Autentificare

Avem 11 vizitatori și niciun membru online

Arhiva FSLI 2007-2012

Programul actiunilor de protest

-

Programul acţiunilor de protest împotriva Codului Boc

postat cu 4 ore în urmă de www.mediasind.ro

 Vizualizati PROGRAMUL ACTIUNILOR DE PROTEST

Adresa celor cinci confederaţii sindicale către organizaţiile membre:

Luni, 21 februarie 2011, a avut loc reuniunea Birourilor Executive ale federatiilor afiliate la CNSLR-Fratia, CNS Cartel Alfa, CSDR, BNS si Meridian, reuniune la care au participat circa 350 de delegati. In cadrul acestei intalniri s-au stabilit actiunile pe care le vom organiza in comun pentru a bloca initiativa Guvernului Boc de a modifica actualul Cod al Muncii cat si Legea Sindicatelor, Legea Patronatelor, Legea conflictelor de munca si Legea Contractelor Colective de Munca.

Pentru a castiga acest ”razboi” ce are ca miza drepturile fundamentale ale lucratorilor, s-a stabilit un plan de actiune ce combina: (1) informarea cat mai completa si corecta a membrilor de sindicat, (2) campaniile de constientizare a clasei politice, (3) actiunile de strada de amploare si (4) declansarea grevei la nivel national.


1. In ceea ce priveste informarea lucratorilor, va rugam sa luati toate masurile necesare la nivel federal si la nivel judetean pentru a le comunica membrilor afiliati efectele devastatoare pe care le va avea modificarea

Codului Muncii si a legilor mentionate mai sus asupra lucratorilor. Informarea si mobilizarea acestora trebuie sa inceapa cat mai repede cu putinta, prin toate mijloacele de comunicare pe care le aveti la dispozitie, inclusiv prin organizarea de adunari generale la nivel de sindicat. Organizati intalniri formale sau informale, in intreprinderi, in locuri publice, in case de cultura, oriunde si oricand aveti ocazia sa le prezentati oamenilor situatia extrem de grava in care ne aflam. (Daca nu ati facut deja acest lucru pana acum)
Pe site-ul www.sustinecodulmuncii.ro gasiti materialele necesare pentru informarea lucratorilor. Cele cinci confederatii sindicale vor elabora si va vor pune la dispozitie si fluturasi/afise insa pana la definitivarea acestora informatiile trebuie sa plece catre membrii de sindicat.

2. Reprezentantii celor cinci confederatii au inceput de astazi o serie de intalniri cu partidele politice si vor organiza intalniri la nivel central cu grupurile parlamentare. Facem tot posibilul sa ii informam pe cei care ne conduc si ne reprezinta in Parlament cu privire la punctul de vedere al lucratorilor. Concomitent le solicitam parlamentarilor sa nu sustina Guvernul si sa voteze in favoarea motiunii de cenzura – In cazul in care Guvernul Boc va decide sa isi asume raspunderea
Filialele/Uniunile judetene trebuie sa faca un demers similar la nivel local. Va rugam sa organizati intalniri cu parlamentarii, sa organizati conferinte de presa, sa le trimiteti e-mailuri, sa folositi orice cai de comunicare si de sensibilizare pe care le credeti de cuviinta pentru a-i convinge sa nu sustina demersul Guvernului Boc.

3. Actiunile de strada la nivel de judete vor incepe in data de 26 februarie 2011 si se vor incheia in data de 18 martie.
Filialele si uniunile judetene vor coopera la nivel local pentru organizarea manifestarilor, avand libertatea sa decida forma de protest (mars/miting) si locatiile, pastrand insa mesajul unitar al campaniei comune si respectand calendarul agreat.
(descarca Programarea actiunilor de protest)
In ziua in care se va dezbate si se va vota eventuala motiune de cenzura, cele cinci confederatii vor organiza un miting la Bucuresti, in fata Palatului Parlamentului. Reprezentantii confederatiilor vor asista din sala la dezbaterea motiunii.
In aceasta zi va fi declansata si greva de avertisment.

In cazul in care Guvernul Boc va avea castig de cauza si legea de modificare a Codului Muncii va fi trimisa spre promulgare la Presedintie, cele cinci confederatii vor organiza un al doilea miting, in fata Palatului Cotroceni. Mitingul va avea loc in ziua in care Guvernul va trimite legea pentru a fi promulgata. Concomitent, se va declansa greva generala la nivel national.

4. Pentru a bloca demersul Guvernului Boc, este obligatoriu sa fim pregatiti pentru declansarea grevei generale la nivel national.
In acest sens, toate organizatiile sindicale trebuie sa organizeze adunari la nivel de sindicat, sa ii informeze pe lucratori cu privire la efectele propunerii Boc, si sa stranga semnaturi de la lucratori.
Tabelele de semnaturi trebuie finalizate pana la data de
14 martie 2011.
Greva de avertisment va avea loc in ziua in care se va dezbate eventuala motiune de cenzura.
Daca Guvernul va avea castig de cauza, greva generala va avea loc in ziua in care se inainteaza Presedintiei legea spre promulgare.
Procedurile legale pentru declansarea grevei si modelul de tabel pentru strangerea de semnaturi vor fi puse la dispozitie atat pe canalele de comunicare oficiale ale confederatiilor cat si prin intermediul site-ului www.sustinecodulmuncii.ro

ATENTIE:

  • Toate actiunile, adunarile, intalnirile, conferintele de presa, etc. vor fi comunicate Comitetului de Criza constituit de cele cinci confederatii sindicale, atat pe linie de federatii cat si pe linie de filiale/uniuni judetene. Componenta Comitetului si datele de contact ale membrilor se gasesc in atas.

  • Pentru fiecare actiune, adunare, intalnire, etc (indiferent de locatie sau de numarul de participanti) se vor pune la dispozitie imagini foto/imagini video ce se vor incarca pe site-ul www.sustinecodulmuncii.ro. Imaginile pot fi luate cu telefonul, nu este nevoie de aparatura speciala.

  • Dupa fiecare intalnire avuta cu politicieni sau parlamentari la nivel local va rugam sa ne puneti la dispozitie rapoarte. Informatiile vor fi incarcate pe site, unde veti gasi si rapoarte ale intalnirilor ce vor fi organizate la nivel central.

  • Informarile oficiale ce vor pleca de la centru catre dumneavoastra vor fi sub antetul comun al celor cinci confederatii si vor fi semnate de reprezentantii acestora. Atentie la campaniile de dezinformare si de manipulare! Verificati veridicitatea informatiilor contactand membrii Comitetului de criza. Miza acestui ”razboi” este extrem de mare.

Prima actiune concreta, vizibila, din calendarul comun va avea loc in data de 26 februarie 2011, la Oradea.

In aceasta zi va avea loc congresul UDMR – cel mai inalt for de decizie al acestui partid din coalitia aflata la putere – la Casa de Cultura a Sindicatelor. Delegatii din partea tuturor federatiilor care au sindicate in judetul Bihor vor prezenta secretariatului tehnic al Congresului o scrisoare prin care miscarea sindicala va solicita UDMR sa nu sustina procedura de asumare a raspunderii si sa participe la un dialog deschis cu partenerii sociali. Totodata se vor inmana participantilor la Congres, invitati si delegati deopotriva, copii ale scrisorii inaintate secretariatului.
Demersul nostru din data de 26 februarie 2011 nu are ca scop alterarea/distorsionarea evenimentului UDMR ci doar transmiterea unui mesaj clar, din partea lucratorilor, indiferent daca sunt romani sau maghiari. Demersul Guvernului Boc anuleaza drepturile tuturor lucratorilor, indiferent de etnie sau nationalitate, iar actiunea sindicatelor nu are legatura cu nationalismul.
Rugam reprezentantii in teritoriu ai celor cinci confederatii sa comunice acest lucru atat reprezentantilor UDMR cat si opiniei publice.

  • Cu exceptia Bihorului (care organizeaza deja actiunea din data de 26), intalnirile la nivel de filiale/uniuni judetene pentru stabilirea strategiei comune de actiune la nivel local trebuie sa aiba loc pana cel tarziu in data de 25 februarie 2011. Asteptam rapoarte de la nivelul fiecarui judet in privinta celor decise.

Mai multe amănunte pe: www.sustinecodulmuncii.ro



--
Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind

Organizatie reprezentativa la nivel de ramura mass-media, afiliata la:
Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania si Federatia Internationala a Jurnalistilor

Romania, Bucuresti, Piata Presei Libere nr. 1, Casa Presei, intr. B1, etaj.1, sector 1

Tel.: +40.037.215.01.89; Fax:+40.0372.87.10.86; Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. ; www.mediasind.ro



FSLI incep actiunile de protest

FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT

FEDERATION DES SYNDICATS LIBRES DE L’ENSEIGNEMENT

FREE TRADE UNION FEDERATION IN EDUCATION

R O M Â N I A

BUCUREŞTI, Bd. Regina Elisabeta, nr. 32, sect. 5, cod 050012

Tel. 4021 315 16 95, 315 78 70, Fax. 4021 312 58 37

www.fsli.ro fsli@upcmail.ro


FSLI începe acţiunile de protest


Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ va organiza în zilele de 2, 3, şi 4 martie 2011 acțiuni de pichetare a sediului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Acţiunile de pichetare vor avea loc în intervalul orar 1230 – 1430.


Motivele protestului nostru sunt următoarele:


1. Refuzul MECTS de a recunoaşte încadrarea personalului didactic potrivit prevederilor Legii 221/2008, în condiţiile în care peste 90% din membrii noştri de sindicat au obţinut în instanţă aceast drept;

2. Încălcarea prevederilor Legii 118/2010, potrivit cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2011 ar fi trebuit să se revină la salariile din 2010;

3. Diminuarea costului standard per elev pentru anul 2011 cu 22% faţă de anul 2010, măsură care va conduce la neacoperirea fondurilor destinate salariilor aferente acestui an;

4. Tergiversarea elaborării Regulamentului de acordare în anul 2011 a sporurilor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

5. Anumite prevederi ale Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cum ar fi: nereducerea cu 2 ore a normei didactice pentru personalul didactic cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani şi gradul didactic I, structura ciclurilor de învăţământ, componenţa consiliilor de administraţie;

6. Refuzul MECTS de a emite ordinul pentru acordarea distincţiilor şi premiilor personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat “Gheorghe Lazăr” pentru anul şcolar 2009-2010;


Vă reamintim faptul că federaţia noastră consultă în această perioadă membrii de sindicat în vederea declanşării unei greve generale în luna mai 2011.


Contact: Simion Hancescu, preşedinte FSLI: 0722. 77.97.16

LEN numai deconteaza nimic

05.02.2011

LEN si umilirea cadrului didactic

Am postat multe aspecte in defavoarea cadrului didactic care apar prin aceasta lege.
Azi o sa ma opresc asupra decontarii navetei si a celor 50% pentru cele 6 calatorii pe calea ferata.
Chiar daca naveta era decontata numai in unele unitati scolare totusi era sansa sa se castige in instanta acest drept.
Acum legea nu mai prevede acest drept de decontare a navetei. Este doar articolul 105 alin 2 din lege care spune ca in finantarea complementara care se asigura din bugetele locale "cheltulieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii"
DAR LEGEA NU MAI EXISTA...deci nici decontarea

Referitor la 50% pentru cele 6 calatorii..acest drept a fost sters definitiv prin aceasta lege.
Nu sunt interesati domnii guvernati de conditia navetistului din Romania...
Multi dascali navetisti isi dramuiesc si ultimul banut iar politicienii se plimba cu gondola...
Efectul pe termen lung al acestor masuri..o scadere a calitatii corpului profesoral , mai ales in localitatile izolate...

MODIFICARI LA CODUL MUNCII - PROIECT PROPUS DE GUVERN

15.02.2011

CONSIDERATII asupra efectelor modificarilor Codului Muncii propuse de Guvernul Romaniei

1. a) Se mareste perioada de proba astfel : de la 30 de zile la 45 de zile pentru functiile de executie, respectiv de la 90 de zile la 120 de zile pentru functiile de conducere,
b) Se elimina perioada de proba pentru muncitorii necalificati de maxim 5 zile.
c) Se abroga prevederea conform careia perioada de proba constituie vechime in munca;
d) Limitarea angajarilor in perioada de proba la maxim 3 este abrogata.
e) In timpul perioadei de proba salariatul poate fi concediat fara preaviz, doar printr-o simpla notificare. (Art. 31, 33)

EFECTE: Timp de 45-120 de zile, angajatorul poate angaja pentru acelasi post oricate personae doreste, cu titlu de perioada de proba, poate oricand sa renunte la orice angajat in aceasta perioada fara sa poata fi controlat, iar perioada lucrata cu titlu de proba nu mai constituie vechime in munca.

2. Se introduc in continutul contractului de munca obiective de performanta individuala si criterii de evaluare a acestora. (Art.40)

EFECTE: Aceste obiective cat si criteriile de evaluare a lor sunt DREPTUL EXCLUSIV AL PATRONULUI, iar salariatii vor putea fi oricand concediati pentru necorespundere profesionala.

3. Delegarea salariatului se va putea prelungi din 2 in 2 luni cu acordul sau/ si nu doar o singura data pentru maxim 2 luni. (Art.44)

EFECTE: Salariati ar putea fi delegati permanenti impotriva vointei lor, fara ca angajatorul sa mai fie obligat la introducerea clauzei de mobilitate in CIM, care l-ar obliga la plati suplimentare pentru salariat.

4. Contractul individual de munca se suspenda de drept la data la care expira avizele, autorizatiile ori atestatele necesare pentru excercitarea profesiei. (Art.50 – alineat nou), sau se suspenda din initiativa patronului daca aceste avize, autorizatii ori atestate sunt supendate de catre cei care le-au emis. (art.52- alineat nou)

EFECTE: Salariatul nu va mai putea continua activitatea, deci nu va mai fi platit, din momentul in care autorizatia, atestatul ori avizul necesar desfasurarii profesiei nu mai este valabil. Nu se ia in calcul ca aceste autorizatii, avize sau atestate pot fi prelungite. De exemplu, un conducator de utilaj care are autorizatie de la ISCIR nu va mai primi salariu de la data expirarii acesteia, chiar daca se prelungeste. Aceeasi situatie apare si in cazul in care documentele respective sunt suspendate de catre cei care le-au emis.

5. Se introduce “reducerea temporara a activitatii” angajatorului ca modalitate si posibilitate de reducere a timpului de munca si a salariilor si de acordare de concedii fara plata fortat, fara consimtamantul salariatului sau al sindicatului. (Art.52 – alineate noi)

EFECTE: Patronul poate oricand micsora activitatea salariatului si salariul acestuia pe motivul ca si-a redus temporar activitatea, fara sa mai fie obligatoriu (ca in actualul cod) consimtamantul salariatului. Mai mult decat atat , el poate trimite salariatul in concediu fara plata impotriva vointei lor. In acest fel nu mai exista niciun minim de siguranta a muncii si a venitului, salariatii nemaiputand nici macar sa ia credite de la banci.

6. a) In cazul concedierilor colective, criteriile sociale convenite prin contractele colective de munca pentru departajarea salariatilor, se aplica dupa “evaluarea realizarii obiectivelor de performanta”. (Art.69 – alineat nou).

b) Se elimina din Codul muncii interdictia patronului de a angaja timp de 9 luni dupa concedierea colectiva alti salariati pe locurile de munca ale celor concediati, cu exceptia cazului in care ii reangajeaza pe cei concediati. (Art.72 – se abroga)

EFECTE: In cazul concedierilor vor fi disponibilizati primii cei care nu au realizat “obiectivele de performanta individuala”. Criteriile de evaluare a acestor performante sunt stabilite unilateral DOAR de catre patron. De fapt, patronul va concedia pe cine va dori, fara ca salariatii sa mai poata fi aparati.

Dupa concediere, chiar si a doua zi, patronul poate angaja alte persoane pe locurile de munca ale celor concediati, fara a mai fi obligat sau sanctionat in niciun fel.

7. a) Se introduce prelungirea contractului de munca pe durata determinata pana la 3 ani;

b) Se elimina obligativitatea patronului de a-l angaja pe salariat cu contract pe durata nedeterminata dupa 3 contracte pe durata determinata succesive. (Art.80, 81, 82 – se modifica; art. 84- se abroga)

EFECTE: Contractul de munca pe perioada nedeterminata va disparea, majoritatea salariatilor angajati vor fi cu contract pe perioada determinata. In acest fel va disparea complet siguranta si protectia locului de munca, salariatii nu vor mai primi plati compensatorii, nu vor mai putea face credite, etc.

8. Se modifica prevederile referitoare la Agentiile de munca temporara, dupa cum urmeaza:

- salariatul temporar nu va mai indeplini doar “anumite sarcini precise si cu caracter temporar”, ci “va lucra temporar sub supravegherea si conducerea utilizatorului”. (art.87- se modifica)

- situatiile stricte in care un utilizator poate apela la agentul de munca temporara (inlocuirea unui salariat cu CIM suspendat; pentru activitati sezoniere; pentru activitati specializate sau ocazionale) se abroga si se inlocuiesc cu o situatie generica “pentru executarea unei sarcini precise cu caracter temporar”.(art.88)

- duarata misiunii temporare de 12 luni se prelungeste la 24 luni si exceptional la 36 de luni. (art.89)

- salariatul temporar, nu mai beneficiaza de salariu intre doua misiuni de munca, dar se afla la dispozitia agentului de munca temporara. (art.94)

- pentru fiecare noua misiune de munca se incheie un nou contract si nu un act aditional ca pana acum. (art.94 alin.2)

EFECTE: Agentiile de munca temporara vor presta din ce in ce mai multe activitati pentru angajatori, in defavoarea salariatilor acestuia. Eliminandu-se situatiile stricte in care un angajator are voie sa utilizeze agentul de munca temporara, angajatorul poate inlocui munca oricarui salariat permanent cu un salariat temporar fata de care nu are nicio responsabilitate sau obligatie. In acest fel majoritatea salariatilor vor deveni temporari, si pot fi concediati oricand.

9. a) Perioada de referinta pentru calculul duratei maxime a timpului de munca poate ajunge pana la 12 luni, de la 3 luni cum este in prezent. (art.111)
b) Compensarea muncii suplimentare se poate face in 60 de zile si nu in 30 ca pana acum. Munca suplimentara poate fi compensata anticipat in situatia reducerii activitatii angajatorului. (art.119)

EFECTE: Prin modificarile de mai sus, patronul poate oricand impune salariatilor sa stea peste program fara acordul lor, De asemenea, invocand o reducere a activitatii poate sa compenseze in avans ore suplimentare fara sa fie real acest fapt, iar ulterior cand are nevoie de munca suplimentara salariatii san nu poata refuza acest lucru.

10. Normele de munca se fac si se modifica DOAR de catre angajator, fara acordul salariatului sau al sindicatului. (art. 129)

EFECTE: Patronul poate oricand sa modifice norma de munca ceea ce inseamna ca poate sa modifice unilateral si dupa bunul plac salariul. Salariatii vor deveni in acest fel SCLAVII propriului contract de munca.

11. a) Contractele colective de munca vor fi negociate de catre “reprezentanti ai salariatilor” in cele mai multe cazuri (numiti de patron si nu alesi de oameni). (art. 224, 225,226)
b) se reintroduce angajamentul de plata (art. 270)

EFECTE: Contractele colective de munca vor fi la dispozitia si bunul plac al patronului, cunoscut fiind ca “reprezentantii salariatilor” in majoritatea cazurilor sunt numiti de patron si nu alesi de oameni. In acest fel si drepturile salariatilor vor fi fixate direct de patron fara posibilitatea negocierii reale a unui contract.

Prin introducerea angajamentului de plata, patronul poate retine oricand orice paguba pe care o are si pe care o poate pune in spinarea salariatului.

RECURS IN INTERESUL LEGII

                      

                  R O M Â N I A

          MINISTERUL  PUBLIC

     PARCHETUL  DE PE LÂNGĂ

         ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

                    CABINET

         PROCUROR GENERAL

Nr.952/C/4043/III-5/2010                                                    

   din                      2010

 




Recurs în interesul legii expediat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 26.01.2011

 

 

 

 

 

    C ă t r e,

 

PREŞEDINTELE  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

     În  conformitate cu prevederile art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr.202/2010, formulez prezentul     

 

RECURS  ÎN  INTERESUL LEGII

 

     În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la ,,Aplicarea dispoziţiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, referitor la pretenţiile formulate de această categorie de personal, având ca obiect plata diferenţelor dintre drepturile salariale  încasate şi cele cuvenite în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.”

Urmare sesizării formulate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nr. 3225/25A din 13 mai 2010, transmisă prin adresa nr.47/SU/2010 din 19 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, s-a verificat practica judiciară la nivelul întregi ţări, în problema de drept enunţată, constatându-se că aceasta este neunitară atât sub aspectul temeiniciei acţiunilor formulate de reclamanţi vizând acordarea diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza Legii nr. 221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cât şi sub aspectul perioadei pentru care au fost recunoscute aceste drepturi.

Divergenţa de jurisprudenţă a fost determinată de o apreciere diferită asupra efectelor în timp ale deciziilor nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, nr.842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009 pronunţate de Curtea Constituţională.

 

*

*             *

 

     I.1 Astfel într-o opinie majoritară se apreciază că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate, iar pârâţii au fost obligaţi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009, pentru următoarele considerente:

     Prin art.1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.15 din 30 ianuarie 2008 s-a stabilit, începând cu 1 octombrie 2008 şi până la 31 decembrie 2008, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, de 291,678 lei, respectiv o creştere cu încă 6%, comparativ cu perioada anterioară.

     Prin Legea nr.221 din 27 octombrie 2008 s-a aprobat cu modificări Ordonanţa de Guvern nr.15/2008, stabilindu-se o majorare a valorii coeficientului de multiplicare 1,000, aferent perioadei 1 octombrie -31 decembrie 2008 în sensul că, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3, aceasta este de 400,00 lei şi reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

     Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008 s-au stabilit alte valori ale coeficienţilor de multiplicare pentru perioada octombrie – decembrie 2008 şi s-a amânat aplicarea Legii nr.221/2008, pentru luna aprilie 2009. În preambulul ordonanţei se arată că adoptarea acestei soluţii legislative a fost determinată de contextul economic dificil care se reflectă şi asupra României.

      Prin decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008 sunt neconstituţionale.

       La data de 10 noiembrie 2008, Guvernul a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr.151/2008 prin care a modificat titlul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, în sensul că acest act normativ priveşte creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi 2009 personalului din învăţământ şi, de asemenea, a modificat valoarea coeficientului 1,000 în sensul stabilirii unui cuantum inferior celui stabilit prin Legea nr. 221/2008.

Prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008.

Ulterior, prin art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar s-a stabilit că valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător şi perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă, respectiv 1 ianuarie – 31 martie 2009 şi 1 aprilie -31 august 2009

 Prin decizia nr.989 din 30 iunie 2009, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 sunt, de asemenea, neconstituţionale, având în vedere aceleaşi considerente ca şi cele expuse în decizia nr.1221/2008.

Pe calea acestei decizii s-a precizat că neconstituţionalitatea priveşte întreg actul normativ, chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunţării respectivei decizii.

De asemenea, instanţa de contencios constituţional a arătat că prevederile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 continuă abordarea iniţiată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008, prevederi prin care au fost reduse majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăţământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008.

După pronunţarea deciziilor nr.1221 din 12 noiembrie 2008, nr.842 din 2 iunie 2009 şi nr.989 din 30 iunie 2009 ale Curţii Constituţionale, Guvernul nu a modificat conţinutul ordonanţelor constatate ca fiind neconstituţionale, pentru a-l pune în acord cu Constituţia şi pentru a respecta indicaţiile Curţii Constituţionale, statuate în considerentele acestor decizii ci, dimpotrivă, a emis ordonanţe cu  un conţinut identic şi după data de 12 noiembrie 2008, când s-a pronunţat prima decizie a instanţei de contencios constituţional.

Ulterior, prin   Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.31 din 10 aprilie 2009, se modifică de asemenea valoarea coeficienţilor de multiplicare 1,000 utilizabili la stabilirea drepturilor salariale pentru diferite funcţii didactice şi didactice auxiliare, făcându-se din nou, trimitere la Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.  

De asemenea, prin art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41 din 28 aprilie 2009 se modifică Ordonanţa de Guvern nr.15/2008, stabilindu-se valoarea coeficienţilor de multiplicare pentru perioada mai – decembrie 2009.

Prin decizia nr.106 din 4 februarie 2010, Curtea Constituţională a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor acestor ultime ordonanţe, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată expres prin art. 48 pct. 16 al Cap. VI din Legea nr. 330/2009, astfel încât, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, ca acte modificatoare ale Ordonanţei Guvernului  nr. 15/2008 sunt şi ele abrogate.

S-a considerat că efectele deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională prin care s-a constatat neconstituţionalitatea diminuării dreptului se traduc în neaplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008, Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului  nr.151/2008 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 şi justifică recunoaşterea îndreptăţirii personalului din învăţământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008.

S-a reţinut şi că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea, au efecte pentru viitor, în sensul că, după data publicării acestora în Monitorul Oficial, judecătorul le va avea în vedere, iar prevederile legale declarate neconstituţionale, nu mai pot fi aplicate în cauză, procesele urmând a fi soluţionate prin luarea în considerare a acestei noi realităţi juridice, create prin hotărârile instanţei de contencios constituţional.

Totodată, s-a apreciat că salariul reprezintă unul din elementele esenţiale ale contractului individual de muncă şi conform art.41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea acestuia se poate face numai cu titlu de excepţie şi în condiţiile prevăzute de cod.

La momentul formulării acţiunii, reclamanţii au avut speranţa legitimă că dreptul lor va fi recunoscut, salariul reprezentând suma pe care angajatorul s-a obligat să o achite pentru munca prestată.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noţiunea de ,,bunuri”, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, cuprinde atât ,,bunuri actuale”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puţin o ,,speranţă legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului său  (cauza Draon împotriva Franţei).

Or, reclamanţii, fiind beneficiarii dispoziţiilor Ordonanţei de Guvern nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel puţin o ,,speranţă legitimă”, cu privire la realizarea drepturilor referitor la creşterile salariale.

De altfel, această ,,speranţă legitimă” îşi găseşte justificarea şi în desele modificări legislative datorate intervenţiei Guvernului care, prin ordonanţe succesive, a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de  Parlament cu privire la creşterile  salariale ale personalului din învăţământ.

În acest sens a fost invocată şi jurisprudenţa Curţi Europene a Drepturilor Omului în cauzele Străin şi alţii împotriva României, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, Radu împotriva României

Mai mult decât atât, s-a considerat că ingerinţa în dreptul reclamanţilor cu privire la respectarea drepturilor salariale s-a făcut cu nerespectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie.

S-a apreciat şi că, atâta timp cât Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.31/2009 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41/2009 conţin norme de trimitere la dispoziţiile art.11 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, iar toate actele normative ulterioare de modificare a Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 au fost declarate neconstituţionale, în cauză sunt incidente prevederile care stabilesc o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei chiar şi pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Ordonanţelor de Urgenţă ale Guvernului  nr.31/2009 şi nr.41/2009 (Anexa I.1).

 

I.2  Alte instanţe au admis acţiunile reclamaţilor şi au dispus obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.221/2008 dar, numai pentru perioada 1 octombrie 2008 – 31 martie 2009, cu motivarea că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului  nr.31/2009 şi, respectiv, cele ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului  nr.41/2009 care stabilesc o valoare redusă a coeficientului de multiplicare nu au fost declarate neconstituţionale, ele producându-şi efecte din momentul publicării în Monitorul Oficial şi până în momentul în care au fost abrogate (Anexa I.2)

    

 II.1  Într-o altă opinie s-a apreciat că pretenţiile astfel formulate nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Modificările aduse Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 prin Legea nr.221/2008 au fost abrogate în mod expres prin art.4 din Ordonanţa  de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008 publicată în Monitorul Oficial nr.739 din 31 octombrie 2008, act normativ care a prevăzut, pentru perioada octombrie-decembrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei pentru funcţiile didactice şi didactice auxiliare prevăzute la art.1 alin.1 lit. c).

Aplicarea, astfel cum solicită reclamanţii, a prevederilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008, în perioada 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2009 nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite ulterior.

Deşi prin decizii succesive, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea ordonanţelor de urgenţă ale guvernului prin care se reglementa salarizarea personalului din învăţământ, totuşi, potrivit art.11 alin.(3) din Legea nr.47/1992 republicată, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 31 alin. (3) din acelaşi act normativ, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivităţii, ca garanţie a realizării drepturilor constituţionale, în strânsă legătură cu securitatea raporturilor  juridice constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.

Aşadar, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008 şi-a produs efectele vizând perioada reglementată, 1 octombrie 2008 – 2 decembrie 2008 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale), prevederile art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 şi-au produs efecte pentru perioada 1 octombrie 2008-6 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 842 din 2 iunie 2009 a Curţii Constituţionale), iar prevederile art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 145/2009 şi-au produs efectele în perioada 1 ianuarie 2009-31 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 989 din 30 iunie 2009 a Curţii Constituţionale.         

De asemenea, în perioada 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009, creşterile salariale pentru personalul din învăţământ au fost stabilite potrivit art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259 din 7 iulie 2009, respectiv Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41/2009, aprobată prin Legea nr. 300 din 6 octombrie 2009.

Ulterior, prin art.48 alin.1 pct.16 din Legea – Cadru nr.330/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.762 din 9 noiembrie 2009 au fost abrogate în mod expres, începând cu data intrării în vigoare a acestei legii, prevederile Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin decizia nr.838 din 17 mai 2009 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că doar Parlamentul şi Guvernul, prin delegare legislativă, au competenţa de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanţelor judecătoreşti fiind de  a realiza justiţia, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor subiective.

 

*

În susţinerea acestei orientări jurisprudenţiale, s-a arătat şi că prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate expres prin art. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008.

Potrivit art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial.

Fac excepţie prevederile din Ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi care, ulterior, au fost respinse prin lege de către Parlament.

Or, constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 nu este de natură să repună în vigoare texte abrogate expres. (Anexa II.1)

 

II.2 Într-o altă orientare jurisprudenţială, pretenţiile reclamanţilor au fost respinse pentru perioada 1 octombrie 2008-2 decembrie 2008 şi admise pentru perioadele ulterioare.

În argumentarea acestor hotărâri, s-a reţinut că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 a fost declarată neconstituţională în integralitatea ei prin decizia nr. 1121 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008.

Prin urmare, în intervalul 01.10.2008-02.12.2008 şi-au produs efectele dispoziţiile art. 2 din O.U.G. 136/2008.

În acest sens a reţinut şi că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

Efectul ex nunc al deciziilor Curţii Constituţionale constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea în statul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat. (Anexa II.2)

 

Apreciez punctul de vedere, exprimat la punctul I.1 ca fiind în acord cu litera şi spiritul  legii, pentru următoarele considerente:

Prin art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.15 din               30 ianuarie 2008  privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 1 februarie 2008, s-a stabilit, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, aferent perioadei 1 octombrie-31 decembrie 2008 în cuantum de 291,678, reprezentând o creştere cu 6%, comparativ cu valoarea aceluiaşi coeficient aplicabil în perioadele precedente.

Totodată, s-a stabilit şi că, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este constituit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, pentru această perioadă, poate deveni 299,933 lei

Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.221 din 27 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.730 din 28 octombrie 2008, iar art. 1 alin. (1) lit. c) din ordonanţă a fost modificat, în sensul că, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, este de 400,00 lei, aceasta reprezentând şi valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

Acest act normativ a intrat în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, potrivit dispoziţiilor art. 78 din Constituţie

Prin art.1 lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.739 din 31 octombrie 2008 s-a stabilit, pentru perioada octombrie – decembrie  2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, pentru funcţiile didactice prevăzute la art.1 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008,  în cuantum de  299,933 lei.

Totodată, în cuprinsul art. 2 s-a prevăzut că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru stabilirea salariilor personalului didactic din învăţământ, astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 221/2008, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale eferente lunii aprilie 2009, în condiţiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar şi ţinând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanţă, de creşterea competitivităţii şi calităţii actului de învăţământ.

Pe de altă parte, prin art. 3 s-a arătat că, pentru perioada ianuarie – martie 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi  stabilită prin actele normative care vor reglementa creşterile salariale ce se acordă în anul 2009 personalului din sectorul bugetar.

Prin art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 136/2008 au fost abrogate în mod expres dispoziţiile art. 1 alin. (1) liniuţa a 3-a şi art. 1 alin. (1) lit. c) liniuţa a 3-a cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008 care instituiau o majorare a coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie – decembrie 2008.

 Ulterior, la data de 10 noiembrie 2008, Guvernul a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 151/2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008 prin care a modificat titlul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că acest act normativ vizează creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ.

De asemenea, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 s-a modificat art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 , stabilindu-se pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, în cuantum de 299,933 lei.

Creşterile salariale pentru anul 2009 au fost stabilite etapizat, potrivit dispoziţiilor art. 11  introduse prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008, potrivit cărora:

     ,,În cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ, stabilite potrivit anexelor nr.1.1, 1.2, 2 şi 3, se majorează după cum urmează:

a)pentru perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a şi 3a;

b)pentru perioada 1 martie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi  a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2 b şi 3b.

c)pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b , 2b şi 3 b”.

Anexele mai sus menţionate indică, pentru perioada octombrie 2008 – decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.

Prin art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008 s-au abrogat, în mod expres, dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008.

Ulterior, prin decizia nr.1221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I , nr. 804 din 2 decembrie 2008, Curtea Constituţională, fiind sesizată de Avocatul Poporului, a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională  a arătat că „neconstituţionalitatea reţinută (…) loveşte actul normativ în ansamblul său, astfel că abrogarea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 prin cele ale art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, ulterior sesizării instanţei constituţionale, nu mai are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei”.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009 a fost respinsă prin Legea nr.57 din 1 aprilie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 7 aprilie 2009.

Prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 464 din 6 iulie 2009 şi decizia nr. 984 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr.542 din 4 august 2009, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.1 pct.2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului  nr.151/2008 sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi considerente care au stat la baza pronunţării deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, aplicabile mutatis mutandis  şi cu privire la situaţia juridică rezultată ca urmare acestei ordonanţe de urgenţă.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009  privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.60 din 30 ianuarie 2009, Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 a suferit noi modificări şi completări.

Astfel,  prin art.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 s-a prevăzut că: ,,La articolul 11  alineatul (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.82 din  30 ianuarie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a,2a şi 3a;

 b) pentru  perioada 1 aprilie  - 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele  nr.1.1b,1.2b, 2b şi 3b; ”                       

 Totodată, la art. 3 se stabileşte că: ,,Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele  nr.1.1a,1.2a,2a,3a,1.1b,1.2b,2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, pentru aceste perioade era aceeaşi, de 299,933 lei.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 145 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 303 din 8 mai 2009.

Modificarea operată nu vizează, însă, creşterile salariale pentru personalul din învăţământ.

Prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, Curtea Constituţională a constatat că atât dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008,  cât şi dispoziţiile art.2 şi art.3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de contencios constituţional, la pronunţarea deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008.

Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 a suferit noi modificări şi după pronunţarea acestor decizii de neconstituţionalitate, respectiv, prin art.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259 din 7 aprilie 2009 şi art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, aprobată prin Legea nr. 300 din 6 octombrie 2009.

Pe calea acestor modificări s-a menţinut valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la suma de 299,933 lei şi pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009.

Prin art. 48 alin. (1) pct. 16 al Cap. VI „Dispoziţiile finale” din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a fost abrogată, în mod expres, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea Constituţională, fiind sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate ce vizau prevederile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009, precum şi a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, în mod constant, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins, ca devenite inadmisibile aceste excepţii, constatând că aceste ordonanţe de urgenţă, ca acte normative modificatoare ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 15/2008, abrogată în mod expres, au fost  şi ele abrogate, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional.

Însă, pe calea considerentelor unora dintre aceste decizii, Curtea Constituţională a precizat, în mod expres, că: „Dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 şi, respectiv, prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009 [1]”.

Astfel, pe calea considerentelor acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reamintit aspectele statuate cu valoare principiu prin deciziile sale anterioare, unde a reţinut că: „nici modificarea sau completarea dispoziţiilor legale criticate de legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de aceleaşi vicii de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat şi nu preluat prin actele normative succesive de modificare şi completare”. [2]

 

*

În esenţă, evoluţia reglementării în materia salarizării personalului din învăţământ, concurent cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie este prezentată în tabelul anexat  prezentului recurs în interesul legii, iar soluţionarea problemei de drept incidente în cauzele analizate, presupune lămurirea întinderii în timp a efectelor deciziilor succesive ale Curţii Constituţionale, indicate în precedent, cu referire la cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată.

 

*

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României: ,,Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, iar în conformitate cu alin. (1) al aceluiaşi articol: ,,Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord  prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr.47/1992, republicată arată că deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Pe calea normelor anterior evocate, s-a instituit un mod atipic, dar ireversibil, de suspendare şi de încetare a efectelor juridice  ale dispoziţiilor unei legi sau ordonanţe constatate necostituţionale[3].

Astfel, efectele controlului de constituţionalitate efectuat de Curtea Constituţională privesc securitatea dinamică a drepturilor, similar modificării sau abrogării normei juridice ( fără a se identifica, însă, cu acestea), iar în măsura în care autoritatea emitentă a normelor declarate neconstituţionale (Parlament sau Guvern, după caz) alege să nu dea curs obligaţiei sale de a pune de acord prevederile respective cu cele ale Constituţiei, nici în cadrul şi nici în afara termenului de 45 de zile, intervine rolul autorităţilor publice de aplicare a legii şi implicit, al instanţelor judecătoreşti care vor continua să nu aplice actul normativ sau dispoziţiile constatate a fi neconstituţionale, cu toate că, formal, respectivele texte rămân în vigoare.

În acest sens, au fost exprimate opinii în literatura de specialitate[4] şi a statuat în mod constant instanţa de contencios constituţional[5].

Prin urmare, actele sau prevederile normative constatate ca fiind neconstituţionale îşi pierd eficienţa  juridică şi nu mai pot fi aplicate, cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti urmând a fi soluţionate cu luarea în considerare a acestei noi realităţi juridice, determinate de existenţa deciziilor Curţii Constituţionale.

În mod concret, pe un termen de 45 de zile (calculat de la data de 2 decembrie 2008 – data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale), efectele Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008 au fost suspendate, iar la expirarea termenului prevăzut de Constituţie, acestea au încetat de drept, actul normativ constatat neconstituţional în integritatea sa, fiind, practic, lipsit de efecte.

Mai mult, prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009, Parlamentul a respins Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 în integralitatea sa şi respingerea acestui act normativ de către Parlament, au ca efect repunerea în vigoare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) liniuţa a III-a şi ale art. 1 alin. (1) lit. c) liniuţa a III-a precum şi a referirilor la valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 din cadrul anexelor 1.1, 1.2, 2 şi 3 din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221/2008.

De asemenea, modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 15/2008 în forma aprobată de Parlament prin Legea nr.221/2008, prin Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr.  151/2008 şi nr. 1/2009 (constatate ca fiind neconstituţionale prin deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 989 din 30 iunie 2009 şi nr. 984 din 30 iunie 2009), devin lipsite de eficienţă juridică, în virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.

În privinţa Ordonanţelor de Urgenţă ale Guvernului nr. 31/2009 şi nr. 41/2009, se constată că, deşi Curtea Constituţională nu a constatat pe calea dispozitivului neconstituţionalitatea acestora (întrucât, ca acte modificatoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al Cap. VI- „Dispoziţii finale” din Legea nr.330/2009, au fost şi ele abrogate, excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la aceste ordonanţe devenind inadmisibile), totuşi pe calea considerentelor formulate, instanţa de contencios constituţional a arătat, cel puţin cu privire la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, că: „Dispoziţiile art. 2 din acest act normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau nişte dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 şi, respectiv, prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial , partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009”.

 Pe această cale, instanţa de contencios constituţional a reamintit considerentele de principiu din decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a reţinut că: „nici modificarea sau completarea dispoziţiilor legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec”[6].

Or, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea[7].

Aşadar, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi se impun cu aceeaşi forţă juridică tuturor subiectelor de drept, fiind dincolo de orice îndoială că regulile stabilite de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor pe care le-a pronunţat sunt general obligatorii, iar nerespectarea lor în procesul de legiferare lato sensu – atât de legiuitorului primar, cât şi de legiuitorul delegat – are drept consecinţă emiterea unor acte neconstituţionale.

În materia analizată, se poate observa că, pe calea unei jurisprudenţe constante, instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea actelor normative succesive prin care Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, a persistat în hotărârea de nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008.

Considerentele de mai sus cu privire la caracterul general - obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, coroborate cu regula de interpretare logică a normei juridice – actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat - impun a se considera că, începând cu data de 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009 îşi produc efectele dispoziţiile Legii nr. 221/2008 prin care au fost modificate prevederile art. 1 alin.(1) lit. a), art. 1 alin. (1) lit. c) şi anexele 1.1, 1.2, 2 şi 3 ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2001, stabilindu-se, începând cu data de 1 octombrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 în cuantum de 400,000 lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare în favoarea personalului din învăţământ.

Dacă s-ar aprecia că deciziile de constatare a neconstituţionalităţii unor norme juridice nu pot pune în niciun fel în discuţie efectele produse anterior, s-ar nega însuşi caracterul obligatoriu şi opozabilitatea erga omnes a acestor acte de jurisdicţie constituţională.

Viciul de neconstituţionalitate constatat de Curtea Constituţională fiind puternic, cu evidente consecinţe asupra înlăturării unor drepturi stabilite prin lege, prezumţia de constituţionalitate a ordonanţelor emise este înlăturată pentru viitor.

Aplicarea în procesele pendinte a deciziilor pronunţate succesiv de Curtea Constituţională prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţelor de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009 şi implicit a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii care guvernează efectele acestor decizii.

Astfel, raporturile juridice vizând salarizarea personalului din învăţământ au luat naştere în perioade anterioare publicării acestor decizii, în temeiul unor acte normative care beneficiau de prezumţia de constituţionalitate, prezumţie care, ulterior, a fost înlăturată şi au creat drepturi şi obligaţii al căror conţinut este incert, fapt dovedit chiar prin aceea că ele formează obiectul unor contestări în justiţie.

Conţinutul concret al drepturilor şi obligaţiilor deduse judecăţii este stabilit într-un mod incontestabil doar prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile asupra fondului şi intrarea soluţiilor instanţelor în autoritatea de lucru judecat, iar aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale indicate anterior, în virtutea caracterului obligatoriu erga omnes al acestora, nu echivalează cu producerea unor efecte retroactive, deoarece drepturile şi obligaţiile născute sub imperiul ordonanţelor de urgenţă ale guvernului, constatate neconstituţionale nu au o certitudine juridică[8].

 Doar într-o astfel de abordare a problemei de drept se dă eficienţă practică deciziilor instanţei de contencios constituţional, obligaţia de aplicare a actelor jurisdicţiei constituţionale care profită ex nunc tuturor subiectelor de drept interesate fiind ridicată la rang de principiu constituţional[9].

De altfel, o astfel de aplicare a normelor juridice analizate, ca efect al deciziilor succesive ale Curţii Constituţionale anterior evocate, se cuvine a fi avută în vedere şi din perspectiva imperativului respectării principiului nediscriminării, consacrat prin art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Astfel cum a arătat instanţa de contencios constituţional prin considerentele deciziei nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, „ar fi discriminatoriu ca unele prevederi dintr-o ordonanţă de urgenţă să se aplice şi să-şi producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 şi celelalte, care vizează perioada de după 1 mai 2009, să fie neconstituţionale şi să îşi înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condiţiile în care art. I. pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 este lovit de acelaşi viciu de neconstituţionalitate  extrinsec, întrucât creşterile salariale precizate prin Legea nr. 221/2008 nu au fost acordate nici pentru anul 2008 şi nici pentru anul 2009, contrar voinţei Parlamentului”.

De asemenea, se acordă eficienţă juridică „speranţei legitime”, ca noţiune autonomă în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului[10] în recunoaşterea exercitării efective a drepturilor conferite prin Legea nr. 221/2008, fundamentată, în mod rezonabil şi justificat pe soluţia legislativă adoptată de Parlament, în virtutea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, coroborată cu jurisprudenţa constantă a instanţei de contencios constituţional, întemeiată pe principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

 

*

Chiar dacă Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2009 cu modificările şi completările anterioare, a fost abrogată în mod expres prin Legea nr.330/2009, pronunţarea unei decizii în interesul legii este oportună, întrucât problema de drept analizată a fost ridicată într-un număr mare de litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată, la nivelul întregii ţări, practica judiciară neunitară vizează întreaga categorie profesională a personalului din învăţământ şi pune în discuţie aplicarea mecanismelor naţionale pentru înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă [Curtea Europeană a Drepturilor Omului,Tudor Tudor c/a României; Hotărâre din 24 martie 2009, § 26-29; Ştefanică ş.a. c/a României, Hotărâre din 2 noiembrie 2010 (cerere nr. 38155/2002), § 30-34].

*

*                 *

Pentru aceste motive, în temeiul art. 3307 din Codul de procedură civilă solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

 

 

PROCUROR GENERAL

Laura Codruţa Kövesi

 

 

 

 



[1] Curtea Constituţională – decizia civilă nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010;

[2] Idem;

[3]  I. Deleanu – „Instituţii şi proceduri constituţionale în dreptul român şi în dreptul comparat” – Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 864;

[4]  I. Muraru, M. Constantinescu – „Curtea Constituţională a României”, Editura Albatros, Bucureşti, 1997,  pag. 123;  I. Deleanu  op. cit, pag. 858;  Bianca Selejan – Guţan – „Excepţia de neconstituţionalitate”, Ediţia        a II-a , Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, pag. 254.

[5]  Curtea Constituţională, decizia nr. 98 din 5  aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 256 din 18 mai 2001; decizia nr. 58 din 14 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996;

[6]  Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010;

[7] Curtea Constituţională, Plen, decizia nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995;

[8]   M. Constantinescu, R. Mareş – „Principiul neretroactivităţii legii în cazul deciziilor Curţii Constituţionale”, Dreptul nr. 11/1999, pag. 94;

[9]  I. Deleanu – „Justiţia constituţională”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995, pag. 261; D.C. Dănişor – „Impunerea deciziilor Curţii Constituţionale”, Curierul judiciar, nr. 6/2009, pag. 303-304;

[10]   Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Viaşu c/a  României, Hotărâre din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, pag.58; Kopeckỳ c/a Slovacia, Hotărâre din 28 septembrie 2008, § 31;