard cuprinde cheltuielile de personal, materiale şi servicii, manuale
şcolare, dotări generale prevăzute de standardele de autorizare/acreditare, întreţinere curentă şi
cheltuieli cu perfecţionarea profesională, cu excepţia celor care se suportă din bugetul
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Finanţarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe
comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către consiliile judeţene/
37
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu asistenţa tehnică de specialitate a
inspectoratelor şcolare.
(4) Finanţarea de bază se asigură pentru toate unităţile de învăţământ preuniversitar
publice. Pentru unităţile de învăţământ preuniversitar privat acreditate finanţarea de bază se
asigură conform prevederilor art. 91 alin. (1).
(5) Finanţarea de bază se alocă unităţii de învăţământ în care este înscris
elevul/preşcolarul şi se transferă la o altă unitate de învăţământ dacă elevul/preşcolarul se
transferă sau se reînmatriculează la o altă unitate de învăţământ.
(6) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar unde sunt condiţii de
izolare, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează cu un coeficient mărit de
dispersare.
(7) Licitaţiile pentru manuale şcolare, al căror conţinut a fost avizat de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se organizează de consiliile judeţene, respectiv de
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Achiziţionarea de manuale şcolare se
face de unităţile de învăţământ pe baza preţurilor obţinute la licitaţiile organizate de consiliile
judeţene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
Art. 96. – (1) Finanţarea complementară se asigură din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care
aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar public, excepţie făcând liceele care se finanţează
prin bugetele consiliilor judeţene, respectiv bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
(2) Finanţarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) investiţii, reparaţii capitale, consolidări;
b) subvenţii pentru internate şi cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodică a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 74 alin. (1);
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din
învăţământul preuniversitar, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative extraşcolare organizate
în cadrul sistemului de învăţământ.
(3) Finanţarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se
repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către
consiliile judeţene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu
asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare.
(4) Finanţarea de bază şi finanţarea complementară se fac pe baza contractului de
performanţă încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul
localităţii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv cu
preşedintele consiliului judeţean/primarul de sector, în cazul liceelor. Aceeaşi prevedere se
aplică şi pentru unităţile de învăţământ liceal care au în structură niveluri de învăţământ
preşcolar, primar, gimnazial şi postliceal.
(5) Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu personalitate
juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în condiţiile legii.
Art. 97. – (1) Finanţarea suplimentară se acordă ca sumă globală fixă din bugetul
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru premierea unităţilor de
învăţământ cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performanţelor
şcolare.
(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti
şi consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti contribuie la
38
finanţarea suplimentară, acordând granturi unităţilor de învăţământ, în baza unei metodologii
proprii.
Art. 98. – (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar public pot obţine venituri proprii
din activităţi specifice, conform legii, din donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal
constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază, complementară sau
suplimentară şi sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie. La sfârşitul anului
bugetar, sumele necheltuite rămân în contul unităţii de învăţământ care le-a realizat şi se
reportează pentru bugetul anual următor.
Art. 99. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului finanţează
anual, în cadrul programelor naţionale aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele
competiţii:
a) competiţii între şcoli care se bazează pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi
de învăţământ după două axe majore: incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor după fiecare
dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor pe 5 niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”,
„Bun”, „Satisfăcător” şi „Nesatisfacător”. Sunt premiate atât şcolile cu excelenţă în incluziune,
cât şi cele cu excelenţă în performanţă, publice sau private. Şcolile care obţin calificativul
„Satisfăcător” sau „Nesatisfacător” se supun monitorizării în vederea corecţiei;
b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, şcolile vor desemna „Profesorul anului”, ca semn al excelenţei în predare. La nivel
judeţean şi naţional va fi desemnat „Profesorul anului” pentru fiecare disciplină din planul de
învăţământ. Excelenţa în predare va fi recompensată financiar, prin programul naţional de
stimulare a excelenţei didactice;
c) performanţa elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creaţie tehnicoştiinţifică
şi artistică şi la olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) În lansarea competiţiilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
se consultă cu asociaţiile reprezentative ale părinţilor, asociaţiile reprezentative profesionale ale
cadrelor didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi cu sindicatele reprezentative.
Art. 100. – (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de către fiecare
unitate de învăţământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanţare a
învăţământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, se aprobă şi se execută conform legii.
(2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ale
activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu
aceeaşi destinaţie sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se utilizează pentru finanţarea
altor cheltuieli ale unităţii de învăţământ.
(3) Finanţarea unităţilor de învăţământ special, a claselor de învăţământ special, a
elevilor din învăţământul special, a liceelor şi a CJRAE/Centrul Municipal Bucureşti de Resurse
şi de Asistenţă Educaţională, se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat prin consiliile judeţene, respectiv prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.
Art. 101. – (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităţilor de învăţământ
preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special:
a) finanţarea programelor naţionale ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
39
b) fondul de rezervă, constituit prin hotărâre a Guvernului, pentru implementarea
descentralizării;
c) componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanţate de Guvernul
României şi de organismele financiare internaţionale, precum şi rambursările de credite externe
aferente proiectelor respective;
d) bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum şi bursele pentru elevii
străini şi etnicii români din afara graniţelor ţării;
e) organizarea evaluărilor, a simulărilor şi a examenelor naţionale;
f) perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi didactice auxiliare,
pentru implementarea politicilor şi strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului;
g) finanţarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau
multianuale de investiţii, de modernizare şi de dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor publice
de învăţământ preuniversitar public, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări;
h) finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială, stabilite prin reglementări
specifice;
i) finanţarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învăţământ
şi pe meserii, tehnico-aplicative, ştiinţifice, de creaţie, concursuri şi festivaluri cultural-artistice,
campionate şi concursuri sportive şcolare, cu participare naţională şi internaţională, precum şi
olimpiade internaţionale pe obiecte de învăţământ.
(2) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic,
palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare, se asigură din bugetul de stat
prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Cluburile sportive şcolare, precum şi palatele şi cluburile copiilor pot să fie
finanţate şi de autorităţile locale.
(4) Consiliul judeţean/consiliile locale ale sectoarelor şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti alocă, prin hotărâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe
venit la dispoziţia acestora, în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar public,
prin finanţarea complementară.
(5) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură fonduri
pentru organizarea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a concursurilor şcolare judeţene/ale
municipiului Bucureşti.
(6) Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor privind transportul pe calea
ferată şi cu metroul se finanţează prin bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi
din alte surse, potrivit legii.
Art. 102. – Constituirea şi alocarea bugetului pentru învăţământul preuniversitar se
face după următoarea procedură: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin
Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar şi prin inspectoratele şcolare judeţene,
respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti monitorizează implementarea noului
mecanism de finanţare a învăţământului preuniversitar şi asigură asistenţă specializată unităţilor
şi instituţiilor din învăţământul preuniversitar. Primarul localităţii, respectiv primarii sectoarelor
municipiului Bucureşti, preşedintele consiliului judeţean, în calitate de ordonatori principali de
credite, răspund în solidar cu directorul unităţii de învăţământ de utilizarea fondurilor bugetare,
în condiţiile legii.
40
Secţiunea a 2-a
Baza materială a învăţământului preuniversitar public
Art. 103. – (1) Baza materială a învăţământului preuniversitar public constă în întreg
activul patrimonial al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, al instituţiilor şi
unităţilor de învăţământ preuniversitar existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum
şi în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior şi cuprinde: terenuri şi clădiri destinate
procesului de învăţământ preuniversitar, dotări şi echipamente, biblioteci, staţiuni didactice şi de
cercetare, ateliere şcolare, ferme didactice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, palate şi
cluburi ale copiilor, baze cultural-sportive şi de odihnă, precum şi orice alt obiect de patrimoniu
destinat procesului de învăţământ şi salariaţilor din învăţământul preuniversitar.
(2) Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar,
şcolile primare şi gimnaziale, liceele situate în oraşe, municipii sau municipii reşedinţă de judeţ,
inclusiv celelalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din
domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale
bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de
administraţie, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea liceele situate în comune,
inclusiv celelalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, unităţile de învăţământ special
publice, centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională fac parte din domeniul public
judeţean, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliului
judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază
teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ
respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţământ special publice,
ale cluburilor sportive şcolare, ale palatelor şi cluburilor copiilor şi elevilor, precum şi ale
centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională sunt de drept proprietatea acestora şi sunt
administrate de către consiliile de administraţie ale acestora.
(4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea inspectoratele şcolare
judeţene, casele corpului didactic, centrul naţional de excelenţă, centrele recreative şi de
divertisment, Palatul Naţional al Copiilor, precum şi alte unităţi din subordinea Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ale căror cheltuieli curente şi de capital se
finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene şi
prin consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Celelalte componente ale bazei materiale sunt
de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor respective şi sunt administrate de acestea.
(5) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ
preuniversitar public se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale, numai cu
avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În caz contrar, actele
de schimbare a destinaţiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infracţiune şi se
pedepseşte conform legii penale.
Art. 104. – Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau instituţiilor şi unităţilor de
învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului public, precum şi asupra bunurilor
aparţinând consiliilor locale, judeţene şi, respectiv Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar public, se face,
după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de
publicitate funciară, cu scutire de plata taxelor prevăzute de lege.
Art. 105. – (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului colaborează cu ministere, cu instituţii de învăţământ superior, cu
consiliile judeţene/locale, prefecturi, primării, servicii publice descentralizate/deconcentrate,
41
organizaţii ale partenerilor sociali reprezentative, precum şi cu alte organizaţii ale societăţii
civile.
(2) Unităţile de învăţământ colaborează cu consiliile judeţene/locale, cu serviciile
publice descentralizate/deconcentrate, cu organizaţii ale partenerilor sociali, în vederea asigurării
calităţii procesului de învăţământ.
(3) Parteneriatul social se exercită la toate nivelurile decizionale pentru educaţie şi
formare profesională, prin consultare şi în baza unei relaţii directe de colaborare.
(4) Formele de parteneriat social public-privat se concretizează prin protocol de
colaborare, prin contract, prin convenţie sau prin alte forme.
(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, instituţiile şi unităţile de
învăţământ asigură transparenţa acţiunilor şi activităţilor desfăşurate şi pun la dispoziţia celor
interesaţi informaţiile de interes public.
T I T L U L I I I
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 106. – (1) Prezentul titlu reglementează structura, funcţiile, organizarea şi
funcţionarea învăţământului superior din România.
(2) Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute,
şcoli de studii superioare şi altele asemenea.
(3) Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale.
Aceste instituţii au personalitate juridică, au caracter non-profit şi sunt apolitice. În funcţie de
natura patrimoniului, se clasifică în publice şi private, conform prevederilor art. 8 alin.(1).
Art. 107. – (1) Învăţământul superior se poate organiza doar în instituţii de
învăţământ superior care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea, potrivit
legii.
(2) Actele de finalizare a studiilor, emise în România de către instituţii de învăţământ
superior acreditate, sunt recunoscute de stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.
Art. 108. – (1) Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile de
învăţământ superior acreditate sau autorizate provizoriu.
(2) Instituţiile de învăţământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare, în
statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu
instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai cu respectarea legislaţiei în
vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea şi asigurarea calităţii programelor de studii.
(3) Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza, în România sau în alte
state, programe de studii comune cu instituţii de învăţământ superior din străinătate, recunoscute
ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate,
trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât şi în statele respective.
Art. 109. – Misiunea învăţământului superior este de a genera şi de a transfera
cunoaştere către societate prin:
42
a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, a
inserţiei profesionale a individului şi a satisfacerii nevoii de competenţă a mediului
socio-economic;
b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţie
individuală şi colectivă, în domeniul ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, al literelor, prin
asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum şi prin valorificarea şi
diseminarea rezultatelor acestora.
Art. 110. – (1) Sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe următoarele
principii:
a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertăţii academice;
c) principiul răspunderii publice;
d) principiul asigurării calităţii;
e) principiul echităţii;
f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;
g) principiul transparenţei;
h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personalului
academic;
i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice;
j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, a cadrelor
didactice şi a cercetătorilor;
k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;
l) principiul centrării educaţiei pe student.
(2) În învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă,
naţionalitate, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau
alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege.
(3) În învăţământul superior există şi pot fi organizate facultăţi de teologie, în
conformitate cu prevederile art. 14 şi institute de cercetare teologică în consens cu perspectivele
ecumenice şi irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legale.
Art. 111. – (1) În instituţiile de învăţământ superior publice, învăţământul este gratuit
pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă.
(2) În instituţiile de învăţământ superior privat, învăţământul este cu taxă.
(3) Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor,
care sunt decise de Senatul universitar potrivit legii, şi au obligaţia să le comunice tuturor celor
interesaţi.
Art. 112. – (1) Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii sunt
atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate numai de către instituţiile
de învăţământ superior acreditate.
(2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri
oficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentru programele de studii acreditate
sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz trebuie să existe o altă specializare acreditată
într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestei prevederi constituie
infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi se pedepseşte conform legii penale.
Art. 113. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate
publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor
legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită un control á posteriori
împreună cu autorităţile abilitate asupra actelor prin care instituţiile de învăţământ superior
43
exercită autonomia universitară.
Art. 114. – (1) Instituţiile de învăţământ superior au patrimoniu propriu pe care îl
gestionează conform legii.
(2) Instituţiile de învăţământ superior publice şi private se înfiinţează prin lege, la
propunerea Guvernului.
(3) Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior publice aparţine Guvernului.
Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior particular şi confesional aparţine unei
persoane fizice, unui grup de persoane fizice, unei fundaţii, asociaţii, unui cult religios sau unui
alt furnizor de educaţie, denumit fondator.
Art. 115. – (1) Autonomia universitară şi libertatea academică sunt garantate prin
lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice
ingerinţe ideologice, politice sau religioase.
(2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să-şi stabilească
misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea
proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta
universităţii, aprobată de Senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare.
(4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii
publice.
(5) În instituţiile de învăţământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce
priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor.
(6) În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a
dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice.
(7) Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şi specializărilor,
în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile de învăţământ.
(8) Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare şi confesionale,
atribuţiile, modul de constituire, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt
stabilite de Carta universitară, cu avizul consultativ al fondatorilor şi aprobată de Senatul
universitar.
Art. 116. – (1) Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ superior de
stat sau particulară:
a) să respecte legislaţia în vigoare, Carta proprie şi politicile naţionale şi europene în
domeniul învăţământului superior;
b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şi
evaluarea calităţii în învăţământul superior;
c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în codul de etică şi
deontologie profesională aprobat de Senatul universitar;
d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa cheltuirii banului public;
e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor sale, conform legislaţiei în
vigoare;
f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar şi de
cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile studenţilor.
(2) În cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică presupune respectarea
statutului şi a prevederilor dogmatice şi canonice specifice cultului respectiv.
Art. 117. – (1) În cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la
art. 116, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului aplică în termen de maximum
3 luni una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) sesizează Senatul universitar;
44
b) revocă rectorul, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului, în baza constatării Consiliului de Etică şi Management Universitar, cu consultarea
Senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data emiterii ordinului de
revocare, Senatul universitar are obligaţia să desemneze un prorector care reprezintă
universitatea şi care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către
ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În termen de 3 luni de la emiterea
ordinului de revocare, Senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou
rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi trimite spre confirmare ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului numele noului rector;
c) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finanţările din surse publice;
d) propune Guvernului iniţierea unui proiect de lege de desfiinţare a instituţiei de
învăţământ superior în cauză.
(2) Constatarea încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 116 se face de către Consiliul
de Etică şi Management Universitar din care fac parte 3 reprezentanţi numiţi de către Consiliul
Naţional al Rectorilor, 3 reprezentanţi numiţi de către Ministerul Educaţiei, Cercetării
Tineretului şi Sportului şi câte un reprezentant numit de către ARACIS, Consiliul Naţional
pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS), CNCSIS, federaţiile sindicale
reprezentative din învăţământul superior şi federaţiile naţionale ale studenţilor.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură protecţia
intereselor, a drepturilor şi a libertăţilor personalului şi studenţilor din instituţiile de învăţământ
superior sancţionate.
Art. 118. – (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor,
terenurilor, staţiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor
botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor şi clinicilor universitare,
caselor studenţilor, precum şi dotările aferente, folosite de instituţia de învăţământ superior,
indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin
Ministerului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul
medical superior, spaţiile care aparţin cultelor în care se desfăşoară învăţământul confesional,
precum şi spaţiile care aparţin Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Serviciului Român de Informaţii, în care se desfăşoară învăţământ de specialitate.
(3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis
numai în condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară.
Art. 119. – (1) Comunitatea universitară este constituită din studenţi, personal
didactic de predare şi cercetare, personal didactic auxiliar şi personal nedidactic care are contract
de muncă cu universitatea.
(2) Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea
de membru al comunităţii universitare prin hotărâre a Senatului universitar.
(3) Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin
reglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară.
Art. 120. – (1) Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii
universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.
(2) Carta universitară trebuie să se refere în mod expres la:
a) modalităţile de desemnare şi revocare a mandatelor structurilor şi organismelor de
conducere ale universităţii şi a oricărui membru al acestora, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
b) situaţiile de conflicte de interese şi incompatibilităţi, incluzând prevederea că în
aceeaşi facultate nu pot ocupa simultan funcţii de conducere, la oricare nivel, soţi, afini şi rude
până la gradul III, inclusiv;
45
c) în învăţământul superior particular şi confesional situaţiile de conflict de interese
şi incompatibilităţi se stabilesc prin Carta universitară;
d) condiţiile şi modul de desfăşurare a concursurilor de selecţie a personalului
didactic, de cercetare, didactic auxiliar şi tehnico-administrativ;
e) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii;
f) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea în mod independent a
destinaţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate;
g) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi operatori
economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii
nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare;
h) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituţii de învăţământ
superior sau cu alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale;
i) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazei
materiale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice;
j) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională ale instituţiei
de învăţământ superior, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi
internaţionale;
k) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şi
sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi cu organizaţiile
studenţeşti legal constituite;
l) orice alte aspecte socotite relevante de către Senatul universitar, ce corespund
legislaţiei în vigoare.
(3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către Senatul universitar, numai
după dezbaterea cu comunitatea academică, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(4) Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei în vigoare.
Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului
respectiv.
(5) Carta universitară se avizează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
Art. 121. – (1) Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa, singure sau prin
asociere, societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii, cu aprobarea Senatului universitar. Condiţia
ca acestea să se înfiinţeze este aceea ca ele să contribuie la creşterea performanţelor instituţiei şi
să nu influenţeze negativ în niciun fel activităţile de învăţământ, cercetare şi consultanţă.
(2) Instituţiile de învăţământ superior pot constitui consorţii, inclusiv cu unităţile de
cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.
(3) La constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a asociaţiilor, instituţia
publică de învăţământ superior poate aduce aport în numerar şi în natură doar dreptul de
folosinţă şi de administrare asupra bunurilor pe care le are în patrimoniu.
Art. 122. – (1) Instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi
deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară.
(2) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte, în luna aprilie a fiecărui an, un
raport privind starea universităţii. Raportul este făcut public pe site-ul universităţii şi este
transmis tuturor părţilor interesate. Acest raport include cel puţin:
a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli;
b) situaţia fiecărui program de studii;
c) situaţia personalului instituţiei;
d) rezultatele activităţilor de cercetare;
e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii;
f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare;
46
g) situaţia posturilor vacante;
h) situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile precedente.
(3) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice şi constituie
o condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public.
CAPITOLUL II
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
A INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR
Art. 123. – (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice
instituţie de învăţământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice:
facultăţi, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi de proiectare, centre de
consultanţă, clinici universitare, studiouri şi ateliere artistice, muzee, centre pentru formarea
continuă a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii, staţiuni experimentale
sau alte entităţi pentru activităţi de producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. În structura
instituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico - administrative.
(2) Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi pe
proiecte, unităţi de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri şi cheltuieli, care au
autonomie şi statute proprii, aprobate de Senatul universitar.
(3) Componentele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt organizate de fiecare instituţie de
învăţământ superior, astfel încât instituţia să-şi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi
standardele de calitate şi să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ, cercetare,
producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic.
Art. 124. – (1) Facultatea este unitatea funcţională care elaborează şi gestionează
programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor
sau sportului.
(2) Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează la propunerea şi
cu aprobarea Senatului universitar, prin hotărâre anuală a Guvernului privind structura
instituţiilor de învăţământ superior.
(3) Într-o instituţie publică de învăţământ superior, Guvernul, pe baza contractului
instituţional, cu consultarea Senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program
de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de
instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional. Programele de studii astfel
propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calităţii în
învăţământul superior.
(4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, şcoli doctorale, şcoli
postuniversitare şi extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de
studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţii temeinic justificate, Guvernul,
la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, poate înfiinţa/desfiinţa
facultăţi, cu consultarea Senatului universitar.
Art. 125. – (1) Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură
producerea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de
specialitate.
(2) Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare de cercetare,
ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare .
(3) Departamentul se înfiinţează, se organizează, se divizează, se comasează sau se
desfiinţează prin hotărâre a Senatului universitar la propunerea cadrelor didactice din consiliul
facultăţii/facultăţilor în care funcţionează.
47
(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care
funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii.
Art. 126. – Institutele, staţiunile experimentale, centrele sau laboratoarele sunt
aprobate de către Senatul universitar pentru organizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi se
supun legislaţiei în vigoare.
Art. 127. – (1) Învăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează:
a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora funcţionează
facultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba maternă;
b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve; în acest caz, se
constituie secţii/linii cu predare în limbile minorităţilor naţionale;
c) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior pot fi organizate grupe, secţii sau linii
de predare în limbile minorităţilor, în condiţiile legii.
(2) Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale se
organizează în departamente. Consiliul facultăţii elaborează un regulament de funcţionare, care
reglementează procedurile de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice, în
termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Secţia de studiu este o formă de organizare a învăţământului universitar într-o
limbă a minorităţilor naţionale, care poate fi instituţionalizată, atât la nivelul universităţii, cât şi
în cadrul unei facultăţi prin departamentul secţiei, care are în componenţă programele de studiu
şi structurile organizatorice aferente. Secţiile beneficiază de autonomie universitară în
organizarea activităţilor didactice.
(4) În învăţământul universitar pentru minorităţile naţionale, se asigură pregătirea în
ciclul I de studii universitare de licenţă, în ciclul II de studii universitare de master şi în ciclul III
de studii universitare de doctorat, precum şi în învăţământul postuniversitar, în limba maternă.
(5) Finanţarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenţii care
urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE
Secţiunea 1
Structura anului universitar
Art. 128. – (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii
octombrie, şi include două semestre. Un semestru are o durată, de regulă, de 14 săptămâni de
activităţi didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului
universitar se aprobă de către Senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile
dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni.
(2) Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă anual, cu
cel puţin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea
profesională a studenţilor, precum şi calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor
academice de studiu.
Secţiunea a 2-a
Programe de studii universitare
Art. 129. – (1) Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităţi
curriculare de predare, învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare planificate astfel încât să
ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un supliment de diplomă.
48
(2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul
calificării definit în Cadrul naţional al calificărilor şi este inclus în Registrul Calificărilor din
Învăţământul Superior (RCIS). Curriculumul unui program de studii universitare se stabileşte
astfel încât să maximizeze şansele obţinerii calificării dorite şi se aprobă de către Senatul
universitar.
(3) Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de programul de studii
universitare este un aspect esenţial al asigurării calităţii.
(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii şi organizate
pe 3 cicluri de studiu: licenţă, master, doctorat.
(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specifice fiecărui
ciclu de studii universitare absolvit.
Art. 130. – (1) Organizarea programelor de studii este de competenţa instituţiilor de
învăţământ superior, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar
organizat, Senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, în
acord cu standardele naţionale şi internaţionale generale şi specifice de calitate.
(2) Un program de studii universitare funcţionează legal dacă este autorizat
provizoriu sau acreditat şi funcţionează în condiţiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv
acreditare. Organizarea şi desfăşurarea de programe de studii universitare care nu funcţionează
legal se sancţionează cu nerecunoaşterea studiilor pentru beneficiari, precum şi cu amendă
pentru organizatori, potrivit legii penale, şi cu retragerea autorizaţiei de funcţionare provizorie,
respectiv a acreditării pentru instituţia în cauză.
(3) Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii universitare se
realizează distinct pentru fiecare formă de învăţământ, fiecare limbă de predare şi pentru fiecare
locaţie geografică în care se desfăşoară.
(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene reglementarea
naţională nu poate contraveni celei europene.
(5) Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniile şi
programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, locaţiile
geografice de desfăşurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de
studii universitare, formă de învăţământ sau limba de predare si numărul maxim de studenţi care
pot fi şcolarizaţi şi care este propus de ARACIS, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului,
promovată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de
31 martie a fiecărui an.
Secţiunea a 3-a
Forme de organizare
Art. 131. – (1) Programele de studii universitare de licenţă se pot organiza în
următoarele forme de învăţământ: zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.
(2) Programele de studii universitare de master se pot organiza în următoarele forme
de învăţământ: zi, seral şi cu frecvenţă redusă.
Art. 132. – (1) Formele de organizare ale programelor de studii sunt:
a) zi, respectiv seral, caracterizate prin activităţi de învăţământ programate pe durata
întregii zile, respectiv după programul normal de lucru, aproximativ uniform distribuite
săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi presupunând întâlnirea faţă în faţă a studenţilor cu
cadrele didactice de predare în spaţiul universitar;
b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de
sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea
49
faţă în faţă a studenţilor cu cadrele didactice de predare în spaţiul universitar, completate de alte
mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă;
c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse specifice electronice,
informatice şi de comunicaţii, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi
de tutoriat specifice.
(2) Fac excepţie de la prevederile art. 129 programele de studii de licenţă şi master
din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de
învăţământ de zi.
(3) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza la formele de
învăţământ de zi şi cu frecvenţă redusă.
(4) Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate de instituţiile de
învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceleaşi programe de studii, indiferent de forma
de învăţământ absolvită, sunt echivalente.
(5) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învăţământ seral, cu
frecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de învăţământ superior care au acreditat
programul de învăţământ respectiv la forma de învăţământ de zi.
Secţiunea a 4-a
Contracte de studii
Art. 133. – Instituţia de învăţământ superior semnează cu fiecare student/studentdoctorand/
cursant/cercetător post-doctoral înmatriculat la un program de studii , un contract de
studii universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor de organizare şi desfăşurare a
programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Secţiunea a 5-a
Admiterea în programe de studiu
Art. 134. – (1) Admiterea în învăţământul superior de stat şi privat pentru fiecare
ciclu şi program de studii universitare este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ
superior şi se organizează pe baza metodologiilor specifice de admitere stabilite de Senatul
universitar, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) La admiterea în învăţământul superior public şi privat pentru fiecare ciclu şi
program de studii universitare pot candida cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai
statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene în aceleaşi
condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de
şcolarizare. Recunoaşterea studiilor efectuate în afara României se realizează de către direcţia de
specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în condiţiile
legii.
(3) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în
cuantumurile aprobate de Senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin
metodologiile proprii de admitere, scutirea de plată a acestor taxe sau reducerea lor.
(4) Un candidat declarat admis poate beneficia de finanţare de la buget o singură
dată, pentru fiecare dintre cele 3 cicluri de studii universitare.
(5) Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau
doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei
sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de
finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor.
(6) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, în cel mult două zile
lucrătoare de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele
50
candidaţilor declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin admitere, după
afişarea rezultatelor finale.
Secţiunea a 6-a
Examene de finalizare a studiilor
Art. 135. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt:
a) de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă, sau de diplomă pentru
învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;
b) de dizertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) de susţinere publică a tezei de doctorat;
d) de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) de selecţie, care precede examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor
care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.
(2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către
instituţiile de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de Senatul
universitar şi care respectă metodologia-cadru aprobată de ministrul educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior
autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen de licenţă numai în cadrul instituţiilor de
învăţământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate.
Secţiunea a 7-a
Examenele de evaluare pe parcurs ale studenţilor
Art. 136. – (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii
este determinat prin evaluări sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă.
(2) Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii de examinare aprobate
de Senatul universitar având în vedere asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare.
(3) Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene:
a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competenţelor minimale
aferente unei discipline şi promovarea unui examen; sau
b) cu calificative, după caz.
(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul
facultăţii în temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeşte că acestea au
fost obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea principiilor de etică universitară.
Art. 137. – Rezolvarea contestaţiilor depuse de candidaţii la admitere, de studenţii
examinaţi, de absolvenţi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de
competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform propriilor regulamente instituţionale şi
prevederilor Cartei universitare.
Secţiunea a 8-a
Diplome
Art. 138. – Rectorul poate anula un certificat sau o diplomă de studii atunci când se
dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea principiilor eticii
universitare.
Art. 139. – (1) Recunoaşterea perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate
se face pe baza unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
51
şi Sportului şi a unor metodologii specifice aprobate de fiecare instituţie de învăţământ superior
pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare şi transfer al creditelor de
studii.
(2) În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe
universităţi, actele de studii se eliberează în concordanţă cu reglementările naţionale şi cu
prevederile acordurilor interinstituţionale.
Secţiunea a 9-a
Credite de studii
Art. 140. – (1) Programele de studii universitare planifică şi organizează volumul de
muncă specific activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi examinare în concordanţă cu
ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu
transferabil constă în cantitatea de muncă intelectuală dirijată şi independentă necesară pentru
finalizarea individuală de către student a unei unităţi componente a unui curs din cadrul unui
program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării.
(2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea
corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile.
(3) Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileşte de
către Senatul universitar.
(4) Durata programelor de studii universitare de licenţă şi master pe domenii de
specializare se stabileşte la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de master
corespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studii transferabile.
(6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare
de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniul ştiinţific, cultural sau
artistic.
Art. 141. – (1) Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de
referinţă pe care universităţile îl pot utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studii
universitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu fundamental în scopul echivalării şi
transferării creditelor de studiu transferabile şi a eventualei continuări a studiilor dintr-un
program de studii.
(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi recunoaşterea în
străinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe
baza informaţiilor existente în registrul matricol propriu, instituţiile de învăţământ superior pot
elibera la cerere documente în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu
transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru această operaţiune, instituţiile de
învăţământ superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de Senatul universitar.
(3) Recunoaşterea şi echivalarea de către universităţi a unor studii sau perioade de
studii universitare efectuate anterior se realizează pe baza unei metodologii aprobate de Senatul
universitar, cu respectarea reglementărilor-cadru promovate prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(4) Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului poate echivala printr-o metodologie specifică, pe baza
ECTS/SECT, învăţământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani
sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit
legii.
52
Secţiunea a 10-a
Ciclul I - Studii universitare de licenţă
A. Organizarea
Art. 142. – (1) Acreditarea programelor de studii universitare de licenţă este realizată
de către ARACIS. Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimum
180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT şi se finalizează
prin nivelul 6 din EQF/CEC.
(2) La învăţământul de zi, durata specifică a studiilor universitare de licenţă este,
după caz, de 3-4 ani şi corespunde unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile
pentru un an de studii. Durata studiilor de licenţă pentru învăţământul universitar cu profil
ingineresc, drept şi teologie pastorală este de 4 ani.
(3) Un procent de maximum 10% din numărul studenţilor la zi pot parcurge, cu
aprobarea Consiliului facultăţii, 2 ani de studii într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de
învăţământ superior medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute de regulamentele
de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(4) În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unor stagii de
practică.
(5) Studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ de zi se pot organiza în
regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ de zi
un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile publice.
B. Admiterea
Art. 143. – (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenţii
de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă.
(2) În cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior pot stabili
facilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea candidaţilor la programe de studii
universitare de licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la olimpiadele
şcolare şi/sau alte concursuri naţionale sau internaţionale.
C. Diploma
Art. 144. – (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii
universitare de licenţă se numeşte diplomă de licenţă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă
de urbanist.
(2) Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma de
urbanist se menţionează toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit,
inclusiv forma de învăţământ. Diploma de licenţă, diploma de inginer, respectiv diploma de
urbanist sunt însoţite de suplimentul la diplomă şi se eliberează gratuit, în limba română şi într-o
limbă de circulaţie internaţională.
Secţiunea a 11-a
Ciclul II - Studii universitare de masterat
A. Organizarea
Art. 145. – (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu
de studii universitare şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al
53
Calificărilor. Acestea au o durată normală de 1-2 ani şi corespund unui număr de credite de
studii transferabile cuprins, de regulă, între 60 şi 120. Pentru profesii reglementate prin norme,
recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii universitare pot fi oferite
comasat într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la
învăţământul de zi, cu frecvenţă, în condiţiile prezentei legi, diplomele obţinute fiind echivalente
diplomei de master.
(2) Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor învăţământului superior de
lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri de tip Bologna este echivalentă cu
diploma de studii universitare de master în specialitate.
Art. 146. – (1) Programele de studii universitare de master pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competenţelor
profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competenţelor de
cercetare ştiinţifică. Învăţarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu
primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de
cercetare este exclusiv la zi;
c) master didactic. Masterul didactic se organizează exclusiv la forma de învăţământ
de zi.
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele
instituţii de învăţământ superior care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt acreditate;
b) misiunea asumată şi validată în condiţiile prezentei legi permite acest lucru;
c) au acreditat domeniul respectiv pentru studii universitare de master.
Art. 147. – (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii
universitare de master împreună cu numărul maxim al studenţilor care pot fi şcolarizaţi se
realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau
de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul
European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, denumit în continuare EQAR.
(2) În cadrul domeniului acreditat pentru studii universitare de master, programele de
studii promovate sunt stabilite anual de către Senatul universitar şi comunicate Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului până la data de 30 martie a fiecărui an, pentru a fi
publicate centralizat.
(3) Instituţiile de învăţământ superior pot stabili parteneriate cu operatori economici,
asociaţii profesionale şi/sau instituţii publice pentru dezvoltarea unor programe de studii
universitare de master care să răspundă cerinţelor pieţei muncii.
B. Admiterea
Art. 148. – Pot candida la programe de studii universitare de master absolvenţii cu
diplomă de licenţă sau echivalentă.
C. Diploma
Art. 149. – Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare
de master şi susţinerea cu succes a lucrării de disertaţie se numeşte diplomă de master şi
cuprinde toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma
de învăţământ. Aceasta este însoţită de suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în
limba română şi o limbă de circulaţie internaţională.
54
Secţiunea a 12-a
Ciclul III - Studii universitare de doctorat
A. Organizarea
Art. 150. – (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii
universitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul
Naţional al Calificărilor. Acesta se desfăşoară pe baza unui Cod al Studiilor Universitare de
Doctorat, adoptat prin hotărâre a Guvernului.
(2) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza de către universităţi
acreditate în acest sens, numite Universităţi organizatoare de doctorat şi denumite în continuare
UOD, de către consorţii sau parteneriate care se stabilesc legal între o UOD şi institute naţionale
de cercetare sau institute de cercetare din cadrul Academiei Române, precum şi firme de înaltă
tehnologie sau de cercetare-dezvoltare. Parteneriatele sau consorţiile constituie o Instituţie
Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută
ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza acreditării,
respectiv a evaluării periodice.
(3) Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinţa autorizării, acreditării şi
funcţionării ca instituţie de învăţământ superior. Şcoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române poate fi IOSUD şi poate organiza programe universitare de doctorat.
(4) Evaluarea în vederea acreditării se face pentru fiecare instituţie de învăţământ
superior şi pentru fiecare domeniu de doctorat din cadrul acestora de către ARACIS sau de către
o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în EQAR şi CNCSIS,
pe baza unui sistem de criterii şi a unei metodologii care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Fiecare domeniu de
doctorat, precum şi fiecare UOD sau IOSUD sunt evaluate periodic din 5 în 5 ani.
(5) Pe baza rezultatelor evaluării instituţiei de învăţământ superior, ARACIS sau
agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
acordarea sau, după caz, retragerea dreptului de organizare de studii universitare de doctorat.
Dreptul de a organiza studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri:
a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţifică
originală, relevantă internaţional, pe baza unor metode ştiinţifice, organizat numai la forma de
învăţământ cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentru cariera didactică în
învăţământul superior şi pentru cercetare;
b) doctorat profesional, care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală pe
baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice, asupra unor creaţii artistice sau asupra
unor performanţe sportive de înalt nivel naţional şi internaţional şi poate constitui o bază pentru
cariera didactică în învăţământul superior şi pentru cercetare în domeniile artelor şi sportului.
(7) În cadrul UOD şi IOSUD se organizează şcoli doctorale pe discipline sau tematici
disciplinare şi interdisciplinare.
(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul instituţional al UOD şi al
IOSUD, de sisteme proprii şi specifice de conducere şi administrare a programelor de studii şi
cercetare, inclusiv la nivelul şcolilor doctorale.
Art. 151. – (1) Durata programului de studii universitare de doctorat este de regulă de
3 ani, se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat şi
cuprinde:
55
a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, individual sau în
cadrul şcolii doctorale;
b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică.
(2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare
de doctorat respectă reglementările în cauză.
(3) În situaţii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi
prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea Senatului universitar, la propunerea conducătorului de
doctorat şi în limita fondurilor disponibile.
(4) O IOSUD sau UOD poate recunoaşte, conform regulamentului propriu de
organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat şi în condiţiile prezentei legi,
parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii de cercetare ştiinţifică
desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de prestigiu,
precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de
master de cercetare.
(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condiţii
stabilite prin regulamentul propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de
doctorat. Durata acestor studii se prelungeşte în consecinţă cu perioadele cumulate ale
întreruperilor aprobate.
(6) Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt stabilite de şcoala
doctorală.
Art. 152. – (1) Studiile universitare de doctorat se organizează cu finanţare de la
bugetul de stat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă anual, prin hotărâre
a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat ştiinţific şi pentru doctoratul profesional
din domeniul artelor şi al sportului, granturi doctorale. Grantul doctoral include cuantumul
bursei individuale şi costurile pentru programul de studii avansate şi pentru programul de
cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţi corespunzători pe domenii disciplinare şi
profesionale ale doctoratului.
(3) Finanţarea şcolilor doctorale se face pe bază de competiţie, la care participă
şcolile doctorale din cadrul UOD sau IOSUD.
(4) Metodologia de organizare şi finanţare a programelor doctorale se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 153. – Doctoratul se poate desfăşura în limba română, în limba minorităţilor
naţionale sau într-o limbă de circulaţie internaţională, conform contractului de studii doctorale
încheiat între UOD sau IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand.
Art. 154. – (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în
care studentul-doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui
conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară, sau sub
îndrumarea concomitentă a doi conducători ştiinţifici din universităţi diferite din România, pe
baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi
organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi universitate, dar au
specializări/domenii diferite de studiu, conform prevederilor din Carta universitară.
(2) În contextul politicilor de asigurare a mobilităţii universitare, UOD şi IOSUD pot
angaja, pe bază de contract, specialişti din străinătate care deţin dreptul legal de a conduce
doctorat. Pentru ţările din Uniunea Europeană şi Confederaţia Elveţiană acest drept se
dobândeşte automat ca urmare a recunoaşterii şi a echivalării academice. Pentru ţările din afara
Uniunii Europene, acest drept se poate obţine astfel:
a) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a
universităţilor pentru care acest drept se dobândeşte automat;
56
b) pentru universităţile care nu sunt cuprinse în lista stabilită de către Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acest drept se dobândeşte fie printr-o convenţie
internaţională de recunoaştere reciprocă, fie prin evaluarea de către Consiliul Naţional de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, numit în continuare CNATDCU,
a dosarului cu activitatea ştiinţifică a specialistului, înaintat de instituţia angajatoare.
B. Admiterea
Art. 155. – Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de
doctorat numai absolvenţii studiilor universitare de master sau ai studiilor echivalate cu acestea.
C. Studentul-doctorand
Art. 156. – (1) Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare de doctorat,
doctorandul are calitatea de student-doctorand. Doctoranzii cu frecvenţă sunt încadraţi de către
universităţile de cercetare avansată şi educaţie ca asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari
pe perioadă determinată.
(2) Pe toată durata activităţii, studentul-doctorand de la forma de învăţământ de zi
beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi specialitate şi de asistenţă medicală gratuită,
fără plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările
sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(3) Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice, potrivit contractului de
studii de doctorat, în limita a 4-6 ore didactice pe săptămână. Activităţile didactice care depăşesc
acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa
Codului muncii, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu plata
contribuţiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la
asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Art. 157. – (1) Perioada desfăşurării studiilor universitare de doctorat este asimilată,
conform legislaţiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia
cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteşte, în această perioadă,
contribuţii la asigurările sociale.
(2) După susţinerea tezei de doctorat, UOD sau IOSUD eliberează o adeverinţă care
atestă perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat la forma de
învăţământ cu frecvenţă.
D. Conducătorul de doctorat
Art. 158. – (1) Pot fi conducători de doctorat: profesorii universitari, academicienii,
membrii Academiei Române sau cercetător ştiinţific principal gradul I, cu titlul de doctor obţinut
în domeniul fundamental de ştiinţe respectiv sau înrudit, precum şi cadrele didactice şi de
cercetare abilitate sau cercetători ştiinţifici abilitaţi, cu minimum funcţia didactică de lector/şef
de lucrări, respectiv cercetător ştiinţific principal gradul III.
(2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată persoanelor prevăzute la
alin. (1), prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în urma evaluării
de către CNATDCU, în conformitate cu standardele elaborate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel
internaţional.
(3) Cadrele didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi sunt
conducători de doctorat, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
57
(4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţii de
învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de
conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:
a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările Uniunii
Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene dobândesc automat calitatea
de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;
b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a
instituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai
prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una
din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în
România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului;
c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din
străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obţine calitatea de conducător de
doctorat în România, fie printr-o convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă, fie în urma
evaluării de către CNATDCU, conform prevederilor alin. (2).
(5) În cadrul aceleiaşi UOD sau IOSUD, un conducător de doctorat poate îndruma
studenţi - doctoranzi numai în domeniul pentru care a obţinut acest drept. Un conducător de
doctorat poate îndruma maximum 8 doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale studiilor de doctorat.
Art. 159. – (1) Conducătorul de doctorat îşi desfăşoară activitatea didactică şi de
cercetare în instituţia de învăţământ superior care l-a propus, într-o UOD sau în cadrul unei
IOSUD.
(2) Un conducător de doctorat îşi poate desfăşura activitatea la o singură instituţie
care organizează studii doctorale. Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate,
conducătorii de doctorat sunt remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
E. Teza de doctorat
Art. 160. – (1) Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor stabilite de
instituţiile organizatoare de doctorat prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a
programelor de studii universitare de doctorat şi în concordanţă cu reglementările în vigoare la
nivel naţional.
(2) Comisia de susţinere a tezei de doctorat, denumită în continuare comisie de
doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea UOD sau IOSUD.
Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri: preşedintele, ca reprezentant al UOD
sau IOSUD, conducătorul de doctorat şi 3 referenţi oficiali din ţară sau din străinătate, specialişti
în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat şi din care cel puţin 2 îşi desfăşoară
activitatea în afara UOD sau IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor
şi au cel puţin funcţia didactică de conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific principal
gradul II.
(3) Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de doctorat, după
evaluarea de către toţi referenţii. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel
puţin 4 din cei 5 membri ai comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a preşedintelui
comisiei şi a conducătorului de doctorat.
(4) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat, comisia de doctorat evaluează şi
deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele
care pot fi atribuite sunt: „Foarte bine”, „Bine” şi „Satisfăcător”.
(5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de
cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Foarte
58
bine”, „Bine” sau „Satisfăcător” comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor,
propunere care se înaintează spre validare CNATDCU.
(6) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU. În domeniul
fundamental Arte, după caz, teza de doctorat va fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a
creaţiei artistice originale.
(7) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, UOD sau
IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului o
motivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat
poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări.
(8) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează şi în format
digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a
creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în
domeniul drepturilor de autor.
Art. 161. – (1) Teza de abilitare relevă capacităţile şi performanţele didactice şi de
cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale deja obţinute, care probează
originalitatea contribuţiilor academice şi profesionale, concretizate în rezultate principial noi
pentru ştiinţă şi practică, soluţii, legităţi, generalizări, concluzii generatoare de noi direcţii, net
superioare celor existente, executate de sine stătător şi anticipând o dezvoltare independentă a
viitoarei cariere universitare.
(2) Teza de abilitare se susţine public, în faţa unei comisii de specialitate numite de
CNATDCU şi formată din minimum 3 profesori universitari din ţară şi din străinătate
(3) După admiterea tezei de abilitare, se obţine atestatul de cadru didactic şi de
cercetare abilitat sau de cercetător ştiinţific abilitat.
(4) Cererea pentru susţinerea examenului de abilitare se adresează CNATDCU, de
către persoanele care deţin cel puţin titlul de lector/şef de lucrări sau cercetător ştiinţific
principal gradul III. Atestatul prevăzut la alin. (3), obţinut după promovarea probelor de
abilitare, este propus de CNATDCU şi aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 162. – (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii
universitare de doctorat se numeşte diplomă de doctor. În diploma care certifică obţinerea şi
deţinerea titlului de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinar sau
interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în cea care certifică obţinerea şi
deţinerea titlul de doctor într-un domeniu profesional se menţionează, în mod expres, domeniul
profesional al doctoratului.
(2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, se conferă de către
UOD sau IOSUD diploma şi titlul de doctor în ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr. S.
(3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferă de
către UOD sau IOSUD diploma şi titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i
acronimul Dr. P.
Art. 163. – (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică
profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte
externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de ARACIS, de CNCSIS sau de
Consiliul de Etică şi Management al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
poate lua următoarele măsuri:
a) retragerea calităţii de conducător de doctorat;
b) retragerea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere pentru
selectarea de noi studenţi-doctoranzi pe o perioadă de până la 3 ani.
59
(2) Redobândirea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere în
ciclul de studii universitare de doctorat se poate obţine numai pe baza unui nou raport extern de
evaluare al CNATDCU, ARACIS şi CNCSIS şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine la propunerea
UOD sau IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă ale cărui aprecieri sunt validate
printr-o evaluare externă efectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri
sunt condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului.
(4) UOD sau IOSUD şi conducătorul de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani,
conform procedurilor stabilite prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului, la propunerea CNATDCU.
CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR
Art. 164. – Programele postuniversitare sunt:
a) programe postdoctorale de cercetare avansată;
b) programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă.
Secţiunea 1
Programele postdoctorale
Art. 165. – (1) Programele postdoctorale de cercetare avansată:
a) sunt programe destinate persoanelor care au finalizat studiile universitare de
doctorat ştiinţific şi au obţinut o diplomă de doctor într-un domeniu al ştiinţei cu cel mult 5 ani
înainte de admiterea într-un program postdoctoral de cercetare;
b) asigură cadrul instituţional pentru dezvoltarea cercetărilor după finalizarea
studiilor universitare de doctorat;
c) au o durată de minimum un an;
d) se pot finanţa de către instituţii publice sau de către operatori economici;
e) se desfăşoară în cadrul UOD sau IOSUD pe baza planului de cercetare al UOD sau
IOSUD propus de cercetătorul postdoctoral şi aprobat de instituţia gazdă.
(2) Instituţiile de învăţământ superior acreditate să organizeze programe de studii
universitare de doctorat pot organiza, în cadrul IOSUD, programe postdoctorale.
(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de
UOD sau IOSUD, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(4) În perioada programului de cercetare postdoctorală, persoana angajată este
încadrată pe poziţia de cercetător ştiinţific principal gradul III cu contract de muncă pe perioadă
determinată.
(5) La finalizarea programului postdoctoral, se acordă un atestat de studii
postdoctorale.
Secţiunea a 2-a
Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă
Art. 166. – (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare şi dezvoltare
profesională continuă toate acele instituţii de învăţământ superior care au acreditate cel puţin
programe de studii universitare de licenţă în domeniul ştiinţific respectiv.
60
(2) Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională ale instituţiilor
acreditate se desfăşoară pe baza unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat de
Senatul universitar şi cu respectarea reglementărilor în vigoare.
(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT şi se finalizează cu un
examen de certificare a competenţelor profesionale asimilate de cursanţi pe parcursul
programului.
(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxă sau cu finanţare din
alte surse.
(5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare absolvenţii care au cel puţin
studii universitare cu diplomă de licenţă sau echivalentă.
(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională,
instituţia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice
programului.
CAPITOLUL V
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR MEDICAL
Secţiunea 1
Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior medical.
Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară
Art. 167. – (1) Învăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară se
desfăşoară cu respectarea reglementărilor generale şi sectoriale din Uniunea Europeană şi
anume:
a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică şi practică la
programele de studii Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară; 5 ani pentru
programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru
programele de studii Asistenţă Medicală Generală şi Moaşe şi de 3 ani pentru alte programe de
studii de licenţă din domeniul sănătate;
b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT,
fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de
licenţă de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor
de licenţă de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durată
a studiilor de licenţă de 5 ani şi 360 de credite de studii transferabile pentru programele
Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licenţă de 6 ani;
c) studiile universitare de master au între 60 şi 120 de credite de studii transferabile
ECTS/SECT;
d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite de studii transferabile,
iar studiile avansate din cadrul şcolii doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de
doctorat se pot organiza în UOD şi în IOSUD realizate prin consorţii între universităţi şi spitale
sau clinici.
(2) Instituţiile de învăţământ superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară
autorizate provizoriu/acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lângă formele de
învăţământ prevăzute la alin. (1) şi programe postdoctorale şi de formare şi dezvoltare
profesională: de rezidenţiat, perfecţionare, specializare, de studii complementare în vederea
obţinerii de atestate şi educaţie medicală şi farmaceutică continuă.
(3) Durata doctoratului pentru absolvenţii învăţământului superior medical uman,
medical veterinar şi farmaceutic este de 4 ani.
(4) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate şi
medicină veterinară şi instituţiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes
reciproc, pentru asigurarea unor condiţii optime de activitate, privind infrastructura,
echipamentele medicale şi accesul la informaţie medicală.
61
(5) Instituţiile de învăţământ superior care organizează programe de pregătire de
medicină şi farmacie au, pe lângă componentele preponderent educaţionale şi de
cercetare-dezvoltare-inovare, şi misiunea de a asigura asistenţa medicală, pe lângă parteneriatul
cu spitalele, clinicile universitare şi prin structurile proprii autorizate ca furnizor de servicii de
sănătate: centre de diagnostic, centre de cercetare, laboratoare de cercetare etc.. Instituţiile de
învăţământ superior care organizează programe de pregătire de medicină şi farmacie se
constituie ca centre metodologice pentru unităţile sanitare din judeţele incluse în teritoriul
arondat. Teritoriul arondat acestor instituţii de învăţământ superior se stabileşte prin ordin
comun al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi al ministrului sănătăţii, pe
baza unor criterii de calitate.
(6) La selecţia şi promovarea personalului didactic universitar din instituţiile de
învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate se iau în considerare criteriile
privind experienţa profesională medicală dovedită. În învăţământul superior din domeniul
sănătate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reţeaua Ministerului
Sănătăţii pot accede doar persoane care au obţinut, prin concurs, în funcţie de gradul universitar,
titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist în specialitatea
postului.
(7) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate şi
medicină veterinară pot să-şi constituie un patrimoniu din structuri sanitare ca bază de
învăţământ şi ca pol de competitivitate şi excelenţă - spitale, clinici, centre de cercetare şi altele
asemenea, fie prin transfer din domeniul public, fie prin asocieri cu instituţii private. Aceste
structuri se pot asocia, pot desfăşura activităţi sanitare şi pot încheia contracte de finanţare cu
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi cu alte instituţii publice sau private ce
funcţionează legal în România, în alte state membre ale Uniunii Europene, în statele aparţinând
Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană.
(8) În învăţământul superior din domeniul sănătate nu se pot transforma în credite
echivalate şi transfera studiile obţinute în învăţământul postliceal.
(9) Învăţământul superior şi postuniversitar din domeniul sănătate se desfăşoară în
unităţi sanitare publice sau private, institute, centre de diagnostic şi tratament, în secţii cu paturi,
în laboratoare şi în cabinete. Clinica universitară se constituie din una sau mai multe secţii
clinice, în specialităţi înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activităţi de
învăţământ şi cercetare ale departamentelor universitare.
(10) Învăţământul superior farmaceutic se desfăşoară în clinici, laboratoare, farmacii
publice sau de spital şi în unităţi de cercetare şi/sau producţie de medicamente, acreditate de
instituţiile de învăţământ superior de profil.
(11) Secţiile clinice universitare se înfiinţează, la propunerea instituţiei de învăţământ
superior cu programe de studii din domeniul sănătate, prin ordin comun al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului şi al ministrului sănătăţii. Într-o clinică universitară, activitatea
de învăţământ este susţinută de o singură instituţie de învăţământ superior de profil.
(12) Desfiinţarea unei secţii clinice universitare se poate face numai prin ordin
comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la
propunerea instituţiei de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate.
(13) Într-o clinică universitară, întreaga activitate de învăţământ şi cercetare
ştiinţifică este condusă de şeful clinicii. Şeful clinicii universitare, împreună cu şefii secţiilor
clinice, stabilesc nivelul de dotare corespunzător desfăşurării activităţilor didactice şi de
cercetare.
(14) Poziţia de şef de clinică se ocupă de către cadrele didactice universitare cu cel
mai înalt grad universitar, respectiv conferenţiar universitar sau profesor universitar, pe baza
hotărârii Senatului universitar. Şeful de clinică poate fi numit şef de secţie clinică/şef de
laborator, la propunerea Senatului universitar, prin ordin al ministrului sănătăţii. În domeniul
medicină veterinară, şeful clinicii veterinare este propus de Consiliul facultăţii, aprobat de
Senatul universitar şi numit prin decizia rectorului.
62
(15) Secţiile clinice sunt conduse de şeful de secţie/şeful de laborator, care este
desemnat prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Senatului universitar.
(16) Medicii şi farmaciştii cu funcţie didactică din clinicile universitare, salariaţi ai
instituţiei de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate, primesc din
partea unităţii sanitare în care îşi desfăşoară activitatea integrată clinic o indemnizaţie de
activitate clinică reprezentând echivalentul a cel puţin unei jumătăţi de normă corespunzătoare
gradului profesional în care sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, pentru activitatea
de asistenţă medicală, respectiv, farmaceutică. Medicii veterinari cu funcţie didactică din
clinicile veterinare, salariaţi ai instituţiei de învăţământ superior din domeniul medicină
veterinară primesc din partea unităţii sanitare veterinare în care îşi desfăşoară activitatea
integrată clinic o indemnizaţie de activitate clinică reprezentând echivalentul a cel mult 50% din
salariul corespunzător postului didactic pe care sunt încadraţi ca titulari.
(17) Spaţiile şi dotările din unităţile sanitare publice sunt folosite pentru învăţământ
superior şi postuniversitar de stat din domeniul sănătate, fără plată. Instituţiile de învăţământ
superior particular care au programe de studii din domeniul sănătate încheie contracte de
închiriere cu unităţile sanitare publice, cu aprobarea ministrului sănătăţii.
(18) Clinicile universitare se pot constitui în centre de cercetare în domeniul sănătate,
sub formă de fundaţii.
(19) Rezidenţiatul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru
absolvenţii licenţiaţi ai programelor de studii medicină, medicină dentară şi farmacie care
asigură pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile cuprinse în Nomenclatorul
specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.
(20) Admiterea la rezidenţiat se face numai prin concurs naţional organizat de
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Admiterea la
rezidenţiat a cadrelor didactice din învăţământul superior din domeniul sănătate se face în
aceleaşi condiţii ca pentru orice absolvent al învăţământului superior din domeniul sănătate.
(21) Medicii rezidenţi care ocupă prin concurs posturi didactice de asistent
universitar în instituţii de învăţământ superior din domeniul sănătate continuă formarea în
rezidenţiat şi sunt retribuiţi pentru ambele activităţi.
(22) Instituţiile de învăţământ superior care organizează programe de pregătire de
medicină şi farmacie acreditează, în teritoriul arondat, unităţi medicale şi farmaceutice, precum
şi personal din unităţi medicale şi farmaceutice, pentru desfăşurarea activităţilor practice de
rezidenţiat. Acreditarea se face pe baza unor criterii stabilite de către Asociaţia Universităţilor de
Medicină şi Farmacie şi promovate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(23) Administraţia judeţeană şi locală din teritoriul arondat are obligaţia de a pune la
dispoziţia instituţiilor de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate, în
mod gratuit, spaţii de cazare pentru medicii rezidenţi, pe perioada detaşării pentru formare
profesională, în limita prevederilor stabilite prin ordinul comun al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului şi ministrului sănătăţii.
(24) Procesul de formare în rezidenţiat se desfăşoară în unităţi sanitare universitare
de stat sau private sau în unităţi sanitare acreditate în acest scop.
(25) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior care organizează programe de
pregătire în rezidenţiat se constituie un departament de pregătire în rezidenţiat. În instituţiile de
învăţământ superior care organizează programe de pregătire de medicină şi farmacie,
departamentul este subordonat conducerii universităţii.
(26) Rezidenţiatul se finalizează printr-un examen care cuprinde probe teoretice şi
practice organizat de către instituţia de învăţământ superior în care rezidentul a desfăşurat
minimum 60% dintre activităţile de pregătire în specialitate. Comisia de examen este stabilită de
către instituţia de învăţământ superior, cu avizul colegiilor profesionale. După promovarea
examenului de specialist, instituţia de învăţământ superior în care rezidentul a desfăşurat
minimum 60% dintre activităţile de pregătire în specialitate eliberează absolventului de
63
rezidenţiat diploma de medic specialist în specialitatea în care a promovat examenul, specialitate
cuprinsă în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru
reţeaua de asistenţă medicală.
(27) Activitatea după pensionare a profesorilor universitari din învăţământul medical
superior, având calitatea de conducător de doctorat, poate fi prelungită de Senatul universitar cu
o perioadă cuprinsă între un an şi maximum 5 ani, cu respectarea prevederilor legii şi a Cartei
universitare.
Secţiunea a 2-a
Reglementarea altor aspecte specifice
Art. 168. – Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţilor din acest
domeniu se realizează prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului şi, după caz, ordin comun al ministrului sănătăţii şi preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
CAPITOLUL VI
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR MILITAR ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE
INFORMAŢII, DE ORDINE PUBLICĂ ŞI SECURITATE NAŢIONALĂ
Secţiunea 1
Organizare şi funcţionare
Art. 169. – (1) Învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională este învăţământ public, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ,
şi cuprinde: învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor
specialişti, precum şi învăţământ postuniversitar.
(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională din cadrul sistemului naţional de învăţământ, precum şi
specializările/programele de studii din cadrul acestora, se supun reglementărilor referitoare la
asigurarea calităţii, inclusiv celor legate de autorizare şi acreditare în acelaşi condiţii cu
instituţiile de învăţământ superior civil.
(3) Structura organizatorică, oferta de şcolarizare care conţine profilurile, programele
de studii, cifrele anuale de şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru
învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se
stabilesc, după caz, de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor,
Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile
apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, potrivit specificului fiecărei arme,
specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, în condiţiile legii.
(4) Formele de organizare a învăţământului, admiterea la studii, derularea
programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ,
în învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, se
supun procedurilor şi condiţiilor aplicabile instituţiilor de învăţământ superior civil.
(5) Pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională, după caz, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi
Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în
domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale pot emite ordine,
regulamente şi instrucţiuni proprii, în condiţiile legii.
(6) Ofiţerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire
a şcolii militare cu durata de 3 sau 4 ani, pot să-şi completeze studiile în învăţământul superior
civil, pentru obţinerea diplomei de licenţă în profiluri şi specializări similare sau apropiate
64
armei/specialităţii militare. Participarea ofiţerilor în activitate la învăţământul de zi se
reglementează prin ordin al conducătorilor instituţiilor din domeniile apărării, informaţiilor,
ordinii publice şi securităţii naţionale.
(7) Diplomele de licenţă, de master, de doctorat eliberate de instituţiile de învăţământ
superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, precum şi titlurile
ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să
ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil
apropiat şi de acelaşi nivel.
Secţiunea a 2-a
Managementul şi finanţarea instituţiilor
Art. 170. – (1) Managementul instituţiilor de învăţământ superior militar, de
informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează în aceleaşi condiţii ca în
instituţiile civile de învăţământ superior. Finanţarea instituţiilor din învăţământul superior
militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se face în condiţiile legii.
(2) Structurile şi funcţiile de conducere ale instituţiilor de învăţământ militar, de
ordine publică şi de securitate naţională sunt aceleaşi ca cele din instituţiile civile de învăţământ
superior. Ocuparea funcţiilor de conducere se face în aceleaşi condiţii ca în instituţiile civile de
învăţământ superior, indiferent de gradul militar al candidatului ales.
(3) În situaţia în care instituţia de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine
publică şi de securitate naţională are şi comandant, acesta ocupă funcţia în conformitate cu
reglementările Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor,
Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii
publice şi securităţii naţionale. Funcţiile de rector şi de comandant se pot cumula.
Secţiunea a 3-a
Resurse umane
Art. 171. – (1) Funcţiile didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar,
de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se ocupă şi se eliberează în aceleaşi
condiţii ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior. Cadrele didactice şi de cercetare
din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională au
acelaşi statut ca cele din instituţiile civile de învăţământ superior.
(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de
securitate naţională se bucură de principiul autonomiei universitare.
(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită de vârstă şi vechime
integrală ca militari, au dreptul să-şi continue activitatea didactică, în cadrul aceleiaşi instituţii de
învăţământ superior, în condiţiile legii.
Secţiunea a 4-a
Viaţa universitară
Art. 172. – Viaţa universitară din instituţiile de învăţământ superior militar, de
informaţii, de ordine publică şi securitate naţională se desfăşoară în conformitate cu
reglementările legale pentru instituţiile civile de învăţământ superior, adaptate mediului militar,
de informaţii, de ordine publică şi securitate naţională.
65
CAPITOLUL VII
ACTIVITATEA DE CERCETARE ŞI CREAŢIE UNIVERSITARĂ
Art. 173. – (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie artistică din
universităţi se organizează şi funcţionează pe baza legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene în
domeniu.
(2) Instituţiile de învăţământ superior care şi-au asumat ca misiune şi cercetarea
ştiinţifică au obligaţia să creeze structuri tehnico-administrative care să faciliteze managementul
activităţilor de cercetare. Aceste structuri deservesc şi răspund optim cerinţelor personalului
implicat în cercetare.
(3) Personalul implicat în activităţi de cercetare în institute, laboratoare sau centre de
cercetare ale universităţii dispune, în limita granturilor şi a contractelor de cercetare, de
autonomie şi de responsabilitate personală, delegată de ordonatorul de credite, în realizarea
achiziţiilor publice şi a gestionării resurselor umane necesare derulării grantului. Aceste activităţi
se desfăşoară conform reglementărilor legale în vigoare şi fac obiectul controlului financiar
intern.
Art. 174. – La sfârşitul fiecărui an bugetar, conducerea universităţii prezintă
Senatului universitar un raport referitor la cuantumul regiei pentru granturile de cercetare şi la
modul în care acestea au fost cheltuite.
Art. 175. – (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea Naţională pentru
Cercetare Ştiinţifică, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură un avans
de până la 90% din valoarea grantului din momentul semnării contractului de finanţare. Pentru
diferenţă, universităţile pot avansa fonduri din venituri proprii.
(2) Mobilitatea interinstituţională a personalului de cercetare după principiul grantul
urmează cercetătorul este garantată prin lege, în conformitate cu reglementările instituţiei care
acordă grantul. Titularul grantului răspunde public, conform contractului cu autoritatea
contractantă, de modul de gestionare a grantului.
CAPITOLUL VIII
PROMOVAREA CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
ŞI ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 176. – (1) Asigurarea calităţii învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice
universitare este o obligaţie a instituţiei de învăţământ superior şi o atribuţie fundamentală a
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În realizarea acestei atribuţii,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu ARACIS, alte agenţii
înscrise în EQAR, precum şi cu Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul
Superior, CNATDCU şi Consiliul de Etică Universitară, conform legislaţiei în vigoare.
(2) Instituţiile de învăţământ superior care refuză să facă publice datele de interes
public solicitate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, încalcă principiul
răspunderii publice şi sunt sancţionate conform legii.
(3) Studenţii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de asigurare a calităţii.
66
Art. 177. – (1) Evaluarea universităţilor se realizează în scopul:
a) autorizării şi acreditării;
b) ierarhizării programelor de studii şi clasificării universităţilor.
(2) Evaluarea în scopul autorizării şi acreditării se realizează de către ARACIS sau de
altă agenţie înscrisă în EQAR şi are loc potrivit legii şi standardelor internaţionale în domeniu.
(3) Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii şi a clasificărilor
universităţilor se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propusă de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(4) Metodologia de ierarhizare a programelor de studii şi de clasificare a
universităţilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului în maximum 12 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
(5) Aplicarea metodologiei de ierarhizare şi clasificare intră în răspunderea
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este realizată de către un consorţiu
format din: ARACIS, incluzând reprezentanţi ai studenţilor, CNCSIS, CNATDCU şi un
organism internaţional cu competenţe în domeniu ierarhizării şi clasificării instituţiilor de
învăţământ selectat pe bază de concurs.
(6) Universităţile se clasifică, pe baza evaluării programelor de studii şi a
capacităţilor instituţionale, în 3 categorii:
a) universităţi preponderent de educaţie;
b) universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică/de creaţie artistică;
c) universităţi de cercetare avansată şi educaţie.
(7) După intrarea în vigoare a prezentei legi, evaluarea iniţială se face numai de către
un organism internaţional cu competenţă în domeniul ierarhizării şi clasificării instituţiilor de
învăţământ superior sau o agenţie internaţională de asigurare a calităţii înregistrată în EQAR.
(8) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior publice, din surse publice, se va
face diferenţiat pe categorii de universităţi şi în funcţie de poziţia în ierarhie a programelor de
studii, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului şi aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(9) Statul finanţează programele de excelenţă în orice categorie de universităţi. Sunt
finanţate din fonduri publice: programe de licenţă în universităţile menţionate la alin.(6) lit.a),
programe de licenţă şi master în universităţile menţionate la alin.(6) lit.b.) şi programe de
doctorat, master şi licenţă în universităţile menţionate la alin.(6) lit.c).
Art. 178. – (1) Pentru promovarea calităţii şi creşterea eficienţei sistemului de
învăţământ superior, pentru creşterea vizibilităţii internaţionale şi pentru concentrarea resurselor,
universităţile publice şi private pot:
a) să se constituie în consorţii universitare, potrivit legii;
b) să fuzioneze într-o singură instituţie de învăţământ superior cu personalitate
juridică.
(2) Universităţile acreditate la data intrării în vigoare a prezentei legi pot demara
proceduri pentru constituirea de consorţii sau pentru fuzionare prin comasare sau absorbţie.
(3) Fuziunea prin comasare sau absorbţie a instituţiilor de învăţământ superior
publice se face, de regulă, în jurul instituţiilor din categoria universităţilor de cercetare avansată
şi educaţie şi ţinând cont de proximitatea geografică.
(4) Evaluarea programelor de studii şi a instituţiilor de învăţământ superior se face
periodic la iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau a
universităţilor. Rezultatele evaluării sunt publice, pentru informarea beneficiarilor de educaţie şi
pentru transparenţa instituţională.
Art. 179. – (1) Fiecare universitate are obligaţia să realizeze, la intervale de
maximum 5 ani, evaluarea internă şi clasificarea departamentelor pe 5 niveluri de performanţă în
cercetare, conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCSIS şi aprobate prin ordin al
67
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Rezultatele evaluării şi clasificării sunt
publice.
(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza evaluării interne, poate
dispune reorganizarea sau desfiinţarea departamentelor sau institutelor neperformante, fără a
prejudicia, în vreun fel, studenţii.
Art. 180. – Guvernul României înfiinţează Institutul de Studii şi Cercetări Avansate
din România, având ca obiectiv principal susţinerea elitelor româneşti din ţară şi din diaspora.
Metodologia de înfiinţare a acestuia se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 181. – Statul încurajează excelenţa în instituţiile de învăţământ superior prin
pârghii financiare specifice, existente în prezenta lege:
a) un procent de minimum 30% din finanţarea de bază se acordă universităţilor
publice pe baza criteriilor şi a standardelor de calitate stabilite de Consiliul Naţional al Finanţării
Învăţământului Superior şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
b) universităţilor publice li se alocă un fond distinct pentru dezvoltarea instituţională
din bugetul alocat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Fondul de
dezvoltare instituţională se adresează celor mai bune instituţii de învăţământ superior din fiecare
categorie şi se alocă după criterii competitive bazate pe standarde internaţionale. Metodologia de
alocare şi utilizare a fondului pentru dezvoltare instituţională se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.
Secţiunea a 2-a
Sprijinirea excelenţei individuale
Art. 182. – Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studenţii şi cercetătorii cu
performanţe excepţionale includ:
a) granturi de studii sau de cercetare la universităţi din ţară sau din străinătate,
acordate pe bază de competiţie;
b) granturi pentru efectuarea şi finalizarea unor cercetări, inclusiv teze de doctorat;
c) aprobarea unor rute educaţionale flexibile, care permit accelerarea parcursului de
studii universitare;
d) crearea de instrumente şi mecanisme de susţinere a inserţiei lor profesionale în
ţară, astfel încât să valorifice la nivel superior atât talentul, cât şi achiziţiile realizate prin
formare.
CAPITOLUL IX
PROMOVAREA UNIVERSITĂŢII CENTRATE PE STUDENT
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 183. – (1) Studenţii sunt consideraţi parteneri ai instituţiilor de învăţământ
superior şi membri egali ai comunităţii academice. În învăţământul confesional studenţii sunt
membrii ai comunităţii academice în calitate de discipoli.
(2) O persoană dobândeşte statutul de student şi de membru al unei comunităţi
universitare numai în urma admiterii şi a înmatriculării sale într-o instituţie de învăţământ
superior acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
(3) O persoană poate fi admisă şi înmatriculată ca student concomitent la cel mult
două programe de studii, indiferent de instituţiile de învăţământ care le oferă. Orice subvenţie
financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform normelor legale în vigoare, numai
68
într-o singură instituţie de învăţământ superior, pentru un singur program de studii. În cazul
studenţilor care se transferă între universităţi sau programe de studii, subvenţiile urmează
studentul.
(4) În vederea testării cunoştinţelor şi a capacităţilor cognitive, respectiv artistice sau
sportive, şi a admiterii într-un program de studii pentru licenţă, master sau doctorat, instituţiile
de învăţământ superior organizează examene de admitere pentru fiecare program şi ciclu de
studiu.
(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează anual o
metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior publice şi
private din România.
(6) Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi aplică propriul regulament
de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Prevederile acestui regulament sunt
concordante în conţinut cu metodologia-cadru privind organizarea admiterii, instituită de
Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului.
(7) Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare trebuie făcute publice în
fiecare an, cu cel puţin 6 luni înainte de susţinerea concursului de admitere.
Secţiunea a 2-a
Înmatricularea studenţilor. Registrul Matricol Unic al Universităţilor din România
Art. 184. – (1) O instituţie de învăţământ superior poate admite şi înmatricula într-un
program de studii numai acel număr de studenţi pentru care sunt asigurate condiţii optime de
calitate academică, de viaţă şi servicii sociale în spaţiul universitar.
(2) Oferta anuală de şcolarizare publică este făcută de către rectorul instituţiei de
învăţământ superior prin declaraţie pe proprie răspundere, cu respectarea capacităţii de
şcolarizare stabilite prin evaluarea ARACIS.
(3) În urma admiterii într-un program de studii, între student şi universitate se încheie
un contract în care se specifică drepturile şi obligaţiile părţilor.
(4) Universităţile care admit în programele lor de studii mai mulţi studenţi decât
capacitatea de şcolarizare, aprobată conform prezentei legi, încalcă răspunderea lor publică şi
sunt sancţionate în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 185. – (1) Se constituie Registrul Matricol Unic al Universităţilor din România,
denumit în continuare RMUR, ca o bază de date electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii
din România din universităţile publice sau private acreditate sau autorizate să funcţioneze
provizoriu. Registrele matricole ale universităţilor devin parte a RMUR, asigurându-se un
control riguros al diplomelor.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNCSIS,
elaborează un regulament de alocare a codului matricol individual, precum şi conţinutul
informaţiilor care vor fi scrise în RMUR.
(3) RMUR este document oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor din registrul
matricol constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
(4) RMUR, registrele matricole ale universităţilor şi sistemele informatice aferente se
elaborează în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează şi păstrează evidenţa
diplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în universităţile
acreditate.
69
Art. 186. – (1) Principiile care reglementează activitatea studenţilor în cadrul
comunităţii universitare sunt:
a) principiul nediscriminării – în baza căruia toţi studenţii beneficiază de egalitate de
tratament din partea instituţiei de învăţământ superior; orice discriminare directă sau indirectă
faţă de student este interzisă;
b) principiul dreptului la asistenţă şi la servicii complementare gratuite în
învăţământul superior public – exprimat prin: consilierea şi informarea studentului de către
cadrele didactice, în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea în scopul orientării
profesionale; consilierea psihologică, cont e-mail, acces la baza de date specifice domeniului şi
la cea referitoare la situaţia şcolară personală;
c) principiul participării la decizie – în baza căruia toate deciziile majore în cadrul
instituţiilor de învăţământ superior sunt luate cu participarea reprezentanţilor studenţilor;
d) principiul libertăţii de exprimare – în baza căruia studenţii au dreptul să îşi
exprime liber opiniile academice, în cadrul instituţiei de învăţământ în care studiază;
e) principiul transparenţei şi al accesului la informaţii – în baza căruia studenţii au
dreptul de acces liber şi gratuit la informaţii care privesc propriul parcurs educaţional şi viaţa
comunităţii academice din care fac parte, în conformitate cu prevederile legii.
(2) În universităţile confesionale, drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt
stabilite şi în funcţie de specificul dogmatic şi canonic al fiecărui cult.
(3) Drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt cuprinse în Codul drepturilor şi
obligaţiilor studentului, propus de asociaţiile studenţeşti şi adoptat de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului prin ordin al ministrului acestuia.
(4) În universităţile confesionale, studenţii se organizează cu respectarea statutului şi
a normelor degmatice şi canonice ale cultului respectiv.
(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare şi monitorizare a respectării
prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului. Asociaţiile studenţilor prezintă un
raport anual privind respectarea codului, care este public.
Art. 187. – (1) Studenţii au dreptul să înfiinţeze, în instituţiile de învăţământ
superior, publice sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formaţii artistice şi sportive,
publicaţii, conform legii. În universităţile confesionale, studenţii pot înfiinţa ateliere, cercuri,
cenacluri, formaţii artistice şi sportive, cu respectarea statutului şi specificului cultului respectiv.
(2) Studenţii sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal, direct şi secret, la
nivelul diverselor formaţii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrul facultăţilor, cât şi al
universităţii. Ei sunt de drept, reprezentanţi legitimi ai intereselor studenţilor, la nivelul fiecărei
comunităţi academice. Conducerea instituţiei de învăţământ superior nu se implică în
organizarea procesului de alegere a reprezentanţilor studenţilor.
(3) Federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, sunt organismele care exprimă
interesele studenţilor din universităţi, în raport cu instituţiile statului.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează, în
dezvoltarea învăţământului superior, cu federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, şi se va
consulta permanent cu acestea.
(5) Studenţii pot participa la acţiuni de voluntariat, pentru care pot primi un număr de
credite de studii transferabile, în condiţiile stabilite de Carta universitară.
Art. 188. – (1) Studenţii beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru
efectuarea studiilor, garantate de stat, în condiţiile legislaţiei în vigoare, prin Agenţia de Credite
şi Burse de Studii. Împrumuturile pot acoperi taxele de studii şi costul vieţii pe perioada
studiilor.
(2) Absolvenţii care vor practica profesia minimum 5 ani în mediul rural vor fi scutiţi
de plata a 75% din împrumut, această parte fiind preluată de către stat.
70
(3) Agenţia de Credite şi Burse de Studii propune reglementări corespunzătoare în
vederea acordării creditelor.
Art. 189. – (1) Studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în
cabinete medicale şi psihologice universitare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat,
conform legii.
(2) În timpul anului şcolar, studenţii beneficiază de tarif redus cu minimum 50% pe
mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar şi naval. Studenţii orfani
sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului .
(3) Studenţii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte,
spectacole de teatru, operă, film la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii
publice, în limita bugetelor aprobate.
(4) Studenţii cetăţeni români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român,
beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3), care se desfăşoară pe
teritoriul României.
(5) Instituţiile de învăţământ superior au dreptul de a acorda, în afara cifrei de
şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă de
bacalaureat proveniţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de Senatul universitar.
(6) Activităţile extracurricular-ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive –,
precum şi cele pentru studenţii capabili de performanţe sunt finanţate de la bugetul statului,
conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În acest
scop se pot folosi şi alte surse de finanţare.
(7) Prevederile alin. (6) se aplică şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi de odihnă
ale studenţilor.
(8) Statutul de student cu taxă se modifică în condiţiile stabilite de Senatul
universitar.
(9) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate acorda anual burse
pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în
acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional.
(10) La concursurile pentru obţinerea burselor prevăzute la alin. (9) pot participa
studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior publice şi cei ai instituţiilor de
învăţământ superior particular acreditate.
(11) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, a căminelor şi a cantinelor
universităţilor se acoperă din veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ respective şi din
subvenţii de la buget cu această destinaţie.
(12) Pot fi acordate subvenţii pentru cazare şi studenţilor care aleg altă formă de
cazare decât căminele instituţiilor de învăţământ superior.
(13) Instituţiile de învăţământ superior publice asigură, în limita resurselor financiare
alocate pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevăzută în planurile de
învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfăşoară în
afara centrului universitar respectiv.
Art. 190. – (1) Statul român acordă anual, prin hotărâre a Guvernului, un număr de
burse pentru şcolarizarea studenţilor străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universităţi şi
programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent dacă sunt
publice sau private.
(2) Universităţile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile
obţinute din şcolarizarea studenţilor străini.
71
CAPITOLUL X
CONDUCEREA UNIVERSITĂŢILOR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 191. – (1) Structurile de conducere în instituţiile de învăţământ superior publice
sau private sunt:
a) Senatul universitar şi Consiliul de Administraţie, la nivelul universităţii;
b) Consiliul de conducere al UOD sau IOSUD;
c) Consiliul facultăţii;
d) Consiliul departamentului.
(2) Funcţiile de conducere sunt următoarele:
a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universităţii;
b) directorul institutului de studii doctorale, la nivelul universităţii;
c) decanul, prodecanii, la nivelul facultăţii;
d) şeful de departament, la nivelul departamentelor.
(3) La nivelul departamentului, şeful de departament şi membrii consiliului
departamentului se stabilesc prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice
titulare şi al cercetătorilor.
(4) La nivelul facultăţii, stabilirea structurilor şi a funcţiilor de conducere se face
după următoarea procedură:
a) componenţa membrilor Consiliului facultăţii este de maximum 75% cadre
didactice şi de cercetare, respectiv minimum 25% studenţi. Reprezentanţii cadrelor didactice şi
de cercetare sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de
cercetare titulare din facultate, iar reprezentanţii studenţilor sunt aleşi prin vot universal, direct şi
secret de către studenţii facultăţii;
b) decanii sunt selectaţi prin concurs public, organizat de către rectorul universităţii.
La concurs pot participa persoane din cadrul universităţii sau din orice facultate de profil din ţară
sau din străinătate care, pe baza audierii în plenul Consiliului facultăţii, au primit avizul acestuia
de participare la concurs. Consiliul facultăţii are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi;
c) decanul îşi desemnează prodecanii după numirea de către rector;
d) în universităţile multilingve şi multiculturale, cel puţin unul dintre prodecani se
numeşte din rândul cadrelor didactice aparţinând minorităţii din departamentul secţiei sau liniei
de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, cu excepţia cazului în care decanul provine de
la secţia sau linia de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective.
(5) Consiliul de conducere al şcolii doctorale se stabileşte prin votul universal, direct
şi secret al conducătorilor de doctorat. Directorul institutului de studii universitare de doctorat
este asimilat funcţiei de prorector.
(6) În procesul de stabilire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor de conducere la
nivelul universităţii, al facultăţilor şi departamentelor trebuie să se respecte principiul
reprezentativităţii pe facultăţi, departamente, secţii/linii de predare, programe de studii, după caz.
Art. 192. – (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic şi de
cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Reprezentanţii fiecărei facultăţi în Senatul
universitar, pe cote parte de reprezentare stipulate în Carta universitară, sunt stabiliţi prin votul
universal, direct şi secret al cadrelor didactice şi cercetătorilor, respectiv al studenţilor.
(2) Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce şedinţele
Senatului universitar şi reprezintă Senatul universitar în raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin care controlează
activitatea conducerii executive a instituţiei de învăţământ superior şi a Consiliului de
72
Administraţie. Rapoartele de monitorizare şi de control sunt prezentate periodic şi discutate în
Senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor Senatului universitar.
(4) Senatul universitar stabileşte o comisie de selecţie şi de recrutare a rectorului
formată, în proporţie de 50%, din membrii ai universităţii şi, în proporţie de 50%, din
personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi din străinătate. Această
comisie conţine minimum 12 membri. De asemenea, Senatul universitar elaborează şi aprobă
metodologia de avizare, de selecţie şi de recrutare a rectorului.
Art. 193. – (1) Rectorul se stabileşte pe baza unui concurs public, în baza unei
metodologii aprobate de Senatul universitar, conformă cu legislaţia în vigoare.
(2) La concursul de ocupare a funcţiei de rector pot participa orice personalităţi
ştiinţifice sau academice din ţară şi din străinătate care, pe baza audierii în plenul Senatului
universitar, au obţinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Senatul universitar are
obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi.
(3) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe
baza consultării Senatului universitar, îşi numeşte prorectorii. În universităţile multilingve şi
multiculturale cel puţin unul dintre prorectori este numit de către rector din rândul cadrelor
didactice aparţinând minorităţilor naţionale din departamentul secţiei sau liniei de predare într-o
limbă a minorităţilor naţionale, cu excepţia cazului în care rectorul provine de la secţia sau linia
de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective.
(4) Rectorul, selectat de către comisia de concurs stabilită de Senatul universitar, este
confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. După emiterea
ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile,
diplome şi certificate.
(5) Rectorul confirmat de ministru încheie cu Senatul universitar un contract de
management, cuprinzând criteriile şi indicatorii de performanţă managerială, drepturile şi
obligaţiile părţilor contractuale.
(6) Decanii sunt selectaţi prin concurs public organizat de noul rector şi validat de
Senatul universitar. Menţinerea în funcţie a directorului general administrativ se face pe baza
acordului scris al acestuia de susţinere executivă a planului managerial al noului rector.
(7) Rectorul, prorectorii, decanii, directorul general administrativ şi un student ales de
reprezentanţii studenţilor din Senatul universitar formează consiliul de administraţie al
universităţii.
Art. 194. – (1) Rectorul universităţii publice confirmat încheie un contract
instituţional cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(2) Rectorul poate fi demis de către Senatul universitar, în condiţiile specificate prin
contractul de management şi Carta universitară.
(3) Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului poate revoca rectorul prin
ordin, în cazul în care constată încălcarea legislaţiei în vigoare sau a contractului instituţional şi
se poate adresa Senatului universitar, pentru desemnarea unui nou rector, conform prevederilor
prezentei legi.
Secţiunea a 2-a
Atribuţiile Senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administraţie,
ale decanului şi ale şefului de departament
Art. 195. – (1) Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară şi este cel mai
înalt for de decizie şi deliberare la nivelul universităţii.
(2) Atribuţiile Senatului universitar sunt următoarele:
a) garantează libertatea academică şi autonomia universitară;
b) elaborează şi adoptă Carta universitară;
73
c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituţională şi planurile operaţionale, la
propunerea rectorului;
d) aprobă, la propunerea rectorului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, structura,
organizarea şi funcţionarea universităţii;
e) aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară;
f) elaborează şi aprobă codul de asigurare a calităţii şi codul de etică şi deontologie
profesională universitară;
g) adoptă codul drepturilor şi obligaţiilor studentului;
h) aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea şi funcţionarea
universităţii;
i) încheie contractul de management cu rectorul;
j) controlează activitatea rectorului şi a consiliului de administraţie prin comisii
specializate;
k) validează concursurile publice pentru funcţiile din consiliul de administraţie;
l) aprobă metodologia de concurs şi rezultatele concursurilor pentru angajarea
personalului didactic şi de cercetare şi evaluează periodic resursa umană;
m) aprobă, la propunerea rectorului, sancţionarea personalului cu performanţe
profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii şi a legislaţiei în vigoare;
n) îndeplineşte alte atribuţii, conform Cartei universitare.
(3) Componenţa şi mărimea Senatului universitar este stabilită prin Carta
universitară, astfel încât să se asigure eficienţa decizională şi reprezentativitatea comunităţii
academice.
(4) Mandatul Senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unui membru al
Senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea reînnoirii succesive de maximum două ori.
Pentru studenţi, durata mandatului se reglementează prin Carta universitară.
(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel puţin o treime
dintre membrii Senatului universitar.
(6) Rectorul reprezintă legal universitatea în relaţiile cu terţii şi realizează conducerea
executivă a universităţii. În instituţiile din învăţământul superior public, rectorul este ordonatorul
de credite al universităţii. Rectorul are următoarele atribuţii:
a) realizează managementul şi conducerea operativă a universităţii, pe baza
contractului de management;
b) negociază şi semnează contractul instituţional cu Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului;
c) încheie contractul de management cu Senatul universitar;
d) propune spre aprobare Senatului universitar structura şi reglementările de
funcţionare ale universităţii;
e) propune spre aprobare Senatului universitar proiectul de buget şi raportul privind
execuţia bugetară;
f) prezintă Senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an, raportul referitor la:
starea generală a universităţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare, situaţia
posturilor vacante şi ocupate, situaţia financiară şi inserţia absolvenţilor pe piaţa muncii. Senatul
universitar validează raportul menţionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de
specialitate. Aceste documente sunt publice;
g) conduce consiliul de administraţie;
h) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de Senatul universitar, în conformitate cu
contractul de management, Carta universitară şi legislaţia în vigoare.
(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani, cu posibilitatea reînnoirii conform
prevederilor Cartei universitare.
(8) Atribuţiile prorectorilor, numărul şi durata mandatelor acestora se stabilesc prin
Carta universitară.
74
(9) Decanul reprezintă facultatea şi răspunde de managementul şi conducerea
facultăţii. Decanul prezintă anual un raport Consiliului facultăţii privind starea facultăţii.
Decanul conduce şedinţele Consiliului facultăţii şi aplică hotărârile rectorului, consiliului de
administraţie şi Senatului universitar. Atribuţiile decanului sunt stabilite în conformitate cu
prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.
(10) Consiliul facultăţii reprezintă organismul decizional şi deliberativ al facultăţii.
Consiliul facultăţii are următoarele atribuţii:
a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea şi funcţionarea facultăţii;
b) aprobă programele de studii gestionate de facultate;
c) controlează activitatea decanului şi aprobă rapoartele anuale ale acestuia privind
starea generală a facultăţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare la nivelul
facultăţii;
d) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Carta universitară sau aprobate de Senatul
universitar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(11) Şeful de departament realizează managementul şi conducerea operativă a
departamentului. În exercitarea acestei funcţii, el este ajutat de consiliul departamentului,
conform Cartei universitare. Şeful de departament răspunde de planurile de învăţământ, de
statele de funcţii, de managementul cercetării şi al calităţii, de managementul financiar, precum
şi de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea relaţiilor
contractuale de muncă ale personalului din departament.
(12) Consiliul de administraţie asigură, sub conducerea rectorului sau a unei alte
persoane desemnate prin Carta universitară, în cazul universităţilor particulare şi confesional
particulare, conducerea operativă a universităţii şi aplică deciziile strategice ale Senatului
universitar. De asemenea, consiliul de administraţie:
a) stabileşte în termeni operaţionali bugetul instituţional;
b) aprobă execuţia bugetară şi bilanţul anual;
c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice şi de cercetare;
d) avizează propunerile de programe noi de studii şi formulează propuneri către
Senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadrează în
misiunea universităţii sau care sunt ineficiente academic şi financiar;
e) aprobă participarea universităţii la proiecte cu valori financiare mai mari de
500.000 lei şi cheltuielile mai mari de 500.000 lei;
f) propune Senatului universitar strategii ale universităţii pe termen lung şi mediu şi
politici pe domenii de interes ale universităţii.
(13) Studenţii au cel puţin un reprezentant în comisiile de etică, cazări şi de calitate.
Art. 196. – (1) Funcţiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan,
de şef de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducţie nu se cumulează.
(2) În cazul vacantării unui loc în funcţiile de conducere, se procedează la alegeri
parţiale, în cazul şefului de departament sau se organizează concurs public, potrivit Cartei
universitare, în termen de maximum 3 luni de la data vacantării.
(3) Numărul de prorectori şi de prodecani din instituţiile de învăţământ superior se
stabileşte prin Carta universitară.
(4) Atribuţiile şi competenţele structurilor şi ale funcţiilor de conducere din
învăţământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a instituţiei, potrivit legii. Hotărârile
senatelor universitare, ale consiliilor facultăţilor şi ale departamentelor se iau cu votul majorităţii
membrilor prezenţi, dacă numărul lor reprezintă cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor.
Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.
(5) Structura administrativă a universităţii este condusă de către un director
administrativ şi este organizată pe direcţii. Postul de director general administrativ se ocupă prin
concurs organizat de instituţia de învăţământ superior. Preşedintele comisiei de concurs este
rectorul instituţiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului
75
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Validarea concursului se face de către Senatul
universitar, iar numirea pe post, de către rector.
(6) Unităţile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unităţilor respective,
potrivit Cartei universitare.
(7) Prin Carta universitară, universitatea îşi poate dezvolta structuri consultative
formate din reprezentanţi ai mediului economic şi personalităţi din mediul academic, cultural şi
profesional extern.
Art. 197. – (1) După împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei funcţii de
conducere în universităţile publice este interzisă.
(2) Persoanele care exercită o funcţie de conducere sau de demnitate publică au
postul rezervat în sistemul educaţional.
(3) Persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de demnitate publică nu pot
exercita funcţia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului de conducător sau de demnitar.
(4) Funcţia de rector este incompatibilă cu deţinerea de funcţii de conducere în cadrul
unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului.
Art. 198. – (1) Pentru monitorizarea eficienţei manageriale, a echităţii şi a relevanţei
învăţământului superior pentru piaţa muncii, se stabileşte, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici de referinţă pentru
învăţământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referinţă la nivel european
din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, prin consultarea ARACIS şi a celor interesaţi - CNCSIS, Consiliul
Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS), CNATDCU şi Agenţia Naţională
pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social - şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului. Raportul anual privind starea învăţământului superior se
bazează pe indicatorii prevăzuţi la alin. (1).
Secţiunea a 3-a
Rolul statului în învăţământul superior
Art. 199. – (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior prin
intermediul Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are următoarele atribuţii
principale:
a) propune politicile şi strategiile naţionale pentru învăţământul superior, ca parte a
Ariei Europene a Învăţământului Superior;
b) elaborează reglementările de organizare şi funcţionare a sistemului de învăţământ
superior;
c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens
respectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământului superior,
cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şi asigurarea calităţii în
învăţământul superior;
d) realizează evaluarea periodică, diferenţierea universităţilor şi ierarhizarea
programelor de studii ale acestora;
e) controlează gestionarea RMUR;
f) organizează recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii;
g) elaborează şi propune proiectul de buget pentru învăţământul superior, ca parte a
bugetului educaţiei şi bugetului cercetării;
76
h) verifică şi gestionează sistemul naţional de indicatori şi bazele de date
corespunzătoare pentru monitorizarea şi prognozarea evoluţiei acestuia în raport cu piaţa muncii,
propus de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi alte instituţii abilitate;
i) susţine realizarea de studii şi de cercetări în învăţământului superior.
Art. 200. – (1) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului constituie registre de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la
nivel naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul Naţional de
Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Învăţământul Superior, Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior, Consiliul
Naţional al Bibliotecilor Universitare, Consiliul Naţional pentru Calificări Universitare şi
Consiliul de Etică şi Management Universitar.
(2) Organismele specializate prevăzute la alin. (1) se înfiinţează prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi funcţionează în baza unor regulamente
proprii aprobate prin ordin al ministrului. Bugetele acestora se constituite pe bază contractuală
cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi din alte surse legal constituite.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor cu care sunt învestite, organismele prevăzute la
alin. (1) beneficiază de logistică şi de un secretariat propriu, denumit Secretariatul Consiliilor
Naţionale pentru Învăţământul Superior, care are personalitate juridică şi este ordonator de
credite. Actuala Unitate Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării
Ştiinţifice Universitare devine Secretariatul Consiliilor Naţionale pentru Învăţământul Superior.
Contractele dintre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi consilii sunt
gestionate prin Secretariatul Consiliilor Naţionale pentru Învăţământul Superior.
Art. 201. – (1) Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior
are ca atribuţii principale elaborarea şi actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a
învăţământului superior şi prognoza evoluţiei acestuia în raport cu dinamica pieţei muncii.
(2) Consiliul Naţional pentru Calificări Universitare reuneşte reprezentanţi ai
universităţilor, ai asociaţiilor profesionale şi ai angajatorilor, pentru constituirea Cadrului
naţional al calificărilor din învăţământul superior. În realizarea misiunii sale, Consiliul Naţional
pentru Calificări Universitare este susţinut de Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC).
(3) Consiliul de Etică şi Management Universitar se pronunţă asupra litigiilor de etică
universitară şi are ca principale atribuţii:
a) monitorizarea realizării eticii universitare la nivelul sistemului de învăţământ
superior;
b) auditarea comisiilor de etică din universităţi şi prezentarea unui raport anual
privind etica universitară. Acest raport se face public;
c) constatarea încălcării de către o instituţie de învăţământ superior a obligaţiilor
prevăzute de prezenta lege.
Art. 202. – (1) CNATDCU are următoarele atribuţii:
a) propune, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o
metodologie de atestare a titlurilor, a diplomelor, a certificatelor şi a calificărilor universitare şi
de auditare a universităţilor cu referire la un set de criterii minimale necesare şi obligatorii
pentru conferirea de către universităţi a titlurilor didactice din învăţământul superior,
metodologia fiind adoptată prin hotărâre a Guvernului;
b) verifică anual, la solicitarea Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului sau din proprie iniţiativă, modul de desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea
posturilor didactice şi de cercetare din universităţi. Raportul de verificare instituţională este
prezentat ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, specificând concluzii bazate pe
date şi documente;
77
c) prezintă un raport anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
privind resursa umană pentru activităţile didactice şi de cercetare din învăţământul superior.
Acest raport este public;
d) stabileşte criteriile de acordare a titlului de conducător de doctorat şi acordă titlul
de conducător de doctorat;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.
(2) Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior (CNFIS) are
următoarele atribuţii principale:
a) propune metodologia de finanţare a universităţilor şi stabileşte costul mediu per
student echivalent pe cicluri şi domenii de studii;
b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului sau din proprie iniţiativă, realizarea proiectelor de dezvoltare instituţională şi eficienţa
gestionării fondurilor publice de către universităţi şi face propuneri pentru finanţarea
complementară a universităţilor pe bază de proiecte instituţionale;
c) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un raport
privind starea finanţării învăţământului superior şi măsurile de optimizare ce se impun. Acest
raport este public.
(3) CNCSIS are următoarele atribuţii principale:
a) stabileşte standardele, criteriile şi indicatorii de calitate pentru cercetarea ştiinţifică
din învăţământul superior, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului;
b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului sau din proprie iniţiativă, cercetarea ştiinţifică universitară;
c) gestionează programe de cercetare şi procese de evaluare a proiectelor de cercetare
care sunt propuse pentru finanţare competitivă;
d) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un raport
privind starea cercetării ştiinţifice în învăţământul superior şi performanţele universităţilor.
Raportul este public.
(4) Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare are în atribuţii elaborarea
strategiei de dezvoltare, evaluare periodică şi coordonarea sistemului de biblioteci din
învăţământul superior.
Art. 203. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi realizează
atribuţiile în domeniul cercetării prin Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică, conform
legii.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului colaborează cu Consiliul Naţional al Rectorilor şi, după caz, cu autorităţi şi asociaţii
profesionale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale reprezentative, federaţii sindicale la nivel de
ramură şi federaţii studenţeşti legal constituite la nivel naţional.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă, anual, Consiliului
Naţional al Rectorilor un grant pentru gestionarea activităţii curente şi pentru plata cotizaţiilor la
organismele Uniunii Europene în care este această autoritate membră.
CAPITOLUL XI
FINANŢAREA ŞI PATRIMONIUL UNIVERSITĂŢILOR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 204. – (1) Învăţământul universitar public este gratuit pentru cifra de şcolarizare
aprobată anual de Guvern şi cu taxă, în condiţiile legii.
78
(2) În învăţământul universitar public gratuit se percep taxe pentru: depăşirea duratei
de şcolarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi
a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planului de învăţământ. De asemenea, se
pot percepe taxe şi pentru activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei
aprobate de Senatul universitar.
(3) Finanţarea învăţământului superior public se asigură din fonduri publice, în
concordanţă cu următoarele cerinţe:
a) considerarea dezvoltării învăţământului superior ca responsabilitate publică şi a
învăţământului, în general, ca primă prioritate naţională;
b) asigurarea calităţii învăţământului superior la nivelul standardelor din Spaţiul
European al Învăţământului Superior pentru pregătirea resurselor umane şi dezvoltarea personală
ca cetăţeni ai unei societăţi democratice bazate pe cunoaştere;
c) profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii;
d) dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice şi creaţiei artistice
universitare pentru integrarea la vârf în viaţa ştiinţifică mondială.
(4) Execuţia bugetară anuală a instituţiilor de învăţământ superior este publică.
(5) Finanţarea învăţământului superior public poate fi realizată pe bază de contract şi
prin contribuţia altor ministere, pentru acele instituţii de învăţământ superior care pregătesc
specialişti în funcţie de cerinţele ministerelor respective, precum şi din alte surse, inclusiv
împrumuturi şi ajutoare externe.
(6) Toate resursele de finanţare ale universităţilor publice sunt venituri proprii.
(7) Statul poate sprijini învăţământul superior particular acreditat.
(8) Instituţiile de învăţământ superior publice şi private pot primi donaţii din ţară şi
din străinătate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 205. – (1) Instituţiile de învăţământ superior publice funcţionează ca instituţii
finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri proprii şi din alte surse, potrivit
legii.
(2) Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe bază de contract, pentru finanţarea de bază,
finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară, realizarea de obiective de investiţii, fonduri
alocate pe bază competiţională pentru dezvoltare instituţională, fonduri pentru incluziune, burse
şi protecţia socială a studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări şi
taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte
surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile
autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului
din domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice universitare.
(3) Finanţarea suplimentară se acordă din fonduri publice de către Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru a stimula excelenţa instituţiilor şi a
programelor de studii, atât din cadrul universităţilor publice, cât şi a celor private. Fondul va fi
alocat exclusiv celor mai bine plasate programe de studii, conform ierarhizării acestora.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură finanţarea de
bază pentru universităţile publice, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per
student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu şi per limbă de predare. Fondurile vor fi
alocate prioritar spre acele domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă şi competitivă a
societăţii, iar, în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia
calităţii acestora.
(5) Finanţarea de bază este multianuală, asigurându-se pe toată durata unui ciclu de
studii.
(6) Finanţarea complementară se realizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului prin:
a) subvenţii pentru cazare şi masă;
79
b) fonduri alocate pe bază de priorităţi şi norme specifice pentru dotări şi alte
cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale;
c) fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea ştiinţifică universitară.
(7) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat se face pe bază de contract
încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi instituţia de învăţământ
superior respectivă, după cum urmează:
a) contract instituţional pentru finanţarea de bază, pentru fondul de burse şi protecţie
socială a studenţilor, pentru fondul de dezvoltare instituţională, precum şi pentru finanţarea de
obiective de investiţii;
b) contract complementar pentru finanţarea cercetării ştiinţifice universitare, a
reparaţiilor capitale, a dotărilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi subvenţii pentru
cazare şi masă. Sumele aferente cercetării ştiinţifice universitare, cuprinse în contractul
complementar, se eşalonează, prin derogare de la alte reglementări în vigoare, în rate stabilite
prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective;
c) contractele instituţionale si complementare sunt supuse controlului periodic
efectuat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi CNFIS.
(8) Fondurile pentru burse şi protecţie socială a studenţilor se alocă în funcţie de
numărul de studenţi şi doctoranzi de la învăţământul de zi, fără taxa de studii.
(9) Bursele sociale trebuie să acopere un minimum de cheltuieli pentru masă şi cazare
şi pot fi cumulate cu alte forme de burse.
(10) Categoriile de cheltuieli eligibile şi metodologia de distribuire a acestora din
finanţarea suplimentară şi fondul pentru incluziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la
iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de maximum
6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(11) Rectorii universităţilor publice, prin contractul instituţional încheiat cu
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, sunt direct responsabili de alocarea
resurselor instituţiei, prioritar spre departamentele cele mai performante.
Art. 206. – Statul român acordă anual burse pentru sprijinirea tinerilor de origine
etnică română din ţări învecinate şi a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate, care
doresc să studieze în cadrul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat din România.
Art. 207. – (1) Programele de studii de master şi doctorat în ştiinţe şi tehnologii
avansate, cele care se desfăşoară în limbi de circulaţie internaţională, precum şi doctoratele în
cotutelă cu universităţi de prestigiu din străinătate beneficiază de finanţare preferenţială.
(2) Fondurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevăzut în contractul
instituţional şi complementar, precum şi fondurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi
veniturile extrabugetare rămân la dispoziţia universităţilor şi se cuprind în bugetul de venituri şi
cheltuieli al instituţiei, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul
de stat pentru anul următor.
Art. 208. – Toate materialele, echipamentele şi publicaţiile achiziţionate de
universităţi pentru activităţile de educaţie şi cercetare sunt scutite de TVA.
Art. 209. – (1) Universităţile publice sau private au patrimoniu propriu, pe care îl
gestionează conform legii.
(2) Drepturile pe care le au universităţile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot
fi drepturi reale, după caz, drept de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia (uz, uzufruct,
servitute, superficie) potrivit dispoziţiilor Codului civil, drept de folosinţă dobândit prin
închiriere, concesiune, comodat etc. ori drept de administrare, în condiţiile legii.
(3) În patrimoniul universităţilor pot exista şi drepturi de creanţă izvorâte din
contracte, convenţii sau hotărâri judecătoreşti.
80
(4) Universităţile publice pot avea în patrimoniu bunuri mobile şi imobile din
domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universităţilor asupra bunurilor din domeniul public al
statului pot fi drepturi de administrare, de folosinţă, de concesiune ori de închiriere, în condiţiile
legii.
(6) Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute
în domeniul privat al statului şi transmise în proprietate universităţilor publice, în condiţiile legii.
(7) Universităţile publice au drept de proprietate asupra bunurilor existente în
patrimoniul lor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate
pentru universităţile publice pe baza documentaţiei înaintate de acestea.
(8) Dreptul de proprietate al universităţilor publice asupra bunurilor prevăzute la
alin. (7) se exercită în condiţiile prevăzute de Carta universitară, cu respectarea dispoziţiilor
dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum şi alte drepturi reale ale
universităţilor publice sunt supuse procedurii publicităţii imobiliare prevăzute de legislaţia
specială în materie.
(10) În cazul desfiinţării unei universităţi publice, bunurile aflate în proprietate,
rămase în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului.
(11) Universităţile private sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor
drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.
Secţiunea a 2-a
Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior particular şi confesional particular
Art. 210. – (1) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi instituţiile de
învăţământ superior confesionale particulare sunt:
a) fondate din iniţiativa şi cu resursele materiale şi financiare ale unei persoane fizice,
ale unui grup de persoane fizice, ale unei fundaţii sau asociaţii, ale unui cult religios sau ale unui
alt furnizor de educaţie;
b) persoane juridice de drept privat.
(2) Structurile universităţilor particulare şi confesionale particulare, atribuţiile, durata
mandatelor, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta
universitară, avizate de fondatori şi aprobate de Senatul universitar.
(3) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare pot
înfiinţa funcţia de preşedinte al universităţii, cu atribuţii stabilite de Carta universitară.
Secţiunea a 3-a
Înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 211. – (1) O instituţie de învăţământ superior particular şi confesional
particular trebuie să parcurgă toate procedurile de autorizare provizorie şi acreditare stabilite de
prezenta lege.
(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare sunt
acreditate prin legea de înfiinţare.
(3) Universităţilor acreditate li se recunoaşte perioada de funcţionare legală.
81
Secţiunea a 4-a
Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 212. – (1) Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi
confesionale particulare constă din patrimoniul iniţial al fondatorilor, la care se adaugă
patrimoniul dobândit ulterior.
(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare, pe
durata existenţei lor, dispun în mod liber de patrimoniul pus la dispoziţia lor.
Secţiunea a 5-a
Desfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 213. – (1) Desfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi
confesionale particulare se face în condiţiile legii. Iniţiativa desfiinţării instituţiilor de
învăţământ superior particulare sau confesionale particulare poate aparţine şi fondatorilor, cu
avizul consiliului de administraţie.
(2) În caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul instituţiilor de
învăţământ superior particulare şi confesionale particulare revine fondatorilor.
Secţiunea a 6-a
Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare
Art. 214. – Sursele de finanţare ale instituţiilor de învăţământ superior particulare şi
confesionale particulare sunt compuse din:
a) sumele depuse de fondatori;
b) taxe de studiu şi alte taxe şcolare;
c) sponsorizări, donaţii şi alte surse legal constituite.
T I T L U L I V
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
CAPITOLUL I
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 215. – Statutul reglementează:
a) funcţiile, competenţele, responsabilităţile, drepturile şi obligaţiile specifice
personalului didactic şi didactic auxiliar, precum şi ale celui de conducere, de îndrumare şi de
control;
b) formarea iniţială şi continuă a personalului didactic şi a personalului de conducere,
de îndrumare şi de control;
c) condiţiile şi modalităţile de ocupare a posturilor şi funcţiilor didactice, didactice
auxiliare, a funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi condiţiile şi
82
modalităţile de eliberare din aceste posturi şi funcţii, de încetare a activităţii şi de pensionare a
personalului didactic şi didactic auxiliar;
d) criteriile de normare, de acordare a distincţiilor, de aplicare a sancţiunilor.
Art. 216. – (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învăţământ
responsabile cu instruirea şi educaţia.
(2) Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc
condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o
conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical şi
psihologic pentru îndeplinirea funcţiei.
Art. 217. – (1) Încadrarea şi menţinerea într-o funcţie didactică sau didactică
auxiliară, precum şi într-o funcţie de conducere, de îndrumare şi de control sunt condiţionate de
prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Sănătăţii.
Incompatibilităţile de ordin medical cu funcţia didactică sunt stabilite prin protocol dintre
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare şi de control,
care se consideră nedreptăţit, poate solicita o expertiză a capacităţii de muncă.
(3) Nu pot ocupa posturile prevăzute la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe
durata stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală.
(4) În situaţii de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală,
conducerea unităţii sau a instituţiei de învăţământ poate solicita, cu acordul consiliului de
administraţie, un nou examen medical complet. Aceeaşi prevedere se aplică, în mod similar,
funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi personalului din unităţile conexe
învăţământului.
(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare şi de control în
învăţământ persoanele care desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice,
cum sunt:
a) prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităţi comerciale în incinta unităţii
de învăţământ sau în zona limitrofă;
b) comerţul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale;
c) practicarea, în public, a unor activităţi cu componenţă lubrică sau altele care
implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului.
Secţiunea a 2-a
Formarea iniţială şi continuă. Cariera didactică
Art. 218. – (1) Formarea iniţială pentru ocuparea funcţiilor didactice din
învăţământul preuniversitar cuprinde:
a) formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităţi, în cadrul unor
programe acreditate potrivit legii;
b) master didactic cu durata de 2 ani;
c) stagiul practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, sub
coordonarea unui profesor mentor.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (l), formarea personalului din educaţia
antepreşcolară se realizează prin:
a) licee pedagogice;
b) specializare în cadrul facultăţilor de educaţie.
(3) Pentru a obţine altă specializare, absolvenţii studiilor de licenţă pot urma un
modul de minimum 90 de credite transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a
unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma
83
de licenţă. Acest modul poate fi urmat în paralel cu masterul didactic sau după finalizarea
acestuia.
Art. 219. – (1) În calitatea sa de principal finanţator, pe baza analizei nevoilor de
formare din sistem, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte reperele
curriculare şi calificările de formare iniţială teoretică în specialitate a personalului didactic.
(2) Programele de formare iniţială teoretică în specialitate şi psihopedagogică sunt
acreditate şi evaluate periodic de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
prin intermediul ARACIS sau a altor organisme abilitate, potrivit legii.
Art. 220. – (1) Studenţii şi absolvenţii de învăţământ superior care optează pentru
profesiunea didactică au obligaţia să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor
profesionale pentru funcţiile didactice, se aprobă de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi se acreditează conform legii.
(3) Studenţii care frecventează cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului într-o instituţie publică beneficiază de burse de
studiu finanţate de la bugetul de stat.
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este egal cu salariul net al
unui profesor debutant.
(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de către
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(6) Absolvenţilor masterului didactic li se eliberează diplomă de master didactic în
domeniul programului de licenţă.
(7) Planurile de învăţământ ale studiilor de licenţă în specialitatea pedagogia
învăţământului primar şi preşcolar se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 221. – (1) Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic prevăzut la
art. 218 alin. (1) lit. c) este condiţionată de obţinerea diplomei de licenţă şi a diplomei de master
didactic.
(2) În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic se constituie
o reţea permanentă de unităţi de învăţământ, în baza unor acorduri-cadru încheiate între
unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială şi inspectoratele şcolare, în
condiţii stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură
formarea iniţială încheie contracte de colaborare cu durata de 1-4 ani şcolari cu unităţile de
învăţământ din reţeaua prevăzută la alin. (2) pentru stabilirea condiţiilor de organizare şi
desfăşurare a stagiilor practice.
(4) Unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială pot realiza
independent parteneriate cu instituţii ofertante de servicii în domeniu - centre de consiliere,
cluburi şi palate ale copiilor, centre logopedice şi organizaţii nonguvernamentale.
(5) Pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei
perioade de stagiu în străinătate în cadrul unui program al Uniunii Europene - componenta
dedicată formării iniţiale a profesorilor - perioadă certificată prin documentul Europass
Mobilitate.
Art. 222. – (1) Ocuparea unei funcţii didactice, pentru perioada stagiului practic cu
durata de un an şcolar, se realizează prin:
a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;
b) repartizare de către inspectoratul şcolar judeţean pe posturile rămase neocupate în
urma concursului.
84
(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata de un an şcolar li se
aplică, în mod corespunzător funcţiei didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei
legi, precum şi toate celelalte prevederi corespunzătoare din legislaţia în vigoare.
Art. 223. – (1) Examenul naţional de definitivare în învăţământ este organizat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, conform unei metodologii aprobate
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi cuprinde:
a) etapa I, eliminatorie – realizată de către inspectoratele şcolare în perioada stagiului
practic cu durata de un an şcolar şi constă în evaluarea activităţii profesionale la nivelul unităţii
de învăţământ, evaluarea portofoliului profesional personal şi în susţinerea a cel puţin două
inspecţii la clasă;
b) etapa a II-a, finală – realizată Ia finalizarea stagiului practic cu durata de un an
şcolar şi constă într-o examinare scrisă, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte.
(2) Cadrele didactice care promovează examenul de definitivat dobândesc titlul de
profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar.
(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de muncă pe o perioadă determinată, care
au promovat examenul de definitivare în învăţământ, li se poate asigura continuitatea pe postul
didactic/catedra ocupat(ă), prin hotărârea consiliului de administraţie din unitatea de învăţământ
respectivă, în condiţiile legii.
(4) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învăţământ pot
participa la cel mult două alte sesiuni ale acestui examen, în condiţiile reluării de fiecare dată,
anterior susţinerii examenului, a stagiului de practică cu durata de un an şcolar.
(5) Stagiul de practică cu durata de un an şcolar şi examenul de definitivare în
învăţământ pot fi reluate, în condiţiile legii, într-un interval de timp care nu depăşeşte 5 ani de la
începerea primului stagiu de practică.
(6) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învăţământ, în
condiţiile prezentului articol, pot fi angajate în sistemul naţional de învăţământ preuniversitar
numai pe perioadă determinată, cu statut de profesor debutant.
Art. 224. – (1) Formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea
profesională şi evoluţia în carieră.
(2) Evoluţia în carieră se realizează prin gradul didactic II şi gradul didactic I,
examene de certificare a diferitelor niveluri de competenţă.
(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum şi procedura de organizare şi
desfăşurare a examenelor pentru obţinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie
elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Gradul didactic II se obţine de către personalul didactic de predare care are o
vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la obţinerea definitivării în învăţământ, prin promovarea
următoarelor probe:
a) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două inspecţii şcolare curente,
eşalonate pe parcursul celor 4 ani;
b) un test din metodica specialităţii, cu abordări interdisciplinare şi de creativitate,
elaborat pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
c) o probă orală de pedagogie, pe baza unei programe aprobate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care cuprinde şi elemente de psihologie şi de
sociologie educaţională.
(5) Gradul didactic I se poate obţine de către personalul didactic de predare care are o
vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea
următoarelor probe:
85
a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
b) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două inspecţii şcolare curente,
eşalonate pe parcursul celor 4 ani, toate apreciate cu calificativul maxim;
c) elaborarea unei lucrări metodico-ştiinţifice, sub îndrumarea unui conducător
ştiinţific stabilit de instituţia cu competenţe în domeniu;
d) susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice, în faţa comisiei instituite, conform
metodologiei Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(6) În caz de nepromovare, examenele pentru obţinerea gradelor didactice II,
respectiv I, pot fi repetate la un interval de cel puţin 2 ani şcolari.
(7) Personalului didactic încadrat în învăţământul preuniversitar, care îndeplineşte
condiţiile de formare iniţială şi care a obţinut titlul ştiinţific de doctor în domeniul specialităţii pe
care o predă sau în domeniul fundamental, i se acordă gradul didactic I, pe baza unei inspecţii
şcolare speciale.
(8) Personalul didactic care a obţinut definitivarea în învăţământ sau gradul didactic
II cu media 10 se poate prezenta, după caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu
un an mai devreme faţă de perioada prevăzută de prezenta lege.
(9) În cazul în care profesorii au dobândit două sau mai multe specialităţi,
definitivarea în învăţământ şi gradele didactice II şi I obţinute la una dintre acestea sunt
recunoscute pentru oricare dintre specialităţile dobândite prin studii.
(10) Gradele didactice se acordă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
Art. 225. – (1) Personalul didactic care a obţinut gradul didactic I, cu performanţe
deosebite în activitatea didactică şi managerială, poate dobândi titlul de profesor-emerit în
sistemul de învăţământ preuniversitar, acordat în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Persoana care dobândeşte titlul de profesor-emerit beneficiază de:
a) angajare pe perioadă nedeterminată la unitatea de învăţământ;
b) ocuparea unui post prin transfer consimţit de unităţile de învăţământ implicate;
c) calitatea de mentor pentru formarea continuă a cadrelor didactice;
d) prioritate la ocuparea posturilor didactice în condiţii de medii egale;
e) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile programelor naţionale iniţiate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
f) delegare de către inspectoratele şcolare pentru rezolvarea atribuţiilor acestora în
teritoriu.
Art. 226. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte
obiectivele şi coordonează formarea continuă a personalului didactic la nivel de sistem de
învăţământ preuniversitar, în conformitate cu strategiile şi politicile naţionale.
(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, pe baza analizei de nevoi,
stabilesc obiectivele şi formarea continuă, inclusiv prin conversie profesională, pentru angajaţii
proprii.
(3) Acreditarea şi evaluarea periodică a furnizorilor de formare continuă şi a
programelor de formare oferite de aceştia, metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a
formării continue sunt realizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin
direcţiile de specialitate.
(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse şi asistenţă educaţională şi
managerială pentru cadrele didactice şi didactice-auxiliare şi se pot acredita ca furnizori de
formare continuă.
(5) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi
de control şi recalificarea profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru
86
profesiunea didactică, standarde de calitate şi competenţe profesionale şi are următoarele
finalităţi generale:
a) actualizarea şi dezvoltarea competenţelor în domeniul de specializare
corespunzător funcţiei didactice ocupate, precum şi în domeniul psiho-pedagogic şi metodic;
b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de
pregătire şi obţinere a gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, de îndrumare şi de
control;
d) dobândirea de noi competenţe, prin programe de conversie pentru noi specializări
şi/sau ocuparea de noi funcţii didactice, altele decât cele ocupate în baza formării iniţiale;
e) dobândirea unor competenţe complementare prin care se extinde categoria de
activităţi ce pot fi prestate în activitatea curentă, cum ar fi predarea asistată de calculator,
predarea în limbi străine, consilierea educaţională şi orientarea în carieră, educaţia adulţilor şi
altele;
f) dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind interacţiunea şi
comunicarea cu mediul social şi cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind
organizarea, conducerea şi îmbunătăţirea performanţei strategice a grupurilor profesionale,
autocontrolul şi analiza reflexivă a propriei activităţi şi altele.
(6) Descrierea competenţelor menţionate, precum şi a modalităţilor de evaluare şi
certificare a acestora în cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizează prin
metodologia formării continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control,
aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 227. – (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi de control,
formarea continuă este un drept şi o obligaţie.
(2) Organizarea, desfăşurarea, evaluarea şi finanţarea activităţilor de formare
continuă se stabilesc prin metodologie aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
(3) Formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de
control se realizează în funcţie de evoluţiile din domeniul educaţiei şi formării profesionale,
inclusiv în ceea ce priveşte curriculumul naţional, precum şi în funcţie de interesele şi nevoile
personale de dezvoltare.
(4) Obţinerea prin studiile corespunzătoare a unei noi specializări didactice, diferite
de specializarea curentă, se consideră formare continuă.
(5) Pe lângă una sau mai multe specializări, cadrele didactice pot dobândi competenţe
didactice pentru disciplinele din acelaşi domeniu fundamental cu domeniul licenţei, prin
programe de formare stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de
control din învăţământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare
continuă, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data
promovării examenului de definitivare în învăţământ, minimum 90 de credite profesionale
transferabile.
(7) Programele de conversie profesională intră în atribuţiile instituţiilor de învăţământ
superior şi se desfăşoară în baza unor norme metodologice specifice.
(8) Evaluarea şi validarea achiziţiilor dobândite de personalul didactic, de conducere,
de îndrumare şi de control prin diferite programe şi forme de organizare a formării continue se
realizează pe baza sistemului de acumulare, recunoaştere şi echivalare a creditelor profesionale
transferabile, elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobat prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 228. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează
corpul naţional de experţi în management educaţional, constituit în urma selecţiei, prin concurs,
87
a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul
managementului educaţional, cu minimum 60 de credite transferabile.
(2) Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin
al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Pot ocupa funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în unităţile de
învăţământ şi inspectoratele şcolare numai cadrele didactice membre ale corpului naţional de
experţi în management educaţional.
Secţiunea a 3-a
Funcţiile didactice şi didactice - auxiliare. Condiţii de ocupare
Art. 229. – Funcţiile didactice sunt:
a) în educaţia antepreşcolară: educator-puericultor – se normează câte un post pentru
fiecare grupă de copii; în instituţiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul didactic se
normează pe ture;
b) în învăţământul preşcolar: profesor pentru învăţământ preşcolar – se normează câte
un post pentru fiecare grupă de copii; în instituţiile cu program prelungit sau săptămânal,
personalul didactic se normează pe ture;
c) în învăţământul primar: profesor pentru învăţământ primar – se normează câte un
post pentru fiecare clasă de elevi;
d) în învăţământul gimnazial şi liceal: profesor;
e) în învăţământul preşcolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupă sau
clasă se normează cadre didactice conform specificului fiecărei alternative educaţionale;
f) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: profesor itinerant şi
de sprijin, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, psiholog,
psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză şi kinetoterapeut – se normează câte un post
la fiecare grupă/clasă; profesor, profesor de educaţie specială;
g) în centrele şi cabinetele de asistenţă psiho-pedagogică: profesor-psiho-pedagog,
profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier şcolar;
h) în centrele logopedice interşcolare şi în cabinetele şcolare: profesor-logoped, cu
calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie;
i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor
de dezvoltare profesională;
j) în cluburile sportive şcolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor;
k) pentru realizarea de activităţi extraşcolare: profesor;
l) în unităţile de învăţământ, pentru asigurarea formării iniţiale şi a inserţiei
profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;
m) în centrele de documentare şi informare - profesor documentarist;
n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la altă şcoală, personalul
didactic pensionat plătit în regim de plată cu ora sau specialişti consacraţi în domeniul de
specialitate al curriculei şcolare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la
îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unităţii şcolare.
Art. 230. – (1) Pentru ocuparea funcţiilor didactice este necesară efectuarea unui
stagiu practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, în funcţia didactică
corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor şi trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii minime de studii:
a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licenţă în profilul postului;
b) absolvirea masterului didactic cu durata de 2 ani.
(2) În vederea efectuării stagiilor de practică pentru ocuparea unei funcţii didactice la
nivelul inspectoratelor şcolare judeţene se constituie corpul profesorilor mentori.
88
(3) Cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare,
institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor în baza finalizării
studiilor medii pedagogice/postliceale sau a colegiilor universitare de institutori, au obligaţia ca,
în termen de cel mult 15 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să finalizeze studiile
universitare în profilul postului.
(4) Absolvenţilor liceelor pedagogice, ai şcolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor
universitare de institutori sau a altor şcoli echivalente încadraţi în învăţământul preşcolar şi
primar, care până la intrarea în vigoare a prezentei legi au absolvit ciclul de licenţă, li se
consideră îndeplinită condiţia pentru ocuparea funcţiilor didactice de profesor pentru
învăţământul preşcolar, respectiv profesor pentru învăţământul primar.
(5) Pentru funcţia de profesor mentor şi profesor formator este necesară pe lângă
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin.(1) absolvirea unui curs specific de formare acreditat de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau titlul de profesor-emerit.
(6) Pentru ocuparea funcţiilor didactice din învăţământul special trebuie îndeplinite în
mod corespunzător condiţiile prevăzute la alin. (1), iar pentru alte specializări decât cele
psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregătire teoretică şi practică în educaţie
specială, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(7) Pentru ocuparea funcţiei de antrenor în cluburile sportive şcolare, în palatele şi în
cluburile copiilor, se cere absolvirea cu diplomă a unui liceu şi a unei şcoli de antrenori ori a
unei instituţii de învăţământ postliceal sau superior de profil, cu specializarea în ramura de sport
respectivă.
Art. 231. – Personalul didactic auxiliar este format din:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog şcolar;
f) instructor de educaţie extraşcolară;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator şcolar;
j) secretar;
k) administrator financiar (contabil);
l) instructor-animator.
Art. 232. – Pentru ocuparea funcţiilor didactice auxiliare trebuie îndeplinite
următoarele condiţii de studii:
a) pentru funcţia de bibliotecar, de documentarist şi de redactor – absolvirea, cu
examen de diplomă, a unei instituţii de învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor
instituţii de învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor şi absolvenţi ai învăţământului postliceal sau liceal cu diplomă în domeniu/absolvirea
cu examen de diplomă a unei instituţii de învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor
instituţii de învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor şi alţi absolvenţi ai învăţământului superior, postliceal sau liceal cu diplomă, pe
perioadă determinată, dacă au urmat un curs de iniţiere în domeniu;
b) pentru funcţia de informatician – absolvirea, cu diplomă, a unei instituţii de
învăţământ superior sau a unei unităţi de învăţământ preuniversitar, de profil;
89
c) pentru funcţia de laborant – absolvirea, cu examen de diplomă, a unei instituţii de
învăţământ superior, a unei şcoli postliceale sau a liceului, în domeniu;
d) tehnician – absolvirea unei şcoli postliceale sau a liceului, în domeniu/absolvirea
cu examen de diplomă, în profilul postului, a unei şcoli postliceale sau a liceului, urmată de un
curs de iniţiere în domeniu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului;
e) pentru funcţia de pedagog şcolar – absolvirea liceului cu examen de bacalaureat;
f) pentru funcţia de instructor de educaţie extraşcolară – absolvirea cu diplomă a unei
instituţii de învăţământ superior, a unei şcoli postliceale în specialitate sau a unui liceu
pedagogic sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu şi absolvirea cursurilor speciale pentru
obţinerea certificatului de calificare profesională pentru această funcţie;
g) pentru funcţia de asistent social – absolvirea unei instituţii de învăţământ superior
de profil, de lungă sau de scurtă durată, cu examen de licenţă sau de absolvire, sau a unei şcoli
sanitare postliceale ori a unei şcoli postliceale de educatori puericultori;
h) pentru funcţia de corepetitor – absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de
profil, de lungă sau de scurtă durată, ori a unui liceu de specialitate;
i) pentru funcţia de mediator şcolar – absolvirea cu diplomă de licenţă cu
specializarea asistenţă socială sau absolvirea cu diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic,
specializarea mediator şcolar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a oricărui alt profil liceal,
urmată de un curs de formare profesională cu specializarea mediator şcolar, recunoscut de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
j) pentru funcţia de secretar – absolvirea unei instituţii de învăţământ superior,
respectiv a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat sau absolvirea învăţământului postliceal cu
specialitatea tehnician în activităţi de secretariat;
k) pentru funcţia de administrator financiar – îndeplinirea condiţiilor prevăzute de
legislaţia în vigoare pentru funcţia de contabil, contabil-şef.
Art. 233. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare
cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, este autorizat ca, în funcţie de dinamica
învăţământului, să stabilească şi să reglementeze noi funcţii didactice, respectiv
didactic-auxiliare.
(2) Norma didactică pentru noile funcţii prevăzute la alin. (1) se reglementează de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 234. – (1) Personalul didactic titular în sistemul de învăţământ preuniversitar, la
data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează dreptul dobândit la concursul naţional unic
de titularizare.
(2) În condiţiile intrării în restrângere de activitate, cadrele didactice titulare în
sistemul de învăţământ preuniversitar beneficiază de soluţionarea restrângerii de activitate prin:
a) transferul consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar;
b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonată de inspectoratul şcolar
judeţean/Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, conform metodologiei elaborate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, până la data de 15 noiembrie a
fiecărui an.
(3) Prin restrângere de activitate se înţelege:
a) situaţia în care postul/norma didactică nu se încadrează în sistemul de normare
privind efectivele de preşcolari şi elevi prevăzute de lege;
b) situaţia în care se constată diminuarea numărului de ore, sub nivelul unei jumătăţi
de normă fără posibilitate de completare în aceeaşi unitate sau într-o unitate de învăţământ
apropiată.
90
Art. 235. – Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul
naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au
obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/catedră devin titulari ai şcolii respective dacă:
a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;
b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord.
Secţiunea a 4-a
Forme de angajare a personalului didactic
Art. 236. – (1) În unităţile de învăţământ sau în consorţiile şcolare poate fi angajat
personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă
determinată de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata
cu ora, în condiţiile legii.
(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unităţii de învăţământ sau al
consorţiilor şcolare se face pe baza normativelor în vigoare privind formaţiunile de studiu.
(3) În învăţământul preuniversitar public şi privat, posturile didactice se ocupă prin
concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe
post şi angajarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul
de administraţie al unităţii de învăţământ, la propunerea directorului, conform unei metodologii
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(5) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ stabileşte posturile
didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum şi
condiţiile şi modalităţile de ocupare a acestora.
(6) Inspectoratul şcolar analizează, corectează în colaborare cu unităţile de
învăţământ şi avizează oferta de posturi didactice/catedre vacante/rezervate.
(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publică prin afişare la inspectoratele
şcolare şi la unităţile de învăţământ respective şi pe site-ul acestor instituţii cu cel puţin 30 de
zile înaintea declanşării procedurilor de selecţie şi angajare pe aceste posturi didactice/catedre.
(8) Concursul prevăzut la alin.(3) constă în:
a) probă practică sau inspecţie specială la clasă şi probă scrisă din didactica
specialităţii la angajarea personalului didactic cu contract individual de muncă;
b) prezentarea unui curriculum vitae şi interviu la angajarea prin plata cu ora a
personalului didactic asociat şi a personalului didactic pensionat.
(9) Unităţile de învăţământ, individual, în consorţii şcolare sau în asocieri temporare
la nivel local sau judeţean, organizează concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor,
conform statutului acestor posturi didactice şi catedre, stabilit în condiţiile alin.(1).
(10) Comisiile de concurs se aprobă de consiliul de administraţie al unităţii de
învăţământ. Din comisia de concurs compusă din cadre didactice, face parte, în mod obligatoriu
şi un reprezentant al inspectoratului şcolar judeţean. În situaţia în care concursul se organizează
în consorţii şcolare sau în asocieri temporare la nivel local sau judeţean, comisiile sunt validate
de consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.
(11) În învăţământul preuniversitar, validarea concursurilor pentru ocuparea
posturilor/catedrelor didactice se face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ
care organizează concursul.
(12) În învăţământul particular, validarea concursurilor şi angajarea pe post se fac de
către conducerea unităţii de învăţământ particular şi se comunică, în scris, inspectoratului şcolar.
(13) Candidaţii care au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori cu drept de
practică, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de
administraţie al unităţii de învăţământ, un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupat.
91
Directorul unităţii de învăţământ încheie cu aceştia contractul individual de muncă pe perioadă
nedeterminată.
(14) Pentru candidaţii care nu au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori
debutanţi, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de
administraţie al unităţii de învăţământ un post didactic vacant, directorul unităţii de învăţământ
încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an şcolar. În situaţia în care,
aceşti candidaţi promovează examenul pentru definitivarea în învăţământ, consiliul de
administraţie poate hotărî modificarea duratei contractului individual de muncă din perioadă
determinată în perioadă nedeterminată.
(15) Pentru candidaţii care au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei,
de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, un post didactic rezervat, directorul
unităţii de învăţământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an
şcolar, respectiv până la revenirea titularului pe post. Consiliul de administraţie al unităţii de
învăţământ poate decide prelungirea contractului individual de muncă şi în anul şcolar următor,
în situaţia în care postul rămâne rezervat.
(16) Directorii unităţilor de învăţământ comunică în scris inspectoratului şcolar
situaţia angajării pe posturi didactice a candidaţilor validaţi după concurs, a candidaţilor
participanţi la concurs şi nerepartizaţi, precum şi situaţia posturilor didactice şi a orelor rămase
neocupate după concursul organizat la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare.
(17) Inspectoratul şcolar centralizează la nivel judeţean posturile didactice şi orele
rămase neocupate, care vor fi repartizate în ordine:
a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învăţământ pentru completarea normei
didactice;
b) profesorilor debutanţi aflaţi în stagiul practic;
c) candidaţilor rămaşi nerepartizaţi după concursul organizat la nivelul unităţii sau al
consorţiilor şcolare.
(18) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a
învăţământului participă cu statut de observatori la toate etapele de organizare şi desfăşurare a
concursurilor organizate la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare.
(19) Posturile didactice rămase neocupate prin concurs sau eliberate în timpul anului
şcolar se ocupă prin plata cu ora până la sfârşitul anului şcolar sau până la revenirea pe post a
cadrului didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.
(20) Eliberarea din funcţie a personalului didactic în unităţile de învăţământ cu
personalitate juridică se face de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de
administraţie, iar la unităţile de învăţământ private de către persoana juridică fondatoare.
Art. 237. – (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe perioadă nedeterminată,
alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc funcţii de specialitate specifice în
aparatul Parlamentului, al Preşedinţiei, al Guvernului şi în Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, precum şi cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului au
drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada în care îndeplinesc aceste
funcţii.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică şi cadrelor didactice titulare, cu contract pe perioadă
nedeterminată, care îndeplinesc funcţia de prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al
consiliului judeţean, primar, viceprimar, precum şi cadrelor didactice trecute în funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control în sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi sport.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul de conducere şi de specialitate de la casa corpului
didactic, precum şi cadrele didactice numite ca personal de conducere sau în funcţii de
specialitate specifice la comisiile şi agenţiile din subordinea Preşedinţiei, a Parlamentului, a
Guvernului sau a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
92
(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învăţământ au dreptul de rezervare a
postului, conform prevederilor legale în vigoare şi contractului colectiv de muncă la nivel de
ramură.
(4) De prevederile alin.(1) beneficiază şi personalul didactic titular cu contract pe
perioadă nedeterminată trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme
internaţionale, precum şi însoţitorii acestora, dacă sunt cadre didactice.
(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată solicitat în
străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca
urmare a unor acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau interinstituţionale, i se
rezervă postul didactic.
(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii didactice, cu rezervarea
postului, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul
copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre părinţi sau susţinătorii legali.
(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în condiţiile alin. (1)-(6), se consideră
vechime în învăţământ.
(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată poate beneficia
de concediu fără plată pe timp de un an şcolar, o data la 10 ani, cu aprobarea unităţii de
învăţământ sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu rezervarea postului pe perioada respectivă.
Secţiunea a 5-a
Funcţiile de conducere, de îndrumare şi de control
Art. 238. – (1) Funcţiile de conducere din unităţile de învăţământ sunt: director şi
director adjunct.
(2) Funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare sunt: inspector şcolar general şi
inspector şcolar general adjunct.
(3) Funcţiile de conducere din unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar se
stabilesc potrivit specificului acestora, prin reglementări ale Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(4) Funcţiile de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar sunt:
a) la inspectoratele şcolare: inspector şcolar;
b) la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului: inspector general,
inspector principal de specialitate şi alte funcţii stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Art. 239. – (1) Funcţia de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs public
de către cadre didactice titulare membre ale corpului naţional de experţi în management
educaţional.
(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de director sau de director adjunct se
organizează de unitatea de învăţământ, prin consiliul de administraţie.
(3) În urma promovării concursului, directorul încheie contract de performanţă cu
primarul/primarul de sector al unităţii administrativ-teritoriale, respectiv preşedintele consiliului
judeţean pe raza căreia se află unitatea de învăţământ.
(4) Directorul şi directorul adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar nu pot
avea funcţii de conducere în cadrul unui partid politic pe perioada exercitării mandatului.
Art. 240. – (1) Consiliul de administraţie stabileşte componenţa comisiei de concurs
pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unităţii de învăţământ
preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al
inspectoratului şcolar, precum şi un reprezentant al consiliului local, respectiv judeţean, în
funcţie de unităţile aflate în subordine.
93
(2) Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei
de director şi de director adjunct se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,
tineretului şi sportului.
(3) Consiliul de administraţie validează rezultatele concursului de ocupare a funcţiilor
de director, respectiv director adjunct şi emite decizia de numire în funcţia de director, respectiv
de director adjunct.
(4) Metodologia-cadru a contractului de performanţă este stabilită prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Dacă în termen de 30 de zile consiliul
local/consiliul judeţean nu se pronunţă asupra contractului de performanţă, acesta se consideră
aprobat tacit.
(5) Directorul unităţii de învăţământ public poate fi eliberat din funcţie:
a) prin hotărârea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 dintre membri;
b) prin hotărârea consiliului local, respectiv judeţean în cazul liceelor şi al unităţilor
de învăţământ special, doar dacă se constată neîndeplinirea contractului de performanţă încheiat
cu aceste consilii. În ambele situaţii realizarea unui audit din partea inspectoratului şcolar
judeţean este obligatorie.
(6) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional poate fi eliberat din
funcţie, la propunerea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia
persoanei juridice fondatoare.
(7) În condiţiile vacantării funcţiei de director, până la organizarea unui nou concurs,
conducerea interimară este preluată, prin hotărârea consiliului de administraţie, de către
directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administraţie, care devine
automat şi ordonator de credite.
Art. 241. – (1) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi şi directorii caselor
corpului didactic sunt numiţi de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza
unui concurs public, reglementat prin metodologie elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(2) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi şi directorii caselor corpului didactic
încheie contract de management cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării
performanţelor manageriale.
(3) Directorii unităţilor destinate activităţilor extraşcolare sunt numiţi de către
inspectorul şcolar general sau de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,
conform subordonării acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii elaborate
de ministerul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Directorul încheie contract de
management cu inspectorul şcolar general sau cu ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, conform subordonării acestora. Contractul de management poate fi prelungit, cu
acordul părţilor, în urma evaluării performanţelor manageriale.
Art. 242. – (1) Funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare şi de director la casa
corpului didactic se ocupă, prin concurs, de către cadre didactice titulare, cu diplomă de licenţă,
membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional, care îndeplinesc criteriile
de competenţă profesională, managerială şi de prestigiu moral evaluate prin:
a) curriculum vitae;
b) calităţi dovedite în activitatea didactică şi în funcţii de conducere, de îndrumare şi
de control, anterioare, în sistemul naţional de învăţământ;
c) titlul de doctor sau gradul didactic I;
d) calificativul „foarte bine” obţinut în ultimii 5 ani;
e) interviu în faţa unei comisii de concurs, privind managementul educaţional şi
deontologia profesională.
94
(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar
general adjunct şi director la casa corpului didactic se desfăşoară la sediul Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Comisia ministerială pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, de
inspector şcolar general adjunct şi de director la casa corpului didactic, numită prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului este alcătuită din 5 membri, dintre care:
a) pentru funcţia de inspector şcolar general:
(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în calitate de preşedinte;
(ii) 3 inspectori şcolari generali din teritoriu;
(iii) un director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu
competenţe în domeniu;
b) pentru funcţia de inspector şcolar general adjunct şi de director la casa corpului
didactic:
(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în calitate de preşedinte;
(ii) 2 inspectori şcolari generali din teritoriu;
(iii) inspectorul şcolar general al inspectoratului şcolar pentru care se organizează
concursul;
(iv) un director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu
competenţe în domeniu.
(4) În comisiile de concurs participă, cu statut de observator, reprezentanţii
organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului.
(5) Eventualele contestaţii la hotărârile comisiei prevăzute la alin.(3) se adresează
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea
rezultatelor concursului. Hotărârea acestuia poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.
Art. 243. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, respectiv
inspectoratele şcolare vacantează, în condiţiile legii, posturile corespunzătoare funcţiilor de
îndrumare şi de control cuprinse în organigramele proprii şi asigură publicarea acestora în presa
centrală/locală şi la sediul propriu, cu cel puţin 30 de zile înainte de organizarea concursului.
(2) Funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare se ocupă prin
concurs de cadre didactice din cadrul corpului naţional de experţi.
(3) Funcţiile de îndrumare şi de control din Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului se ocupă prin concurs.
(4) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de îndrumare şi de control constă în:
a) curriculum vitae, analiza şi evaluarea acestuia;
b) inspecţie specială la clasă;
c) probă practică, constând din asistenţă la ore, analiză de lecţii şi întocmirea
procesului-verbal de inspecţie;
d) interviu în faţa unei comisii de concurs, privind managementul educaţional şi
deontologia profesională;
e) probă scrisă în profilul postului pentru care candidează.
(5) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de îndrumare şi de control din
inspectoratul şcolar este formată din: inspectorul şcolar general - în calitate de preşedinte; un
reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; un profesor sau
conferenţiar universitar din profilul postului pentru care candidează.
(6) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de îndrumare şi de control din
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este formată din: secretarul de stat al
departamentului în care se află postul scos la concurs - în calitate de preşedinte; directorul
general din departamentul respectiv; un profesor sau un conferenţiar universitar din profilul
postului, stabilit de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(7) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a
învăţământului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.
95
(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în funcţiile de îndrumare şi de
control din inspectoratele şcolare se face de către inspectorul şcolar general, cu avizul
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar în funcţiile de îndrumare şi
control din cadrul ministerului, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
(9) Inspectorii şcolari încheie contract de management cu inspectorul şcolar general.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării
performanţelor manageriale.
Secţiunea a 6-a
Norma didactică
Art. 244. – (1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un
interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, şi cuprinde:
a) activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi examene
de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învăţământ;
b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică;
c) activităţi de educaţie, complementare procesului de învăţământ: mentorat, şcoală
după şcoală, învăţare pe tot parcursul vieţii;
(2) Activităţile concrete prevăzute la alin. (l), care corespund profilului, specializării
şi aptitudinilor persoanei care ocupă postul didactic respectiv, sunt prevăzute în fişa individuală
a postului. Aceasta se aprobă în consiliul de administraţie, se revizuieşte anual şi constituie
anexă la contractul individual de muncă.
(3) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi de
evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător
activităţilor prevăzute la alin.(l) lit. a) şi se stabileşte după cum urmează:
a) un post de profesor pentru învăţământul preşcolar pentru fiecare grupă cu
program normal, constituită în educaţia timpurie;
b) un post de profesor pentru învăţământul primar pentru fiecare clasă din
învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui
clase separate;
c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învăţământul secundar şi terţiar
non-universitar, pentru profesorii din unităţile şi clasele cu program integrat şi suplimentar de
artă şi sportiv, precum şi din unităţile cu activităţi extraşcolare şi din centrele sau cabinetele de
asistenţă psihopedagogică;
d) 14 ore pe săptămână pentru profesorii mentori;
e) 24 de ore pe săptămână pentru profesorii de instruire practică;
f) pentru personalul didactic din învăţământul special, norma didactică se stabileşte
astfel: profesori la predare - 16 ore pe săptămână; profesor-educator şi profesor pentru instruire
practică - 20 de ore pe săptămână;
g) un post pentru personalul didactic din învăţământul special integrat, pentru cel din
centrele logopedice interşcolare, pentru personalul didactic itinerant, pentru profesori care
efectuează terapiile specifice, profesori pentru cultura fizică medicală, kinetoterapie, educaţia
psihomotrică şi altele, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă, conform metodologiei elaborate
de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
h) un post de profesor documentarist în centrele de documentare şi informare.
Art. 245. – (1) Norma didactică în învăţământul preuniversitar cuprinde ore
prevăzute în planurile-cadru de învăţământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau
specializărilor înscrise pe diploma de licenţă sau pe certificatul de absolvire a unui modul de
minimum 90 de credite transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a unei
discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diplomă.
96
(2) Prin excepţie, în norma didactică prevăzută la alin. (1), se pot include şi ore de la
disciplinele stabilite prin metodologia aprobată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, cu menţinerea drepturilor salariale.
(3) În situaţia în care norma didactică nu se poate constitui conform alin. (1) şi (2),
aceasta se poate completa cu activităţi prevăzute la art. 244 alin. (1) lit. c).
(4) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate, în condiţiile
prezentei legi, de profesorii pentru învăţământul primar de la grupa sau clasa respectivă, în
cadrul activităţilor postului, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin
certificatul de competenţă. Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate şi de
profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu
ora, în cazul în care profesorii pentru învăţământul primar de la grupa sau clasa respectivă nu fac
dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competenţă.
(5) Profesorii pentru învăţământul primar de la clasele cu predare în limbile
minorităţilor naţionale sunt remuneraţi prin plata cu ora pentru orele care depăşesc numărul de
ore prevăzut în planurile de învăţământ de la clasele cu predare în limba română.
(6) În învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de
învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.
(7) În palatele şi în cluburile copiilor, norma didactică cuprinde activităţile prevăzute
în planurile de educaţie corespunzătoare profilurilor cercurilor şi atelierelor, aprobate prin
regulament de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în limitele normelor
stabilite la art. 244 alin. (3).
(8) Prin excepţie, dacă norma didactică a profesorilor din învăţământul gimnazial nu
se poate constitui conform prevederilor alin. (1) şi art. 244 alin. (3), aceasta poate fi constituită
din 2/3 din ore de la specializarea sau specializările de bază şi completată cu 1/3 din ore de la
disciplinele stabilite la alin. (2) sau prin adăugarea de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1)
lit. c). În învăţământul gimnazial din mediu rural norma didactică se poate constitui din 1/2 din
ore de la specialitatea sau specialităţile de bază şi completată cu 1/2 din ore de la disciplinele
stabilite la alin. (2) sau prin adăugare de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1) lit. c).
(9) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control poate fi degrevat
parţial de norma didactică de predare, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(10) Timpul săptămânal de activitate a personalului didactic auxiliar este identic cu
cel stabilit pentru personalul cu funcţii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.
Sarcinile acestuia sunt prevăzute în fişa individuală a postului.
Secţiunea a 7-a
Distincţii
Art. 246. – (1) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de
gradaţie de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile
didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă 25% din salariul de bază.
Gradaţia de merit se atribuie pe o perioadă de 5 ani.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologia
şi criteriile de acordare a gradaţiei de merit, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la
nivel de ramură de învăţământ.
Art. 247. – (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică,
educativă şi ştiinţifică poate primi decoraţii, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului didactic din învăţământul
preuniversitar sunt: Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer, Medalia Membru
de onoare al corpului didactic. Medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate
deosebită în învăţământ.
97
(3) În afara distincţiilor prevăzute la alin. (2), ministrul educaţiei cercetării,
tineretului şi sportului este autorizat să acorde personalului didactic din învăţământul
preuniversitar următoarele distincţii:
a) adresă de mulţumire publică;
b) diplomă Gheorghe Lazăr, clasele I, a II-a şi a III-a;
c) diplomă de excelenţă, care se acordă cadrelor didactice pensionate sau
pensionabile, cu activitate deosebită în învăţământ.
(4) Diploma Gheorghe Lazăr clasele I, a II-a şi a III-a este însoţită de un premiu de
20%, 15% şi, respectiv 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.
Diploma de excelenţă este însoţită de un premiu de 20% din suma salariilor de bază primite în
ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distincţiile şi premiile prevăzute la alin. (3) se acordă în baza unui regulament
aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în limita unui
procent de 1% din numărul total al posturilor didactice din fiecare judeţ/sectoarele municipiului
Bucureşti.
(6) Fondurile pentru acordarea distincţiilor prevăzute la alin. (3) sunt asigurate de
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Secţiunea a 8-a
Drepturi şi obligaţii
Art. 248. – Personalul din învăţământul preuniversitar are drepturi şi obligaţii care
decurg din legislaţia în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice şi din prevederile
contractului individual de muncă.
Art. 249. – (1) Cadrele didactice beneficiază de concediu anual cu plată, în perioada
vacanţelor şcolare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea
unităţii de învăţământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi
remunerate pentru munca depusă.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se
stabilesc de consiliul de administraţie, în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză,
dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfăşurarea examenelor naţionale.
(3) Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în
vacanţele anului şcolar următor.
Art. 250. – (1) Cadrele didactice care redactează teza de doctorat sau lucrări în
interesul învăţământului pe bază de contract de cercetare sau de editare, au dreptul Ia 6 luni de
concediu plătit, o singură dată, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de
învăţământ.
(2) Personalul didactic aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) nu poate fi încadrat în
activităţi didactice retribuite în regim de plată cu ora.
(3) În situaţia desfiinţării unei unităţi de învăţământ, salariaţii disponibilizaţi primesc
salarii compensatorii, conform legii.
Art. 251. – Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele
şcolare si casele corpului didactic beneficiază de concediu de odihna, conform Codului muncii.
Art. 252. – Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi
elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împreună cu reprezentanţii
organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului.
Art. 253. – Dreptul la iniţiativă profesională constă în:
98
a) conceperea activităţii profesionale şi realizarea obiectivelor educaţionale ale
disciplinelor de învăţământ, prin metodologii care respectă principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale şi a resurselor învăţământului, în scopul realizării
obligaţiilor profesionale;
c) punerea în practică a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de
învăţământ.
Secţiunea a 9-a
Dreptul la securitate al personalului didactic
Art. 254. – (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii
didactice de nicio autoritate şcolară sau publică.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), nu se consideră perturbare a cadrelor
didactice în timpul desfăşurării activităţii didactice intervenţia autorităţilor şcolare şi/sau publice
în situaţiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor sau a personalului este pusă în pericol
în orice mod, conform constatării personalului de conducere, respectiv în timpul exerciţiilor de
alarmare pentru situaţii de urgenţă.
(3) Înregistrarea prin orice procedee a activităţii didactice poate fi făcută numai cu
acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii didactice de către elevi
sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
(5) Înregistrarea prin orice procedee a activităţilor desfăşurate în spaţiile şcolare este
permisă numai cu acordul personalului de conducere, cu excepţia celor de la alin.(3).
Secţiunea a 10-a
Dreptul de participare la viaţa socială
Art. 255. – (1) Personalul didactic are dreptul să participe la viaţa socială şi publică,
în beneficiul propriu, în interesul învăţământului.
(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociaţii şi organizaţii sindicale,
profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale legal constituite, în conformitate cu
prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul şcolar şi
poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează
prestigiul învăţământului şi demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei
legi.
Art. 256. – (1) Personalul didactic beneficiază, în limita fondurilor alocate prin
buget, din fonduri extrabugetare sau sponsorizări, de acoperirea integrală sau parţială a
cheltuielilor de deplasare şi de participare la manifestări ştiinţifice organizate în străinătate, cu
aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) înaintează unităţii de învăţământ propuneri de
valorificare a rezultatelor acţiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.
Art. 257. – (1) Cadrele didactice au obligaţia morală să-şi acorde respect reciproc şi
sprijin în îndeplinirea obligaţiilor profesionale.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi
personalul didactic auxiliar au obligaţia de a respecta atribuţiile prevăzute în fişa postului.
(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi
personalul didactic auxiliar au obligaţia de a participa la activităţi de formare continuă, în
condiţiile legii.
99
Art. 258. – Personalului didactic din unităţile de învăţământ conexe, care nu dispune
de locuinţă în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.
Art. 259. – Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt scutiţi de plata taxelor
de înscriere la concursurile de admitere în învăţământul superior şi beneficiază de gratuitate la
cazare în cămine şi internate.
Art. 260. – Personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de o
compensaţie de la bugetul asigurărilor sociale de 50% din valoarea cazării, mesei şi a
tratamentului în bazele de odihnă şi tratament.
Art. 261. – Personalul didactic titular, care din proprie iniţiativă solicită să se
specializeze/să continue studiile are dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestora nu
poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa
unităţii şcolare prin consiliul de administraţie, dacă se face dovada activităţii respective.
Secţiunea a 11-a
Răspunderea disciplinară şi patrimonială
Art. 262. – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de
conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru
încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă,
precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi
prestigiului unităţii/instituţiei conform legii.
(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în
raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observaţie scrisă;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni;
d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a
unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;
e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(3) Orice persoană poate sesiza unitatea de învăţământ/instituţia de învăţământ cu
privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi
se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ.
(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate, săvârşite de personalul didactic,
personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, al personalului de îndrumare
şi de control din cadrul inspectoratelor şcolare şi al personalului de îndrumare şi de control din
cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisiile de cercetare
disciplinară se constituie după cum urmează:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul
reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant
al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, comisii
formate din 3-5 membri dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte
persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel
puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea. Din comisie face parte şi un inspector din cadrul
inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;
100
c) pentru personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezintă
organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al
salariaţilor iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor şcolare judeţene/ale municipiului
Bucureşti, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din
care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia
didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea.
(4) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:
a) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar pentru personalul
didactic şi personalul de conducere al acesteia;
b) ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului pentru funcţiile de îndrumare
şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi a
personalului de conducere din inspectoratele şcolare judeţene/ale municipiului Bucureşti.
(5) În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele şi urmările acestora,
împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte
date concludente. Audierea celui cercetat şi verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul
celui cercetat de a se prezenta la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu minimum 48 de ore
înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se constată prin proces-verbal şi nu împiedică
finalizarea cercetării. Cadrul didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi
să-şi producă probe în apărare.
(6) Cercetarea faptei şi comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile
de la data constatării acesteia, consemnată în condica de inspecţii sau la registratura generală a
unităţii de învăţământ preuniversitar/instituţiei. Persoanei nevinovate i se comunică în scris
inexistenţa faptelor pentru care a fost cercetată.
(7) Persoanele sancţionate încadrate în unităţile de învăţământ au dreptul de a
contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe
lângă inspectoratul şcolar. Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele
şcolare şi din Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a fost sancţionat,
are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul
central de disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) Normele privind componenţa, organizarea şi funcţionarea, precum şi atribuţiile
colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar, ale colegiului central de disciplină al
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se stabilesc prin regulament aprobat
prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(9) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este
garantat.
Art. 263. – (1) Pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar,
propunerea de sancţionare se face de către director sau de cel puţin 1/3 din numărul total al
membrilor consiliului de administraţie. Sancţiunile aprobate de consiliul de administraţie sunt
puse în aplicare şi comunicate prin decizia directorului unităţii de învăţământ preuniversitar.
(2) Pentru personalul de conducere al unităţii de învăţământ preuniversitar,
propunerea de sancţionare se face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ
preuniversitar şi se comunică prin decizie a inspectorului şcolar general.
(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele şcolare şi casele corpului
didactic, propunerea de sancţionare se face de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului şi se comunică prin ordin.
(4) Pentru personalul de îndrumare şi control din Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, propunerea de sancţionare se face, după caz, de ministrul educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului, respectiv de secretarul de stat sau de şeful ierarhic al persoanei
în cauză şi se comunică prin ordin.
101
Art. 264. – Sancţiunea se stabileşte, pe baza raportului comisiei de cercetare, de
autoritatea care a numit această comisie şi se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după
caz, de către directorul unităţii de învăţământ, inspectorul şcolar general sau ministrul educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 265. – Răspunderea patrimonială a personalului didactic, a personalului didactic
auxiliar, precum şi a celui de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul
preuniversitar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Decizia de imputare, precum şi celelalte
acte pentru recuperarea pagubelor şi a prejudiciilor se fac de conducerea unităţii sau a instituţiei
al cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.
Secţiunea a 12-a
Pensionarea
Art. 266. – (1) Personalul didactic beneficiază de pensie pentru munca depusă şi
limită de vârstă, de pensie pentru pierderea capacităţii de muncă, de pensie suplimentară şi de
alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii. Personalul didactic se pensionează la
împlinirea vârstei legale de pensionare.
(2) Personalul didactic care are îndeplinite criteriile de vechime poate beneficia, la
cerere, de pensionare anticipată cu până la 3 ani faţă de vârsta legală de pensionare.
(3) Personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi de control din
învăţământul public se pensionează la data împlinirii vârstei legale de pensionare. După data
împlinirii vârstei legale de pensionare, se interzice îndeplinirea oricărei funcţii de conducere, de
îndrumare sau de control.
(4) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic, de conducere, de
îndrumare şi de control se poate face şi în timpul anului şcolar, cu aprobarea consiliului de
administraţie al unităţii de învăţământ, respectiv al inspectoratului şcolar.
(5) Cadrele didactice pensionate pot desfăşura activităţi didactice, salarizate prin
plata cu ora, după împlinirea vârstei standard de pensionare.
(6) Personalul didactic pensionat din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală şi
de acces la casele de odihnă şi la bazele de tratament ale cadrelor didactice.
CAPITOLUL II
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR ŞI DE CERCETARE
Secţiunea 1
Norma universitară
Art. 267. – (1) În instituţiile de învăţământ superior, funcţiile didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/şef de lucrări;
c) conferenţiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) În instituţiile de învăţământ superior şi de cercetare, funcţiile de cercetare sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetător ştiinţific;
c) cercetător ştiinţific gradul III;
d) cercetător ştiinţific gradul II;
e) cercetător ştiinţific gradul I.
(3) Echivalenţa funcţiilor din cercetare cu funcţiile didactice este următoarea:
102
a) asistent cercetare se echivalează cu student-doctorand cu frecvenţă;
b) cercetător ştiinţific se echivalează cu asistent universitar;
c) cercetător ştiinţific gradul III se echivalează cu lector universitar/şef de lucrări;
d) cercetător ştiinţific gradul II se echivalează cu conferenţiar universitar;
e) cercetător ştiinţific gradul I se echivalează cu profesor universitar.
(4) Ocuparea posturilor didactice sau de cercetare echivalente se face prin concurs,
fără evaluarea CNATDCU dacă titularizarea sau evaluarea periodică a avut loc în ultimii 5 ani.
(5) După intrarea în vigoare a prezentei legi, funcţiile de asistent universitar sau
asistent de cercetare sunt ocupate numai de doctori sau de studenţi doctoranzi la zi. Persoanele
care ocupă în prezent funcţiile de preparator pot deveni, în termen de 2 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, doctoranzi la zi. Persoanele care în prezent ocupă funcţia de asistent
universitar sau asistent de cercetare fie devin doctoranzi la zi, fie obţin titlul de doctor în ştiinţe,
fie îşi încetează relaţia contractuală de muncă cu universitatea în termen de 3 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(6) În învăţământul superior poate funcţiona personal didactic asociat pentru
următoarele funcţii: lector universitar/şef de lucrări, conferenţiar universitar şi profesor
universitar.
(7) În raport cu necesităţile academice proprii, Senatul universitar poate aproba, pe o
durată determinată, invitarea la departament a unor profesori universitari, conferenţiari
universitari şi a altor specialişti cu valoare recunoscută în domeniu, din ţară sau din străinătate,
în calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. În cazul specialiştilor fără grad
didactic recunoscut în învăţământul superior, Senatul universitar aprobă, prin evaluare, gradul
didactic corespunzător performanţei, în conformitate cu standardele naţionale.
(8) Acolo unde este cazul, obţinerea permisului de muncă este sarcina instituţiei de
învăţământ superior angajatoare.
(9) În departamente, în institute de cercetare, în centre de cercetare şi microproducţie
sau în alte unităţi poate funcţiona pe posturi distincte şi personal de cercetare, personal de
cercetare asociat, inclusiv studenţi din toate cele 3 cicluri, precum şi alte categorii de personal,
potrivit legii. Angajarea acestora se face conform legii.
Art. 268. – (1) Statele de funcţii ale personalului didactic şi de cercetare se întocmesc
anual, pe norme universitare, la începutul fiecărui an universitar şi nu se pot modifica în timpul
anului universitar.
(2) Funcţiile didactice şi numărul posturilor se stabilesc ţinând seama de:
a) planurile de învăţământ;
b) formaţiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) În statul de funcţii sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile didactice şi de
cercetare ocupate sau vacante, specificându-se funcţiile didactice şi de cercetare corespunzătoare
şi numărul săptămânal de ore convenţionale repartizate pe ore de curs, seminarii, laboratoare,
lucrări practice sau proiecte, cercetare, îndrumare de doctoranzi, practica de specialitate şi
activităţi echivalente acestora, la disciplinele din planul de învăţământ.
(4) Statele de funcţii se întocmesc la departamente sau în şcolile doctorale, prin
consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizării sarcinilor didactice şi de cercetare de
către consiliul facultăţii. La departamentele cu discipline la mai multe facultăţi, statele de funcţii
se completează pe baza notelor de comandă, avizate de conducerea instituţiei de învăţământ
superior.
(5) Statul de funcţii ale personalului didactic şi de cercetare se avizează de Consiliul
facultăţii şi se aprobă de Senatul universitar.
(6) Numărul posturilor pentru personalul didactic auxiliar se stabileşte de Senatul
universitar, în funcţie de bugetul şi specificul instituţiei, al facultăţii, al programului de studii şi
al departamentului. Nomenclatorul general de funcţii didactice auxiliare din învăţământul
103
superior, precum şi nivelul studiilor cerute pentru aceste funcţii se elaborează de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale.
(7) Angajarea personalului didactic auxiliar şi nedidactic se face prin concurs
organizat de facultate, potrivit legii.
(8) Atribuţiile personalului didactic auxiliar şi nedidactic sunt stabilite în fişa
individuală a postului, avizată, după caz, de decan sau de directorul departamentului, aprobată de
rector şi care constituie anexă la contractul individual de muncă.
Art. 269. – (1) Norma universitară poate cuprinde:
a) activităţi de predare;
b) activităţi de seminar, proiecte de an, lucrări practice şi de laborator;
c) îndrumare de proiecte, de lucrări de licenţă, de absolvire, de practică pedagogică,
productivă şi de cercetare ştiinţifică;
d) activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică, înscrise în planurile de învăţământ,
pentru învăţământul universitar de master, precum şi îndrumarea elaborării dizertaţiei de master;
e) activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică, înscrise în planurile de învăţământ,
pentru învăţământul universitar de doctorat, precum şi îndrumarea elaborării tezelor de doctorat;
f) activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică la învăţământul postuniversitar;
g) conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive;
h) activităţi de evaluare;
i) consultaţii, îndrumarea cercurilor ştiinţifice studenţeşti, a studenţilor în cadrul
sistemului de credite transferabile, participarea la consilii şi în comisii în interesul
învăţământului;
j) tutorat.
(2) Norma didactică săptămânală în învăţământul superior se cuantifică în ore
convenţionale.
(3) Norma didactică se stabileşte conform planului de învăţământ şi se calculează ca
normă medie săptămânală, indiferent de perioada anului universitar în care este efectuată. Norma
medie săptămânală se stabileşte prin împărţirea numărului de ore convenţionale din fişa
individuală a postului la numărul de săptămâni înscris în planul de învăţământ pentru activitatea
didactică de predare şi de seminarizare din întregul an universitar.
(4) Ora convenţională este ora didactică de seminar, de laborator, de lucrări practice
sau de activităţi similare acestora, din învăţământul universitar de licenţă.
(5) În învăţământul universitar de licenţă, ora de curs reprezintă două ore
convenţionale.
(6) În învăţământul universitar de master şi în învăţământul universitar de doctorat,
ora de curs reprezintă 2,5 ore convenţionale, iar ora de seminar sau de activităţi similare acesteia
reprezintă 1,5 ore convenţionale.
(7) În cazul predării integrale în limbi de circulaţie internaţională, la ciclurile de
licenţă, master şi doctorat, orele de curs, seminar sau alte activităţi pot fi normate cu un
coeficient suplimentar de 1,25. Fac excepţie de la această prevedere cadrele didactice care
predau o limbă de circulaţie internaţională, pentru care se aplică prevederile alin. (4) şi (5).
(8) Activităţile de evaluare prevăzute la alin. (1) lit. (h), cuprinse în norma didactică,
se cuantifică în ore convenţionale, printr-o metodologie aprobată de Senatul universitar, în
funcţie de profil şi de specializare.
(9) Norma didactică săptămânală minimă, calculată în ore convenţionale, pentru
activităţile prevăzute la alin. (1) lit. (a) - (f), se stabileşte după cum urmează:
a) profesor universitar: 7 ore, dintre care cel puţin 4 ore convenţionale de curs;
b) conferenţiar universitar: 8 ore, dintre care cel puţin 4 ore convenţionale de curs;
c) lector universitar/şef de lucrări: 10 ore, dintre care cel puţin două ore
convenţionale de curs;
104
d) asistent universitar: 11 ore, cuprinzând activităţi prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).
(10) Prin excepţie, norma personalului didactic prevăzut la alin. (9) lit. a) - c), care,
datorită specificului disciplinelor, nu are în structura postului ore de curs, se majorează cu 2 ore
convenţionale. Norma personalului didactic care nu desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică
sau echivalentă acesteia se poate majora, fără a depăşi limita maximală de 16 ore convenţionale
pe săptămână. Aceste excepţii se aprobă de Consiliul facultăţii, la recomandarea şefului de
departament.
(11) În situaţia în care norma didactică nu poate fi alcătuită conform alin. (9) şi (10),
aceasta se completează cu activităţi de cercetare ştiinţifică, la propunerea directorului de
departament, cu acordul Consiliului facultăţii. Diminuarea normei didactice este de cel mult 1/2
din norma respectivă, iar ora de cercetare este echivalentă cu 0,5 ore convenţionale. Cadrul
didactic îşi menţine calitatea de titular în funcţia didactică obţinută prin concurs.
(12) Cadrele didactice titulare, a căror normă didactică nu poate fi constituită
conform prevederilor alin. (9) - (11), pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu normă
integrală de cercetare ştiinţifică, finanţată în cadrul departamentului, menţinându-şi calitatea de
titular în funcţia didactică obţinută prin concurs. În această perioadă, cadrul didactic are
obligaţiile personalului de cercetare din învăţământul superior.
(13) În limitele prevăzute de prezentul articol, Senatul universitar stabileşte,
diferenţiat, norma universitară efectivă, în funcţie de domeniu, de specializare, de ponderea
disciplinelor în pregătirea de specialitate a studenţilor şi de dimensiunea formaţiunilor de studiu.
(14) Norma didactică prevăzută la alin. (9) reprezintă limita minimă privind normarea
activităţii didactice. Senatul universitar, în baza autonomiei universitare, poate mări norma
didactică săptămânală minimă pe baza contractului individual de muncă, cu respectarea
standardelor de asigurare a calităţii, fără a depăşi 16 ore convenţionale pe săptămână.
(15) În departamente, unităţi sau centre de cercetare şi microproducţie poate
funcţiona pe posturi distincte şi personal de cercetare cu contract de muncă pe perioadă
determinată sau nedeterminată.
(16) Personalul de cercetare şi de proiectare din învăţământul superior desfăşoară
activităţi specifice, stabilite în fişa individuală a postului de către conducerea departamentului,
cu acordul persoanei în cauză.
(17) Personalul didactic auxiliar şi nedidactic din învăţământul superior desfăşoară
activităţi specifice stabilite în fişa individuală a postului. Timpul săptămânal de lucru al acestuia
este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcţii echivalente din celelalte sectoare bugetare,
potrivit legii.
(18) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică sau de cercetare, realizată
prin cumularea ponderilor activităţilor prevăzute la alin. (1), este de 40 de ore pe săptămână.
(19) Personalul care exercită o funcţie de conducere în cadrul instituţiei de
învăţământ superior sau de îndrumare şi control în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 30%, cu
aprobarea Senatului universitar.
Art. 270. – (1) Activităţile didactice care exced o normă didactică prevăzută la
art. 269 alin. (3) sunt remunerate în regim de plată cu ora. Pentru personalul titular, numărul
maxim de ore plătite în regim de plată cu ora, indiferent de instituţia la care se efectuează, nu
poate depăşi norma didactică minimă. Activităţile de cercetare, altele decât cele din norma
proprie, sunt remunerate conform Cartei universitare. Contractul de cercetare stabileşte atât
modalitatea de plată efectivă, cât şi cuantumurile. Susţinerea de activităţi de predare şi cercetare
în alte instituţii de învăţământ superior se poate face doar cu acordul Senatului universitar.
(2) Activităţile din granturi sau contractele de cercetare se remunerează conform
deciziei directorului de grant, conform legii şi prevederilor Cartei universitare.
(3) Profesorii şi conferenţiarii titulari sau directorii de granturi care timp de 6 ani
consecutivi au derulat granturi de cercetare şi au funcţionat în aceeaşi universitate, pot beneficia
105
de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, aceştia beneficiază de până la un salariu de bază, îşi
păstrează calitatea de titular, dar sunt scutiţi de efectuarea activităţilor din fişa postului.
(4) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în instituţiile publice ale statului sau
desfăşoară activităţi specifice funcţiei publice în ministere sau alte organe de specialitate ale
statului pot desfăşura activităţi didactice aferente unei norme didactice.
Art. 271. – (1) Personalul didactic şi de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei
legale de pensionare, de 65 de ani.
(2) În învăţământul superior public se interzice ocuparea oricărei funcţii de conducere
sau de administrare, la orice nivel al universităţii, după pensionare. Mandatele funcţiilor de
conducere sau de administrare încetează de drept în cazul persoanelor care au îndeplinit vârsta
de pensionare.
(3) Senatul universitar, în baza criteriilor de performanţă profesională şi a situaţiei
financiare, poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic sau de cercetare după
pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire
până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Senatul universitar poate decide conferirea titlului de
profesor emerit, pentru excelenţă didactică şi de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta
de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.
(4) Profesorii emeriţi în instituţiile de învăţământ superior particular şi confesional
particular care le-au acordat titlul de profesor emerit, pot continua activitatea cu norma de bază
la instituţia de învăţământ superior respectivă.
(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplică cadrelor didactice
care beneficiază de prevederile alin. (3).
Art. 272. – (1) Doctoranzii cu frecvenţă sunt încadraţi de către universităţile de
cercetare avansată şi educaţie ca asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari pe perioadă
determinată. De regulă, în aceste cazuri, norma didactică este redusă cu 50%, cu acordul
doctorandului. Atribuţiile lor sunt stabilite de Senatul universitar.
(2) Doctoranzii cu frecvenţă beneficiază de toate drepturile asistenţilor de cercetare
sau asistenţilor universitari, inclusiv de vechimea în muncă.
(3) Cercetătorii post-doctorat sunt încadraţi de către universităţi ca cercetători cu
contract de muncă pe perioadă determinată.
Art. 273. – (1) Prin personal didactic şi de cercetare, în sensul prezentei legi, se
înţelege personalul care deţine, în mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare
prevăzute de prezenta lege, care aparţine unei instituţii de învăţământ superior şi care desfăşoară
activităţi directe cu studenţii, în domeniul educaţiei şi al cercetării ştiinţifice.
(2) În raport cu relaţiile de muncă stabilite cu instituţia de învăţământ superior,
personalul didactic poate fi: titular sau asociat. În raport cu participarea la procesul didactic şi cu
gradul de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal
didactic auxiliar. În raport cu disciplina de învăţământ, personalul didactic poate fi titular sau
asociat al cursului respectiv.
(3) Prin personal didactic titular se înţelege personalul didactic care ocupă o funcţie
didactică într-o universitate, obţinută prin concurs, pe o perioadă nedeterminată, în condiţiile
legii. Salariatul optează unde are funcţia de bază. Personal didactic titular este şi personalul
didactic care beneficiază de rezervare de post, în condiţiile legii. Cadrele didactice şi de
cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru didactic şi de cercetare asociat.
(4) Calitatea de titular există numai în raport cu o singură instituţie de învăţământ
superior; când un cadru didactic desfăşoară activităţi didactice sau de cercetare ştiinţifică în mai
multe instituţii de învăţământ superior, calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în
celelalte, calitatea este de cadru didactic sau de cercetător asociat. Instituţia de învăţământ
superior în care cadrul didactic este titular are obligaţia de a păstra şi gestiona, potrivit legii,
cartea de muncă sau registrul angajaţilor, cu specificaţia calităţii de titular.
106
(5) Personalului din universităţi, încadrat pe funcţii de cercetător ştiinţific, i se aplică
prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.
(6) În cazul desfiinţării unei unităţi de învăţământ superior, personalul astfel
disponibilizat beneficiază de salarii compensatorii conform legislaţiei în vigoare.
Art. 274. – Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora se stabilesc de către
senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, în concordanţă cu programul şi
ciclul de studii, propuse de ARACIS şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului.
Secţiunea a 2-a
Ocuparea funcţiilor didactice şi a posturilor didactice
Art. 275. – Ocuparea posturilor didactice, evaluarea, motivarea, formarea continuă şi
concedierea personalului didactic şi de cercetare este de competenţa universităţilor, în baza
legislaţiei în vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi a Cartei universitare.
Art. 276. – (1) Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, după intrarea
în vigoare a prezentei legi, pe perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată.
(2) Angajarea pe durată nedeterminată se poate face numai prin concurs public,
organizat de instituţia de învăţământ superior.
(3) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot participa cetăţeni români
sau străini, fără nicio discriminare, în condiţiile legii.
(4) Durata unei perioade determinate este de maximum 3 ani.
(5) Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat între universitate şi
membri ai personalului didactic şi de cercetare poate fi prelungit, în funcţie de rezultatele
profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de Senatul universitar, precum şi în
funcţie de nevoile de angajare şi de resursele financiare ale instituţiei, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare. Personalul didactic, angajat pe perioadă determinată, este personal
didactic asociat.
Art. 277. – (1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va
fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului la propunerea CNATDCU. Universităţile au obligaţia ca toate posturile scoase la
concurs să fie postate pe pagina web a universităţilor, însoţite de programa aferentă concursului,
cu cel puţin două luni înainte de concurs.
(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau funcţie didactică, cerinţele minime
pentru prezentarea la concurs, modul de organizare şi de desfăşurare a concursului, de
soluţionare a contestaţiilor, conflictele de interese şi incompatibilităţile, în vederea asigurării
calităţii, a respectării eticii universitare şi a legislaţiei în vigoare.
(3) Se interzice ocuparea posturilor didactice şi de cercetare de către persoane
dovedite că au plagiat. Se anulează concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent de
momentul la care s-a dovedit că o persoană a plagiat. În termen de 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va elabora un
proiect de lege privind plagiatul în învăţământ şi cercetare.
(4) După intrarea în vigoare a prezentei legi, se interzice ocuparea oricărui post de
conducere, în cadrul aceleiaşi facultăţi, de către: soţ, soţie, rude şi afini, până la gradul
al III-lea, inclusiv.
(5) Încălcarea prevederilor alin. (2)-(4) duce la invalidarea concursului şi la
penalizarea celor vinovaţi pe baza metodologiei prevăzute la alin. (1).
107
Art. 278. – (1) Posturile didactice rezervate, vacante ori temporar vacante sunt
acoperite cu prioritate de personalul didactic titular al instituţiei ori de personalul didactic
asociat, prin plata cu ora, conform prezentei legi.
(2) Angajarea specialiştilor cu valoare ştiinţifică recunoscută în domeniu, prin
invenţii, inovaţii, premii, publicaţii ştiinţifice, din ţară sau din străinătate, în calitate de profesori
sau conferenţiari asociaţi invitaţi, se avizează de consiliul departamentului şi se aprobă de
Consiliul facultăţii.
(3) Funcţiile şi gradele de cercetător ştiinţific în reţeaua învăţământului superior se
obţin potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Art. 279. – (1) În baza metodologiei-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a legislaţiei în vigoare, universităţile îşi stabilesc
metodologia proprie de conferire a titlurilor şi de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare,
care este aprobată de către Senatul universitar.
(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de Senatul universitar, iar încadrarea pe
post se face începând cu prima zi a semestrului următor concursului.
Art. 280. – (1) Şefii departamentelor, decanii facultăţilor şi rectorul răspund în faţa
Senatului universitar pentru buna desfăşurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în
condiţiile respectării normelor de calitate, de etică universitară şi a legislaţiei în vigoare.
(2) În condiţiile constatării unor nereguli, Senatul universitar poate aplica sancţiuni
specificate în metodologia proprie, mergând până la demiterea decanilor sau a rectorului.
Art. 281. – (1) Universităţile răspund public de modul de ocupare a posturilor
didactice şi de cercetare.
(2) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în procedura de ocupare a
posturilor didactice şi de cercetare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
poate aplica sancţiuni prevăzute de prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de
Etică şi Management Universitar.
(3) În cazul în care instanţele de judecată constată încălcarea procedurilor de
desfăşurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare din universităţi,
acesta se reia.
Art. 282. – (1) Pentru ocuparea funcţiei didactice de asistent universitar se cere
deţinerea titlului de doctor în ştiinţă sau obţinerea statutului de student doctorand la zi, precum şi
îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, aprobate de Senatul universitar, fără
impunerea unor condiţii de vechime.
(2) Condiţiile pentru ocuparea funcţiei didactice de lector universitar/şef de lucrări
sunt următoarele:
a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de master sau cu diplomă echivalentă
acesteia, în domeniul fundamental de ştiinţe al postului scos la concurs în cadrul instituţiei de
învăţământ superior;
b) deţinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de ştiinţe al postului scos la
concurs în cadrul instituţiei de învăţământ superior;
c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, aprobate de Senatul
universitar;
d) pentru candidaţii care provin din învăţământul superior sau din cercetare ştiinţifică
nu se impun condiţii de vechime;
e) pentru candidaţii care provin din afara învăţământului superior sau a cercetării
ştiinţifice, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la lit. a) - c) şi a altor cerinţe aprobate de Senatul
universitar.
108
(3) Condiţiile pentru ocuparea funcţiei didactice de conferenţiar universitar sunt
următoarele:
a) deţinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de ştiinţe al postului scos la
concurs în cadrul instituţiei de învăţământ superior;
b) pentru candidaţii care provin din învăţământul superior sau din cercetare ştiinţifică
nu se impun condiţii de vechime;
c) pentru candidaţii care provin din afara învăţământului superior sau a cercetării
ştiinţifice, îndeplinirea şi a altor cerinţe aprobate de Senatul universitar;
d) îndeplinirea standardelor naţionale pentru atestarea funcţiei de conferenţiar
universitar, standarde aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului, la propunerea CNATDCU şi a instituţiilor de învăţământ superior;
e) îndeplinirea altor cerinţe de ocupare a posturilor stabilite de instituţia de
învăţământ superior prin standardele proprii, aprobate de Senatul universitar.
(4) Cadrele didactice şi de cercetare universitare sau cercetătorii ştiinţifici principali
cu minimum funcţia didactică de lector/şef de lucrări, respectiv cercetător ştiinţific principal
gradul III, care doresc să acceadă la funcţia didactică de profesor universitar, trebuie să obţină un
atestat de abilitare a capacitaţilor şi performanţelor didactice şi de cercetare.
(5) Condiţiile pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor universitar sunt
următoarele:
a) deţinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de ştiinţe al postului scos la
concurs în cadrul instituţiei de învăţământ superior;
b) deţinerea atestatului de abilitare pentru participarea la un concurs public de
ocupare a unui post de profesor universitar;
c) îndeplinirea standardelor naţionale pentru atestarea funcţiei de profesor universitar,
standarde aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la
propunerea CNATDCU şi a instituţiilor de învăţământ superior;
d) îndeplinirea altor cerinţe de ocupare a posturilor stabilite de instituţia de
învăţământ superior prin standardele proprii, aprobate de Senatul universitar;
e) pentru ocuparea funcţiei de profesor conducător de doctorat este necesară
obţinerea atestatului de abilitare, conform normelor şi standardelor aprobate prin ordin de
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU.
(6) În învăţământul superior medical, candidaţii la concursul pentru ocuparea
postului de asistent universitar trebuie să aibă cel puţin titlul de medic rezident cu o vechime de
minimum 3 ani în specialitatea postului. Fac excepţie posturile de la disciplinele care nu au
corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii.
(7) În învăţământul superior medical, la disciplinele cu corespondenţă în reţeaua
Ministerului Sănătăţii, candidaţii la concursul pentru ocuparea posturilor de şef de lucrări, de
conferenţiar şi de profesor universitar trebuie să aibă şi titlul de medic specialist.
Secţiunea a 3-a
Evaluarea calităţii cadrelor didactice
Art. 283. – (1) Datele şi informaţiile privind situaţia profesională a personalului
didactic şi de cercetare şi a celui tehnic-administrativ se consemnează într-o fişă personală de
serviciu. Accesul la fişa personală de serviciu este permis numai persoanei în cauză, titularului
serviciului de resurse umane şi conducătorului instituţiei de învăţământ superior.
(2) Fişele de post individualizate se încadrează la nivel de departament în statul de
funcţii al departamentului. Statul de funcţii constituie documentul legal în baza căruia se face
salarizarea lunară a fiecărui membru al personalului didactic şi de cercetare.
Art. 284. – (1) Rezultatele şi performanţele activităţilor didactice şi de cercetare ale
personalului didactic şi de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de
109
maximum 5 ani. Această evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobată şi aplicată
de către Senatul universitar.
(2) Evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice este obligatorie.
Rezultatele evaluărilor sunt informaţii publice.
Secţiunea a 4-a
Drepturi şi obligaţii ale personalului didactic
Art. 285. – (1) Personalul din învăţământul superior are drepturi şi îndatoriri care
decurg din Carta universitară, din codul de etică universitară, din contractul individual de muncă,
precum şi din legislaţia în vigoare.
(2) Protecţia drepturilor salariaţilor, precum şi a drepturilor de proprietate intelectuală
asupra creaţiei ştiinţifice, culturale sau artistice este garantată şi se asigură în conformitate cu
prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia specifică în vigoare.
(3) Membrilor comunităţii universitare le este garantată libertatea academică. În baza
acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spaţiul universitar şi au libertatea de predare,
de cercetare şi de creaţie, în conformitate cu criteriile de calitate academică.
(4) Personalul didactic şi de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume
sau opere de artă, fără restricţii ale libertăţii academice.
(5) Inovaţiile, invenţiile sau patentele care au fost realizate în laboratoarele
universităţii şi cu materiale ce aparţin instituţiei de învăţământ superior sunt considerate ca
proprietate a autorului sau autorilor şi a instituţiei de învăţământ superior. Drepturile de
proprietate sunt partajate conform prevederilor Cartei universitare şi legislaţiei în vigoare.
(6) Personalul didactic are dreptul sa facă parte din asociaţii şi organizaţii sindicale,
profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale, precum şi din organizaţii politice legal
constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(7) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din învăţământ, alese în Parlament,
numite în Guvern sau îndeplinind funcţii de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al
Preşedinţiei, al Guvernului şi în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
precum şi cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a
postului didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste funcţii. Pe toată durata mandatului sau a
numirii, cadrele didactice pot cumula aceste funcţii cu activitatea didactică.
(8) Prevederile alin. (7) se aplică şi cadrelor didactice titulare pe un post didactic din
învăţământ care îndeplinesc funcţia de prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al
consiliului judeţean, primar, viceprimar, precum şi cadrelor didactice trecute în funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control în sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi de
sport. De aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul de conducere şi de specialitate de la casa
corpului didactic, precum şi cadrele didactice titulare pe un post didactic din învăţământ numite
ca personal de conducere sau în funcţii de specialitate specifice la comisiile şi agenţiile din
subordinea Preşedinţiei, a Parlamentului sau a Guvernului.
(9) De prevederile alin. (7) beneficiază şi personalul didactic trimis în străinătate cu
misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internaţionale, precum şi însoţitorii acestora, dacă
sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din învăţământ.
(10) Personalului didactic titular pe un post didactic din învăţământ, solicitat în
străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca
urmare a unor acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau interinstituţionale, ori
trimis pentru specializare, i se rezervă postul didactic, pentru perioada respectivă.
(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din învăţământ, care din proprie
iniţiativă solicită să se specializeze sau să participe la cercetare ştiinţifică în ţară sau în
străinătate, are dreptul la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăşi 3 ani
într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa conducerii instituţiei de
110
învăţământ superior sau, după caz, a consiliului de administraţie, dacă se face dovada activităţii
respective.
(12) Personalul didactic titular pe un post didactic din învăţământ poate beneficia de
concediu fără plată pe timp de un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituţiei de
învăţământ superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.
(13) Perioada de rezervare a postului didactic se consideră vechime în învăţământ.
(14) Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel:
a) concediul anual cu plată, în perioada vacanţelor universitare, cu o durată de cel
puţin 62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea instituţiei de învăţământ poate
întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă;
normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împreună cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale
reprezentative la nivel de ramură a învăţământului;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se
stabilesc de către Senatul universitar, în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză.
(15) Instituţiile de învăţământ superior pot asigura, integral sau parţial, din surse
proprii, transportul şi cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localităţi.
(16) Personalul din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală în cabinete medicale
şi psihologice, în policlinici şi unităţi spitaliceşti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.
(17) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii didactice, cu rezervarea
postului sau a catedrei, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv
3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre părinţi sau susţinătorii legali.
Art. 286. – Cadrele didactice şi studenţii sunt protejaţi în spaţiul universitar de
autorităţile responsabile cu ordinea publică. Protecţia se asigură împotriva persoanei sau
grupului de persoane care aduc atingere demnităţii umane şi profesionale a cadrelor didactice
sau care împiedică exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor sale. Protecţia este solicitată de
persoana autorizată prin Carta universitară.
Secţiunea a 5-a
Distincţii
Art. 287. – (1) Personalul didactic din învăţământul superior beneficiază de gradaţie
de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile didactice
existente la nivelul instituţiei de învăţământ superior şi reprezintă 25% din salariul de bază.
Gradaţia de merit se acordă pe o perioadă de 5 ani.
(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului didactic sunt:
a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer; ordinul se acordă
personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar;
b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer; ordinul se acordă
personalului didactic, de conducere şi de cercetare din învăţământul superior;
c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acordă cadrelor
didactice pensionabile, cu activitate deosebită în educaţie şi formare profesională.
Secţiunea a 6-a
Sancţiuni
Art. 288. – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de
conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ răspund disciplinar pentru încălcarea
îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea
111
normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului
unităţii/instituţiei.
(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare
sunt următoarele:
a) observaţie scrisă;
b) avertisment scris;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi de control;
d) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un
concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de
îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, masterat sau de licenţă;
e) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Art. 289. – (1) În instituţiile de învăţământ superior, propunerea de sancţionare se
face de către şeful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducţie, de
către decan sau rector, sau de cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor departamentului,
Consiliului facultăţii sau Senatului universitar, după caz. Aceştia se autosesizează în cazul unei
abateri constatate direct sau în urma unei sesizări primite.
(2) Decanul, rectorul sau Senatul universitar, după caz, pun în aplicare sancţiunile
disciplinare.
(3) În învăţământul superior, sancţiunile se comunică, în scris, personalului didactic,
personalului de cercetare şi personalului didactic auxiliar din subordine, de către serviciul de
resurse umane al instituţiei.
Art. 290. – (1) Sancţiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării
faptei sesizate, audierea celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute de acesta în apărare.
(2) Pentru investigarea abaterilor săvârşite de personalul didactic, personalul din
cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri,
cadre didactice care au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea şi un
reprezentant al organizaţiei sindicale.
(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:
a) rector, cu aprobarea Senatului universitar;
b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru personalul de
conducere al instituţiilor de învăţământ superior şi pentru rezolvarea contestaţiilor privind
deciziile senatelor universitare.
(4) Pe lângă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului funcţionează
Consiliul de Etică şi Management Universitar, pe baza unui regulament aprobat prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, care adoptă sancţiuni legate de încălcarea
gravă a eticii profesionale şi a normelor universitare.
Art. 291. – Răspunderea patrimonială a personalului didactic, de cercetare şi didactic
auxiliar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Măsurile pentru recuperarea pagubelor şi a
prejudiciilor se iau potrivit legislaţiei muncii.
Art. 292. – În cazul în care cel sancţionat nu a mai săvârşit abateri disciplinare în
cursul unui an de la aplicarea sancţiunii, îmbunătăţindu-şi activitatea şi comportamentul,
autoritatea care a aplicat sancţiunea poate dispune ridicarea şi radierea sancţiunii, făcându-se
menţiunea corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.
112
Art. 293. – (1) Orice persoană poate sesiza unitatea/instituţia de învăţământ cu
privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi
se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ.
(2) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este
garantat.
Secţiunea a 7-a
Salarizarea personalului didactic şi de cercetare
Art. 294. – Salarizarea personalului didactic şi de cercetare se face conform
legislaţiei în vigoare şi hotărârilor Senatului universitar.
T I T L U L V
ÎNVĂŢAREA PE TOT PARCURSUL VIEŢII
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 295. – (1) Prezentul titlu reglementează cadrul general şi integrator al învăţării
pe tot parcursul vieţii în România.
(2) Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de
fiecare persoană pe parcursul vieţii în contexte formale, non-formale şi informale, în scopul
formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială sau
ocupaţională.
(3) Învăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde educaţia timpurie, învăţământul
preuniversitar, învăţământul superior, educaţia şi formarea profesională continuă a adulţilor.
Art. 296. – (1) Finalităţile principale ale învăţării pe tot parcursul vieţii vizează
dezvoltarea plenară a persoanei şi dezvoltarea durabilă a societăţii.
(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii se centrează pe formarea şi dezvoltarea
competenţelor cheie şi a competenţelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.
Art. 297. – (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii se realizează în contexte de învăţare
formale, non-formale şi informale.
(2) Învăţarea în context formal reprezintă o învăţare organizată şi structurată, care se
realizează într-un cadru instituţionalizat şi se fundamentează pe o proiectare didactică explicită.
Acest tip de învăţare are asociate obiective, durate şi resurse, depinde de voinţa celui care învaţă
şi se finalizează cu certificarea instituţionalizată a cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.
(3) Învăţarea în contexte non-formale este considerată ca fiind învăţarea integrată în
cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un
curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă şi
nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.
(4) Învăţarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activităţi zilnice legate
de muncă, mediul familial, timpul liber şi nu este organizată sau structurată din punct de vedere
al obiectivelor, duratei sau sprijinului pentru învăţare. Acest tip de învăţare nu este dependent de
intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi
competenţelor dobândite.
113
(5) Certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în contexte non-formale şi
informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condiţiile legii.
Art. 298. – (1) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte
formale sunt: unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar şi superior, centre de educaţie şi
formare profesională din subordinea ministerelor sau a autorităţilor publice locale, furnizori
publici şi privaţi de educaţie şi formare profesională autorizaţi/acreditaţi în condiţiile legii,
organizaţii nonguvernamentale sau guvernamentale care oferă programe autorizate în condiţiile
legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajaţi.
(2) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte
non-formale sunt: instituţiile şi organizaţiile prevăzute la alin. (1), precum şi prin: centre de
îngrijire şi protecţie a copilului, palate şi cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituţii
culturale: muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case
de cultură şi prin asociaţii profesionale, culturale, sindicate, organizaţii nonguvernamentale.
(3) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte informale
sunt: instituţiile şi organizaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). Învăţarea informală este, adesea,
neintenţionată şi neconştientizată şi se poate produce atunci când copiii, tinerii şi adulţii
desfăşoară activităţi în familie, la locul de muncă, în comunitate, când se întâlnesc cu prietenii,
când se angajează în activităţi de voluntariat, sportive sau culturale, când practică un hobby,
când citesc o carte sau se informează prin mass-media sau prin internet.
Art. 299. – (1) Organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar este
reglementată la titlul II din prezenta lege.
(2) Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior este reglementată la titlul III
din prezenta lege.
(3) Organizarea şi funcţionarea formării profesionale a adulţilor este reglementată de
legislaţia referitoare la formarea profesională continuă a adulţilor şi ucenicia la locul de muncă.
Art. 300. – Statul garantează şi susţine, inclusiv financiar, accesul la educaţie şi
formare profesională continuă pentru:
a) tinerii şi adulţii care nu au finalizat învăţământul obligatoriu;
b) tinerii care au părăsit sistemul de educaţie înainte de a obţine o calificare
profesională şi nu sunt cuprinşi în nicio formă de educaţie sau formare profesională;
c) absolvenţii de învăţământ non-profesional sau cei care au absolvit studiile
învăţământului liceal sau învăţământului superior în domenii şi calificări redundante sau
nerelevante pe piaţa forţei de muncă;
d) persoanele cu cerinţe educaţionale speciale;
e) tinerii şi adulţii care revin în ţară după o perioadă de muncă în străinătate;
f) tinerii şi adulţii rezidenţi în comunităţi dezavantajate economic şi social;
g) angajaţii de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educaţie, rezidenţi în mediul urban
şi în mediul rural, cu calificare redusă sau necalificaţi;
h) elevii cu risc major de eşec şcolar;
i) toţi cetăţenii care doresc să urmeze programe de educaţie permanentă.
Art. 301. – Finanţarea învăţării pe tot parcursul vieţii se realizează prin fonduri
publice şi private pe baza parteneriatului public-privat, prin finanţare şi cofinanţare din partea
angajatorilor, organizaţiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe
europene, prin conturi de educaţie permanentă şi prin contribuţia beneficiarilor.
114
CAPITOLUL II
RESPONSABILITĂŢI REFERITOARE LA ÎNVĂŢAREA
PE TOT PARCURSUL VIEŢII
Art. 302. – Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii
prin intermediul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Parlamentului,
Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional, Ministerului Sănătăţii, precum şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor.
Art. 303. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are ca atribuţii
principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:
a) elaborarea strategiilor şi politicilor naţionale în domeniul educaţiei, al formării
profesionale, al cercetării, tineretului şi sportului;
b) elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de
educaţie din România;
c) monitorizarea, evaluarea şi controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a
funcţionării sistemului educaţional şi a furnizorilor de educaţie;
d) stabilirea mecanismelor şi a metodologiilor de validare şi recunoaştere a
rezultatelor învăţării;
e) elaborarea, împreună cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, a politicilor
în domeniul educaţiei non-profesionale a adulţilor şi vârstnicilor;
f) alte atribuţii, aşa cum apar ele specificate în legislaţia sectorială, referitoare la
educaţie şi formare.
Art. 304. – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are ca atribuţii
principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:
a) elaborarea, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a
politicilor şi a strategiilor naţionale privind formarea profesională a adulţilor;
b) reglementarea formării profesionale la locul de muncă şi a formării profesionale
prin ucenicie la locul de muncă;
c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea şi controlarea directă sau prin organisme
abilitate a furnizorilor de educaţie, alţii decât cei din cadrul sistemului naţional de învăţământ;
d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia sectorială referitoare la educaţie şi formare.
Art. 305. – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional are ca atribuţii principale, în
domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:
a) stimularea creşterii gradului de acces şi de participare a publicului la cultură;
b) propunerea şi promovarea parteneriatelor cu autorităţile administraţiei publice
locale şi cu structurile societăţii civile pentru diversificarea, modernizarea şi optimizarea
serviciilor publice oferite de instituţiile şi aşezămintele de cultură, în vederea satisfacerii
necesităţilor culturale şi educative ale publicului;
c) promovarea recunoaşterii competenţelor profesionale, respectiv garantarea
drepturilor şi a intereselor creatorilor, artiştilor şi specialiştilor din domeniul culturii;
d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia sectorială referitoare la educaţie şi formare.
Art. 306. – (1) Ministerele şi autorităţile centrale pot avea responsabilităţi în
domeniul educaţiei şi formării pentru profesiile reglementate prin legi speciale.
(2) Formarea continuă a personalului din instituţiile publice de apărare, ordine
publică şi securitate naţională se reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine şi
instrucţiuni proprii emise de către conducătorii acestora.
115
Art. 307. – (1) Se constituie Autoritatea Naţională pentru Calificări prin fuziunea
Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) cu Agenţia Naţională pentru
Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social - ACPART.
(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări elaborează Cadrul naţional al calificărilor
pe baza Cadrului european al calificărilor, gestionează Registrul naţional al calificărilor şi
Registrul Naţional al Furnizorilor de Formare Profesională a Adulţilor. Autoritatea Naţională
pentru Calificări coordonează autorizarea furnizorilor de formare profesională continuă la nivel
naţional, coordonează sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională continuă şi
activităţile comitetelor sectoriale.
(3) Autoritatea Naţională pentru Calificări este coordonată de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului. Structura, organizarea şi funcţionarea acesteia se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului.
Art. 308. – (1) Cadrul naţional al calificărilor este un instrument pentru clasificarea
calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de
învăţare atinse, al cărui scop este integrarea şi coordonarea subsistemelor naţionale de calificări
şi îmbunătăţirea transparenţei, accesului, progresului şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa
muncii şi societatea civilă.
(2) Implementarea Cadrului naţional al calificărilor vizează sistemul naţional de
calificări obţinute în învăţământul secundar general, în învăţământul profesional şi tehnic, în
formarea profesională continuă, în ucenicie, în învăţământul superior, atât în contexte formale,
cât şi informale şi non-formale din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.
(3) Cadrul naţional al calificărilor permite recunoaşterea, măsurarea şi relaţionarea
tuturor rezultatelor învăţării dobândite în contexte de învăţare formale, non-formale şi informale
şi asigură coerenţa calificărilor şi a titlurilor certificate. Existenţa unui cadru naţional al
calificărilor contribuie la evitarea duplicării şi suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învaţă
să ia decizii în cunoştinţă de cauză privind planificarea carierei şi facilitează evoluţia
profesională, în perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.
(4) Cadrul naţional al calificărilor contribuie la asigurarea calităţii sistemului de
formare profesională pentru că se bazează pe standarde naţionale folosite atât la formarea, cât şi
la evaluarea de competenţe, indiferent de contextul în care acestea au fost dobândite.
Art. 309. – (1) Autoritatea Naţională pentru Calificări evaluează şi certifică
evaluatorii de competenţe profesionale, evaluatorii de evaluatori şi evaluatorii externi.
(2) Criteriile şi procedurile de evaluare şi certificare a evaluatorilor de competenţe
profesionale, a evaluatorilor de evaluatori şi a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele
metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
(3) Autoritatea Naţională pentru Calificări întocmeşte Registrul naţional al
evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi
certificaţi.
(4) Autoritatea Naţională pentru Calificări acreditează centrele de evaluare şi
organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.
Art. 310. – (1) Centrele comunitare de învăţare permanentă se înfiinţează de către
autorităţile administraţiei publice locale în parteneriat cu furnizorii de educaţie şi formare.
Acestea au rolul de a implementa politicile şi strategiile în domeniul învăţării pe tot parcursul
vieţii la nivelul comunităţii.
(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ de sine stătător sau în parteneriat cu
autorităţile locale şi alte instituţii şi organisme publice şi private: case de cultură, furnizori de
formare continuă, parteneri sociali, organizaţii nonguvernamentale etc., pot organiza la nivel
116
local centre comunitare de învăţare permanentă pe baza unor oferte de servicii educaţionale
adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri ţintă interesate.
(3) Finanţarea centrelor comunitare de învăţare permanentă se face din fonduri
publice şi private, în condiţiile legii. Toate veniturile obţinute de centrele comunitare de învăţare
permanentă rămân la dispoziţia acestora.
Art. 311. – (1) Atribuţiile centrelor comunitare de învăţare permanentă la nivel local
sunt următoarele:
a) realizează studii şi analize privind nevoia de educaţie şi formare profesională la
nivel local;
b) elaborează planuri locale de intervenţie în domeniul educaţiei permanente;
c) oferă servicii educaţionale pentru copii, tineri şi adulţi prin:
(i) programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competenţelor
cheie, inclusiv programe educaţionale de tip „A doua şansă” sau programe de tip „zone de
educaţie prioritară” pentru tinerii şi adulţii care au părăsit timpuriu sistemul de educaţie sau care
nu deţin o calificare profesională;
(ii) programe pentru validarea rezultatelor învăţării non-formale şi informale;
(iii) programe de dezvoltare a competenţelor profesionale pentru
calificare/recalificare, reconversie profesională, perfecţionare, specializare şi iniţiere
profesională;
(iv) programe de educaţie antreprenorială;
(v) programe de dezvoltare personală sau de timp liber;
(vi) organizarea de activităţi de promovare a participării la învăţarea permanentă
a tuturor membrilor comunităţii;
d) oferă servicii de informare, orientare şi consiliere privind:
(i) accesul la programe de educaţie şi formare profesională;
(ii) validarea rezultatelor învăţării non-formale şi informale;
(iii) pregătirea în vederea ocupării unui loc de muncă;
e) oferă servicii de evaluare şi certificare a rezultatelor învăţării non-formale şi
informale;
f) asigură accesul membrilor comunităţii la mijloace moderne de informare şi
comunicare;
g) promovează parteneriatul cu mediul economic;
h) implementează instrumentele dezvoltate Ia nivel european, Europass şi Youthpass,
paşaportul lingvistic, precum şi portofoliul de educaţie permanentă;
i) gestionează informaţii cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile
centrului.
(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare şi funcţionare a centrele
comunitare de învăţare permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 312. – (1) În contextul prezentei legi, termenii referitori la procesele de
identificare, evaluare şi recunoaştere a rezultatelor învăţării se definesc după cum urmează:
a) rezultatele învăţării - reprezintă ceea ce o persoană cunoaşte, înţelege şi este
capabilă să facă la finalizarea procesului de învăţare şi care sunt definite sub formă de
cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;
b) identificarea rezultatelor învăţării – reprezintă procesul prin care indivizii, singuri
sau cu sprijinul personalului specializat, devin conştienţi de competenţele pe care le deţin;
c) evaluarea rezultatelor învăţării – reprezintă procesul prin care se stabileşte faptul
că o persoană a dobândit anumite cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;
d) validarea rezultatelor învăţării - reprezintă procesul prin care se confirmă că
rezultatele învăţării evaluate, dobândite de o persoană, corespund cerinţelor specifice pentru o
unitate de rezultate ale învăţării sau o calificare;
117
e) certificarea rezultatelor învăţării - reprezintă procesul prin care se confirmă în mod
formal rezultatele învăţării dobândite de persoana care învaţă în diferite contexte, în urma unui
proces de evaluare. Ea se finalizează printr-o diplomă sau certificat.
(2) Recunoaşterea rezultatelor învăţării reprezintă procesul de atestare a rezultatelor
învăţării validate şi certificate prin acordarea de unităţi de rezultate ale învăţării sau de calificări.
(3) Identificarea, evaluarea şi recunoaşterea rezultatelor învăţării în contexte
non-formale şi informale se realizează pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi
Autoritatea Naţională pentru Calificări şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologia
de recunoaştere a rezultatelor învăţării în contexte non-formale şi informale a cadrelor didactice
şi de echivalare a acestora în credite pentru educaţie şi formare profesională.
Art. 313. – (1) Serviciile de identificare, evaluare şi recunoaştere a rezultatelor
învăţării pot fi oferite de instituţii publice sau private autorizate în acest sens.
(2) Diplomele şi certificatele acordate de instituţiile autorizate în urma evaluării
rezultatelor învăţării în contexte non-formale şi informale produc aceleaşi efecte ca şi celelalte
modalităţi de evaluare şi certificare a cunoştinţelor şi competenţelor din sistemul formal de
educaţie şi formare profesională în vederea ocupării unui loc de muncă sau continuării educaţiei
şi formării profesionale în sistemele formale.
(3) Rezultatele învăţării în contexte non-formale şi informale pot fi recunoscute
explicit prin evaluări în centre de evaluare şi certificare a competenţelor sau implicit prin
finalizarea unui program formal de studii.
Art. 314. – (1) Programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi
sistemele de evaluare a rezultatelor învăţării în contexte non-formale şi informale vor respecta
asigurarea mobilităţii ocupaţionale pe orizontală şi pe verticală prin utilizarea sistemului de
credite transferabile pentru educaţie şi formare profesională.
(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaborează de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale,
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Autoritatea Naţională pentru Calificări şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3) Rezultatele învăţării şi creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte
formale sau ca urmare a evaluării rezultatelor învăţării non-formale şi informale sunt transferate
şi integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învaţă.
Art. 315. – (1) Persoanele care doresc să fie evaluate în vederea recunoaşterii
competenţelor profesionale obţinute în alte contexte de învăţare decât cele formale se adresează
unui centru de evaluare acreditat pentru ocupaţia sau calificarea respectivă.
(2) În funcţie de procesul de evaluare desfăşurat, centrul de evaluare acreditat
eliberează următoarele tipuri de certificate cu recunoaştere naţională:
a) certificat de calificare - se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat
competent pentru toate competenţele asociate unei calificări sau unei ocupaţii, conform
standardului de pregătire profesională sau standardului ocupaţional;
b) certificat de competenţe profesionale - se eliberează în cazul în care candidatul a
fost declarat competent pentru una sau mai multe competenţe asociate unei calificări sau
ocupaţii, conform standardului de pregătire profesională sau standardului ocupaţional.
(3) Certificatele se eliberează însoţite de o anexă a certificatului, denumită
„Supliment descriptiv al certificatului”, în care se precizează unităţile de competenţă pentru care
candidatul a fost declarat competent.
118
Art. 316. – (1) Portofoliul de educaţie permanentă reprezintă un instrument care
facilitează identificarea şi formularea abilităţilor şi competenţelor personale şi valorificarea
acestora în parcursul şcolar şi profesional şi în inserţia pe piaţa muncii a fiecărui individ.
(2) Portofoliul de educaţie permanentă conţine dovezi ale rezultatelor învăţării
dobândite în contexte formale, non-formale şi informale de educaţie.
(3) Portofoliul educaţional integrează şi instrumentele europene care evidenţiază
rezultatele învăţării unei persoane, cum ar fi: Europass şi Youthpass.
Art. 317. – (1) Consilierea şi orientarea carierei pe tot parcursul vieţii se referă la
totalitatea serviciilor şi activităţilor care asistă persoanele de orice vârstă şi în orice moment al
existenţei lor să facă alegeri în sfera educaţională, de formare sau muncă şi să îşi gestioneze
cariera.
(2) Serviciile de consiliere şi orientare în carieră se realizează prin unităţi şi instituţii
de învăţământ, universităţi, instituţii de formare, serviciile de ocupare a forţei de muncă şi
serviciile pentru tineret. Ele se pot realiza şi la locul de muncă, în serviciile sociale şi în sectorul
privat.
Art. 318. – Statul asigură accesul gratuit la servicii de consiliere şi orientare în
carieră tuturor elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Art. 319. – În sensul prezentei legi, consilierea şi orientarea în carieră includ
următoarele tipuri de activităţi:
a) informarea cu privire la carieră, care se referă la toate informaţiile necesare pentru
a planifica, obţine şi păstra un anumit loc de muncă;
b) educaţia cu privire la carieră, care se realizează în instituţiile de învăţământ prin
intermediul ariei curriculare „consiliere şi orientare”. Sunt oferite informaţii despre piaţa muncii,
se formează abilităţi de a face alegeri privind educaţia, formarea, munca şi viaţa în general,
oportunităţi de a experimenta diverse roluri din viaţa comunităţii sau din viaţa profesională,
instrumente pentru planificarea carierei;
c) consilierea în carieră, care ajută persoanele să îşi clarifice scopurile şi aspiraţiile,
să îşi înţeleagă propria identitate, să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile
acţiuni, să îşi gestioneze cariera şi procesul de tranziţie în diferite momente;
d) consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să îşi clarifice scopurile imediate
privind angajarea, să înveţe despre abilităţile necesare pentru a căuta şi a obţine un loc de
muncă;
e) plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul acordat persoanelor pentru
găsirea unui loc de muncă.
Art. 320. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale colaborează în scopul creşterii calităţii, pentru
sincronizarea şi continuitatea activităţilor de consiliere şi orientare în carieră de care beneficiază
o persoană pe parcursul întregii vieţi.
(2) Ministerele prevăzute la alin. (1) stabilesc prin ordin comun instrumente şi
metodologii comune referitoare la formarea specialiştilor în consiliere şi orientare, utilizarea
instrumentelor Europass şi Youthpass, organizarea de activităţi comune de sensibilizare a
cadrelor didactice şi a formatorilor, a părinţilor şi a publicului larg cu privire la dimensiunea
consilierii şi orientării în educaţie şi formare profesională.
Art. 321. – Pentru asigurarea transparenţei serviciilor şi a mobilităţii persoanelor în
spaţiul european, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale realizează demersurile necesare pentru integrarea României în
reţelele europene de consiliere şi orientare pe tot parcursul vieţii.
119
Art. 322. – (1) Sistemul naţional de asigurare a calităţii educaţiei permanente
cuprinde sistemul de asigurare a calităţii în învăţământul preuniversitar, sistemul de asigurare a
calităţii în învăţământul superior, sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională
iniţială, sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională continuă.
(2) Grupul Naţional pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie şi Formare Profesională –
GNAC, structură informală care funcţionează ca punct naţional de referinţă pentru asigurarea
calităţii în educaţie şi formare profesională, coordonează armonizarea sistemelor de asigurarea
calităţii în educaţie şi formarea profesională.
Art. 323. – (1) Statul sprijină dreptul la învăţare pe tot parcursul vieţii prin acordarea
sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro
comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data plăţii, fiecărui copil cetăţean român,
la naşterea acestuia. Suma este acordată în scop educaţional în beneficiul titularului, din bugetul
de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în continuare cont pentru
educaţie permanentă, deschis la Trezoreria Statului pe numele copilului, de oricare dintre
părinţii fireşti, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al copilului, pe baza
certificatului de naştere.
(3) Părinţii copilului, contribuabili, pot direcţiona în contul prevăzut la alin.(2) un
procent de până la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii, în condiţiile legii,
şi pot depune sume în acest cont.
(4) Pentru sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se plăteşte dobândă anual la o
rată a dobânzii stabilită prin ordin al ministrului finanţelor publice. Dobânzile aferente conturilor
de depozit constituite la Trezoreria Statului se asigură de la bugetul de stat, din bugetul
Ministerului Finanţelor Publice.
(5) Titularul contului este singura persoană care poate solicita sume din contul pentru
educaţie permanentă, începând cu vârsta de 16 ani şi cu acordul expres, după caz, al părinţilor, al
tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului eliberează vouchere echivalente în
valoare cu sumele solicitate. Metodologia prin care se certifică faptul că sumele au fost cheltuite
pentru educaţia permanentă se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
(6) Retragerea sumelor în alte condiţii decât cele prevăzute la alin.(5) şi/sau utilizarea
acestora în alt scop decât cel stabilit de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la un an.
(7) Normele privind deschiderea, gestionarea şi accesul la contul pentru educaţie
permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educaţie permanentă prin
acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro se acordă tuturor copiilor născuţi de
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 324. – (1) Personalul care lucrează în domeniul educaţiei permanente poate
ocupa următoarele funcţii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de
practică, evaluator de competenţe, mediator, facilitator al învăţării permanente, consilier, mentor,
facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin şi alte funcţii asociate activităţilor desfăşurate în
scopul educaţiei permanente.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Agenţia
Naţională pentru Calificări, stabileşte normele metodologice de elaborare a statutului şi rutei de
profesionalizare a personalului care lucrează în domeniul educaţiei permanente. Programele de
formare profesională vor cuprinde obiective specifice învăţării permanente, precum: competenţe
psihopedagogice specifice vârstei şi profilului beneficiarilor învăţării, dezvoltarea competenţelor
120
de utilizare a tehnologiilor moderne de informare şi comunicare, competenţe de facilitare a
învăţării în medii virtuale, utilizarea învăţării pe bază de proiecte şi portofolii educaţionale.
Art. 325. – (1) Guvernul înfiinţează Muzeul Naţional al Ştiinţei, în condiţiile legii.
(2) Muzeul Naţional al Ştiinţei are drept scop principal oferirea de experienţe de
învăţare non-formală şi informală, prin prezentarea principalelor realizări ale ştiinţei şi
tehnologiei.
(3) Finanţarea Muzeului Naţional al Ştiinţei se face prin bugetele Ministerelor
Culturii şi Patrimoniului Naţional şi al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Metodologia de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Muzeului Naţional al
Ştiinţei se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
Art. 326. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza şi prognoza activităţilor de
învăţare pe tot parcursul vieţii.
T I T L U L V I
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Art. 327. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă
Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.158 din 16 iunie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, art. 14 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iunie 2005, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin.(1):
a) măsura introducerii clasei pregătitoare în învăţământul primar intră în vigoare
începând cu anul şcolar 2011 – 2012;
b) măsura introducerii clasei a IX-a în învăţământul gimnazial intră în vigoare
începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2010-2011;
c) examenul de bacalaureat se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentei
legi începând cu generaţia de elevi care începe clasa a IX-a în anul şcolar 2011 -2012;
d) admiterea la liceu se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentei legi
începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2010-2011;
e) procedurile pentru conferirea titlurilor didactice în învăţământul superior prevăzute
de prezenta lege se vor aplica începând cu anul 2012.
f) procedurile pentru conferirea titlurilor didactice în învăţământul superior prevăzute
de prezenta lege se vor aplica începând cu anul 2011.
(3) În termen de 12 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează
metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi
şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.
(4) Terenurile şi clădirile aferente unităţilor de învăţământ liceal trec din domeniul
121
public local în domeniul public judeţean până la data de 1 septembrie 2011. Predarea-preluarea
se face pe bază de protocol încheiat în conformitate cu prevederile legale.
Art. 328. – (1) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar care a devenit
titular al sistemului naţional de învăţământ prin repartiţie guvernamentală sau prin orice altă
formă legală beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi personalul didactic devenit titular prin
concursul naţional de titularizare.
(2) Doctoranzii încadraţi pe funcţia de lector/şef de lucrări îşi păstrează încadrarea, cu
condiţia obţinerii titlului de doctor în termen de 5 ani de la punerea în aplicare a acestor
proceduri.
(3) Personalul didactic care ocupă în prezent funcţia de preparator universitar şi
deţine titlul de doctor, ocupă de drept funcţia de asistent universitar.
Art. 329. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile de învăţământ
superior publice având activităţi de predare în limba minorităţilor naţionale, care vor avea statut
de universităţi multiculturale şi multilingve, conform prezentei legi, sunt: Universitatea
Babes-Bolyai din Cluj-Napoca - în limbile română, maghiară şi germană, Universitatea de
Medicină şi Farmaceutică din Târgu Mureş - în limbile română şi maghiară şi Universitatea de
Artă Teatrală din Târgu Mureş - în limbile română şi maghiară.
Art. 330. – (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, să definitiveze noua Cartă universitară, regulamentele şi
metodologiile de organizare şi funcţionare a universităţilor, în conformitate cu prezenta lege.
(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universităţilor se
vor stabili în baza prezentei legi.
Art. 331. – Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei legi sunt definiţi în
anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
122
Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 mai
2010, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
Roberta Alma Anastase
123
ANEXĂ
L I S T A
definiţiilor termenilor şi a expresiilor utilizate în cuprinsul legii
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. Abilitarea – reprezintă certificarea calităţii unei persoane de a conduce lucrări de
doctorat şi de a ocupa funcţia didactică şi de cercetare de profesor universitar;
2. Acreditarea – este procesul prin care unitatea/instituţia de învăţământ/organizaţia
interesată, pe baza evaluării externe realizate în condiţiile prezentei legi, dobândeşte dreptul de
organizare a admiterii, de desfăşurare a procesului de învăţământ, de organizare a examenelor de
finalizare a studiilor şi de a emite diplome şi certificate recunoscute de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului;
3. Asigurarea calităţii educaţiei – exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de
a oferi programe de educaţie în conformitate cu standardele anunţate şi este realizată printr-un
ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale, de elaborare, planificare şi
implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că
organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate;
4. Autorizarea de funcţionare provizorie – este procesul prin care unitatea/instituţia
de învăţământ/organizaţia interesată, pe baza evaluării externe realizată, în condiţiile prezentei
legi, de către agenţiile de asigurare a calităţii autorizate să funcţioneze pe teritoriul României,
dobândeşte calitatea de furnizor de educaţie, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice
locale competente, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea de funcţionare provizorie
conferă dreptul de organizare a admiterii, precum şi de organizare şi desfăşurare a procesului de
învăţământ;
5. Beneficiarii direcţi ai educaţiei şi formării profesionale – sunt antepreşcolarii,
preşcolarii, elevii şi studenţii, precum şi persoanele adulte cuprinse într-o formă de educaţie şi
formare profesională;
6. Beneficiarii indirecţi ai educaţiei şi formării profesionale – sunt familiile
beneficiarilor direcţi, angajatorii, comunitatea locală şi, într-un sens larg, întreaga societate;
7. Cadrul Naţional al Calificărilor – este un instrument pentru stabilirea calificărilor,
în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învăţare. Cadrul
Naţional al Calificărilor are ca scop integrarea şi coordonarea subsistemelor naţionale de
calificări şi îmbunătăţirea transparenţei, accesului, progresului şi calităţii calificărilor în raport cu
piaţa muncii şi societatea civilă;
8. Cadrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior, denumit în continuare
CNCIS – reprezintă instrumentul pentru stabilirea structurii calificărilor din învăţământul
superior. CNCIS are ca scop asigurarea coerenţei calificărilor şi a titlurilor obţinute în
învăţământul superior. CNCIS asigură recunoaşterea naţională, precum şi compatibilitatea şi
comparabilitatea internaţională a calificărilor dobândite prin învăţământul superior. CNCIS este
parte a Cadrului Naţional al Calificărilor definit la pct. 7;
9. Calificarea – este rezultatul formal al unui proces de evaluare şi validare, care este
obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a obţinut, ca urmare a
învăţării, rezultate la anumite standarde prestabilite;
10. Calitatea educaţiei – este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii
sau program de calificare profesională şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite
standardele de calitate, precum şi aşteptările beneficiarilor;
11. Centrul de zi – instituţie de stat sau a unei organizaţii nonguvernametale în care
copiii cu deficienţe, transportabili, sunt găzduiţi şi îngrijiţi în timpul zilei;
124
12. Centrul de educaţie – unitate de învăţământ organizată de către Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau de organizaţii neguvernamentale în parteneriat
cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, având ca scop şi finalitate
recuperarea, compensarea, reabilitarea şi integrarea şcolară şi socială a diferitelor categorii de
copii/elevi/tineri cu deficienţe;
13. Cercetarea ştiinţifică universitară – include cercetarea ştiinţifică propriu-zisă,
creaţia artistică şi activităţile specifice performanţei sportive;
14. Competenţa – reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza
adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii constând în valori şi atitudini, pentru rezolvarea cu
succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru
dezvoltarea profesională sau personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă;
15. Competenţele profesionale – sunt un ansamblu unitar şi dinamic de cunoştinţe şi
abilităţi. Cunoştinţele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaştere, înţelegere şi utilizare a
limbajului specific, explicare şi interpretare. Abilităţile se exprimă prin următorii descriptori:
aplicare, transfer şi rezolvare de probleme, reflecţie critică şi constructivă, creativitate şi inovare;
16. Competenţele transversale – reprezintă achiziţii valorice şi atitudinale care
depăşesc un anumit domeniu/program de studiu şi se exprimă prin următorii descriptori:
autonomie şi responsabilitate, interacţiune socială, dezvoltare personală şi profesională;
17. Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ preuniversitar – semnifică
activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie
desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite;
18. Creditele pentru formare profesională – reprezintă totalitatea rezultatelor
învăţării dobândite de o persoană pe parcursul unui program de formare profesională, folosite
pentru a indica progresele înregistrate şi completarea unui program de formare care conduce
către obţinerea unei calificări. Creditele sunt folosite pentru a permite transferul de la o calificare
la alta, de la un nivel de calificare la altul şi de la un sistem de învăţare la altul;
19. Creditele de studii transferabile – sunt valori numerice alocate unor unităţi de
cursuri şi altor activităţi didactice. Prin creditele de studii transferabile se apreciază, în medie,
cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însuşirea cunoştinţelor şi
competenţelor specifice unei discipline;
20. Criteriul – reprezintă un set de standarde care se referă la un aspect fundamental
de organizare şi funcţionare a unui furnizor de educaţie/unitate/instituţie furnizoare de educaţie
în procesul autorizării de funcţionare provizorie/acreditării/evaluării şi asigurării calităţii;
21. Cunoştinţele – reprezintă rezultatul asimilării, prin învăţare, a unui ansamblu de
fapte, principii, teorii şi practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studii;
22. ECTS/SECT – Sistemul European de Credite Transferabile;
23. ECVET/SECTEFP – Sistemul European de Credite Transferabile pentru Educaţie
şi Formare Profesională;
24. Educaţia – este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor şi
activităţile de învăţare şi formare de competenţe academice sau profesionale. Educaţia include
atât activităţile de învăţare în context formal, cât şi în context non-formal sau informal;
25. Educaţia şi formarea profesională – este ansamblu coerent şi continuu de
activităţi şi experienţe de învăţare prin care trece subiectul învăţării pe întreaga durată a traseului
său educaţional-formativ;
26. Unitatea/instituţia furnizoare de educaţie – sunt unităţile şi instituţiile de
învăţământ acreditate;
27. Organizaţia interesată în furnizarea de servicii de educaţie – este o persoană
juridică ce cuprinde în statutul său activităţi de învăţământ şi se supune procesului de autorizare
pentru a deveni furnizor de educaţie;
28. EQF/CEC – Cadrul European al Calificărilor pentru învăţare pe tot parcursul
vieţii, este un instrument de referinţă pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor
sisteme de calificări şi care promovează atât învăţarea de-a lungul vieţii, cât şi egalitatea de
125
şanse în societatea bazată pe cunoaştere, precum şi continuarea integrării cetăţenilor pe piaţa
europeană a muncii, respectând în acelaşi timp marea diversitate a sistemelor naţionale de
educaţie;
29. Evaluarea instituţională a calităţii – constă în examinarea multicriterială a
calităţii educaţiei, a măsurii în care un furnizor de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de
educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când
evaluarea calităţii este efectuată de organizaţie, însăşi aceasta ia forma evaluării interne. Atunci
când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată,
aceasta ia forma evaluării externe;
30. Indicatorul de performanţă – reprezintă un instrument de măsurare a gradului de
realizare a unei activităţi desfăşurate de furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de
educaţie prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referinţă. Nivelul minim al
indicatorilor de performanţă corespunde cerinţelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor
de performanţă corespunde cerinţelor unui standard de referinţă, este opţional şi diferenţiază
calitatea în mod ierarhic, progresiv;
31. Îmbunătăţirea calităţii educaţiei – semnifică evaluarea, analiza şi acţiunea
corectivă continuă din partea furnizorului de educaţie/unităţii/instituţiei furnizoare de educaţie,
bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea
standardelor de referinţă;
32. Învăţământul – serviciu public organizat în condiţiile unui regim juridic de drept
public în scopul educării şi formării profesionale a tinerei generaţii;
33. Învăţământul de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă – sunt forme de
organizare a proceselor didactice care implică:
a) frecvenţă obligatorie pentru învăţământul de zi şi seral;
b) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu individual şi întâlniri periodice,
de regulă săptămânal, cu elevii/studenţii/cursanţii pentru desfăşurarea activităţilor aplicative
obligatorii prevăzute în planurile-cadru de învăţământ/planurile de învăţământ, pentru
învăţământul cu frecvenţă redusă;
c) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu individual şi întâlniri periodice,
desfăşurarea seminariilor prin sistem tutorial şi obligatoriu a tuturor activităţilor didactice care
dezvoltă competenţe şi abilităţi practice în sistem faţă în faţă pentru învăţământul la distanţă;
34. Mandatul – perioada în care o persoană, desemnată prin vot sau prin concurs
într-o funcţie de conducere, la nivelul unei unităţi/instituţii de învăţământ din cadrul sistemului
naţional de învăţământ, pune în aplicare programul managerial pe baza căruia a fost învestită.
Mandatul are o durată de 4 ani;
35. Programele educaţionale de tip „A doua şansă” – programe educaţionale care au
ca scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adulţilor care au părăsit prematur sistemul de educaţie, fără a
finaliza învăţământul primar şi/sau gimnazial, depăşind cu cel puţin 4 ani vârsta de şcolarizare
corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât aceştia să-şi poată completa şi finaliza învăţământul
obligatoriu, precum şi să poată obţine o calificare profesională;
36. Programele de calificare profesională – reprezintă oferta educaţională care
conduce la dobândirea unei calificări profesionale înscrisă în Registrul naţional al calificărilor;
37. Programele de studii – concretizează oferta educaţională a unei organizaţii
furnizoare de educaţie;
38. Programul de studii acreditat – este programul de studii care îndeplineşte
cerinţele minime ale standardelor şi indicatorilor de performanţă ai acreditării;
39. Programul de studii autorizat – este programul de studii evaluat, avizat favorabil
şi care îndeplineşte condiţiile autorizării provizorii;
40. Punctele de credit pentru formare profesională – reprezintă exprimarea numerică
a importanţei unei unităţi de rezultate ale învăţării raportate la o calificare;
41. Registrul Matricol Unic al Universităţilor din România (RMUR) – este o bază de
date naţională electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii din instituţiile de învăţământ
126
superior de stat, particulare sau confesionale, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.
Constituirea RMUR se realizează pe baza registrelor matricole ale instituţiilor de învăţământ
superior;
42. Registrul naţional al calificărilor – este o bază de date naţională ce cuprinde
descrierea tuturor calificărilor din România;
43. Rezultatele învăţării – reprezintă ceea ce o persoană înţelege, cunoaşte şi este
capabilă să facă la finalizarea unui proces de învăţare. Rezultatele învăţării se exprimă prin
cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite pe parcursul diferitelor experienţe de învăţare
formală, non-formală şi informală;
44. Segregarea în sistemul naţional de învăţământ – este forma gravă de discriminare
care constă în separarea fizică, intenţionată sau neintenţionată, a copiilor/tinerilor minoritari de
restul copiilor/tinerilor în grupe, clase, clădiri, unităţi de învăţământ şi alte spaţii utilizate în
învăţământ, astfel încât procentul copiilor/tinerilor minoritari din totalul copiilor/tinerilor din
unitatea de învăţământ/clasă/grupă este disproporţionat în raport cu procentul pe care
copiii/tinerii minoritari de vârsta respectivă îl reprezintă din totalul populaţiei de aceeaşi vârstă
în respectiva unitate administrativ-teritorială;
45. Sistemul naţional de învăţământ – este constituit din ansamblul unităţilor şi
instituţiilor de învăţământ de stat particulare şi confesionale acreditate, de diferite tipuri,
niveluri şi forme de organizare a activităţii de educare şi formare profesională;
46. Sistemul tutorial – semnifică organizarea activităţilor didactice în învăţământul la
distanţă de către un cadru didactic tutore şi asigură:
a) desfăşurarea activităţilor de învăţare şi evaluare atât la distanţă, cât şi în sistem faţă
în faţă;
b) organizarea pe discipline şi grupe care cuprind maximum
25 de elevi/studenţi/cursanţi;
47. Societatea cunoaşterii – este o societate în care cunoaşterea constituie principala
resursă, fiind creată, împărtăşită şi utilizată pentru a genera prosperitate şi bunăstare membrilor
săi;
48. Standardul – reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termen de reguli sau
rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie. Orice
standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunţ şi se concretizează într-un set de
indicatori de performanţă. Standardele sunt diferenţiate pe criterii şi domenii;
49. Standardul de referinţă – reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel
optimal de realizare a unei activităţi de către furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare
de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial.
Standardele de referinţă sunt specifice fiecărui program de studii sau fiecărei instituţii, sunt
opţionale şi se situează peste nivelul minim;
50. Statele terţe – orice stat, cu excepţia statelor membre ale Uniunii Europene, ale
Spaţiului Economic European şi a Confederaţiei Elveţiene;
51. Unitatea – reprezintă o unitate de învăţământ din învăţământul preuniversitar;
52. Unitatea de rezultate ale învăţării – reprezintă partea unei calificări care cuprinde
un set coerent de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe generale, care pot fi evaluate şi validate;
53. Evaluarea rezultatelor învăţării – reprezintă procesul prin care se stabileşte faptul
că o persoană a dobândit anumite cunoştinţe, deprinderi şi competenţe;
54. Validarea rezultatelor învăţării – reprezintă procesul prin care se confirmă că
rezultatele învăţării dobândite de o persoană, evaluate şi certificate, corespund cerinţelor
specifice pentru o unitate sau o calificare;
55. Transferul rezultatelor învăţării şi al creditelor asociate – reprezintă procesul
prin care rezultatele învăţării şi creditele asociate acestora sunt transferate şi integrate în
programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învaţă;
127
56. Recunoaşterea rezultatelor învăţării şi a creditelor asociate – reprezintă procesul
prin care se acordă un statut oficial rezultatelor învăţării şi creditelor dobândite, evaluate şi
validate, în vederea acordării certificatului de calificare profesională;
57. Certificarea rezultatelor învăţării – reprezintă procesul prin care se confirmă în
mod formal rezultatele învăţării dobândite de persoana care învaţă, în urma unui proces de
evaluare;
58. Învăţământul public – este echivalentul învăţământului de stat, aşa cum este
definit în Constituţia României, republicată;
59. Învăţământul privat – este echivalentul învăţământului particular, aşa cum este
definit în Constituţia României, republicată.